8,468 matches
-
să mănânce mai mult sau altul mai puțin. Dar cu mâncarea era o problemă. Aici, la Târgșor, l-am Întâlnit pe Pușcaș, din lotul clujenilor... Acest copil a ajuns la o greutate de sub 30 de kilograme, cam așa... Parcă și-acuma-l văd, cu niște ochi mari, o figură lunguiață, slăbit din cale-afară, de toate oasele i se vedeau pe corp... Nu știu cum o rezistat În condițiile astea să nu dispară... Taică-său a aflat că e la Târgșor și-a venit
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ce face. Aveam un Început de convingeri naționaliste din timpul ungurilor, dar rușii ni s-au părut mai periculoși... În ’40, ei o luat și Basarabia, și asta știam tot din discuții cu oamenii mai În vârstă, care cunoșteau problema... Acuma nu era destul că era Basarabia luată, și În ’45 o vrut să ne ia și pe noi, Maramureșul, dar tot atunci, puțini știu, și Moldova, pân’ la Carpați or vrut-o... Când o ocupat Moldova, Iașul, primarii erau numiți
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
desenat pe tablă, da’ nu era nimeni, nici verișoru-meu. Am Închis ușa și În timpul ăsta m-a văzut un coleg din altă clasă și m-a raportat că eu am desenat ochiul, da’ În realitate nu l-am desenat eu. Acuma n-ar avea nici un rost să mă laud că l-am desenat eu. Dar bineînțeles că directorul m-o chemat și nu m-o pedepsit... În ’48, cum am spus, toți elevii din comună am dispărut, că nu știam pe
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mă facă primar În comună. Am zis că nu-i de mine și m-am dus Înapoi la Întreprindere; n-am vrut să plec de la lucru. Ați avut activitate politică după ’89? Păi, după ’89 tot țărănist am rămas. Și-acuma am prieteni la sediu... Privind În urmă, aveți regrete sau resentimente față de tot ceea ce ați trăit? Soarta omului n-o poate schimba nimeni, asta-i părerea mea, așa că n-am ce să regret... Ați face la fel acuma? Păi, tot
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
rămas. Și-acuma am prieteni la sediu... Privind În urmă, aveți regrete sau resentimente față de tot ceea ce ați trăit? Soarta omului n-o poate schimba nimeni, asta-i părerea mea, așa că n-am ce să regret... Ați face la fel acuma? Păi, tot la fel, pentru că ăsta al nostru o fost un crez atunci... Și, până la urmă, s-a dovedit că tot noi am avut dreptate, că Încă nici astăzi nu e o democrație de-adevăratălea. Nu vedeți câte se Întâmplă și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Păi, tot la fel, pentru că ăsta al nostru o fost un crez atunci... Și, până la urmă, s-a dovedit că tot noi am avut dreptate, că Încă nici astăzi nu e o democrație de-adevăratălea. Nu vedeți câte se Întâmplă și acuma? De fapt, ăștia toți au același tată, tot un tată comunist, indiferent că se numesc de dreapta sau de stânga..., și menirea lor, crezul lor, e să distrugă partidele istorice... Ăsta-i adevărul. Vă mulțumesc mult, domnule Tivadar. Mureștc "Mureș
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
că trebuia să fie Încheierea anului, și, când a spus asta, eu m-am Îmbrăcat și-am fugit la birou la tata, da’ am plâns până acolo... „Ticu! Ticu!” „Da’ ce e, mă?” Zic: „O abdicat regele!”. „Cum așa?” „Uite-acuma o spus la radio.” Deci ăsta a fost primul moment politic din viața mea care m-a afectat: abdicarea regelui. Și, pe urmă..., atuncea fiecare comună, domne, Își avea prostul, tăntălăul și săracul satului... Ei, și din ăștia toți s-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Doamne iartă-mă! Eu am căpătat simpatii politice În pușcărie. În pușcărie, oamenii de-acolo, cei mai În vârstă, cu ideile lor, mi-au dat oarecare ideologie. Însă În casă la noi nu se discuta politică... E-adevărat, am și acuma radioul pe care În 1940, când am ajuns la Alba Iulia, l-a cumpărat tata. El mai asculta BBC-ul, Vocea Americii, iar după 1945, Europa Liberă. Pentru moral, că dacă se ducea și moralul, se ducea dracului tot! Dumneavoastră
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Vă dăm drumu’.” „Cum așa?” „Ești un element tânăr, poate c-ai greșit cu ceva, da’ nu așa de mult. A investit statul foarte mult În dumneata, ai fost un sportiv”... și-așa mai departe, deci cu povești din acestea... „Acuma am trimis curierul ca tovarășul procuror să semneze punerea În libertate și când vine ești liber.” Zic: „Nu-mi vine să cred”. „No”, zice, „te rog să crezi!” Am stat vreo oră, ei au plecat, eu am rămas acolo singur
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
patinoarul din Târgu Mureș. Eram la antrenament și de-acolo m-a luat. Un fost coleg de-al meu de liceu a devenit ofițer de Securitate și el a fost unul dintre comandanții adjuncți ai Securității din Târgu Mureș până acuma În ’90... Tiberiu Bățagă. El m-a arestat de pe patinoar. A zis: „Tre’ să vii să dai o declarație”. „Las’ că știu!” Eu, de altfel, aflasem cu două zile Înainte de la soțul doamnei..., mă rog, că voi fi arestat În
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și au zis că: „Uite, ăsta-i?”. Și mi-au arătat manifestul care l-am tradus. Zice: „No, vezi? Vezi că-i la noi?”. Când l-or arestat pe Faliboga, o ridicat și manifestu’... Ei, asta am lămurit-o..., da’ acuma, fac o paranteză, era chestia că, atunci când a fost Faliboga la noi, când a plecat, printre altele m-a Întrebat: „Ăsta-i numărul de telefon la doamna cutare?”. Zic: „Da. Mulțumesc”. Și-a plecat. După ce-a plecat, zic: „Stai
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de telefon la doamna cutare?”. Zic: „Da. Mulțumesc”. Și-a plecat. După ce-a plecat, zic: „Stai, mă, da’ de unde știe ăsta numărul de telefon la doamna?!”. Și după un timp dau telefon și zic: „O fost cineva pe la tine acuma?”. Zice: „Da, chiar acuma a plecat”. „Cine-i?” Zice: „Nu e cazul la telefon”. „No”, zic, „hai ne Întâlnim la Paula, că tre’ să stăm de vorbă”. Și ne-am dat Întâlnire, la ora doișpe sau cât o fost, că
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cutare?”. Zic: „Da. Mulțumesc”. Și-a plecat. După ce-a plecat, zic: „Stai, mă, da’ de unde știe ăsta numărul de telefon la doamna?!”. Și după un timp dau telefon și zic: „O fost cineva pe la tine acuma?”. Zice: „Da, chiar acuma a plecat”. „Cine-i?” Zice: „Nu e cazul la telefon”. „No”, zic, „hai ne Întâlnim la Paula, că tre’ să stăm de vorbă”. Și ne-am dat Întâlnire, la ora doișpe sau cât o fost, că nu mai știu, să
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ne Întâlnim la Paula, că tre’ să stăm de vorbă”. Și ne-am dat Întâlnire, la ora doișpe sau cât o fost, că nu mai știu, să ne Întâlnim la doamna respectivă... Mergând spre Paula, În centru aicea, unde este acuma statuia lui Avram Iancu, mă-ntâlnesc cu un prieten din copilărie, maghiar. Ei au fost trei frați, frații Fodor: Pista, Eghi și Bela. În ’48, Bela Îmi propunea: „Mă, hai să fugim din țară”. „S-o las pe mama, pe
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mai mult. „No, cum facem? Când ne Întâlnim?” Zice: „Joi vin pe la tine să stăm de vorbă, să vedem cum rezolvăm”. Veac n-a mai venit. Direct la Securitate s-a dus și m-a denunțat că am pistol. Și acuma În anchetă a Început circul pentru pistol... În ziua următoare, În celulă cu mine a fost adus unu’ Dumitru Matei, și stăm de vorbă cu el și Îl Întreb: „Domnu’ Matei, pentru port ilegal de armă, ce pedeapsă ți se
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
asta a fost timorarea morală, ca să spun așa. Altfel n-am fost bătut. Și-atuncea noaptea am spus: „Domnu’ căpitan, lăsați-mă În pace, lăsați-mă să dorm, și mâne vă spun unde Îi, numa’ lăsați-mă!”. Și domne, nu! „Acuma!” S-o dus, l-o chemat pe ălalalt anchetator și o trebuit să le desenez unde-i pus pistolul... Și dac-am recunoscut că am armă, rezultatul a fost că m-o trimis să dorm. Și partea rea a fost
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
al meu, semnez, ce nu, nu. Nu semnez!”. „Să vezi, facem tot”... „Domne, faceți ce vreți, da’ io nu semnez!” M-o scuipat... Și-ăla-i evreu, Gheorghe Melau, să-și audă numele, că am și avut proces cu ei acuma, după ’98, că mi-a apărut cartea 1 și am amintit că m-a scuipat... Și vine-ntr-o zi și mi-arată exact același scris din nou și să semnez. Am semnat-o asta și exact așa o lăsat
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și, la un moment dat, se oprește duba. Auzim muzică, veselie, dom’le... „Ce Dumnezeu?” Și stăm, și stăm, și stăm. La un moment dat, se deschide ușa dubei și apare un ofițer, și spune: „S-a defectat duba. Vine acuma una de la Interne și o să facem transbordarea. Nu cumva vreunul din voi să se uite În stânga sau În dreapta când trece din una În alta”. Și-o pus cele două dube fund la fund, una În spate la cealaltă și noi
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
fund, acolo, se vedea o căsuță de chirpici luminată la geam, Crăciun fiind. Și la un moment dat o ieșit cineva din casă, o tăiat niște lemne și-o intrat Înapoi. Noi am stat acolo până când toată lumea s-a aliniat... Acuma a fost momentul care... iarăși, dom’le, este groaznic să-mi amintesc. Nu știu cum Dumnezeu se face că, dacă ai lanț, Îi bine, da’ dacă nu ai lanț și ai bară, e groaznic. Adică În loc să ai lanț la picior, Îți pune
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
la baie, și ăia de la baie au fost scoși și duși În cameră toți, și eu am rămas singur aicea. Și când m-au văzut: „Ce faci aici?”. „Păi, am rămas aicea, că”... „No, ia și fute-l!” Iartă-mă acuma, da’ asta a fost! „Da’ ce-are?” „Întreabă-l!” „Ce-ai, mă?” Zice: „M-o Împușcat În fund”. Domne, avea prins un cartuș exact În mușchiul fesier... Și atuncea am văzut pentru prima oară plagă Împușcată... Și avea și gaura
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
așa ceva... Am ieșit și acolo, În mijlocul coridorului, era comandantul Goiciu, care zice: „Auzi, mă! Tu i-ai pansat pe-ăștia?”. Zic: „Da, eu”. „No, uite, sunt la izolare acolo”... - nu mai știu, la 2 sau la 3 erau băgați - ... „de-acuma, cât vor sta acolo, tu te duci la ei, tu-i pansezi, tu-i aranjezi. Altceva... să nu te pună Dumnezeu să povestești În cameră chestia asta, că ai de furcă cu mine! Ai Înțeles?” „Am Înțeles.” Și-atunci, În timp ce
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cu alții... Că Înainte, ferească Dumnezeu... Că de câte ori am luat bătaie pentru că eu, lucrând ca medic, era camera lu’ tata scoasă la plimbare și tata poate m-a văzut, și eu poate l-am văzut pe el..., și, uite, și-acuma mi se văd urmele de la pulan. Luam câte zece... „Ce-am făcut, dom’le?” „Ai cântat.” Aveam raport făcut c-am cântat. Nu exista loc de comentarii. Nu exista să comentezi. Așa a scris caraliu’, așa era... Și am aflat
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ar al dracu’”... Și-am dat-o și pe-aia jos, și cu asta am terminat povestea, ca omu’ care și-a făcut treaba ca lumea. Când colo, intră Vizitiu: „Ce faceți, dom’ doctor?” Zic: „Măi, Fănică, mă, fii atent, acuma o reparat de un an și ceva și, uite, deja unde o ajuns apa la perete. O murdărit toată hârtia asta”... Și, domne, am zis: „Ia-le și dă-le foc, că asta nu-i instituție de Îmbolnăvit oameni, că
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
fiică-mea: „Tată, ai aicea un plic”. Îl deschid și atâta era scris: „Nu mă rabdă inima să nu vă fiu recunoscătoare cu ceva pentru gestul care l-ați făcut. Vă mulțumesc foarte mult...”. Și erau 2 000 de lei. Acuma ce să fac cu ăștia? Atunci m-am apucat să construiesc dispensaru’. M-am dus la curtea de fier, am cumpărat chiuvete, am cumpărat robinete, dracu’-lacu’, Înc-am mai pus ceva bani și de la mine. Și-a trecut un timp
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
pentru țară. Toți suntem urmașii unui sistem, dom’le, toți, toți toți... Toate țările astea care au fost comuniste... Deci noi trebuie, de bine, de rău, să ne adaptăm la o nouă formă de viață, dar nu la ce-i acuma, la acest capitalism dramatic. Aveți regrete? Domne, e o Întrebare... să spun așa, cu deschidere. Regrete... După o viață categoric Începi să ai regrete. Da’ niciodată nu știi ce regreți mai mult, când n-ai făcut pasul bun sau când
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]