11,066 matches
-
rapide, Iorga pornește la drum cu convingerea că va deveni vizibil doar dacă va lua distanță față de acțiunea critică a lui Maiorescu, devenită fapt istoric. Astfel, în chiar primul articol apărut în jurnalul "Lupta" ăal junimistului Gheorghe Panu), el se apleacă asupra piesei Năpasta de I. L. Caragiale, văzută ca "un studiu psihologic superior", "printre cele mai bune dintre operele noastre dramatice... și ar avea greutatea sa chiar aiurea, unde s-a scris și s-a gândit mai mult decât la noi
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
acesta punând în pagină multă erudiție și trimiteri la literaturile franceză, rusă, germană, engleză sau italiană, care atestă ardoare comparatistă, nu tocmai favorabilă pentru literatura noastră, la momentul 1890."Critica științifică" oferă un veritabil poligon de încercare pentru Iorga, spirit aplecat spre rigoare și exactitate analitică, dar asta nu înseamnă că el renunță la anumită prudență în aplicarea metodei, lucru de observat chiar în studiul despre Creangă, unde surprinde încă de la început includerea "scriitorului energic și vioi" în paradigma temperamentelor senzaționale
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
Aceasta constituia o abatere de la regulile statutare din moment ce, după modelul celorlalte partide comuniste, PC rus nu era decît o secțiune a partidului internațional proletar și trebuia așadar să răspundă pentru acțiunile sale în fața autorității internaționale. De fapt, congresul se va apleca în principal asupra chestiunilor de organizare. Modelul evocat este bineînțeles partidul bolșevic. Fiecare partid comunist trebuie deci să se bolșevizeze. Aceasta nu mai implică, îndeosebi, funcționarea partidului în secțiuni, ci în celule sau în raioane, agitația și organizarea la locul
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
în același sens. Dar slăbiciunea lor le împiedică să aibă o influență mai profundă asupra vieții politice naționale. Și ele vor tinde să se replieze pe o linie națională, în ciuda sau din cauza slabei lor ponderi politice. Este interesant să ne aplecăm asupra cazului partidelor în mod obișnuit private de orice reprezentare parlamentară, cum este cazul partidului comunist din Marea Britanie, al celui irlandez sau al celui german. Situația acestor trei partide nu este asemănătoare. DKP-ul rămîne un grupuscul a cărui influență
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
ironiilor și toanelor unui soț labil emoțional, aflată sub amenințarea cardinalului Richelieu, care o vedea ca pe o adversară puternică, ce trebuia eliminată, și temându se constant să nu fie repudiată deoarece nu dădea naștere la urmași, a devenit din ce în ce mai aplecată spre o formă de misticism fanatic. A mers în pelerinaje pe la mai multe mănăstiri,care, conform folclorului, erau benefice pentru femeile sterile, dar a apelat în același timp și la astrologi, magi sau licori așa zis miraculoase. Aceste eforturi au
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
cu Spania, însă a fost înfrânt de Turenne; umilit, cu armata fărâmițată, Condé a fost nevoit să accepte să semneze tratatul de pace din Pirinei în 1659 și să renunțe la pretențiile sale. Privind dincolo de datele istorice, trebuie să ne aplecăm și asupra transformărilor suferite de micul rege cu ocazia acestor ample mișcări sociale. Violențele acelor zile l-au marcat pentru totdeauna, i-au influențat modul autoritar de a conduce Franța și radicalitatea cu care, odată ajuns la conducerea țării, a
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
lucrurilor, până la esența și legile lor. FĂră cuvinte nu există nici abstractizare, nici generalizare, nici gândire, nici practică socială"20. Se știe că principala "unealtă" a profesorului de Limba romană este, în ultima instanță, cuvântul și, de aceea, ne vom apleca asupra acestei realități atât de fascinante, scoțându i în evidență diferitele conotații. 19 H. Wald, op.citată, p . 65 . 20 Idem, op.citată, p.18. 19 Am citat pentru început definiția cuvântului apa cum apare ea în lucrarea „Sinteze de
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
lucrurilor, până la esența și legile lor. FĂră cuvinte nu există nici abstractizare, nici generalizare, nici gândire, nici practică socială"20. Se știe că principala "unealtă" a profesorului de Limba romană este, în ultima instanță, cuvântul și, de aceea, ne vom apleca asupra acestei realități atât de fascinante, scoțându i în evidență diferitele conotații. 19 H. Wald, op.citată, p . 65 . 20 Idem, op.citată, p.18. 19 Am citat pentru început definiția cuvântului apa cum apare ea în lucrarea „Sinteze de
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
Când mă dezmeticeam puțin, găseam lângă mine decorul intim și nespus de plăcut al grotei cu un izvor ce țâșnea încet din stâncă și se prelingea pe pământ, formând în mijlocul prundului un bazin cu apă foarte limpede, deasupra căruia mă aplecam pentru a privi fără să mă satur niciodată minunatele dantele ale mușchiului verde din fund, viermii agățați de frânturile de lemn, bucățile de fier vechi cu rugină și mâl pe ele, animale și lucruri variate din fundul apei fantastic de
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
i se permite bărbatului să sărute femeia. Etapa imediat următoare este puja, "cultul propriu-zis", când este adorat locul unde stă femeia, acesteia i se oferă flori, timp în care ea recită, în gând, formule magice. Bărbatul este cel care se apleacă în fața femeii de nouăsprezece ori, oferindu-i alte ofrande. Femeia este așezată pe pat, bărbatul recitând încontinuu. După aceasta, femeia este iarăși așezată pe scaunul ei, unde a primit ofrandele, cu mâinile ridicate, apoi, după câteva rituri mistice, este din
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
mutat într-un apartament cu trei camere. În anul 2001 situația financiară a familiei G. Se înrăutățește, ca urmare a disponibilizării soților de la S.C. X, orașul S. situația economică precară a familiei îl determină pe G.P. să ia hotărârea de apleca la muncă în Israel pe o perioadă nedeterminată de timp. În acest timp G.S. se îmbolnăvește, fiind nevoită să se pensioneze pe caz de boală. Plecarea lui G.P în Israel contribuie la îmbunătățirea financiară a familiei, însă nu pentru
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3141]
-
de asumare a suferinței. A fi creștini înseamnă a ne îmbrăca în Hristos nu doar în viața, ci Și în moartea Sa, în ascultare pe Cruce (Rom. 6). Acceptarea nu este sinonimă cu resemnarea. A se resemna înseamnă a se apleca în fața unei fatalități, a unei lovituri a sorții, a circumstanțelor adverse. Acceptarea este îndeplinirea unui act de libertate, prin care ne asumăm suferința și o folosim în scopul creșterii credinței noastre, a iubirii și a ascultării. A accepta înseamnă așadar
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
de asumare a suferinței. A fi creștini înseamnă a ne îmbrăca în Hristos nu doar în viața, ci Și în moartea Sa, în ascultare pe Cruce (Rom. 6). Acceptarea nu este sinonimă cu resemnarea. A se resemna înseamnă a se apleca în fața unei fatalități, a unei lovituri a sorții, a circumstanțelor adverse. Acceptarea este îndeplinirea unui act de libertate, prin care ne asumăm suferința și o folosim în scopul creșterii credinței noastre, a iubirii și a ascultării. A accepta înseamnă așadar
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
timp după terminarea intervențiilor chirurgicale. După ce ajungeau acasă însă - demonstrează cercetările -, fiecare făcea ceva ce genera o creștere bruscă a presiunii sângelui, chiar în momentul în care anestezicul local își pierdea eficiența (de ex. un acces subit de tuse, se apleacă să-și încalțe pantofii și să-și lege șireturile etc.). Studiul arată că este esențial ca pacienții care se supun unor astfel de intervenții chirurgicale, în zone puternic vascularizate, să fie preveniți să nu realizeze mișcări care să ducă la
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
trecut din nou în diptice. La 27 Ianuarie 438 rămășițele sale pământești au fost aduse la Constantinopol și așezate în biserica Sfinților Apostoli. Împăratul Teodosie al II-lea, fiul lui Arcadie și al Eudoxiei, a ieșit înaintea coșciugului, s-a aplecat pe el și s-a rugat pentru părinții săi, care din neștiință au păcătuit. Biserica Ortodoxă, pentru ca pomenirea Sfântului Ioan să nu fie umbrită de marea sărbătoare a Înălțării Sfintei Cruci, a mutat-o pe 13 noiembrie. Sfântul Ioan Gură
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur. In: Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
a rugat pe ucenicul sfântului, pe Proclu, să-l anunțe. Proclu, înainte de a intra, s-a uitat printr-o crăpătură în camera în care lucra sfântul și a văzut că arhiepiscopul nu era singur, ci în spatele lui stătea un bărbat aplecat spre el și cu gura la urechea lui. Proclu, intrigat că dascălul său este cu cineva în cameră, a căutat să audă ce spune acel bărbat, dar n-a putut înțelege nimic. Văzând că nu poate intra, s-a întors
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur. In: Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
ambliopii, având tendința de a-și poziționa capul mult în față pentru a recepționa mai bine și a se orienta cu analizatorii valizi în mediul înconjurător. Neexplorând mediul pe plan orizontal, există și tendința ca nevăzătorii să-și ține capul aplecat spre piept. De aceea, vom semnala o pondere mai mare a cazurilor de scolioză (deformări ale coloanei în plan frontal), cifoză și lordoză (deformări ale coloanei în plan sagital). De asemenea, și frecvența unor devieri metabolice este mai ridicată în
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
2 ani, copilul trasează linii, merge independent, coboară scările de-a bușilea, se dă în balansoar, rostogolește o minge, așează patru inele pe un suport vertical, face un turn din trei cuburi, împinge sau trage o jucărie după el, se apleacă pentru a ridica un obiect, se ridică fără să se dezechilibreze; ▪ la 3 ani, copilul înșiră patru mărgele pe un șiret în două minute, răsucește butoane sau mânere, sare pe loc cu ambele picioare odată, merge cu spatele înainte, coboară
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
fi periculoasă încălzită. 4. Să încălziți un lichid într-un recipient închis. Gazele degajate pot produce explozia containerului, rănindu-vă. 5. Să realizați un experiment în care să trebuiască să vă conectați la curentul electric. Vă puteți electrocuta. 6. Să aplecați/îndreptați o eprubetă spre voi sau ceilalți sau să o țineți în poziție verticală atunci când încălziți conținutul ei (întotdeauna țineți eprubeta departe de voi și celelalte persoane). 7. Să realizați un experiment la care nu aveți instrucțiuni (indicații) explicite în
Metodica predării - învăţării specialităţilor agronomice by Carmen Olguţa Brezuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1643_a_3160]
-
povestește, în impresionanta lui carte de amintiri, că, în timpul liber pe care îl petrecea cu cei care îi erau apropiați, Wittgenstein nu se relaxa așa cum fac alții: „O plimbare cu Wittgenstein era foarte solicitantă. Despre orice ar fi vorbit, se apleca asupra temei cu intensitate, pe deplin serios și îmi solicita o enormă risipă de forțe să țin pasul cu gândurile saleă Prospețimea și profunzimea gândirii lui Wittgenstein cereau foarte mult de la cel care îl însoțea, oricare ar fi fost tema
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
mod automat, fără să ne gândim la regulile gramaticii. În general, propozițiile pe care suntem tentați să le enunțăm intervin în situații practice. Există însă și un fel diferit în care suntem tentați să enunțăm propoziții. Sunt situțiile când ne aplecăm asupra limbajului, ne îndreptăm în mod conștient atenția spre el. Iar atunci când noi alcătuim propoziții despre care spunem că trebuie să aibă sens, o propoziție de acest gen poate să nu aibă nici o folosire, dar deoarece ea sună ca o
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
hotăra în problemele războiului și ale păcii, ratifica alianțele, alegea eforii, geronții, funcționarii etc. A "domnit" în Sparta principiul majorității ? Ladislas Konopczyňski considera că ceea ce este mai impresionant, este că spartanii, întradevăr robuști din punct de vedere fizic dar puțin aplecați spre activități intelectuale, nu se străduiau să numere voturile și că ratificau hotărârile luate prin "forța și violența strigătelor" pentru sau contra moțiunii 130. Același procedeu "infantil" (Aristotel) era practicat și în Sfatul bătrânilor. În același mod, majoritatea era cea
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
gesturi lente, meticuloase în felul lor, dar fără niciun sens aparent, blocate într-o succesiune fatală, imuabilă: "(am stat pe recamier și/ mi-am pus mintea la contribuție/ acum intră în zbor/ pe fereastra deschisă/ gunoaiele aruncate de la etaj/ mă aplec în genunchi și/ îmi așez fața în găleata cu/ apă ca să bolborosesc)" (Sic cogito). Sau: "de două zile nu am mai stins becul / stau cu mâinile la spate și mă gâdil în/ palmă cu unghiile moi. când îmi clănțănesc/ dinții
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
îl privește primul Kiril), finalul redeschide cercul demonic, sugerând reiterarea nesfârșită a poveștii: Se sfârșea luna april și începea luna martie. Daniel se apropie de fântână. (...) Era într-o noapte de vineri spre luni. Luni stătu toata ziua și plânse aplecat peste fratele său Daniel. Din puț îi privea cu oarecare tristețe călugărul Kiril. Își muia pana în lacrimile lor și-și continua liniștit psaltirea (...) Era o sâmbătă neagră, fără sfârșit" (IX. Coborârea lui Daniel). La fel ca aici, în aceste
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pe parcurs doar în sensul nuanțării unor motive dominante sau a unor atitudini auctoriale existente, în marea lor majoritate, încă din opera prima. Înfrângerea somnului promite de altfel a pune în pagină un program construit după regulile liricii moderniste, vizionare, aplecate asupra marilor interogații și dileme existențiale, contrase în cunoscuta formulă a identității plurale: "Vorbind despre mine, învăț să folosesc pluralul/. Duplicitatea pătrunde în chiar temnița umbrei" povero pagliaccio. Foarte rar, poetul Valeriu Stancu scrie și va scrie despre efemeridele noastre
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]