8,708 matches
-
Greciei Antice, anume un gigant trac care în confruntarea lui cu zeul grec Poseidon va fi zvârlit un bolovan imens înspre acesta, formând blocul abrupt ieșit din mare care azi îi poartă numele. Muntele Athos se bucură de celebritate în antichitatea greacă, fiind considerat în unele tradiții locale a fi locul cel mai înalt de pe Pământ, unde, deasupra norilor, zeii se adună să discute. Vitruviu (sec. I î.e.n.) relatează că Dinocrate, arhitectul lui Alexandru cel Mare, i-a propus acestuia din
Muntele Athos () [Corola-website/Science/297346_a_298675]
-
Athos pentru a-i da forma patronului său, însă celebrul rege macedonean a refuzat cu modestie, ilustrând o dată în plus idealul clasic al echilibrului, pentru care "mare" nu înseamnă întotdeauna și "potrivit". Primele mențiuni ale muntelui Athos apar încă din Antichitatea cea mai timpurie a Greciei, Homer (sec. VIII-VII î.e.n.) amintind de el în Iliada. În secolul 492 î.e.n. perșii regelui Darius I pierd majoritatea flotei într-o furtună în Marea Egee, în timp ce circumnavigau promontoriul Akti (Actium), fapt care relativizează succesul militar
Muntele Athos () [Corola-website/Science/297346_a_298675]
-
comerțul cu fructe, Volos este însă și o stațiune balneară agreabilă. Muzeul din Volos este extraordinar de interesant, câteva dintre colecțiile sale fiind considerate unice în lume. Pietrele funerare, plăci rectangulare de marmură așezate deasupra frontoanelor, așa cum se obișnuia în antichitate, sunt nu numai remarcabile din punct de vedere artistic dar și veritabile documente istorice. Vreo douăzeci dintre acestea sunt decorate cu picturi admirabile, bine conservate. Portul Volos este situat în Grecia. În trecut, Volos era un orășel cu aproximativ 5
Volos, Grecia () [Corola-website/Science/297369_a_298698]
-
Este reședința regiunii ("kraj") sau a "Unității Teritoriale Supreme" (VÚC) și a districtului ("okres"). Împreună cu Bratislava este cel mai vechi oraș din Slovacia (din secolul IX). Nitra este un oraș de o importanță extraordinară în termeni de istorie. Locuit din Antichitate, a fost un centru al celților (în ultimele secolele î.Hr.), reședință a primilor conducători ai teritoriului Slovaciei de astăzi (Quadi 396?, Principatul Nitrian în jurul anului 800, Marea Moravie 824?, Ducatul Nitra în interiorul Regatului Ungaria 970/1048 - 1077/1108) și sediu
Nitra () [Corola-website/Science/297385_a_298714]
-
de către împăratul Hadrian.) În timpul domniei împăratului Constantin cel Mare (307-337 d.Hr.), orașul Abdera a fost distrus de un cataclism și urmele sale s-au pierdut, pentru mai multe secole, în bezna istoriei. Orașul este menționat de numeroși autori din antichitate. În afară de Herodot, bogate referiri pot fi întâlnite la Strabon, Apollodor, Diodor, Titus Livius, Cicero, Iuvenal ș.a. Aceste referiri conțin informații despre templele din Abdera (cele mai importante erau dedicate lui Apollo și Dionysos), teatru, agora, precum și despre instituțiile și notabilitățile
Abdera, Tracia () [Corola-website/Science/297361_a_298690]
-
Democrit, Protagora, ș.a. erau însoțite de „epitetul” "ὁ Ἀβδηρίτης" (abderitanul, cel din Abdera), care a sporit fără îndoială prestigiul intelectual al orașului și de care localnicii au ajuns să fie, pe bună dreptate, extrem de mândri. Pe de altă parte, în antichitate, locuitorii din Abdera erau renumiți pentru fanfaronada și comportamentul lor găunos. O posibilă explicație este că bunăstarea lor materială le îngăduia să-și permită gesturi și acțiuni exagerate, care nu puteau trece neobservate și care le-au atras desigur invidia
Abdera, Tracia () [Corola-website/Science/297361_a_298690]
-
le-au atras desigur invidia, dar totodată și disprețul celorlalți greci. Așa se face că, treptat, calificativul „abderit” a devenit sinonim cu „neghiob, nătâng, nerod”. Stupiditatea proverbială a abderiților este reflectată de un mare număr de anecdote care circulau în antichitate pe seama acestora. O parte din ele au fost reunite într-o colecție târzie (sec. IV sau V d.Hr.) intitulată "Philogelos" (în greacă: "Φιλόγελως", „amatorul de glume”) și atribuită gramaticienilor Hierokles și Philagrios. Deja din sec. I î.Hr., proasta reputație
Abdera, Tracia () [Corola-website/Science/297361_a_298690]
-
pe care i se pare că le descoperă în propriul comportament. „Abderit” a ajuns astfel să denumească și eternul caracter al „bolnavului închipuit”. Înstăriți și extravaganți, înfumurați dar săraci cu duhul și, în plus, ipohondri incurabili, abderiții au beneficiat în antichitate de un portret colectiv idealizat care le-a asigurat o poziție nepieritoare într-o tipologie umană universală. Ecouri moderne ale textelor antice au menținut în actualitate acest loc comun al filologiei clasice și - odată cu el - și termenul de „abderitism”. Jean
Abdera, Tracia () [Corola-website/Science/297361_a_298690]
-
de 450 m³/sec. Pe o porțiune de 39,4 km marchează frontiera româno-ucraineană, pe o porțiune de 681,3 km (din care 73,9 km sunt alcătuiți din lacul Stânca-Costești) marchează frontiera dintre România și Republica Moldova. era cunoscut în antichitate sub numele "Pyretus" iar sciții îl numeau "Porata", adică apă furtunoasă. În cursul său superior este un râu tipic montan, valea lui e îngustă cu versanți înalți și abrupți, curgerea rapidă, iar în albie se întâlnesc multe praguri. În cursul
Râul Prut () [Corola-website/Science/297383_a_298712]
-
Serghidava” sau „Sergus”, care apoi ar fi purtat numele de „Crachidava”. Datele epigrafice și arheologice nu confirmă aceste legende, născute în sec. XIX prin transmiterea orală, cu deformări, a unor conferințe date de arheologul Ion Casian Suruceanu în oraș despre antichitatea Dacilor (Arcidava este în Banat, Sucidava în Oltenia) și despre evul mediu („Krak” este denumirea unui zeu al Tiverților, proslăvit la picioarele unor stejari bătrâni și uriași, iar numele corecte, din cronicile genoveze, este „Alciona” însemnând „albastră” sau „Polihromia” însemnând
Soroca () [Corola-website/Science/297399_a_298728]
-
în ideologia renascentista În Confronting Images, istoricul de artă Georges Didi-Huberman remarcă faptul că autorii secolelor XV-XVI au inventat ideea unei „phoenix-age”, o epocă în care arta s-ar fi născut din propria ei cenușă, pornind de la presupoziția că între Antichitate și Renaștere artă a fost moartă. De exemplu, cultura greacă ortodoxă a fost văzută în Renaștere ca fiind un fragment de “preistorie”, față de care Occidentul (mai cu seamă zona Italiei) ar fi progresat; artă bizantina fusese artă „orientala”, adică o
Istoriografia de artă și canonul occidental () [Corola-website/Science/296074_a_297403]
-
modernizat pictură de la practica grecilor la cea latină, reinstaurând practică românilor. Pentru Văsari manieră greca însemna trecutul, marcând diferență față de practică grecilor. De fapt, în epoca Renașterii s-a inventat o istorie, a cărei existența era legitimă prin raportul cu Antichitatea. Așa cum remarcă Edward Said, cultura europeană și-a întărit identitatea poziționându-se împotriva Orientului, care, din perspectiva Occidentului, a fost mereu un surogat. Eurocentrismul Renașterii poate fi întâlnit chiar mai devreme, în secolul al XIV-lea, la autori precum Petrarca
Istoriografia de artă și canonul occidental () [Corola-website/Science/296074_a_297403]
-
în ideologia renascentista Revenind la textul lui Văsari, idealul autorului era reprezentat de o artă cu un caracter ordonat și sistematic, având la origine principii precum perspectiva, decorum-ul, stilul și bazându-se pe teoria desenului; imitația naturii și a Antichității conduc către scopul ultim al artei, depășirea lor. Așa cum a fost el teoretizat de către autorii italieni (de exemplu, Federico Zuccaro și Gian Paolo Lomazzo), desenul (disegno) leagă operațiile manuale ale artistului de principiile înalte ale cunoașterii științifice. Astfel, arta are
Istoriografia de artă și canonul occidental () [Corola-website/Science/296074_a_297403]
-
profilul pe deplin atunci când abordează perioada interbelica. Spre a-i cunoaște și mai clar opțiunea estetică, va trebui să citam studiul Tradiția conceptului modern de poezie, publicat în vol. "Pagini de critica literară" (1938). Criticul reface acolo istoria poeticelor din antichitate până la Edgar Allan Poe, care aduce marile inovații; el restituie poeziei noblețea aristotelică a plăcerii, combate ideea de inspirație, poemul construindu-se treptat, cu preciziunea și rigoarea logică a unei probleme de matematică. El pune pe primul plan chestiunea poeziei
Vladimir Streinu () [Corola-website/Science/297567_a_298896]
-
mai ales, "La pensée du roman", la Editura Gallimard. Romancier impenitent el însuși (prin [["Le miroir persan", Montréal, 1978)(trad. rom. Oglinda persană), autorul realizează în această lucrare "Gândirea asupra romanului"(trad. aprox.) o extraordinară poetică a romanului european, din Antichitate până în secolul al XX-lea. Dintre principalele sale cărți, au fost traduse în românește "Lumi ficționale" (Minerva, 1992), "Mirajul lingvistic" (Univers, 1993) și "Arta îndepărtării" (Nemira, 1999). Cunoscut în ultimii ani și publicului din țara sa natală, a început să
Thomas Pavel () [Corola-website/Science/297618_a_298947]
-
tezaurul de la Pietroasa. După o călătorie la Sankt Petersburg scrie, împreună cu Petre S. Aurelian eseul "Notice sur la Roùmanie" (1868). În 1869, împreună cu V.A. Urechia, participă la Congresul internațional de antropologie și arheologie istorică de la Copenhaga, unde susține lucrarea "Antichitățile preistorice ale României". La 10 septembrie 1870 Alexandru Odobescu este ales membru al Societății Academice Române (vechea denumire a Academiei Române), la propunerea lui Al. Papiu Ilarian. Ține la Ateneul Român conferința "Artele din România în periodul preistoric" (1872). În 1873
Alexandru Odobescu () [Corola-website/Science/297620_a_298949]
-
calitate în care publică manuale școlare, printre care și unul de gramatică. Alexandru Odobescu a murit la 10 noiembrie 1895, sinucigându-se în urma unor tragice evenimente de ordin familial și public. Format la școala clasicismului francez și la aceea a antichității, om de gust și de știință, fondator al arheologiei în România și istoric, Alexandru Odobescu a scris o proză admirabilă în eleganță și puritate. A priceput, ca și Junimea, că literatura adevărată trebuie să exprime sufletul poporului român așa cum se
Alexandru Odobescu () [Corola-website/Science/297620_a_298949]
-
publice, săpunul, toaletele, canalele de evacuare au fost preluate de turci de la greco-romani și sunt astăzi cunoscute ca "stil oriental" sau "mauresc", "caldarâm", "băi turcești", "cișmele", "toalete turcești" sau "haznale", iar pe planul spiritual, operele filozofice, istorice, literare, științifice ale antichității greco-romane au fost traduse și transmise musulmanilor care, la rândul lor, le-au retransmis țărilor apusene. O Turcie transformată cu succes într-un stat național modern, a permis creșterea libertății de expresie artistică, în ciuda unor perioade de cenzură, mai mult
Turcia () [Corola-website/Science/297606_a_298935]
-
desfășurate de sovietici. Insula nu a avut în trecut importanță din punct de vedere economic, dar apele sale teritoriale au căpătat una deosebită după 1980, odată cu descoperirea sub sedimentele submerse dimprejur, a unor zăcăminte de petrol și gaz natural. În antichitate, este menționată „la gurile Dunării” o insulă numită de către greci Λευκός ("Leucos": „insula Albă”), denumire care apare pentru întâia oară în secolul VI înainte de Hristos. După mitologia greacă, zeița Thetis s-a rugat de Poseidon (zeul mărilor) să scoată din
Insula Șerpilor () [Corola-website/Science/297700_a_299029]
-
există indicii concordante. În anul 1823, căpitanul rus Krițki descoperă aici ruinele antice ale unui templu și alte vestigii, ruine ulterior descrise de către germanul Köhler. Câteva bazoreliefuri găsite pe insulă sunt expuse la Muzeul arheologic din Odesa. Toate sunt din antichitatea clasică, și nu există nici-o rămășiță „ciclopeană” mai veche, cum s-a scris uneori fără dovezi. Printre inscripțiile antice de pe insulă, un decret olbiopolitan (din cetatea Olbia de la gurile Niprului) datând din secolul al IV-lea înainte de Hristos, le cere
Insula Șerpilor () [Corola-website/Science/297700_a_299029]
-
poetul roman Ovidiu (exilat la Tomis), geograful grec Ptolomeu, istoricul grec Strabon și învățatul grec Megalos din Tir (care a trăit în secolul al II-lea după Hristos) menționează cu toții „templul sacru, închinat lui Ahile, din insula Leucos”. Tot în antichitate apare în scrierile grecilor ideea unei posibile existențe a unui templu dedicat venerării lui Apollo. După ultimele cercetări este posibil să fie vorba de aceeași construcție cu mausoleul lui Achile, care a fost transformat în templu. Mai târziu același templu
Insula Șerpilor () [Corola-website/Science/297700_a_299029]
-
cu septicemie și ischemice critică) și, pe de altă parte, "abundenței" de substanțe cu diferite acțiuni, aplicabile local (antiseptice, antibiotice, epitelizante, protectoare etc.). Este convingător faptul că, relativ recent, au fost « inventariate » peste 2500 de aplicații la nivelul plăgilor, din antichitate și până în prezent. Ca o strategie generală, sunt necesare: - debridarea (chirurgicală/mecanică, chimică sau enzimatică); - sterilizarea și prevenirea suprainfectării (antiseptice și pansamente); - stimularea reparației tisulare. Din acest punct de vedere, tratamentul local ideal, pentru ulcerațiile picioarelor la pacienții cu diabet
Piciorul diabetic [Corola-website/Science/92027_a_92522]
-
secolelor VII-VI î.e.n., în Europa (Grecia) și în Orient (China sau India). Filozofia medievală: perioadă începând - simbolic - de la anul 529 e.n., când ultima școală de filozofie din Atena este desființată, și cuprinzând mileniul (sec. VI-XVI) care pune capăt Antichității, marcând într-un mod inedit, printr-o puternică amprentă neoplatonică și creștină, reprezentarea și structurile de reflecție asupra lumii. Filozofia modernă: între secolele XVI și XIX, cuprinzând perioada Renașterii, a Luminilor și zorii epocii industriale. Filozofia contemporană: perioada, ulterioară neohegelianismului
Filozofie () [Corola-website/Science/296582_a_297911]
-
misiuni spațiale, Messenger și BepiColombo vor face observații și vor testa teoriile. Suprafața planetei Mercur este foarte similară în aparență cu cea a Lunii, pe ea existând câmpii întinse gen „mare” (numele de mare a fost dat de observatorii din antichitate care credeau că petele negre de pe suprafața Lunii sunt mări și oceane iar părțile luminoase sunt continente) și cratere numeroase, indicând că planeta este geologic inactivă de miliarde de ani. Numărul mic de misiuni fără echipaj spre Mercur dovedesc că
Mercur (planetă) () [Corola-website/Science/296585_a_297914]
-
poantă. Epigramele constituie o modă a literaturii Epocii Luminilor, prin care autorul satirizează defecte morale, mai puțin fizice, ale individului. În special, se dezaprobă lăcomia, ipocrizia și alcoolismul, prin versuri cu un caracter etic, al căror model este preluat din Antichitate. În literatura universală s-au evidențiat epigramiști ca Simonide (Grecia), Voltaire (Franța), Lessing (Germania), Pușkin (Rusia) ș.a., iar în literatura română George Topîrceanu, George Ranetti, Cincinat Pavelescu, Radu D. Rosetti, Alexandru O. Teodoreanu (Păstorel), Tudor Arghezi, Alexandru Clenciu și mulți
Epigramă () [Corola-website/Science/296599_a_297928]