10,875 matches
-
am ținut foarte mult la oganizare, că mie mi-a plăcut organizarea așa impecabilă, brici, nemțească. Și țineam foarte mult ca atunci când recompensam sau sancționam un student să avem evaluare făcută la fiecare în parte. Să nu fie scandal, discuții, conversații, reclamații. S.B.: Da, sigur, să fie dovada. Înainte de informările politice de sinteză, UASC aduna sau formula întrebări pe care le trimitea Comitetului Executiv al CUASCR. Într-o astfel de adresă, Mircea Cranta solicita trimiterea la Iași a unui locțiitor al
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
concepute la un înalt nivel academic, folosind și informații de ultimă oră. Mărturie stau cursurile publicate. În domeniul metodologiei didactice am abordat problemele cele mai importante pentru un profesor de biologie: Proiectarea, organizarea și desfășurarea lecțiilor de biologie; Metodele didactice: Conversația euristică; Problematizarea; Învățarea prin descoperire; Folosirea modelării și a modelelor în predarea biologiei; Folosirea experimentului în predarea biologiei; Interdisciplinaritatea în predarea biologiei; Folosirea mijloacelor de învățământ în predarea biologiei. Prelegerile de metodică erau urmate de dezbateri ample, cu exemplificări, pentru
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
pe care ți le voi transmite". Așa a început inițierea în primele "secrete" ale muncii diplomatice de birou. Însă cu timpul se vor adăuga la acest capitol alte revelații de "secrete" profesionale, făcând cunoștință și practicând întâlniri cu diplomați străini, conversații pe teme de actualitate, prezențe la dialoguri de nivel înalt, participări la recepții, însoțire de delegații străine și altele. Calificarea profesională efectivă a diplomatului era, în anii la care mă refer, mai degrabă produsul instruirii sale practice decât al studiului
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
aplecat într-o parte, mă aștepta așezat la biroul lui într-o încăpere spațioasă, cu jaluzelele parțial coborâte ca să modereze pătrunderea razelor solare și gradele temperaturii înăbușitoare. La extrema laterală a biroului stătea un tânăr care va lua note despre conversația ce urma să se desfășoare. Am fost invitat să mă așez pe scaunul din fața șefului care, fără niciun fel de introducere în temă, dar cu un zâmbet indescifrabil desenat pe buze, mi-a lansat o întrebare cu efect de explozie
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
Domnule Flămânzeanu, dacă îți vine mai ușor să vorbești românește, hai să lăsăm franceza pentru altă dată". Auzindu-mă, musafirul meu a rămas tăcut câteva secunde până ce i-a revenit respirația normală, răvășită de emoția surprizei și apoi am continuat conversația eu amuzat de cele întâmplate, iar el, ușurat de povara limbii străine. Ceea ce, printre altele, mi-a dovedit că faimoasa Securitate Română nu era chiar așa de agilă precum se spunea, dacă personalul Ambasadei Române din Bruxelles nu era informat
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
pardesiul și s-a așezat. Numele proaspătului meu vecin de bancă nu-mi spunea nimic atunci (Maxwell a devenit arhicunoscut la noi cîțiva ani mai târziu), dar de Pergamon știam câte ceva, din recenzii de cărți citite și vizitări de librării. Conversația noastră s-a angajat fără dificultate și, răspunzând la întrebare, i-am explicat ce urmează noi să căutăm la Tbilisi. La care Maxwell uluindu-mă atât prin conținutul, cât și prin stilul frazei a răspuns nonșalant că sosește acum de la
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
ce spusesem și, privindu-mă implorator, m-a rugat foarte insistent să nu provoc nimic ce ar putea deranja buna desfășurare a dezbaterilor conferinței, promițând că va soluționa el problema. Însă timp de două zile am avut parte doar de conversații cu unul din ajutoarele lui pe teme care nu erau neapărat legate de problema noastră, dându-mi impresia că acesta, de fapt, caută să câștige timp în speranța, că până la urmă, mă voi împăca cu intențiile gazdelor. Când am înțeles
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
căci am obținut până și satisfacții cu totul nesperate. Seara, la hotel ca de obicei, ne-am adunat cu toții la mine în cameră, încercând să izgonim plictiseala orelor moarte, împărtășindu-ne impresiile zilei. Trei bătăi șovăielnice în ușă au întrerupt conversația care se desfășura alene. A intrat, oprindu-se în prag, unul dintre funcționarii hotelului. Acesta, pe un ton de politețe ezitantă, m-a întrebat dacă nu am nimic împotrivă să vin la o întâlnire cu directorul Societății "Inturist" din Gruzia
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
în Argentina. Înlăturat de Ceaușescu din conducerea partidului și a statului, Apostol a fost trimis cât se poate de departe de casă și de treburile țării. L-am observat un timp cum stătea singur și privea mulțimea angajată, perechi-perechi, în conversații, după cum se obișnuiește la recepțiile diplomatice. Când m-am convins că Apostol este în acest loc un necunoscut, făra șanse ca cineva să-l scoată din izolarea penibilă în care se afla, m-am apropiat de el și m-am
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
o apreciere interiorizată de ironie fină. La una din recepțiile din oraș, profitând de un moment de singurătate rară, când nimeni din cei prezenți nu solicita atenția cardinalului, m-am apropiat de el, m-am prezentat și am angajat o conversație ușoară de genul acelora ce se practică de obicei la o primă întâlnire la recepții. Lustiger a fost amabil, părea încântat de ocazia de a conversa cu un diplomat israelian și a pus întrebări referitoare la situația din țara noastră
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
genul acelora ce se practică de obicei la o primă întâlnire la recepții. Lustiger a fost amabil, părea încântat de ocazia de a conversa cu un diplomat israelian și a pus întrebări referitoare la situația din țara noastră. Spre sfârșitul conversației, l-am întrebat care este adevărul, dacă stăpânește limba idiș, iar Lustiger mi-a confirmat, zâmbind, că n-a uitat limba vorbită în casa părintească. L-am mai întrebat dacă acceptă invitația de a cina la noi acasă ca să profităm
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
Da" a răspuns recepționera "dar vedeți, eu nu sunt catolică, ci ortodoxă". "O italiancă ortodoxă?", am întrebat mirat. "Eu nu sunt italiancă", mi-a răspuns tânăra. "Eu sunt româncă". Numai la așa ceva nu mă așteptasem. Iar când am schimbat imediat conversația din engleză în română a fost rândul fetei să pufnească într-un râs tensionat și să spună: "Uite-așa! Timp de o săptămână ne-am forțat să vorbim engleză, când colo am fi putut să ne ușurăm viața vorbind românește
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
ca nu cumva cineva să-i ceară o îmbucătură sau două din bunătatea ascunsă de văzul celorlalți. La restaurant ne-am așezat de-a lungul câtorva mese puse cap la cap și am băut bere băutura cea mai ieftină -, iar conversațiile născute sub influența băuturii ușor alcoolice au semănat primii germeni ai unor prietenii ce se vor consolida pe parcursul anului. Pe atunci nu-mi plăcea berea, dar mă abțineam și de la orice altă băutură alcoolică, însă cadrul în care mă aflam
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
omul numărul doi în ierarhia universității, dar de fapt, ca director de studii, el era, și nu rectorul, conducătorul prestigiosului institut de înalte studii. Știam că Negrea (născut Schwartz) era evreu, dar originea noastră comună nu a fost evocată în conversație. A spus că m-a invitat ca să mă consoleze pentru hotărârea nedreaptă luată împotriva mea și ca să-mi propună să mă înscriu la o altă facultate, "chimia de exemplu, și-ți garantez că vei primi și o bursă". Cum însă
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
regele Khaled al Arabiei Saudite, Mitterrand va expune o formulă a politicii sale în problematica Orientului Mijlociu care, până și după Jacques Attali, om de încredere și mâna lui dreaptă, reprezintă o "deviere retrogradă importantă de la pozițiile anterioare 44". În conversația cu oaspetele din Arabia Saudită, Mitterrand va arăta componentele reglementării dorite a conflictului, concepute de el după cum urmează: "La nivel de principii problema este clară, dar ea se complică la nivel practic. Respectarea obligatorie a hotărârilor ONU înseamnă recunoașterea dreptului Statului
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
Islamul să fie autorizat să mențină o prezență la Ierusalim. Noul guvern francez aspiră să întrețină bune relații cu Statul Israel, nu însă relații de părtinire cu una sau cu alta dintre părțile interesate 45". La vreo zece zile după conversația cu regele saudit, Mitterrand va scrie într-o scrisoare personală adresată primului ministru, Menachem Begin, printre altele: "Sunt profund convins că relațiile dintre națiuni trebuie să se sprijine pe norme de justiție. Franța va ține seama de această necesitate în
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
47", în pofida diferenței fundamentale existente între "recunoașterea dreptului la o patrie", așa cum pretindea în mod neostenit diplomația franceză și planul Arabiei Saudite, care preconiza "stabilirea unui stat palestinian". Se cuvine remarcat totuși că evaluarea planului saudit făcută de Mitterrand în conversația cu președintele Statelor Unite (la 18 octombrie 1981) a fost diferită de elogiul exprimat în public. În această conversație intimă, Mitterrand a spus că "planul lui Fahd este un bun plan interimar, întrucât face posibile conversații între rivali, dar noi nu
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
și planul Arabiei Saudite, care preconiza "stabilirea unui stat palestinian". Se cuvine remarcat totuși că evaluarea planului saudit făcută de Mitterrand în conversația cu președintele Statelor Unite (la 18 octombrie 1981) a fost diferită de elogiul exprimat în public. În această conversație intimă, Mitterrand a spus că "planul lui Fahd este un bun plan interimar, întrucât face posibile conversații între rivali, dar noi nu am aprobat conținutul lui48". La 8 septembrie 1981, Mitterrand se întâlnește cu prințul Fahd la Paris și profită
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
saudit făcută de Mitterrand în conversația cu președintele Statelor Unite (la 18 octombrie 1981) a fost diferită de elogiul exprimat în public. În această conversație intimă, Mitterrand a spus că "planul lui Fahd este un bun plan interimar, întrucât face posibile conversații între rivali, dar noi nu am aprobat conținutul lui48". La 8 septembrie 1981, Mitterrand se întâlnește cu prințul Fahd la Paris și profită de această întâlnire ca să-i prezinte oaspetelui teoria sa despre conflictul din Orientul Mijlociu. Aceasta descrie conflictul ca
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
a mai generat și o strângere pronunțată a legăturilor dintre guvernul Franței și conducerea OEP, plasând nivelul contactelor dintre cele două părți pe o treaptă superioară. La 19 iunie 1982, primul-ministru, Pierre Mauroy, și ministrul de externe, Claude Cheysson, întrețin conversații oficiale la Paris cu șeful Secției Politice a OEP, Faruk Kadumi. Mauroy îi va spune lui Kadumi că este dispus să-l primească pe Arafat la Paris 51. Această disponibilitate a fost oferită fără nicio condiție prealabilă. În continuare, la
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
a trăi în pace și securitate, Arafat va declara acum în public că recunoaște legitimitatea prezenței israeliene în Eretz Israel 57. În plus, Roland Dumas se amuza de ideea că Arafat va declara acum în public ceea ce admisese deja în conversații private, și anume că paragrafele controversate din Convenția Palestiniană "au devenit anacronice (sont caducs)". Între timp, vizita lui Arafat ajunge la momentul său culminant convorbirea cu François Mitterrand care are loc într-unul din saloanele Palatului Élysée. Convorbire dificilă, unde
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
din Israel. Am stat de vorbă, ba aș putea spune că am ținut un seminar improvizat despre realitatea din țara noastră, care s-a terminat aproape către miezul nopții. Eu eram extenuat, însoțitorul meu era plictisit, căci nu prea înțelegea conversația în limba rusă, dar amfitrionii noștri erau fericiți după o întâlnire neprevăzută care le-a provocat mari satisfacții. Am vrut să ne întoarcem la hotel cu metroul, dar amfitrionii au ținut să ne însoțească pentru a ne proteja de eventuale
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
securitatea ambasadei, omul care întreține legături intime cu poliția. Și acesta a judecat la fel șansele de recuperare: dintr-o masă de zece mii de șoferi, este practic imposibil să localizezi unul dintre ei fără nume și fără adresă. Dacă înainte de conversația cu Shefi mai nutream o umbră de speranță să regăsesc șoferul, după această convorbire am înțeles definitiv că banii pierduți sunt pierduți de-a binelea. Și totuși, ideea regăsirii șoferului continua să răbufnească din subconștient și dimineața, în drum spre
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
nu mai mult de 810 comuniști". 11 Lavinia Betea, op. cit., pp. 323-345. 12 Paul Sfetcu, Treisprezece ani în anticamera lui Dej, Editura Fundației Culturale Române, București, 2000, p. 105. 13 Lavinia Betea, op. cit., p. 137. 14 Idem., p. 148 (în conversația cu Ion Gheorghe Maurer, acesta pare să confirme afirmația autoarei privind naționalitatea lui Teohari Georgescu). 15 Paul Sfetcu, op. cit., p. 106. 16 Paul Sfetcu, op. cit., p. 139 (notă explicativă editorială de Lavinia Betea). 17 Lavinia Betea, op. cit., p. 21. 18
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
au realizat flagrante clare, care, în final, s-au evaporat odată cu trecerea timpului. Ei, ce facem acum? Cei prezenți au înghețat. Sînt speriați de-a binelea. Deci telefonul a fost ascultat. Contez pe efect și insist: Hai să-ți redau conversația, din memorie... "Mîine se rezolvă. Am emoții..." Vă rog, dom' primar... Ce propui? Îmi dau demisia... Dă-ți-o! Îi întind hîrtia. Scrie cu mîna tremurîndă. Nu simt milă, ci silă. Pun rezoluția " Se aprobă" și-mi reiau activitatea. Continui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]