8,487 matches
-
necazurile zilnice. O astfel de devoțiune populară se afirma În contexte simple, În mici sanctuare rurale sau În capele domestice modeste. Religia feniciano-punică a fost deschisă și cultelor străine, care s-au integrat fără dificultăți prea mari. Ies În evidență divinitățile egiptene, În special cele puse În legătură cu sfera magică, precum Besxe "Bes", Bastetxe "Bastet", Horusxe "Horus", Isisxe "Isis", Osirisxe "Osiris", mai ales la Biblos, dar și În restul lumii punice. Chiar și unele divinități grecești au intrat oficial În mediul religiei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fără dificultăți prea mari. Ies În evidență divinitățile egiptene, În special cele puse În legătură cu sfera magică, precum Besxe "Bes", Bastetxe "Bastet", Horusxe "Horus", Isisxe "Isis", Osirisxe "Osiris", mai ales la Biblos, dar și În restul lumii punice. Chiar și unele divinități grecești au intrat oficial În mediul religiei punice odată cu introducerea la Cartagina a cultului Demetrei și Corei (396 Î.Hr.): un fenomen care, asemenea celui al răspândirii cultelor tămăduitoare, răspunde la noile nevoi ale credincioșilor, pe care credința În divinitățile
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
divinități grecești au intrat oficial În mediul religiei punice odată cu introducerea la Cartagina a cultului Demetrei și Corei (396 Î.Hr.): un fenomen care, asemenea celui al răspândirii cultelor tămăduitoare, răspunde la noile nevoi ale credincioșilor, pe care credința În divinitățile tradiționale nu mai reușește să-i satisfacă. În rest, divinitățile feniciano-punice au fost uneori primite de civilizații vecine, precum Anatolia și Egipt. Un caz aparte este reprezentat de Israel, care adoptă pe scară largă cultele lui Baalxe "Baal", Astartexe "Astarte
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
introducerea la Cartagina a cultului Demetrei și Corei (396 Î.Hr.): un fenomen care, asemenea celui al răspândirii cultelor tămăduitoare, răspunde la noile nevoi ale credincioșilor, pe care credința În divinitățile tradiționale nu mai reușește să-i satisfacă. În rest, divinitățile feniciano-punice au fost uneori primite de civilizații vecine, precum Anatolia și Egipt. Un caz aparte este reprezentat de Israel, care adoptă pe scară largă cultele lui Baalxe "Baal", Astartexe "Astarte" și Asheraxe "Ashera" (vechea zeiță mamă Athiratxe "Athirat" atestată Încă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
tutela viața altor zei configurându-se clar căpetenie a panteonului local. În afară de definirea sa ca „Stăpân” al celui care dedică inscripția, zeul primește epitetul unic de „Stăpân al râului Khabur”. Un rol important par să ocupe apoi, În tradiția aramaică, divinitățile dinastice legate de cultele ancestrale ale diferitelor case domnitoare și ale exponenților lor individuali. Altminteri, teonimele nu abundă În documentația noastră, dând impresia (care ar putea fi parțial falsă) că religia arameilor mai mult a asimilat de la cele dimprejur și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
aramaic), care se Întind din secolul al IX-lea până În secolul al VII-lea. Una dintre acestea este inscripția lui Kilamuwa, redactată În feniciană În a doua jumătate a secolului al IX-lea, În care se enumeră o serie de divinități care pedepsesc și sunt legate de suveranii precedenți și de dinastia lor: Baalxe "Baal" Samadxe "Baal Samad" (poate „Stăpânul carului”, o denumire a „zeului furtunii”), Baal Hammonxe "Baal Hammon", zeu tutelar și ancestral asemănător lui El, Rakab-Elxe "Rakab-El" („Auriga lui
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
general sărac al izvoarelor noastre. În special din inscripția lui Panammuwa putem deduce existența unui rit funerar aparte În cinstea regilor defuncți, Îndeplinit de urmașii lor. Succesorul suveranului mort, cu ocazia unui sacrificiu către zeul Hadad, va trebui să invoce divinitatea și să pronunțe fraza: „Să poată sufletul lui Panammuwa să mănânce Împreună cu tine, să poată sufletul lui Panammuwa să bea Împreună cu tine”. Pe lângă faptul că putem presupune existența voinței de a Îmbuna spiritul celui mort, ritul arată, de asemenea, afinități
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
presupune existența voinței de a Îmbuna spiritul celui mort, ritul arată, de asemenea, afinități cu ceremonia kispu (banchetul ritual cu evocarea/invocarea morților) din tradiția mesopotamiană și mariotă, care prezintă paralele atât În Ugarit, cât și În Vechiul Testament. Despre câteva divinități din panteonul din Hama ne informează stela regelui local Zakkur, dedicată lui Elwerxe "Elwer" (El-Merxe "El-Mer", adică „Dumnezeu este Merxe "Mer"”, divinitate mesopotamiană analoagă lui Hadad), dar regele Îi mulțumește În mod special lui Baalxe "Baal" Shaminxe "Baal Shamin" pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
morților) din tradiția mesopotamiană și mariotă, care prezintă paralele atât În Ugarit, cât și În Vechiul Testament. Despre câteva divinități din panteonul din Hama ne informează stela regelui local Zakkur, dedicată lui Elwerxe "Elwer" (El-Merxe "El-Mer", adică „Dumnezeu este Merxe "Mer"”, divinitate mesopotamiană analoagă lui Hadad), dar regele Îi mulțumește În mod special lui Baalxe "Baal" Shaminxe "Baal Shamin" pentru ajutorul primit de la acesta și menționează alte câteva divinități astrale. Din Neirab (În apropiere de Alep) provin două inscripții funerare ale unor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
local Zakkur, dedicată lui Elwerxe "Elwer" (El-Merxe "El-Mer", adică „Dumnezeu este Merxe "Mer"”, divinitate mesopotamiană analoagă lui Hadad), dar regele Îi mulțumește În mod special lui Baalxe "Baal" Shaminxe "Baal Shamin" pentru ajutorul primit de la acesta și menționează alte câteva divinități astrale. Din Neirab (În apropiere de Alep) provin două inscripții funerare ale unor preoți cu nume akkadiene (secolele VII-VI Î.Hr.), slujitori ai zeului lunar Saharxe "Sahar", cu menționarea altor divinități astrale mesopotamiene, indiciu important al răspândirii spre vest
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ajutorul primit de la acesta și menționează alte câteva divinități astrale. Din Neirab (În apropiere de Alep) provin două inscripții funerare ale unor preoți cu nume akkadiene (secolele VII-VI Î.Hr.), slujitori ai zeului lunar Saharxe "Sahar", cu menționarea altor divinități astrale mesopotamiene, indiciu important al răspândirii spre vest a cultului lunar de la Harran, din Mesopotamia de Sus. Și la Damasc Îl găsim pe Hadad ca divinitatea poliadă principală, cu un templu al său (cf. 2 Regi 5,18), fiind cinstit
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
secolele VII-VI Î.Hr.), slujitori ai zeului lunar Saharxe "Sahar", cu menționarea altor divinități astrale mesopotamiene, indiciu important al răspândirii spre vest a cultului lunar de la Harran, din Mesopotamia de Sus. Și la Damasc Îl găsim pe Hadad ca divinitatea poliadă principală, cu un templu al său (cf. 2 Regi 5,18), fiind cinstit cu epitetul de Rammanxe "Ramman", „Celxe "Cel" care tună” (care se va transforma treptat În Jupiter Damascenus). De altfel, numele dinastic al suveranilor Damascului este Bar-Hadad
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
numele dinastic al suveranilor Damascului este Bar-Hadad („Fiul lui Hadad”), iar zeul trebuie să fi avut o soție identificată treptat cu Atargatisxe "Atargatis". Morfologia zeului Hadad din Damasc avea trăsături comune cu cele ale zeului Baalxe "Baal" ugaritic și ale divinităților poliade feniciene din Biblos, Sidon și Tir (Adonisxe "Adonis", Eshmunxe "Eshmun", Melqartxe "Melqart"), configurându-se ca un zeu care „murea și reînvia”: despre aceasta ne vorbește un fragment biblic (Zaharia 12,11) care face referire la plângerile pentru Hadad-Rimmonxe "Hadad-Rimmon
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Eshmun", Melqartxe "Melqart"), configurându-se ca un zeu care „murea și reînvia”: despre aceasta ne vorbește un fragment biblic (Zaharia 12,11) care face referire la plângerile pentru Hadad-Rimmonxe "Hadad-Rimmon" În valea Meghed. Dimensiunea htoniană este foarte prezentă și la divinitățile siriene amintite mai sus, la fel ca și familiaritatea lor cu cei morți. Tot din Vechiul Testament avem informații ulterioare despre religia aramaică. În 2 Regi 5,18 se face aluzie la practici cultuale În temple, iar informații indirecte despre ceremonii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Sefarwaim, exilați din Samaria. Iar În cultul lui Adrammelek (2 Regi 17,31) Îl putem vedea cu o oarecare certitudine pe Hadad-rege. Instituirea marz¶a¡-ului, banchetul ritual cu conotații funerare organizat de asociații religioase devotate uneia sau mai multor divinități, este atestată În Biblie În Amos 6, 4-7 și Ieremia 16,5. În orice caz, În izvoarele aramee practica este atestată clar În colonia iudaică de la Elephantina (Syene 1, În Egipt) și la Palmira, dar nu există motive de Îndoială
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
datorită efortului teologico-politic al clasei sacerdotale. Diferitele triburi adunate În oază, fiecare cu tradițiile și cultele proprii, arată, la rândul lor, că au suportat În grade diferite influențele culturilor cu care au venit În contact, atestate, de exemplu, de prezența divinităților de origine mesopotamiană, arabă sau feniciană. Varietatea etnică a palmirenilor, relevată de antroponime, este un element fundamental care trebuie luat În considerare pentru evaluarea religiei locale În care coexistă divinități cu atribuții aparent asemănătoare. Un caz emblematic este reprezentat de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care au venit În contact, atestate, de exemplu, de prezența divinităților de origine mesopotamiană, arabă sau feniciană. Varietatea etnică a palmirenilor, relevată de antroponime, este un element fundamental care trebuie luat În considerare pentru evaluarea religiei locale În care coexistă divinități cu atribuții aparent asemănătoare. Un caz emblematic este reprezentat de zeii cu atribute solare precum Yarhibolxe "Yarhibol", Malakbelxe "Malakbel", Shamsh. În timp ce acesta din urmă era cu siguranță la origine un zeu solar prin excelență (numele Înseamnă „soare”), ceilalți doi au
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cu caracter sacru sau nu, organizate În temple de către preoți sau persoane private, reunite În asociații sau confrerii. Oricât de numeroase și detaliate ar fi, iconografiile și simbolurile cu caracter divin nu se pretează Întotdeauna la o interpretare imediată. Fiecare divinitate este caracterizată totuși sub forme destul de tipice care ne servesc În general la individualizarea personalității lor și a celor mai evidente atribuții. Toate aceste izvoare trebuie integrate apoi descoperirilor arheologice, de vreme ce erau legate și destinate funcțional În primul rând edificiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
singur panteon, ci mai degrabă Într-o serie juxtapusă de sisteme cultuale care au Încercat să se integreze la un alt nivel Într-un panteon civic cu o structură esențialmente artificială. De fapt, În oază sunt atestate culte ale unor divinități cunoscute și În alte părți al ariei semitice orientale și occidentale, al căror proces de intrare este necunoscut și care coexistă cu alte figuri divine cu funcții analoge. În acest amestec religios articulat, divinități babiloniene se găsesc alături de divinități de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
oază sunt atestate culte ale unor divinități cunoscute și În alte părți al ariei semitice orientale și occidentale, al căror proces de intrare este necunoscut și care coexistă cu alte figuri divine cu funcții analoge. În acest amestec religios articulat, divinități babiloniene se găsesc alături de divinități de origine arabă (atestate mai ales la periferie), a căror importanță și răspândire atestă rolul socioistoric al elementului etnic corespunzător. O astfel de divinitate supremă În Palmira În epoca izvoarelor epigrafice pare a fi Bel
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
unor divinități cunoscute și În alte părți al ariei semitice orientale și occidentale, al căror proces de intrare este necunoscut și care coexistă cu alte figuri divine cu funcții analoge. În acest amestec religios articulat, divinități babiloniene se găsesc alături de divinități de origine arabă (atestate mai ales la periferie), a căror importanță și răspândire atestă rolul socioistoric al elementului etnic corespunzător. O astfel de divinitate supremă În Palmira În epoca izvoarelor epigrafice pare a fi Bel, un zeu venerat de tribul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
alte figuri divine cu funcții analoge. În acest amestec religios articulat, divinități babiloniene se găsesc alături de divinități de origine arabă (atestate mai ales la periferie), a căror importanță și răspândire atestă rolul socioistoric al elementului etnic corespunzător. O astfel de divinitate supremă În Palmira În epoca izvoarelor epigrafice pare a fi Bel, un zeu venerat de tribul Bene-Kohennabu, care a ajuns la vârful societății În secolul I Î.Hr. datorită activității preoților săi care au reușit să-l impună ca zeu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
rândul său, sugerează zeitățile poliade semite Baalxe "Baal". De fapt, urme ale lui Bol se găsesc În numele teofore, cel puțin până Într-o anumită perioadă, când antroponimia atestă mutația lui Bol În Bel. Identificat cu Zeusxe "Zeus", Bel este o divinitate regală și celestă, creatoare și suverană a universului, Înconjurată de divinități cu trăsături astrale predominante care formează alaiul său. Tocmai aici trebuie văzut travaliul teologic al unui cler care receptase marea tradiție babiloniană, ce nu era străină de influențe elenistice
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ale lui Bol se găsesc În numele teofore, cel puțin până Într-o anumită perioadă, când antroponimia atestă mutația lui Bol În Bel. Identificat cu Zeusxe "Zeus", Bel este o divinitate regală și celestă, creatoare și suverană a universului, Înconjurată de divinități cu trăsături astrale predominante care formează alaiul său. Tocmai aici trebuie văzut travaliul teologic al unui cler care receptase marea tradiție babiloniană, ce nu era străină de influențe elenistice. La fel ca În Mesopotamia, astralizarea a reprezentat, printre altele, un
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mai de seamă monument religios din Palmira, era definit ca „o casă a zeilor”, pentru că adăpostea multe alte culte cu origini diferite. Alături de el era o zeiță, soția sa, identificabilă probabil cu Ishtarxe "Ishtar"/Astartexe "Astarte". Faptul că cele două divinități au format un binom tradițional este demonstrat de existența cultului adus unei entități divine cu nume „dublu”, Bolastarxe "Bolastar", format din două teonime care alcătuiesc o pereche izvorâtă din speculația teologică. Yarhibolxe "Yarhibol" („Lunaxe "Luna" șlui?ț Bolxe "Bol"”; pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]