8,758 matches
-
și destinul omenirii se poate împlini aici pe pământ"132. Propunând o asemenea înțelegere a personalității ca "scop final" în evoluția energiei, încărcând conceptul energiei cu sensurile unui "principiu", al unei realități originare, concepând omul ca punct de echilibru între condiționatul natural și Absolut, fiind interesat de ceea-ce-este omul în "lume", C. Rădulescu-Motru reconstruiește umanul (și întreaga sa problematică) în modelul unei ontologii a umanului. Ceea ce urmează în planul interpretării de față are și sensul de a justifica această ultimă evaluare
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
că eul tematizat de personalismului energetic este moment prim în procesul personalizării și că el reface întreaga ordine a formelor de actualizare a energiei, dându-i, de fapt, acesteia, sens într-o ordine de finalitate. De altminteri, finalitatea personalității este condiționată regulativ, nu constitutiv, spune C. Rădulescu-Motru, sub inspirație kantiană de finalitatea eului. b. Poziția specială a eului, ca început al personalizării, îi conferă anumite funcții. Astfel, el devine premisa "naturală" a personalității deși constă în anticipație și constituie primul act
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
cărturarul, medicul, artistul; apoi, educatorul, comerciantul, agricultorul, industriașul etc.) Mai aproapiate de diferențierile energetice cerute de natură, ele sunt, în comparație cu personalitatea mistică, mai apropiate și de "voința liberă" care susține sistemul aptitudinilor fixate într-un gen de muncă. În fond, condiționatul natural și Necondiționatul sunt mai apropiate de "tip" decât de mistic, am putea spune în termenii interpretării de față. Acest fapt are semnificația unei mai bune așezări a omului în ordinea universală, a unei optime utilizări, prin muncă, a energiilor
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
că modul muncii pe care el îl angajează aduce, față de forma anterioară, o "fixație" profesională, un fel de stabilitate aptitudinală ferită, relativ, de variație. Există diferențiere între tipuri, dar nu în cadrul aceluiași tip, căci fiecare este fixat odată pentru totdeauna. Condiționatul, reprezentat de dispozițiile sufletești, este scos din mediul lui natural încă prin personalitatea mistică, fiind așezat în structura personalității alături de eu. Dar prin tip, energia este valorificată divers. Necondiționatul (idealul de personalizare, care nu se află la capătul nici unei mișcări
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
prin cultură este să înțelegem funcțiunea originalității în special, atunci cultura adevărată nu poate să vină decât în urma unei civilizații"208. Cultura reprezintă totalitatea condițiilor sufletești care asigură continuitatea vieții spirituale a poporului. În termenii acestei interpretări, ea pune alături condiționatul natural, fiind, prin geneza sa, expresia energiilor naturii, și Necondiționatul, conținutul ei alcă-tuindu-se din creații ce urmează modelul idealului de personalizare, adică unei logici culturale supusă ea însăși ordinii de finalitate. Întrucât aceste două determinări se schimbă, cultura capătă o
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
personalitatea energetică a cărei formă socială este civilizația. Forma umană (care este personalitatea) ca mistic, "tip" și personalitate energetică nu se confundă cu forma socială. Aceasta din urmă este mediul extern al formei umane, care echilibrează în structura lumii elementul condiționatului natura și elementul Absolutului Absolutul însuși. În cazul misticului, forma socială este grupul; în cazul "tipului", cultura; iar pentru personalitatea energetică, civilizația. (Discuția asupra formei sociale se va face în ultimul capitol.) Interpretarea personalismului energetic din unghi antropologic și discuția
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
pe structura formală a determinismului prin finalitate și el semnifică un moment intermediar în evoluția personalizată a energiei. Unitatea sa, în individ sau popor, strânge laolaltă toate momentele unui nou destin al omului, confirmându-i acestuia buna așezare la cumpăna condiționatului și Necondiționatului. Tot-odată, unitatea sa este relativ stabilă; finalitatea o scoate din sine și o constrânge să evolueze către o nouă unitate, cea a personalității energetice. "Tipul", ca intermediar, este multiplu și, prin urmare, poate fi gândit ca o succesiune
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
adică al fixării într-un gen de muncă. Pe măsură ce personalizarea înaintează, nu se produce o îndepărtare de natură; dimpotrivă, forma superioară este mai aproape de natură, cum este mai aproape și de idealul de personalizare. Astfel, aparent, misticul este mai aproape de condiționatul natural decât personalitatea energetică. El posedă de la natură dispozițiile sufletului său și condițiile structurării acestora, în jurul eului, ca personalitate; căci: "psihogeneza își are rădăcinile în biogeneză"211. Dar misticul se află în primul moment al personalizării (umanizării naturii), așadar reprezintă
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
ea mai mult decât fiecare dintre acestea, nu are justificare existențială decât prin societate, a cărei evoluție o potențează. Prin urmare, ea este prezentă în lume de la începuturile istoriei, dar nu este valorificată deplin în rostul ei specific, raportat la condiționatul natural: invenția unui nou gen de muncă; și nu este valorizată nici raportat la Necondiționat: formarea caracterului a cărui notă definitorie este libertatea voinței. Exercițiul personalității energetice nu este în sensul adaptării, deși ea aduce un acord mai profund al
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
caracterului a cărui notă definitorie este libertatea voinței. Exercițiul personalității energetice nu este în sensul adaptării, deși ea aduce un acord mai profund al omului cu mediul natural. Personalitatea energetică umanizează "energia", desăvârșind în lume ordinea de finalitate. În ea condiționatul natural și Necondiționatul (aflat, după cum am văzut, în forma libertății) coexistă într-o unitate în care confruntarea lor încetează, sprijinirea lor reciprocă devenind necesară. Dar personalitatea energetică, socotește C. Rădulescu-Motru, se înfăptuiește în "corpul concret" al personalității unui individ, nu
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
civilizație, în cazul personalității energetice, are importanță dublă: întâi, pentru că semnifică suficient umanizarea și desăvârșirea ordinii "impuse" de determinismul prin finalitate; apoi, pentru că face posibilă o teorie a vocației sub o întemeiere propriu-zis antropologică. Desigur, spațiul umanului este determinat prin condiționatul natural și prin idealul de personalizare; acestea două sunt coordonatele lui; dar ele nu impun ordinea lor specifică, ci se contopesc în unitatea ființei umane. Personalitatea energetică, gândită generic, se definește printr-o tehnică a muncii diferită de cea a
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Personalitatea energetică are ceva din ideal (are ceva din natura spirituală), dar ea se constituie prin structurarea aptitudinală a unui conținut sufletesc. Ea este, întâi, ca posibilitate, de ordinul idealului și al normativului. În realitatea sa însă va pătrunde și condiționatul natural-sufletesc. Ruptă de natură, forma finală de personalizare a energiei (personalitatea energetică) nu reprezintă nimic; așa pare a fi la începutul său, fiind prea apropiată de ideal; totuși, încă în realitatea sa inițială, ea este o posibilitate, o promisiune îndreptată
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
sufletului individual. Personalitatea trece de la potență la act atunci când este activat acordul dintre ideal și sufletul individului. Conceptul personalității energetice cuprinde ca notă a sa afirmarea continuității dintre cultură și individ și, prin aceasta, a celei dintre ideal (normativ) și condiționatul natural. La începutul evoluției personalității energetice, cultura și civilizația oferă idealul cu care se va confrunta "fondul psihofizic" al individului. Idealul nu are decât o funcție de orientare, iar aptitudinile din fondul psihofizic au un rol de substanță modificabilă. În cazul
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Numai atunci când o gândim ca formă personalizată a energiei îi dezvăluim constituția originar mixtă. Dar luată ca termen prim cu sensul de spațiu omogen al anticipației, ea se dezvăluie ca anticipație finală, prin urmare, ca unitate sufletească ce transcende ordinea condiționatului psihologic, deschizând o ordine a Necondiționatului, a absolutului uman. O putem gândi, desigur, ca formă ultimă a anticipației, obțintă prin evoluția eului de la starea sa primară de anticipare afectivă, la cea de anticipare profesională (a unui nou gen de muncă
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Nietzsche: mântuirea ca re-umanizare și învierea ca act mântuitor. Atingerea condiției de creator face din om un fel de coincidentia oppositorum, pentru că el strânge în existența sa, pe lângă această condiție, și condiționarea naturală. Omul nu se află la cumpăna dintre condiționatul natural și Necondiționat, ca ipostazele personalității din filosofia lui C. Rădulescu-Motru, ci în identitate totală cu polii existenței. E drept că se află în această poziție numai legiuitorul, pe când omul obișnuit, "mul resentimentului", fiind consumatorul "alorilor eterne", migrează când către
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
renunțarea la propria natură sau identificarea cu ea, nici deicidul. Prin acest topos antropologic, filosofia lui Nietzsche dezvăluie un model de reconstrucție a umanului diferit de cel din filosofia lui C. Rădulescu-Motru. Omul personalismului energetic se află la cumpăna dintre condiționatul natural și Necondiționat. Apropierea lui de unul dintre poli înseamnă apropiere și de celălalt, așa încât este cu putință o apropiere infinitezimală de ambele capete, dar nu este posibilă identitatea acestor trei momente (omul, condiționatul natural și Necondiționatul). Vocația reconfirmă acest
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
energetic se află la cumpăna dintre condiționatul natural și Necondiționat. Apropierea lui de unul dintre poli înseamnă apropiere și de celălalt, așa încât este cu putință o apropiere infinitezimală de ambele capete, dar nu este posibilă identitatea acestor trei momente (omul, condiționatul natural și Necondiționatul). Vocația reconfirmă acest model uman. Legiuitorul nietzschean are, în spațiul unei reconstrucții antropologice, un alt loc decât vocația personalist energetică. Încadrarea teoretică a vocației este ontologia (umanului); a legiuitorului este filosofia culturii. Capitolul Ce este aristocrația? din
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
a determinismului prin finalitate, care ilustrează suficient sensul reconstrucției antropologice a lui C. Rădulescu-Motru, așezată, după cum am putut constata, în modelul unei ontologii a umanului. Omul este centrul de echilibru al existenței, răscrucea față de care se găsesc, la egală depărtare, condiționatul natural și Necondiționatul. Nietzsche așază omul în identitate cu acestea două. Prin urmare, modelul antropologic nietzschean este diferit față de cel personalist energetic. Acesta din urmă este în deosebire și de alte modele. Pentru a-i dezvălui specificul metodologic în ordinea
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Nu găsim aici o imagine a lumii în care omul să-și recunoască, printr-o atitudine reflexivă, "locul natural"; spațiul și timpul, după cum am văzut, nu sunt eterogene. Totuși, întărind la limită sensurile, putem spune că omul se confundă cu condiționatul natural. Neexistând un reper clar al Absolutului, relativul natural cuprinde totul, deci și pe om. Chiar dacă acceptăm necondiționatul în descrierea energetistă a existenței, omul nu este salvat, în sensul că el nu-și poate afirma identitatea și specificul existenței sale
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
ordine ontologică, personalismul energetic oferă o "imagine" în care omul apare la cumpăna axei ce unește polii existenței, iar energetismul o "imagine" în care omul este o formă de energie și nimic mai mult, în care omul se confundă cu condiționatul natural. De aici decurg și diferențele privind conceperea omului ca ființă socială. Asocierea dintre oameni îi apare lui W. Ostwald ca mijloc de ameliorare a "coeficientului de exploatare a energiei", fără a fi o componentă necesară a civilizației și, în
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
omului cu natura, încercarea lui de a o stăpâni prin muncă, educându-se în sensul armonizării sufletești, grija pentru descoperirea și educarea vocațiilor nu vor înceta vreodată. Paradoxal, energetismul lui W. Ostwald pornește de la o identificare a omului cu natura (condiționatul) și sfârșește cu o idealizare a lui. Lipsa de stabilitate a omului în arhitectura lumii vine, în energetismul lui Ostwald, din pendularea între energie ca realitate primordială și energie ca "ideal central". Oricum, omul rămâne o realitate secundă față de energie
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
renouvierist, mizând pe aspectul ei cosmologic, evident, uneori, în lucrările filosofului francez, ne este îngăduit să spunem că omul poate fi gândit, în privința locului său în lume, și în funcție de coordonatele pe care le-am observat la Kant și la Rădulescu-Motru: condiționatul natural și Absolutul (la Renouvier, ca Absolut divin, Dumnezeu), fără a fi vorba însă, în noul context, despre raportări clare ale acestor trei instanțe ale existenței. Desigur, nu poate fi vorba nici despre ideea că omul cumpănește axa lumii ce
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
strict natural, atâta vreme cât "persoana" nu este activă în el. Altminteri, el nu este decât ceea ce trebuie să fie: "subiectul" predeterminat al unei (false) voințe aflată în subordonare absolută față de Voința supremă. "Omul" lui Renouvier nu are statutul clar raportat la condiționatul natural, chiar dacă judecăm fiecare așezare a sa față de natură în funcție de tipul de "creație" în legea căreia se află. Este mai clară însă poziția lui față de Absolut, cel puțin în prima și ultima sa condiție. De asemenea, prin personalizare, care intervine
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
lui față de Absolut, cel puțin în prima și ultima sa condiție. De asemenea, prin personalizare, care intervine în condiția păcătoasă a omului și în sensul restaurării condiției umane originare, divine, omul tinde către Absolutul divin, părând a se îndepărta de condiționatul natural. De fapt, el pare, uneori, a concentra în sine aceste repere ale propriei sale evoluții, iar alteori pare a le dizolva în sinele său. De aceea, locul omului în ordinea existenței scapă conceptualizării, deși, dacă premisele demersului ar fi
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
scapă conceptualizării, deși, dacă premisele demersului ar fi fost kantiene, tocmai la o imagine "cosmologică" a omului ar fi trebuit să se ajungă; altfel spus, ar fi trebuit precizate pozițiile omului față de cele două instanțe care mărginesc orice topos uman: condiționatul natural și Necondiționatul (Absolutul). Re-construcția lumii și omului pare a fi, la Renouvier, insuficientă sieși. Trebuie însă reținută ideea personalizării ca un fel de cale proprie recâștigării de către om a condiției "persoanei primitive", perfectă în situarea sa "cosmică". Așezarea alături
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]