8,953 matches
-
e altfel decât credem, dragă Dan. Ai căzut din viață-n viață. Când am deschis ochii, am văzut mult cer albastru și mulți copaci îmbrăcați în chiciură. Sute de gămălii care zburau la câte-o adiere. Aerul mă strângea. Eram culcat pe spate. Mi-am cufundat ochii în cer, cu o mirare de orășean. Deodată am auzit un zgomot ca de apă care curge din țeava robinetului. Venea din imediata apropiere, din dreapta. Am întors capul fără să-l ridic și nu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
am dat de niște găleți goale, le-am răsturnat. Nu tu scaun, nu tu masă. O fereastră mică, cu un ochi de geam spart. Am lăsat pe așa-zisul pat pătura primită, rulată ca un balot, și m-aș fi culcat în clipa aia, dacă nu mi-ar fi fost atât de frig. Mă durea totul, din cap până-n picioare, până-n picioarele ude. O baie fierbinte, o supă fierbinte sau un vin fiert cu scorțișoară sau măcar un ceai. Pâinea primită
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
și aerul s-a dezghețat puțin, iar fumul a năvălit afară prin spărtura ferestrei. Am adunat zdrențele de pe jos și le-am pus pe scândura priciului, apoi, în paltonul primit de la Petre și în pătura primită de la Epiharia, m-am culcat. Am lăsat candela să ardă. În urma mea, neînțeleasă, se stingea cea mai lungă zi a vieții mele. N-am adormit imediat, în ciuda epuizării, probabil fiindcă mi-era sete. Vedeam, amestecate, fragmente de oraș. Drumul până aici fusese un labirint. Știam
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
lipsa safe-ului, Fane făcea, jos, la primul etaj de sub pământ, mare tămbălău: ce ați făcut, Jeane, că dacă nici aici, la Poliție, nu poți avea încredere în nimeni, unde să mai ai? Fazani, huseni, burtăverde și încurcă-lume! Apoi se culcă iar, mulțumit că avea o sâmbătă frumoasă înainte. SÂMBĂTĂ 20 DECEMBRIE Agitație 1 Slavă Domnului, frățiorul meu a fost mai vesel azi dimineață, la plimbare. S-a bucurat să-l zărească pe Nicușor, comisionarul, chipiul lui roșu se bagă de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
-mi explic cum și în ce fel, că-i mai mult la mijloc, ceva misterios, care-ți face inima să bată mai repede. Sunt chiar curioasă, e ca-n Vanity Fair. Gazul din lampă e pe terminate, mai bine mă culc. 2 Există două lucruri în viață care nu te plictisesc niciodată: să te uiți la fulgii de zăpadă, când ninge, și să privești flăcările în cămin. În zorii zilei de sâmbătă, conu Costache le putea face pe amândouă. Începuse să
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cruciș, în față, cu ale bărbatului ei. Era frumoasă și... frumoasă. Subțire, deși era îmbrăcată într-o jachetă groasă, iar rochia aproape că mătura gheața. Nicu se uită mai ales la pălăria ei verde-închis, cu funde și pene care se culcau spre spate, când înainta. Prințul era în uniformă, încins la brâu cu centura și cu un chipiu tare, ca al lui, cu fir auriu. În centrul gheții, lângă catargul cu steag, stăteau câțiva aghiotanți. Așa o să facă și el când
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
treacă prin cea mai grea încercare pentru un polițist, să anunțe unei familii o moarte năprasnică. Alesese să o ducă el la capăt dintr-un motiv simplu: voia să afle ce puteau să însemne cuvintele băiatului, șaradă cu care se culcase și se trezise în minte. Trebuia să profite, din păcate, de durerea proaspătă, când oamenii nu-și pun lacăt la gură. Ajunse la ora patru și jumătate, exact când apunea soarele. 4 Un tânăr aristocrat ucis lângă pădurea Băneasa. Primul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
șters pe un ștergar alb și aspru, am coborât la masă, nu știu ce am mâncat, eram sleit de puteri. Revenit sus, am avut surpriza să dau peste acest om străin, cu care am înțeles că trebuie să împart camera. M-am culcat în patul de fier care mi s-a părut limanul spaimelor mele. Așternutul era curat, alb, și plapuma groasă, din mătase vișinie. Mirosea neplăcut, a praf contra insectelor, cred. Apoi am adormit adânc. Atâta liniște, atâta singurătate - de ce-am
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
întâlnească pe Botosu și să rămână chiar fără nimic din toată munca, anul trecut așa se întâmplase. Pestrița dormea în bucătărie, iar mama în casă, Slavă Domnului, se întorsese, dar băuse iar, asta însemna c-o să facă urât. S-a culcat și el, și a dormit bine, fiindcă rezolvase foarte multe lucruri, mai ales povestea cu scrisoarea Iuliei. Iar azi, când să plece la familia Margulis la dejun, cu Pestrița, i s-a rupt inima la gândul că se desparte de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Dar din clipa în care am ieșit din biroul lui am știut că nu-l voi mai putea privi ca înainte. 2 Draperiile de catifea erau bine trase, astfel că, de afară, casa părea cufundată în beznă, iar Costache se culcase deja, la ora patru după-amiaza, ca pentru noapte. Băuse două pahare cu tărie și nu voia decât să și cufunde în somn corpul și mintea, și somnul să-i fie fără vise. Zaharia, care-l văzuse numai de câteva ori
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
care să nu fie amic cu bărbatul meu? Costache mai stătu aproape o oră de vorbă cu încă doamna Movileanu, așa cum de mult nu mai vorbise cu o femeie și, cu sufletul ceva mai puțin negru, se duse să se culce prevenindu-și ordonanța: — Până mâine nu mai exist! Pentru nimeni. Să nu-ndrăznești să mă mai deranjezi. Scoate-o pe Liza la plimbare! 3 Ceasul cu dorobanț de la Indépendance Roumaine arăta ora patru, iar Alexandru nu știa ce să facă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
fac dragoste, oamenii transpiră. Altfel ar lua foc. Când conduci mașina și îți săruți partenera, înseamnă că nici una din treburi nu o faci ca lumea. Iubirea este, poate, singura febră benefică. Renunță la treburile casnice! Nici un bărbat nu se va culca cu o femeie pentru că freacă bine chiuveta. Inerția ține în viață multe căsnicii. Bărbații căsătoriți află despre greșelile lor chiar înainte de a le comite. Iubirea șoptește, nu strigă. Dacă ce fac tinerii prin parcuri și pe străzi e îmbrățișare, înseamnă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
nu știe de ce. Fiind convins că știe ea. Femeile își pot înșela bărbații și de ciudă că nu au nici un motiv. În sfârșit, s - a lăsat de băutură, Dumnezeu să - l ierte! Ostentația anulează farmecul eleganței. O femeie inteligentă se culcă devreme. Ca întunericul s - o prindă acasă. Și totuși triunghiul conjugal revigorează. Numai de nu ar deveni obligatoriu. Culisele tind să devină agore. Femeile frumoase sunt atât de generoase, încât le este aproape imposibil să fericească doar câte un singur
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
bat dinspre cald spre dogoritor. Tiranii pretind ori sânge vărsat, ori congelat de frică. A furat o bicicletă din cimitir. Credea că proprietarul ei e mort. Unii țărani ce iau pe mere dau pe bere. Și alți medici s - au culcat cu pacientele lor, dar tu ești veterinar. Majoritatea obedienților au miros pecuniar. Ne vindecăm din ce în ce mai repede de durerile altora. Egoismul îl împinge pe om spre bestie. Sărăcia este umilitoare, luxul - dezgustător. În cel învins, umilința intră ca toporul în varză
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
bietul om se zbuciumă, precum măgarul lui Buridan, între gălețile de bogăție și cele de ... fericire. Kitsch-ul este teritoriul pitoresc al vidului. Tumorile sufletești pot fi mai grave decât cele ale creierului. Colaboraționism adică obiceiul servitoarelor de a se culca cu stăpânii. Unor valori le cresc treptat prefixele non și pseudo. Simt că umblă cineva încălțat prin visele mele. Scriitorii mediocrii nu pot supraviețui decât în parodiile altora. Nesupus pasiunii ori presiunii, omul nu este capabil de performanțe. Ce poate
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
compromisă: Soldatul face din rahat bici să pocnească!", a răspuns căpitanul de mai multe ori la rând, zâmbind jovial și cu subînțeles, când l-a rugat să-i semneze un bon pentru două baterii. La ora douăsprezece noaptea s-a culcat lângă stație cu gândul la căpitan, la baterii și la cei doi sâni fluturând provocator; la trei deșteptarea cu aceleași imagini în față, iar la șase dimineața erau cu toții în poligon cu întreaga tehnică din dotare, la mulți kilometri de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ceva mai discretă, prin care se strecurau numai trei persoane și la care ceilalți "pensionari" nu aveau acces. În una din camere își avea sediul patronul, în cealaltă cameră: cele două "fete" cum le numea el. Mura care, cu toate că se culca ultima, se scula înaintea tuturor, senină și dornică de muncă; după ce se spăla pe ochi, pregătea, plimbând ibricul uriaș de cupru adus din Turcia prin spuza încinsă încă din timpul nopții, trei porții mari de cafea și le servea în
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
special, din cauza foamei, a întunericului și a aerului viciat din interior, în ciuda faptului că în împrejurimi se găseau de toate: hrană din belșug, lumină, aer curat și binefăcător din abundență. În ultimele zile, bărbații, femeile și, mai ales, copiii se culcau și se sculau visând, cu gândul la hrana îmbelșugată și suculentă din jurul peșterii. Venise timpul confruntării. În curând vor da ochii cu uriașul animal de pradă, lacom și niciodată sătul, ce pândea fără întrerupere la intrările și ieșirile din peșteră
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
a sta mult pe gânduri, s-a repezit în hol. Soția, neștiind ce-i trece septuagenarului ei soț prin cap, l-a urmat fără să crâcnească. Uimire totală de ambele părți! Amândoi știau sigur că ieri seara, când s-au culcat, geanta, pe care au lăsat-o atârnată în cuier, era complet goală. Acum, la trezirea din somn, se afla jos, pe ciment, încărcată până la refuz, cu toate cele cinci fermoare trase și închise cu lăcățele. Uimirea lor însă era total
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
pe nepusă masă, în miez de noapte, și-a încărcat pe ascuns geanta și ce avea în ea? Obișnuită cu ordinea, ca orice adevărată gospodină, încercă să o ridice. Se opinti în zădar. Era prea grea. Aseară, când ne-am culcat era goală, îi reproșă ea soțului; am scos din ea până și traista aceea veche pe care vreau să o arunc! Încercă din nou s-o ridice. Nici de data aceasta nu reuși decât în momentul când își încordă toate
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
străzii, căpitanul observă cum pe domnișoara Leba o lasă puterile, gata-gata să se prăvălească în gol. Nu mai știa cum să procedeze. Ca să nu cadă, o luase pe sus în brațe. După un timp oarecare, când tocmai voia să o culce pe iarbă și să intre în casa unui om mai înstărit, care avea telefon, să cheme salvarea, aceasta își reveni. Să mergem la un doctor! îi propuse căpitanul. Nu sunt bolnavă, nu mi s-a întâmplat niciodată așa ceva, răspunse cu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Trecuse demult de miezul zilei... Soarele scăpătase spre chindie... Vântul foșnea blând printre crengile copacilor... de undeva de sus, cobora cântecul gingaș al unei privighetori... Pe cer, sus de tot, pluteau norii ca niște grămezi de puf alb. Anuca stătea culcată în iarbă; îi plăcea să privească cerul, nourii și se lăsa să plutească, și ea pe întinsul tăcerii odată cu nourașii pufoși și albi ca laptele. Visa și ea...visa în felul ei... Doar aici, pe lizieră, la marginea pădurii, se
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
și cu mătușa Domnica, mămuța ei, care venea, din când în când, s-o vadă. Dar, de la o vreme, un gând o tot muncea, o tot muncea și nu îndrăznea să-i spuie nici măcar bunicului. Când venea vremea să se culce, bunicu Toma îi ținea de urât... de obicei, îi spunea o poveste, mereu aceeași, de care nu se sătura niciodată, poate, pentru că semăna cu povestea vieții ei... Era vorba, se înțelege, de un moșneag care avea o fată și trăiau
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
românului pentru morți. În cimitir, vântul mângâia ierburile și frunzele salcâmilor înalți, cu foșnetul lor ca un cântec abia șoptit... abia auzit. E „lira frunzei de salcâm“, care cântă în șoaptă povestea celor adormiți aici... Cruci negre și putrede, unele culcate pe-o rână, apar printre ierburi înalte, printre crengi uscate, verdeață și bălării. Acolo‟s străbunii satului... Acolo‟i o lume, care a fost... În jur, țăcănit de lăcuste, păsări care zboară și cântă prin copaci, flori firave tremurânde fără
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
numai către fleacuri fără vreo însemnătate oarecare. Am constatat că ei toți nu știu altceva să facă, decât să ia parte la distracții ieftine și de prost gust, apoi să mănânce, iarăși să mănânce, iarăși să mănânce, iarăși să se culce! Se umplu de beția bucuriei pentru mărunțișuri materiale și găsesc fericire doar în tot ceea ce este trecător și putrezește. Și, atunci când nu le fac pe toate acestea, stau și își povestesc unii altora când și în ce fel le-au
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]