9,140 matches
-
suprafață mată și rece. Ei știu prea bine, asemenea seducătorului kierkegaardian, că nimic nu stârnește mai mult decât indiferența bine calculată, decât prezența-absență sau, la limită, retragerea neprevăzută din scenă, În chiar clipa când sunt mai doriți, când au ațâțat curiozități și dorințe. „În societate, câtă vreme n-ai produs nici un efect, rămâi; dacă l-ai produs, pleacă”. Sunt cuvintele lui George Brummell, marele specialist al strategiilor cuceririi. Nil moveri, nil mirari, celebrul adagiu latin, devine literă de lege pentru dandy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de o carte de sfaturi și că Machiavellii eleganței sunt mai neghiobi decât Machiavellii politici (oricum niște mari neghiobi!). El mai știa, În fine, că nu Înfățișa decât o frântură de istorie, un fragment arheologic, bun de pus, ca o curiozitate, pe măsuța aurită a viitorilor fuduli (dacă or fi având așa ceva); căci Progresul, cu economia sa politică și cu diviziunea sa teritorială, care e pe cale să transforme omenirea Într-o rasă de păduchioși, nu-i va distruge pe fudulii noștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
dintre toți civilizații lăsați acasă decât poate de cel mai civilizat - dandy-ul George Brummell. Firește, atunci când se face bilanțul acestor impresii vii, de neșters asupra mai-marilor vremii, trebuie văzut cine le-a produs, fie și un neghiob, cu toată curiozitatea cuvenită celor care covârșesc imaginația oamenilor. Poeții - prin simplul fapt că și-au oglindit epoca - au fost contaminați de Brummell. Moore l-a cântat. Doar Moore 1. Când te gândești că Brummell a fost, poate, una dintre muzele secrete ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
și de fațadă (acea honneur a lui Montesquieu) - ei bine, spre 43 de ani a simțit cum gândurile i se tulbură pentru un bărbat. Fructul era copt... O fecioară la 43 de ani! O fecioară În toate... Poate chiar În ce privește curiozitatea. Ce pasiune a trebuit să fie! Și Încă povestită de ea! Probabil, a fost o carte nemaiîntâlnită - și așa și este... pentru cunoscători. III Suntem Însă foarte departe de cinismul lui Rousseau și de libertățile moderne; și totuși, priviți-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
am văzut, dar nu sunt atât de nătâng să vă cad În cursă. Știam prea bine că vreți să vă distrați și să vă feriți, printr-un tertip extraordinar, de a-mi spune numele acelui oarecare. Nu voi avea niciodată curiozitatea să aflu ceva În caz că v-ar face plăcere să-mi faceți vreo mărturisire». I-am răspuns: «Nimic nu e mai sigur decât cele două cuvinte pe care vi le-am scris și nimic mai hotărât În mine decât ducerea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
poate să se Îmbrace Într-un costum de culoarea tutunului, cu cămașă și pantofi de aceeași nuanță: nu șochează pe nimeni; lipsit de discernământ, ocupat cu nevoile sale mai grosiere, publicul trece indiferent pe partea cealaltă. La drept vorbind, vremea Curiozității, ca și a Cavalerilor, a apus demult. Dar poate că doar s-a dus la culcare: căci, iată, apare Filosofia Veșmintelor ca să le Învie, oricât ar părea de ciudat, pe amândouă! Fie ca vederile sănătoase ale acestei Științe să ajungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Aurevilly, Jules Amédée, Dandysmul, Iași, Editura Polirom, 1997, traducere, studiu introductiv și selecția antologiei de Adriana Babeți. Barthes, Roland, Le système de la mode, Paris, Seuil, 1983. Bataille, Georges, l’Erotisme, Paris, Minuit, 1957. Baudelaire, Charles, Pictorul vieții moderne și alte curiozități, București, Editura Meridiane, 1992, traducere, antologie, prefață și note de Radu Toma. Baudrillard, Jean, De la séduction, Paris, Denoël, 1979. Baudrillard, Jean, Les stratégies fatales, Paris, Editions Grasset & Fasquelle, 1983. Benjamin, Walter, Iluminări, București, Editura Univers, 2000, traducere de Catrinel Pleșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
venit! —Ba am, zise Hugo tărăgănat. Era și timpul. Stinse chiștocul de țigară și se uită la mine. —Hai, dragă. Prima ta întâlnire cu steaua din distribuția noastră. Aveam multă treabă, dar, ca de obicei, m-am lăsat dusă de curiozitate. Să lipsesc de la întoarcerea fiicei rătăcitoare? *** Mi-am dat seama dintr-o privire cum își alesese Susan Higson numele de scenă. Dacă ar fi fost o blondă cu ochi verzi, s-ar fi numit Primrose 1; sau o brunetă focoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ție, maestru al eufemismelor, zisei eu cu sarcasm. —Hm. Făcu stânga împrejur, iar privirea lui gri, pierdută undeva departe, trecu peste mine de parcă nu aș fi fost nimic mai mult decât mașina de cafea. Desigur, acest lucru mi-a trezit curiozitatea, ca să nu mai vorbesc de orgoliu. M-am luat imediat după el. N-a luat-o spre scenă, ci pe coridorul care ducea la birouri. La capătul celălalt se afla biroul lui Philip Cantely și, după cât de pornit era Hugo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
unui cățeluș. Hugo se încruntă. —Ce naiba? Vi! Vi! Ești acolo? Apăsă pe clanță și împinse ușor ușa. Scâncetul părea că se aude din ce în ce mai tare. Hugo se uită la mine cam îngrijorat. Hai, zisei eu, nerăbdătoare. Deja nu mai putea de curiozitate. Deschise și mai mult ușa și încercă să se strecoare înăuntru. După care înțepeni pe loc, blocând ușa. A trebuit să țopăi pe lângă el ca să văd ce era în cameră. Era destul de impresionant. Violet stătea lipită de unul dintre rafturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
venit o idee. —Te gândești tu la ceva, observai eu. Nobila-ți frunte, brăzdată de forța reflecției... A, nu-i mare lucru, zise Hugo, ridicându-se. Ar trebui să fac un duș. —La ce te gândeai? zisei eu, murind de curiozitate. —Tor răul e spre bine, zise Hugo, ușor reticent. O fi Ben pe punctul de a pierde slujba asta, dar lucrurile s-au aranjat de minune pentru MM. Philip a trecut pe acolo la una dintre repetițiile cap-coadă de săptămâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mai copleșiți, până sub zidurile orașului Santa Fe. „E ciudat orașul lor cel nou clădit cu pietrele noastre vechi“, gândea Mohamed pe când pătrundeau în tabăra aceea la care se uitau de departe atât de des, cu spaimă, dar și cu curiozitate. Domnea acolo o învălmășeală ce prevestea un mare atac, ostașii lui Ferdinand pregătindu-se în mod evident să pornească la cea din urmă luptă, sau mai curând să doboare orașul încolțit, tot așa cum în arenele Granadei era dată lovitura de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ducea acostase în portul Melilla. Credeam că vom ajunge într-un mic port islamic unde mâini liniștitoare se vor așeza pe umerii noștri ca să șteargă oboseala bătrânilor și lacrimile celor șubrezi. Însă pe chei ne asaltaseră doar întrebări pline de curiozitate gâfâită: „E adevărat că vin castilienii? Le-ați văzut galioanele?“ Pentru cei care ne iscodeau astfel, nu era nicidecum vorba de a pregăti apărarea portului, ci de a nu zăbovi în debandadă. Văzând că noi, refugiații, eram cei nevoiți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
stăruiau ei, se răspândește știința. Când aveam un răgaz între două cursuri, mergeam până la locul unde poposeau hamalii. Dacă dădeam acolo peste Harun, ne duceam să bem un pahar de lapte prins sau mergeam să hoinărim prin Piața Miracolelor, unde curiozitatea noastră era rareori dezamăgită. Dacă Iscoditorul nu era acolo, fiind plecat cu vreo treabă, străbăteam piața de flori ca să mă duc s-o văd pe Mariam. Stabiliserăm că ea va pune un fir de iarbă înnodat într-o crăpătură a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să lucrez, căci fratele său, director al maristan-ului, ospiciul orașului, căuta un tânăr învățăcel pe care să-l angajeze ca secretar pentru o leafă de trei dinari pe lună. Am primit cu entuziasm, pentru că spitalele și ospiciile îmi stârniseră întotdeauna curiozitatea; am căzut de acord că aveam să încep din toamnă. Am lăsat să treacă două luni înainte de a mă întoarce la palat, nevrând să-i dau șefului cancelariei impresia că-l grăbesc. Acesta se arătă exagerat de amabil, îmi spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
veni să-mi toarne, înnebunită, zvonurile pe care le auzise la hamam: la Tefza se petreceau lucruri grave, se vorbea despre o expediție condusă de oastea din Fès pentru restabilirea ordinii. Dar, în loc să mă descurajeze, spusele ei mi-au ațâțat curiozitatea, astfel că a doua zi, înainte de răsăritul soarelui, plecasem deja, fără a fi încercat măcar să mai capăt niscaiva informații. Zece zile mai târziu, sosisem la destinație fără nici o bătaie de cap. Pentru a nimeri peste un ținut aflat în plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și-a întors fățiș chipul, la care Akbar, băgând de seamă, veni să-mi destăinuie pe un ton voit ceremonios: — Aceasta este Alteța Sa regală prințesa Nur, văduva emirului Aladin, nepotul Marelui Turc. Am încercat să privesc în altă parte, dar curiozitatea îmi era cu atât mai puternică. La Cairo, toată lumea cunoștea drama acelui Aladin. Luase parte la un război fratricid care îi învrăjbise pe moștenitorii sultanului Baiazid. Păruse chiar că are victoria de partea lui la un moment dat, când cucerise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pe fundul unei cale; te regăsesc prosper și strălucitor. — Alhamdulillah! Alhamdulillah! Dumnezeu a fost darnic cu mine! Nu mai mult decât meriți! Dau mărturie că nici măcar în momentele cele mai cumplite n-ai rostit vreun cuvânt împotriva Providenței. Eram sincer. Curiozitatea mi-o păstram totuși intactă. — Cum ai izbutit să ieși de acolo atât de repede? Datorită mamei mele, Dumnezeu să binecuvânteze țărâna care o acoperă! Ea îmi repeta mereu aceste vorbe pe care le-am ținut minte: un om nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cu un rubin mare și cu o pană de păun. Dar curând și l-a scos, cu un gest de eliberare, dând la iveală un cap cărunt și care începea să chelească. Fără ocolișuri, începu prin a-mi potoli evidenta curiozitate: — După călătoria noastră comună la Constantinopol, am trecut ades pragul Sublimei Porți, ca sol al lui Aruj Barbă Roșie, Dumnezeu să aibă milă de el! apoi al fratelui său, Khaireddin. Am învățat limba turcă și limbajul curtenilor, mi-am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
că nu se poate avea încredere în ei nici măcar în ceea ce privește propriul lor stat. Dar opinia publică evreiască n-ar înghiți așa ceva. Să întrerupă tot procesul de pace doar pentru că a fost ucis un arab? Niciodată. Ce ar mai fi? — Cealaltă curiozitate e legată de relatările martorilor din Piața Manara, din Ramallah. Oamenii cu cagule nu au vorbit aproape deloc, dar când au făcut-o, aveau un accent foarte ciudat. —Ce fel de accent? — Nu dețin această informație, domnule. Îmi pare rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
nebunie și ținea predici despre cum poți să călătorești și să cunoști oameni - nu balene sau ucigași de dragoni - fără să fie nevoie să te miști de la calculator. Lui Maggie i se părea oribil, dar acum i-a fost stârnită curiozitatea. Cum adică era acum personaj? Partea legată de „chestia care simulează negocierile de pace“ o înțelegea: existau multe lucruri din astea în rețea, unde absolvenții de facultate puteau să joace un rol în ultima repriză de negocieri din Orientul Mijlociu. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
chestiunea ar fi închisă. Dar continua pur și simplu să spargă semințe, holbându-se la copia textului pe care i-o dăduse Tal. Ca de atâtea alte ori, asistentul său găsi liniștea stânjenitoare și se hotărî să o rupă: — O curiozitate: spune că „a încercat“ să țină secrete aceste informații. Asta sugerează că e posibil să nu fi reușit. Dacă suntem hotărâți să ducem lucrurile mai departe, va trebui să aflăm cu cine a mai vorbit Guttman: prieteni, membri ai familiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Cum naiba ar mai fi și asta? Continuă să înainteze timp de alte câteva minute, închipuindu-și-o pe sora ei pierzându-se în această lume de linii abrupte și culori vii. Maggie zări un grup de avataruri și coborî, curiozitatea fiindu-i trezită ca și când ar fi văzut o mulțime reală pe o stradă reală. Când ateriză, genunchii i se îndoiră. Indicatoarele cu neon îl dădură de gol: cartierul lămpilor roșii din Second Life. Manechine îmbrăcate în corsete sintetice strălucitoare, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
să-i înțeleg pe călătorii prin ploaie... Întotdeauna mi-au scăpat unele lucruri... unele mici detalii... Întotdeauna au fost pentru mine, așa... pline de mister... Ah, n-aș vrea să vă jenez... cu unele întrebări... ieșite însă dintr-o sinceră curiozitate, care... n-ar avea cum să vă jignească... HAMALUL: Nuuu... CASIERUL: Dar, de fapt, dumneavoastră... atât de mult aș dori... să aflu... ce simțiți? Cum e posibil să vă vină, așa, dintr-o dată, să călătoriți... prin ploaie? HAMALUL: Adică... de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
dau și ei s-au supărat pe mine. Și Grubi a zis „de ce nu vrea să dea, cine se crede?” și eu am râs de ei și le-am spus că nu voi da niciodată și ei sunt morți de curiozitate și tot timpul vor să vadă dacă și eu dau șase-șase. Zău, nu trebuie să fii supărat pe ei. Sunt atât de proști. Și atât de singuri. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ioana, tu nu vrei să pleci de aici? IOANA: Nuuu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]