9,076 matches
-
camera ei. Eram tare mahmur, ca după o noapte de insomnie, tare indispus; dar a trebuit să fac mină bună, ca să nu-i stric cheful bunului Moscaliuc, după atâtea sacrificii făcute pentru niște sarbede amintiri. Acum, că ți-am satisfăcut curiozitatea cu privire la d. Moscaliuc, să ne ocupăm și de-ale matale! Nu știu ce medici curanți ai și dacă d. Dr. Spiridon Îți poate ajuta cu ceva, așa cum l-am rugat. Ce cameră ai? Cu câți? Scrie-mi, te rog, ce diagnostic ți
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
cădea, se pare, pe mâna ciracilor lui Iliescu. Clujul nu poate scăpa de maligna fascinație a lui Funar. Departajarea în locale va fi o oglindă în mic a alegerilor generale din toamnă, spune Nicolae Prelipceanu. „La voi cum mai e?” Curiozității sale, pe care nu o cred strict circumstanțială, nu-i putem răspunde decât prin lehamitea de a mai constata etapele unei catastrofe, de care am dori să uităm măcar aici, la Lisabona. Când spui „Basarabia”, înseamnă că ai de dat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
întreb. Oh, I’m afraid it’s very expensiv! Și ne comunică suma de 400.000 de escudos, adică 2.000 de dolari. În fața acestui preț, nu poți avea regrete. Ești complet golit, de-sensibilizat, o iei ca pe o curiozitate statistică. Și doar întrebarea, ca un rest de orgoliu: câți își pot permite o asemenea plăcere? VASILE GÂRNEȚ: La 17.00 am programată o primă „epifanie cu public”: o lectură la Institutul de Cultură Italian din Portugalia, moderată de Pedro
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ales că există o disponibilitate generală. Schimb vorbe cu mai multă lume, dar rețin îndeosebi pe doi scriitori din generația noastră: Felicitas Hoppe - o fată sclipind de inteligență, plină de nerv și umor - scrie proză și nu-și ascunde, zâmbind, curiozitatea de a cunoaște niște confrați români. Portughezul Paulo Teixeira, omul care ne povestise mai devreme despre podul Vasco da Gama - un ins de statură mică, ochelarist, cu chelie și barbișon, foarte vesel și el -, ne descoase în legătură cu soiurile de cafea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
le vorbești într-un mod cât mai limpede și, dacă e cazul, făcând paralele cu alte situații din Europa, pe care ibericii se întâmplă să le cunoască mai bine, relevând diferențe și afinități. Oricum, nu vei reuși să stârnești o curiozitate prea mare patinând pe ideea nedreptăților, trecute sau prezente, pe care le suportă comunitatea ta. Lumea e plină de astfel de probleme. Când ajungi într-un loc de intersecție a unor trasee internaționale, cum este Madridul, și ești angajat într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
VASILE GÂRNEȚ: Trei secvențe nocturne. Prima: Plaza de Oriente - felinare cu lumină lăptoasă, care conturează aleile și rândurile de arbuști. Banchetele sunt ocupate de oameni care s-au retras aici după zăpușeala zilei. Te privesc - dacă te privesc - cu o curiozitate leneșă. Perechile de îndrăgostiți se sărută îndelung, iar ceilalți le respectă intimitatea - nu se așază alături, pe locurile libere. O lume încremenită în contemplație și sărut. E așa o liniște, că se aude apa havuzului din centrul pieței. Proiectoare puternice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
muzeului, uneori mă întâlneam cu colegi din Tren, cu care schimbam câteva impresii, și mă pierdeam din nou în acel labirint fastuos. Efectul de copleșire nu este instantaneu. Luneci de la tablou la tablou cu o senzație de foame intelectuală, de curiozitate nelimitată. Apoi, începi să ai probleme. Mai întâi, oboseala din picioare. Au trecut ceasuri lungi în care nici măcar nu te-ai sprijinit de un perete, darămite să fi stat jos. Foarte multe pânze au dimensiuni impresionante: 2 m x 3
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
datează de acum 100 de ani și mai bine, care țin de istorie, limbă, de identitatea românească etc. Dar tot răul spre bine. În plină postmodernitate, basarabenii ar putea fi priviți ca niște exponate de muzeu, interesante, susceptibile să suscite curiozitatea Occidentului. Nu mi-am putut da seama cum a fost primit discursul meu, nu știu ce percepție au francezii, și în special niște locuitori ai unui oraș de provincie ca Bordeaux (care nu este, totuși, nici Bălți, nici Pitești). S-au exprimat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pornim. Un TGV supermodern străbate în mare viteză câmpia franceză spre Paris. 12 iunie, luni Paris VASILE GÂRNEȚ: La Paris, în Gara Montparnasse, ajungem la orele 14.30. Cobor din tren cu un fel de teamă amestecată cu o nestăpânită curiozitate: cum voi găsi orașul despre care am citit mai multe cărți, prin care m-am plimbat imaginar de atâtea ori? Nu mă las influențat de ceea ce văd în gară, de fapt, încerc să privesc cu o veselă superficialitate în jur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
tarabele buchiniștilor - faimosul trib parizian al traficanților de bunuri simbolice, cărora îți este peste putință să nu le faci hatârul dacă treci pe acolo. Au de toate sub umbrarele lor ponosite: gravuri medievale și contemporane, cărți rare, obiecte de artă, curiozități numismatice, cărți poștale, mărci și afișe de la începutul secolului sau din perioada interbelică, multe altele. Disponibilitatea lor este infinită. Îmi satisfac o veche dorință și-mi cumpăr o hartă a Europei de la 1637. Harta înfățișează un conglomerat de teritorii colorate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Stau în față cu Amanda Aizpuriete, poetă din Riga, „marea vedetă a Estului literar”, cum a recomandat-o Thomas Wohlfahrt la începutul călătoriei. Mie nu mi se pare deloc așa. Amanda e destul de rigidă, țeapănă, ceea ce-ți surpă orice curiozitate. Recunosc că o antipatizez puțin după prestația ei de la Madrid, când a încercat să le dea ucrainenilor și georgienilor niște lecții de „cosmopolitism sovietic”, și asta numai pentru a avea o părere deosebită de a lor. Sper, totuși, să ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
acesta nu este relief rusesc. Seamănă mai curând cu podișul Moldovei (o asociație pe care nu vreau să o „citesc” și în alt sens!). În sala de festivități a Bibliotecii Municipale, ne așteaptă solemn vreo 40 de persoane, majoritatea femei. Curiozitate maximă: prezența unor scriitori străini pentru comunitatea culturală din Cerneahovsk e un eveniment cu totul ieșit din comun (și când te gândești că oamenii ăștia se află atât de aproape de Occident. Dar ce folos dacă trăiesc în izolare?). Directoarea instituției
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Stockholmul, doar că e mai mică. Îl cred, pentru că n-am fost în capitala Suediei, dar am aflat că suedezii, ca și germanii, polonezii și, în mod obligatoriu, rușii, au cucerit de nenumărate ori Riga. Multe clădiri vechi. Surpriza și curiozitatea acestei prime plimbări prin oraș este să constat că valuta națională - latul - e mai puternică decât dolarul. Ca să fiu exact: un dolar era egal cu 0,59 lați. O liră sterlină = 0,88 lați. Un CD costă 11,90 lați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ritmurile unei muzici mărețe, grave, din ce în ce mai neliniștite. Privesc în jur: nici urmă de boxe, acordurile par să iasă din pământ sau să cadă din cerul crispat a furtună: este însuși geamătul firii, ieșindu-i din viscere. Multă lume îmi împărtășește curiozitatea. Spectacolul a devenit punctul nevralgic al salbei de happening-uri din acea zi, și publicul a crescut tot timpul, pe nesimțite, oprindu-se la o distanță respectuoasă de locul reprezentației. Mișcările tinerilor artiști, aparent autonome, „țesând” o pânză complicată după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și a piticilor din basmele nordice își reintră în drepturi, se pune pe șotii. „Vizitați Estonia iarna!” - acesta este îndemnul meu. 1 iulie 2000, sâmbătă VASILE GÂRNEȚ: Zi de shopping, pentru că nu avem lecturi la Tallin, dar nici prea mare curiozitate să vedem cum se prezintă în reading-uri colegii noștri. Scenariul desfășurării acestor lecturi e cam același, doar publicul se schimbă. Câte odată, rar de tot, e drept, ai norocul să răspunzi la întrebări, să porți un dialog cu „iubitorii de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
încântă. Plăcerea de a dialoga cu... frumoasele doamne vânzătoare din magazine. Majoritatea sunt rusoaice, care vorbesc foarte bine estona, s-au naturalizat. Numai după discuții mai lungi, când se conving că nu ești un „provocator”, ci te interesezi, așa, din curiozitate de scriitor și ziarist, recunosc că au fost obligate de împrejurări să învețe în scurt timp limba estonă, mai ales după declararea independenței. Mă întreabă cum se simt rușii în Basarabia. Se simt bine, nu-i forțează nimeni să învețe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ondulată sub formă de val marin - pe care e urcat „călărețul”. Vizităm Catedrala Isaakievski, proiectată de A. Monfferrand: uriașă, care poate găzdui aproape 10.000 de oameni. 112 coloane, cu o greutate de 114 tone fiecare... Nu mai notez nimic. Curiozitatea mea turistică e mai puțin meticuloasă în Rusia. Sunt destule lucruri pe care le-am văzut sau despre care am citit înainte și am o senzație copleșitoare de déjà vu. Mai interesant mi se pare să observ spectacolul uman. E
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Nu mă îndoiesc că vor reuși să le schimbe. Altfel, cheful e plăcut. Lumea s-a grizat destul de tare, mai ales că băutura prisosește... 8 iulie, sâmbătă VASILE GÂRNEȚ: Eschivele sunt bune, dar uneori trucul nu ține. Există, apoi, și curiozitatea legitimă. Mergem, eu și VITALIE CIOBANU, la Ambasada Republicii Moldova, la o întâlnire cu Asociația basarabenilor stabiliți la Moscova. Un drum lung, cu mașina care ne-a luat de la hotel. Trecem prin cartiere mai puțin atrăgătoare, apoi urcăm în altă mașină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
omisiuni, ceea ce stârnește nemulțumirea noastră, a celor care cunoaștem limba rusă. Mai ales se revoltă ucrainenii. Alberto Porlan, care stă pe scaun lângă mine, îmi cere să-i spun cele omise de traducătoare. Ochelarist introvertit, care afișează de obicei o curiozitate abia licărindă, plictisită, Alberto e de data aceasta foarte agitat... It’s not posibile! - îmi spune iritat. Ba uite că se poate... N-am mai fost la Minsk de prin 1987, când am avut o călătorie cu trenul prin partea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ungur, Gyorgy Konrad, care ne-a ținut un discurs la Berlin. Vorbirea a câtorva limbi naționale (germană, pe care o cunosc mai mult de două treimi dintre elvețieni, franceză, italiană, romanșă) ajută, fără îndoială, la depășirea obstacolelor. Dar și prietenia, curiozitatea, contactele non-virtuale, nu în ultimul rând și manifestațiile oficiale, deseori gigantice, cum ar fi Sărbătoarea Vierilor (cea din 1999) sau cum va fi, bănuiesc, Expo ’02 (pentru 2002), care, dacă va semăna mult celei din Hanovra, pe care am vizitat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Soare, nu frontierele. Ceea ce mănâncă. Ceea ce fac pentru a seduce dacă au chef. Capacitatea lor de a suporta sau de a iubi tăcerea. Felul cum își protejează casa. Dacă sunt hărțuiți de către șefi. Dacă au apă caldă iarna. Vanitatea. Eul. Curiozitatea. - Ce contacte ai avut de-a lungul timpului cu cultura română? - Puține, puține. Spre regret. Singurele mele contacte cu civilizația românească sunt țambalul lui Ion Miu, vizita unei românce invitate de un prieten de-al meu, pictor, descrierile României de către
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și a literaturilor participante? În ce mod se va reflecta - sau poate s-a reflectat deja - această cunoaștere în creația ta? - Eu bănuiesc că mulți dintre scriitorii uniți de Expresul Literar au întreprins această călătorie deoarece au avut interesul sau curiozitatea față de alte țări și literaturi. Sper că am sporit o mai bună înțelegere între noi, scriitorii europeni, în urma călătoriei de vara trecută, dar cum se va reflecta această experiență în ficțiunea pe care o scriu, nu pot spune încă (deși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și, în consecință, de cea a publicului. Un splendid roman precum Adela semnat de criticul ieșean G. Ibrăileanu, cele ale lui Holban, pentru a nu mai vorbi de un Blecher, rămâneau aproape necomentate, puțin citite, văzute mai degrabă ca niște curiozități epice. Lupta pentru pământ, istoria văzută anecdotic și parfumat, „înmiresmată” de o domoală și colorată limbă, ca la Sadoveanu, urmașul stilistic al marilor cronicari și al textelor bisericești, sau cazuri „anecdotice” și fantastice ca la un Gala Galaction sau V.
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
valorilor, o formă a comunicăriiă și filozofiei - știință și artă în același timp eterne, deoarece Timpul și Materia vor păstra veșnic secretele lor esențiale, „ultime”, iar omul, Omul inteligent și viu, va păstra nestinsă dorința de cunoaștere a legităților „ultime”, curiozitatea!... Succesul - și în această noțiune o includ și pe aceea de „carieră” și nu am gândit niciodată altfel! - succesul „european”, cum i-am spus, luptă azi mai acerb ca niciodată, mai ales cu formele sale directe, comerciale, brutale, în România
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
profunde, nu voi avea de ars, odată ajuns acolo, nici tămâie nici drapele. Candoarea îi dă ignorantului o anumită libertate a cugetului. Ea incită mai mult la hoinăreală decât la rechizitoriu. Dacă te defulezi mai puțin ca gură-cască împins de curiozitate sau ca propovăduitor zelos, asta mă mai întreb și acum. Conform Evangheliilor, în scurta lui viață, atât în cea intimă cât și in cea publică, galileeanul a călătorit, fără carte de identitate și fără vize, în Israel, în Palestina, în
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]