8,699 matches
-
441]], ajungând până la Sirmium. În [[443]], au ajuns în zona Constantinopolului. Au devastat provinciile balcanice și în [[447]], bizantinii au cumpărat retragerea prin subsidii de aur. În [[451]], conduși doar de Attila, hunii s-au îndreptat către Imperiul Român de Apus, traversând Rinul și prădând orașele Metz, Reims și Troyes, asediind Orleansul. Dar au fost înfrânți de generalu român [[Flavius Aetius]] și aliatul său vizigot, Theodoric I, în [[Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice]] la vest de Troyes. Iordanes scrie că au murit
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
migratoare având de partea sa superioritatea logistică, tactică și tehnică. Dar criza internă, lipsa de coeziune a politicii împăraților, succesul și pătrunderea în interior a goților și integrarea acestora în societate și atacurile hunilor au slăbit imperiul, pe partea de Apus. Împărații au pierdut loialitatea elitelor locale ce s-a orientat spre noii factori de putere. După dispariția imperiului hunilor, ultimii împărați români de Apus, lipsiți de instrumentele necesare controlării goților din imperiu, au încercat să-i includă în corpul politic
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
a goților și integrarea acestora în societate și atacurile hunilor au slăbit imperiul, pe partea de Apus. Împărații au pierdut loialitatea elitelor locale ce s-a orientat spre noii factori de putere. După dispariția imperiului hunilor, ultimii împărați români de Apus, lipsiți de instrumentele necesare controlării goților din imperiu, au încercat să-i includă în corpul politic român, prezența goților în armată română fiind un fapt obișnuit, mulți reprezentanți germanici că vandalul [[Stilicon]], suevo-goticul Ricimer, frâncul Arbogast ajungând în funcții înalte
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
printre care Majorian și Anthemius au încercat să revitalizeze prestigiul imperial prin recucerirea Africii vandale, dar fără succes. Provinciile manifestau tendințe de autonomie după sute de ani în care s-au aflat sub control român. După 450 , Imperiul Român de Apus s-a redus doar la Italia. Britania a fost abandonată, în Africa română s-au instalat vandalii, în Spania s-au instalat vizigoții și suevii, Galia a fost împărțită între vizigoți, burgunzi, alamani și franci, iar Pannonia a fost stăpânita
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
reprezentant al său pentru Italia, cu titul de "patricius". [[File:Romulus Augustulus and Odoacer.jpg|thumb|[[Romulus Augustulus]] îi preda coroană lui [[Odoacru]]]] Dată de [[4 septembrie]] [[476]] pare să fie astfel momentul de final al existenței Imperiului Român de Apus. Însă schimbările din Italia nu au fost resimțite de contemporani. Puterea politică se află sub controlul conducătorilor militari, care nu mai erau subordonați nominal decât împăratului bizantin, ce numea un consul anual. Biserică și Senatul și-au menținut existența. Senatul
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
o receptivitate mai redusă a populației atât față de ideea că ar fi români, mai ales în mediul rural, în mentalul colectiv păstrându-se mai degrabă o identitate locală, moldovenească. După 1940, o mare parte dintre „deșteptătorii neamului” se refugiază la apus de Prut, partea rămasă în Basarabia fiind deportată sau marginalizată de autoritățile sovietice. Astfel, elita românească care s-a menținut în teritoriile românofone rămase în România, a dispărut în mare parte din Republica Moldova, fiind înlocuită cu o elită rusă, rusofonă
Unirea Republicii Moldova cu România () [Corola-website/Science/305063_a_306392]
-
guvernului central era subminată de mișcările separatiste, de controlul puterilor aliate și de luptele de stradă dintre detașamentele muncitorești înarmate ale Ligii Spartachiste și ale Partidului Comunist pe de-o parte și ale forțelor paramilitare de dreapta Freikorps. Înaintarea spre apus a Armatei Roșii amenința să distrugă sistemul păcii de la Versailles, și prin aceasta să elibereze Germania de limitările umilitoare care îi fuseseră impuse. Mulți germani considerau că o nouă mișcare revoluționară era un preludiu necesar al luptei pentru scăparea din
Cauzele războiului polono-sovietic () [Corola-website/Science/305095_a_306424]
-
țara” dăruiește armașului Marcu Ciuciuma o parte “de ocina pe valea Căinarului, în ținutul Sorocii, cu trei seliști, ce se mărginește din sus cu moșia Macareuca, din jos cu Bulbocii, pînă în Valea Petrii, dinspre răsărit cu Baxanii, iar dinspre apus cu apă Căinarului”. Mențiunile de mai tîrziu sînt destul de frecvențe. La 8 mai 1614 satul e amintit cu prilejul confirmării de către Ștefan Tomșa diacului Petru din Bulboci “a lui dreapta moșie cu tot venitul”, sătul Popeștii de pe apă Căinarului. La
Bulboci, Soroca () [Corola-website/Science/305206_a_306535]
-
o formă longitudinală în care poate fi înscrisă o cruce latină și este compus dintr-una sau din mai multe nave. Este un spațiu acoperit în exteriorul bisericii. Nu este întotdeauna prezent și de obicei este situat pe partea de apus, la intrare. Este un spațiu acoperit în exteriorul sau în interiorul bisericii, situat pe partea de apus, care precede naosul. Este spațiul principal al bisericii, în care se desfășoară activitatea religioasă. În tradiția ortodoxă stranele reprezintă spațiile destinate cântăreților (psalților), situate
Biserică (edificiu) () [Corola-website/Science/306006_a_307335]
-
sau din mai multe nave. Este un spațiu acoperit în exteriorul bisericii. Nu este întotdeauna prezent și de obicei este situat pe partea de apus, la intrare. Este un spațiu acoperit în exteriorul sau în interiorul bisericii, situat pe partea de apus, care precede naosul. Este spațiul principal al bisericii, în care se desfășoară activitatea religioasă. În tradiția ortodoxă stranele reprezintă spațiile destinate cântăreților (psalților), situate în absidele de nord și de sud ale bisericii. Stranele sunt incluse în încăperea naosului. Este
Biserică (edificiu) () [Corola-website/Science/306006_a_307335]
-
în situația de a se angaja în tratative diplomatice cu vecinii săi. Dată fiind tradiția otomană de ignorare în general a limbilor Europei Occidentale, oficialii turci s-au văzut în imposibilitatea de a participa la orice fel de negociere cu Apusul. Poarta s-a folosit pentru aceste sarcini diplomatice de greci, care erau printre cei mai cultivați din imperiu. Ca rezultat imediat, așa-numiții "fanarioții", membrii ai familiilor grecești originare de obicei din Constantinopol, au ajuns în situația de a ocupa
Epoca fanariotă () [Corola-website/Science/306019_a_307348]
-
Yasser Arafat. El ajuns cu Autoritatea palestiniană la un acord asupra transferării în mâinile ei a puterii și asigurării securității în sectoare ale orașului Hebron La 4 septembrie 1996 Netanyahu a hotărât deschiderea gurii de nord a tunelului Zidului de apus spre Via Dolorosa în Ierusalimul vechi, ceea ce a provocat un val de tulburări violente arabe pe tot cuprinsul Cisiordaniei și nordul fâșiei Gaza sub impresia temerii, trezite deseori în rândul populației musulmane în cursul veacului al 20 lea, că lucrările
Beniamin Netaniahu () [Corola-website/Science/306043_a_307372]
-
era singura garanție a păcii după luptele civile care avuseseră loc în ultimul secol. În acest mod, cu trecerea timpului, titlul de împărat a început să fie identificat cu cel de conducător absolut al Imperiului. După dispariția Imperiului Român de Apus, Imperiul Bizantin s-a considerat continuatorul tradiției române, deși a abandonat cultură latină în favoarea vechii culturi elenistice. Împărații bizantini se intitulau "basileus", după termenul grecesc pentru rege. Totuși, în mediul oriental a început să fie folosit și titlul de Tar
Împărat () [Corola-website/Science/306088_a_307417]
-
la cultură al bucureștenilor, deși centralizat într-un perimetru restrâns din suprafața orașului, însumează spectacole de teatru și muzicale, proiecții cinematografice, o ofertă bogată a editurilor și a bibliotecilor, toate acestea într-o atmosferă amintind pe cât posibil de modelele din apusul european. De asemenea, se construiește noțiunea de lux, într-o măsură comparabil cu cel occidental. Educația înregistrează progrese, iar atmosfera publică este una bine manierată, cultivată; pe de altă parte, problema analfabetismului nu este încă rezolvată. La începutul anilor 1940
Istoria Bucureștiului () [Corola-website/Science/306108_a_307437]
-
același neam, românesc, și că limba ei nu poate fi numită „română”. Încă din acea perioadă, Rusia îi impunea populației românofone din Basarabia o identitate „moldovenească” exclusivă de cea română, deși în Bucovina pe atunci austriacă și în Moldova de apus, cele două identități de contopeau fără probleme, cea „moldovenească” fiind regională iar cea „română” fiind națională. Pe planul cultural și monumental, Imperiul rus nu a făcut nimic pentru a o ocroti patrimoniul „moldovenesc” și a lăsat în paragină bisericile moștenite
Antiromânism () [Corola-website/Science/306099_a_307428]
-
era Imperiul Bizantin, locuit tot de creștini, însă de rit ortodox. Sub împăratul Alexios I Comnen, Imperiul era în principal limitat la Europa și coasta de vest a Anatoliei, și se confrunta cu numeroși dușmani, cum ar fi normanzii în apus și selgiucizii în răsărit. Mai spre est, Anatolia, Siria, Palestina și Egiptul erau toate sub control musulman, însă ele, în perioada Primei Cruciade, erau fragmentate din punct de vedere politic, și, într-o oarecare măsură, cultural, lucru care a contribuit
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]
-
ajutor. -Cu plăcere, am zis, necrezând că odată pot conversa cu dânsa, că are nevoie de ajutorul meu. Avea propuneri concrete. De la cineva auzise, că eu ajut pe nemți să treacă frontiera către România de unde se mai putea pleca la apus, concret în Germania. Și a venit să mă roage să o ajut. O să mă răsplătească când va putea. Nevasta pregătise o cină și toți am cinat, puțini stânjeniți, doamna Ana a venit nepoftită, noi că nu îi puteam oferi o
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
Mehmed a dorit să continue asaltul, iar după o săptămână de bombardamente intense ale artileriei otomane, zidurile cetății au fost dărâmate și penetrate în mai multe locuri. La 21 iulie Mehmed a poruncit un atac total care a început la apusul soarelui și a continuat toată noaptea. Armata sa a năvălit asupra zidurilor orașului și a început asediul fortăreței. Acesta s-a dovedit a fi momentul crucial al asediului. Huniade a dat ordin apărătorilor să arunce peste ziduri butuci dați prin
Asediul Belgradului () [Corola-website/Science/304719_a_306048]
-
1829, mai mult ca sigur pe ruinele unei alte sinagogi. Arhitectura este tipică pentru epoca stăpânirii otomane, o clădire masivă din piatră. Interiorul este decorat în stil romaniot. Bimah, podiumul de unde sunt citite sulurile sfinte, se găsește pe peretele de la apus, Ark, locul unde sunt păstrate sulurile sfinte, pe peretele de la răsărit, iar pe mijloc este un coridor liber. Numele evreilor romanioți care și-au pierdut viața în timpul Holocaustului sunt gravate în peretele de piatră. Sinagoga Ioanniotiki, situată deasupra birourilor Comunității
Romanioți () [Corola-website/Science/304752_a_306081]
-
în 300 - 350 DC, fiind utilizată până în sec.7. Mozaicul multicolor creează impresia unui covor, printr-un model geometric de albastru, gri, roșu și alb. Au fost descoperite și două inscripții în limba greacă deasupra intrării, situată pe peretele dinspre apus al clădirii. Astăzi, în sinagogă a rămas doar o parte din pardoseala inițială cu mozaic, restul a fost mutat din locația inițială, în curtea muzeului arheologic al insulei. O singură sinagogă romaniotă funcționează în întreaga emisferă vestică, respectiv Kehila Kedoșa
Romanioți () [Corola-website/Science/304752_a_306081]
-
venitul și folosul acii moșii, și noi după poroncă ce-am avut a hotără moșiile mănăstirii am făcut cercetare și pentru hotarul acii moșii fiind și Alexandru Ilschi de față și această moșie fiind între munți mergând hotarul ei la apus și la răsărit și având opcine de munți mari despre înbe părțile înpregiur nu s-au mai însămnat cu alte sămni, fiind hotărâtă cu opcinile munților și numai pe vale prin mijlocul moșii are puțintel câmpu și poeni și măsurându-să
Crasna () [Corola-website/Science/304836_a_306165]
-
piste apa Sirițălului pe la un bour ce s-au mai făcut într-un brad, de acolo apucă opcina spre Vicove care să înpreună cu alte opcine ce încungiură hotarul despre Vicove. Iară piatra ce s-au pus în fundul câmpului despre apus, ce caută în prislop spre apus până în opcina ce să hotărăște Crasna cu Banila, și această piatră desparte opcina în două și obârșiile ce să prăvale din opcină de curgu cătră Sirițăl, să fie a părții de gios, iară obârșiile
Crasna () [Corola-website/Science/304836_a_306165]
-
ce s-au mai făcut într-un brad, de acolo apucă opcina spre Vicove care să înpreună cu alte opcine ce încungiură hotarul despre Vicove. Iară piatra ce s-au pus în fundul câmpului despre apus, ce caută în prislop spre apus până în opcina ce să hotărăște Crasna cu Banila, și această piatră desparte opcina în două și obârșiile ce să prăvale din opcină de curgu cătră Sirițăl, să fie a părții de gios, iară obârșiile pârailor Căcacii ce curgu cătră parte
Crasna () [Corola-website/Science/304836_a_306165]
-
trebui să țină seama, datorită dominației totale a acestuia în Europa începând din anul 717; această detaliu ar fi trebuit să atragă atenția umayyazilor că o putere reală condusă de un general talentat se renăștea din cenușa Imperiului Roman de Apus. În 732, avangarda umayyazilor se îndrepta spre nord, către râul Loara, fiind cu mult înaintea grosului armatei și a carelor cu provizii. După distrugerea oricărei rezistențe din acea parte a Galiei, invadatorii s-au împărțit în mai multe grupuri de
Bătălia de la Tours () [Corola-website/Science/305556_a_306885]
-
la Studiourile de radio ale Armatei israeliene ("Galei Tzahal"). În calitate de rabin în armata israeliană, i-a însoțit pe Șef Rabinul de atunci al Israelului, Shlomo Goren, și trupele de parașutiști care au redobândit partea veche a Ierusalimului și Zidul de Apus, în timpul Războiului de Șase Zile, în anul 1967. A deținut și funcția de editor al revistei “Mahanaim” (1961-1972) a Rabinatului militar. În anul 1967 a fost ales rabinul moșavurilor (așezările agricole semicolective), funcție pe care o păstrează și astăzi. Între
Menachem Hacohen () [Corola-website/Science/305684_a_307013]