8,537 matches
-
câini”7. Masa s-a dovedit a fi clasa de școală cea mai importantă pentru a civiliza comportamentul uman și a crea un sentiment al individului. În 1526, Erasmus a publicat cartea sa despre maniere și etichetă. A devenit rapid biblia politeții pentru noua clasă burgheză 8. Mâncatul era un lucru obișnuit În Europa medievală. Cina era adeseori un eveniment obscen și, cel puțin În casele nobililor, un spectacol cu trubaduri, clovni, acrobați și diverse animale domestice cutreierând prin Încăpere. Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
al lui Dumnezeu pe Pământ și a spus că preoții sunt păcătoși ca și restul oamenilor și, prin urmare, incapabili să acționeze ca intermediari Între credincioși și Dumnezeu Atotputernic. El sfătuia că singura autoritate infailibilă În materie de credință era Biblia și că voința lui Dumnezeu putea fi cunoscută de fiecare creștin prin citirea scripturilor. Fiecare om, spunea Luther, stă singur În față lui Dumnezeu. Doctrina lui Luther a pus sub semnul Întrebării Însuși fundamentul autorității papale - prețenția sa de a
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
teoreticieni incluzându-i pe Adam Smith, David Hume, Jeremy Bentham, John Stuart Mill și Georg Wilhelm Friedrich Hegel 12. Teoria proprietății a lui Locke a fost publicată În 1610 În Two Treatises on Civil Government. Tratatele lui au devenit rapid biblia seculară a clasei de mijloc, care Își făcuse apariția pe scena politică din Anglia. Scrierile sale au servit ca rațional pentru reformele parlamentare din Anglia, iar mai apoi, au furnizat fundamentul filosofic pentru Revoluțiile Franceză și Americană. Ca mulți dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
mică pentru a fi viabilă din punct de vedere comercial. Soluția, În majoritatea țărilor, a fost să se aleagă un singur dialect, de obicei cel dominant Într-o anumită regiune și folosit ca limbă pentru copiere - mai Întâi În cazul bibliilor și apoi al cărților de literatură și de știință. Chiar și așa, limbile, care au devenit mai apoi franceza, germana, spaniola, italiana și engleza standard, sunt parțial inventate. De obicei, acestea sunt rezultatul combinării elementelor din toate graiurile vorbite Într-
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
5. Ibidem. 6. „Poll Topics and Trends: Death Penalty”, HYPERLINK "http://www.gallup"www.gallup.com, The Gallup Organization, 9 octombrie 2003. 7. „EU Memorandum on the Death Penalty”, European Union in the U.S. 8. Ibidem. 9. Matei 5,38-39, Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodixe Române, București, 1995. 10. Matei 5,43-44. 11. „Poll Topics and Trends: Death Penalty”, The Gallup Organization. 12. Nisbett, Richard E., The Geography of Thought: How Asians and
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
dă (Zanne) − predicatul este un adjectiv; (17) Dragul tatei, nu da, că eu sânt! (Creangă) - predicatul este un pronume; (18) Vai de pielea ta are să fie! (Creangă) - predicatul este un adverb ori o interjecție; (19) Nu iaste altul ca tine (Biblia 1688) - predicatul este al doilea membru al unei comparații; (20) [Boii] sânt mai buni de înjugat la car (Creangă) − a fi bun de "a fi potrivit, a se potrivi la ceva"; a fi bine de "a fi momentul, situația, împrejurarea
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Tot creștinul are pre călugăriță sor sufletesc (Pravila Mold.); (17) Are păzitor la cireadă un câine (Ispirescu); (18) Are-o greacă ibovnică (Teodorescu). c. În loc de al doilea acuzativ, figurează un adjectiv sau un adverb: (19) N-are pre altul asemenea (Biblia 1688); (20) Am mâinile reci; (21) Pe copiii tăi îi am mai de aproape decât pe ceilalți (Ispirescu) − a avea pe cineva de aproape "a avea multă simpatie sau dragoste pentru cineva"; (22) El o avea dragă ca ochii din
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
deosebi"; a avea ființă "a fi, a exista": (35) Atunci lumea cea gândită pentru noi nu avea ființă (Eminescu). c. De multe ori, a avea împreună cu complementul său abstract corespunde unui sens pasiv: (36) Ptolemeu are mare laudă [este lăudat] (Biblia 1688); (37) Să avem iertare [să fim iertați], stăpâne! (Creangă); (38) Nu mai ai scăpare [nu mai poți fi scăpat] din mâna mea! (Ispirescu); (39) Boala asta n-are leac [pentru ea nu se găsește leac]. d. Complementul e o
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
sub forma unui refren. Odată cu dezvoltarea sărbătorilor, se va alege versetul cel mai semnificativ în consonanță cu misterul celebrat. În sfârșit, ca și în zilele noastre, vor fi introduse și responsa alcătuite din texte libere nonpsalmice, luate sau nu din Biblie. Psalmul responsorial, care s-a afirmat și a avut un mare succes în perioada clasică a sfinților părinți, cu timpul, se va transforma într-un cântec ornamentat cu melisme complexe, încât nu a mai putut fi cântat de întreg poporul
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
est alleluia canere, canticum est Hebraeorum”. 1.2 Imnodia Imnurile în cadrul liturgiei au fost la fel de familiare primilor creștini ca și psalmii. În primele trei secole au cunoscut o mare dezvoltare, dar, deoarece erau compoziții libere (texte care nu erau din Biblie) și nu întotdeauna conform adevărurilor de credință, s-a născut împotriva lor o reacție din partea ambientelor monastice rigoriste și, astfel, au fost suprimate. Probabil din acest motiv s-au pierdut aproape toate. Mai târziu, însă, imnografia a reînflorit în mod
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
sfârșitul secolului al XIX-lea, mai precis în anul 1890, atunci când muzicologul Gevaert a combătut în mod sever „legenda gregoriană” în opera sa „Les origines du chant liturgique de l’église latine”. 3.5 Clasificarea și codificarea repertoriului Așa cum textele Bibliei trebuiau să fie transmise cu o absolută fidelitate, tot așa trebuia să fie transmis generațiilor viitoare și cântul gregorian, pentru a respecta voința Duhului Sfânt care le-a dictat. „Originea divină” a cântului gregorian a dus, așadar, la formarea conceptului
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
pentru Magnificat, Benedictus și Nunc dimittis. Arta polifonică s-a extins și la alte texte, precum secvența Stabat mater, cele patru antifone mariane „majore” (Salve Regina, Alma Redemptoris Mater, Ave Regina coelorum, Regina caeli), sau alte texte spirituale, luate din Biblie sau inspirate de aceasta, fie în latină, fie în limba populară. Pentru compoziția madrigalelor spirituale au fost folosite, îndeosebi, cartea „Cântarea Cântărilor” și „Cartea Psalmilor”, întrucât acestea se pretau mai bine la bogăția lor poetică și la natura lor lirică
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
sensibilitate față de problemele celor din jur și vor exersa aceste noțiuni prin activități caritative. La clasa a III-a se descrie Sfânta Scriptură ca fiind cea mai importantă carte a creștinilor, elevii având ocazia să lectureze texte reprezentative din Mica Biblie. Vor face cunoștință cu personalități biblice ce au marcat istoria Vechilui Testament (Moise, Regele David, Regele Solomon) și vor face aprecieri despre comportamentul acestora. Rugăciunea Domnească va fi rostită conștient la această vârstă, iar elevii vor explica, utilizând termenii religioși
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
capitolul 4). Esența studiului o reprezintă așadar raporturile dintre generații, situate concomitent atât În cadrul familiei cât și la granița dintre viața familială și viața socială. Precizări conceptuale Ideea de generație este universală. Ordinea timpului pe generații este sistematică atât În Biblie, cât și la vechii greci și egipteni: generațiile succesive serveau drept repere ale timpului memorizat și ca legătură cu timpul mitic al fondatorilor ancestrali. În filosofia evreiască, timpul biblic, inaugurator al timpului istoric, se caracterizează prin continuitate și progres, ambele
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
și generația. La fel, În vechea Indie, timpul circular are ca simbol al vârstelor lumii viața omului. Mai mult, și semantica arată solidaritatea Între timp și generație, pentru că yuga semnifică, În același timp, „vârstele lumii”, „ciclu astronomic” și „generație”. În Biblie, expresia ebraică chenot dor vador care semnifică „anii fiecărei generații” este sinonimă cu yemot olam care semnifică „zilele lumii” și desemnează istoria (Manheim, 1928/1990, 41-43). Referindu-se la cele trei dimensiuni simbolice ale generației ce fac parte din imaginarul
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
revendica toate ținuturile udate de apele sfinte ale Gangelui, Indusului și Brahmaputrei și că ei se identifică de milenii, prin sînge și cultură, cu acest ținut. Mișcarea evreiască Gush Emunim susținea ideea de mare țară a Israelului, făgăduită evreilor în Biblie și destinată să devină pămîntul Mîntuirii. Aceleași teme au fost preluate, parțial prin imitație, de organizația Hamas, pentru care sfințenia țării decurge din cetatea sfîntă a Ierusalimului, iar Palestina reprezintă o moștenire religioasă (waqf), ceea ce ar interzice ca ea să
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
și experiențele puse în faptă de oameni pentru a se raporta la acest univers divin. Ca să ajungem la o înțelegere globală a experienței religioase a locuitorilor vechiului Israel, n-ar fi suficientă și nici adecvată o expunere bazată exclusiv pe Biblie, deoarece povestirile biblice au realizat o riguroasă selecție a evenimentelor relatate și a experiențelor trăite; pe de altă parte, nu ar fi potrivit și din cauza slabei legături pe care multe norme biblice o au cu religia „trăită” în epoca preexilică
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
ar fi potrivit și din cauza slabei legături pe care multe norme biblice o au cu religia „trăită” în epoca preexilică. La toate acestea se adaugă și dificultatea extremă de a data fragmentele biblice ceea ce obstaculează serios elaborarea sistematică istorico-religioasă a Bibliei. Prin urmare, în această carte vom examina frecvent și izvoarele epigrafice și arheologice, astfel încât să extindem și să aprofundăm mărturia biblică. La lumina recentelor studii istorice și religioase, care tind din ce în ce mai mult să cerceteze regatele lui Israel și Iuda ca
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
strămoșul Iacob (Gn 32,29), Regatul „de Nord” (Os 1,1), poporul israelit în sens generic, unitatea teritorial-geografică de la Dan la Beerșeba (1Sam 3,20), actualul stat Israel și altele. Cititorul nespecialist, probabil, va înțelege Israelul după imaginea oferită de Biblie: un popor național, împărțit în douăsprezece triburi, care, spre sfârșitul mileniului al II-lea î.C., a ocupat teritoriul Canaanului, a avut o perioadă de aur în timpul „marelui regat” al lui David și Solomon și care și-a menținut până
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
mod indirect aceste evenimente. Trebuie să amintim aici că textele biblice, izvorul nostru cel mai bogat cu privire la religia lui Israel și Iuda, trebuie incluse aproape întotdeauna în categoria izvoarelor secundare. Prin ceea ce am afirmat până acum, nu susțin că mărturia Bibliei va fi considerată lipsită de valoare istorică doar pentru că a fost redactată cu un interes religios specific sau pentru că a fost pusă în scris la diferite secole după evenimentele despre care vorbește. Ea, deși este un izvor secundar, va trebui
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
al IX-lea î.C. (Finkelstein, Silberman, 2002, pp. 195-203), punând astfel capăt oricărei certitudini cu privire la măreția regatului lui Solomon. La moartea lui Solomon, „separarea” regatului unit în două părți, Israelul la nord și Iuda la sud, este prezentată de Biblie ca un eveniment greșit din punct de vedere politic și păcătos din punct de vedere religios, dar, în realitate, pare mai plauzibilă ipoteza că această separare nu s-a întâmplat niciodată, ci, mai degrabă, ar trebui să presupunem existența de
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
social și economic. Poziționat într-o regiune geografică și economică relevantă, Regatul Israel pare să fie statul, la origine, mai influent din punct de vedere politic decât regatul mai mic al lui Iuda. Primul rege al lui Israel citat de Biblie este Ieroboam I (931-909 î.C.), amintit în special ca fondator al celor două sanctuare regale de la Betel și Dan (cf. Cap. 4, pp. 53-54). Următorii regi: Nadab, Baasa, Elah și Zimri sunt cunoscuți, mai ales, datorită conflictelor dinastice frecvente
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
ales, datorită conflictelor dinastice frecvente și luptelor împotriva regatului vecin, Iuda, în încercarea de a-și stabili hotarele. În fine, comandantul armatei, Omri (884-873 î.C.), reușind să prevaleze asupra lui Tibni, a pus bazele unei dinastii mai stabile. Deși Biblia se oprește aproape exclusiv asupra „păcatelor” lui Omri (1Reg 16), el a fost un suveran cu mare relevanță politică: a construit splendida capitală Samaria, a încheiat alianțe politice cu fenicienii, iar numele său este amintit în analele asiriene printre regii
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
de stela regelui moabitean Meșa, în care se afirmă că regelui lui Israel, Omri, „l-a oprimat pe Moab pentru multe zile”(KAI 181, liniile 4-5). Fiul lui Omri, Ahab (873-852 î.C.), continuă politica de expansiune a tatălui; conform Bibliei, el a fost un rege păcătos și, în timpul domniei sale, sunt datate tradițiile profeților Ilie și, în parte, Elizeu, apărători ai yahwismului „originar”. Regele Ahab apare și el în izvoarele asiriene care îl prezintă drept unul dintre regii care a participat
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
să aibă o mai mică importanță, fiind implicat în mai multe lupte pentru stabilirea hotarelor cu Regatul Israel. Câțiva regi din această perioadă: Roboam (931-914 î.C.), Abiam (914-911 î.C.) și Asa (911-870 î.C.) nu sunt cunoscuți în afara Bibliei. Acesta din urmă ar fi plătit tribut arameenilor din Damasc pentru a și-i face aliați împotriva lui Israel (1Reg 15,18-20), semn al dificultății pe care Regatul lui Iuda o avea pentru a se impune împotriva lui Israel. Dacă
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]