9,542 matches
-
face cu un orizont al bolilor care se retrage, dar nu în măsura în care evoluează durata bătrâneții; câștigul de viață la 60 de ani, să zicem, se împarte așadar între o parte de viață sănătoasă și una în stare de boală sau dizabilitate. Firește, o astfel de idee poate fi și trebuie să fie testată; nu este un lucru foarte ușor, dar calculele se pot face. Am spus „câștigul de viață la 60 de ani”; puteam zice și la 65 sau la 55
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
a costurilor și globale, și unitare cu sănătatea pentru vârstnici, din mai multe considerente: - o persoană în vârstă (de peste 60 de ani) are în medie mai multe probleme de sănătate și un risc superior de a ajunge în stare de dizabilitate, comparativ cu una sub această vârstă; așadar, și costurile pentru acoperirea acestor probleme sunt, în medie, mai mari; - aceste probleme și costuri cresc odată cu înaintarea în vârstă, după o curbă ce-și accentuează puternic panta în ultimul an de viață
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
în privința posibilităților materiale de a recurge la asistență medicală de înalt nivel, că între cele două societăți e o diferență de calitate a vieții, răsfrântă și asupra sprijinului pe care-l poate primi cetățeanul aflat în situație de boală sau dizabilitate, precum și o diferență de obișnuință în a recurge la tratamente și la alte intervenții medicale. Mai mult, cu timpul apar cheltuieli clasificate la rubrica de sănătate, care altădată erau pur și simplu cheltuieli de consum, chiar bunuri de lux: vitamine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
incapacitate nu induce o diminuare proporțională a cheltuielilor de sănătate, chiar și numai pentru că o parte a acestui recul se datorează sporirii cheltuielilor de sănătate la fiecare vârstă. De asemenea, putem accepta o lungire a perioadei în care suferințele sau dizabilitățile sunt accentuate, lucru datorat intervențiilor medicale care amână sfârșitul, dar nu pot elimina toată suferința. De aici nu decurg însă consecințele catastrofale pe care le prezintă anumiți autori. În cazul cheltuielilor medicale, posibilitățile de adaptare ale sistemului sunt, în opinia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
de îngrijire a celor neajutorați, clinică în care era internată și mama Karei. Femeia își întoarse privirea intenționat spre Rhyme, care o privea la rândul său foarte sever, datorită descrierii făcute. - Opa! Am zis „neajutorați”? Voiam să spun „persoane cu dizabilități”. - Am făcut cursuri la C.R.A.T., spuse criminalistul. Asistenta se gândi pentru câteva clipe și, într-un final, spuse: - Nu știu ce e asta. - Centrul de Recuperare după Accidente Traumatice, spuse Thom. - Mie îmi place să-i spun „Clubul Schilozilor”, adăugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Săli faimoase din Statele Unite, unde au loc concerte și spectacole ale artiștilor foarte renumiți (n. t.ă ADA (Americans with Disabilities Actă este o lege din Statele Unite ale Americii, intrată în vigoare în anul 1990, care interzice discriminarea persoanelor cu dizabilități Medicament pe bază de barbiturice vândut sub acest nume de compania farmaceutică Eli Lilly care, în doze mari, produce moartea Shooting Incident Board (n. t.ă Testul Kastle-Meyer este folosit în criminalistică pentru a se determina dacă un lichid găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Nu știu ce nseamnă asta dar trebuie să însemne ceva. Dar nu pot să alerg la groapă. Cum alergi spre un om fără picioare? Primul pas spre vindecare e acceptarea. Așa ne au zis la Grupul de Ajutor Reciproc pentru Persoanele cu Dizabilități. Mă numesc Miruna și nu am dizabilități, dar de trei luni mi-e rușine să îmi mișc picioarele. În familia noastră nu se vorbește despre morți. Mai ales despre cei fără picioare. Miruna Polezache Pisica germană Aveam 23 de ani
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
ceva. Dar nu pot să alerg la groapă. Cum alergi spre un om fără picioare? Primul pas spre vindecare e acceptarea. Așa ne au zis la Grupul de Ajutor Reciproc pentru Persoanele cu Dizabilități. Mă numesc Miruna și nu am dizabilități, dar de trei luni mi-e rușine să îmi mișc picioarele. În familia noastră nu se vorbește despre morți. Mai ales despre cei fără picioare. Miruna Polezache Pisica germană Aveam 23 de ani și nici un viitor când am plecat. Comunismul
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
structură, respectiv „o îmbinare unitară nonrepetitivă a însușirilor psihologice care caracterizează mai pregnant și cu un mai mare grad de stabilitate omul concret și modalitățile sale de conduită.” (Jurcău și Megieșan, 2001, p.66). În conștiința persoanei cu o anumită dizabilitate, ca o dimensiune reală a diversității, se naște un conflict interior între dorința de a deveni un individ normal și obstacolele determinate de dizabilitatea sa și, astfel, percepția sa asupra propriei unicități este marcată într-un un sens negativ și
Specificul personalit??ii deficientului de auz by Nicoleta-Mihaela Cramaruc () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84364_a_85689]
-
modalitățile sale de conduită.” (Jurcău și Megieșan, 2001, p.66). În conștiința persoanei cu o anumită dizabilitate, ca o dimensiune reală a diversității, se naște un conflict interior între dorința de a deveni un individ normal și obstacolele determinate de dizabilitatea sa și, astfel, percepția sa asupra propriei unicități este marcată într-un un sens negativ și facilitează, adesea, trăiri contradictorii și tensionate. Conștientizarea respectivei dizabilități generează revoltă, în special față de eticheta pe care micro și macrosocietatea i-o atribuie. Prin
Specificul personalit??ii deficientului de auz by Nicoleta-Mihaela Cramaruc () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84364_a_85689]
-
un conflict interior între dorința de a deveni un individ normal și obstacolele determinate de dizabilitatea sa și, astfel, percepția sa asupra propriei unicități este marcată într-un un sens negativ și facilitează, adesea, trăiri contradictorii și tensionate. Conștientizarea respectivei dizabilități generează revoltă, în special față de eticheta pe care micro și macrosocietatea i-o atribuie. Prin urmare, alături de celelalte persoane cu dizabilități, și deficientul de auz parcurge etape dificile în procesul de regăsire a propriei identități. Mitch Turbin<footnote doctor în
Specificul personalit??ii deficientului de auz by Nicoleta-Mihaela Cramaruc () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84364_a_85689]
-
asupra propriei unicități este marcată într-un un sens negativ și facilitează, adesea, trăiri contradictorii și tensionate. Conștientizarea respectivei dizabilități generează revoltă, în special față de eticheta pe care micro și macrosocietatea i-o atribuie. Prin urmare, alături de celelalte persoane cu dizabilități, și deficientul de auz parcurge etape dificile în procesul de regăsire a propriei identități. Mitch Turbin<footnote doctor în psihologie, activitatea sa de cercetare s-a centrat pe adaptarea psihosocială a persoanelor deficiente de auz footnote> a identificat cinci astfel
Specificul personalit??ii deficientului de auz by Nicoleta-Mihaela Cramaruc () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84364_a_85689]
-
putea intra în contradicție cu faptul că deficientul de auz este perceput, în general, drept mai retras și mai introvertit. În ceea ce privește nevrozismul, respectiv instabilitatea emoțională, studiul nu a identificat diferențe semnificative între participanții deficienți de auz și persoanele fără această dizabilitate. Prin urmare, chiar dacă perioada în care a fost demarat acest studiu, este mai îndepărtată, preocuparea pentru astfel de aspecte ale personalității deficientului de auz există și în prezent. În mod cert, așa cum consideră și Hu Lu Fei Xiong et al
Specificul personalit??ii deficientului de auz by Nicoleta-Mihaela Cramaruc () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84364_a_85689]
-
în cadrul căruia au fost luate în considerare următoarele trei categorii de participanți: „normali”, „doar cu surditate” și „cu alte deficiențe pe lângă surditate”. Diferențele identificate între cele trei categorii au indicat faptul că persoanele deficiente de auz care prezentau doar această dizabilitate, erau mult mai impulsive decât cei din categoria „normali”, dar și decât cei din categoria „cu alte deficiențe pe lângă surditate”. Majoritatea studiilor comparative centrate pe personalitatea deficientului de auz s-au confruntat însă cu aspectul abilităților intelectuale diferite ale participanților
Specificul personalit??ii deficientului de auz by Nicoleta-Mihaela Cramaruc () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84364_a_85689]
-
pentru că surditatea, prin limitarea procesului de constituire a limbajului verbal, condiționează dezvoltarea personalității individului, în condițiile în care acesta se va întâlni cu structuri fonetice și expresii noi în permanență și pe care va trebui să le asimileze. De asemenea, dizabilitatea auditivă influențează negativ asimilarea de informații din mediu, organizarea memoriei și flexibilitatea adaptivă. J.W. Evans (1987) a avansat propria convingere că nu există conceptul de „personalitate tipică a deficientului de auz” și că acele caracteristici negative prezente în personalitatea
Specificul personalit??ii deficientului de auz by Nicoleta-Mihaela Cramaruc () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84364_a_85689]
-
pdf) în anul 2004, precizează categoriile de persoane percepute ca fiind cel mai frecvent discriminate. Acestea sunt: romii (identificați, în medie, de 22% din populație ca fiind supuși la acte de discriminare „foarte des sau des”), săracii (22%), persoanele cu dizabilități (21%) și vârstnicii (18%). Într-o mai mică măsură, dar totuși relevantă statistic, sunt menționați ca fiind discriminați homosexualii (13%), femeile însărcinate (13%), femeile (10%). Un alt aspect interesant este cel legat de frecvență: unele grupuri sunt discriminate permanent, în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1991_a_3316]
-
cel legat de frecvență: unele grupuri sunt discriminate permanent, în mod constant, general: homosexualii, femeile, romii, săracii și membrii unor secte religioase, în timp ce alte grupuri sunt discriminate în mod ocazional, în situații particulare: femeile însărcinate, persoanele în vârstă, persoanele cu dizabilități. La intersecția acestor forme de discriminare pot fi conturate cazuri de discriminare multiplă: cazul femeii vârstnice, sărace (și singure), cazul adolescentei de etnie romă pe cale de a deveni mamă ș.a.m.d. La orice formă de discriminare se adaugă coordonata
[Corola-publishinghouse/Administrative/1991_a_3316]
-
Atunci când facem referire la adopție, în categoria copiilor considerați a prezenta nevoi speciale includem, în general, copii cu vârstă înaintată, copii care aparțin din punct de vedere etnic sau rasial categoriilor minoritare, copii cu probleme emoționale, cu boli cronice, cu dizabilități fizice și/sau mintale, copii care au fost supuși la diferite forme de abuz și/sau neglijare severă, copii care au mai mulți frați și, potrivit principiilor protecției copiilor, trebuie plasați împreună 41. Vârsta de la care copiii sunt introduși în
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
le aduce Legii 11/1990 înlocuiește termenul de "înfiere" cu termenul de "adopție", termen utilizat și în prezent. Revenind însă la parcursul istoric, în perioada regimului comunist, în România, protecția copiilor aflați în dificultate (copii abandonați, copii orfani, copii cu dizabilități) se realiza în instituții de stat (orfelinate, leagăne) în interiorul cărora copiii beneficiau de condiții de dezvoltare și educare minimale. Ca urmare a exploziei demografice cauzată de Decretul nr. 770 din 1 octombrie 1966, pentru reglementarea întreruperii cursului sarcinii care, cu
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
cu mare precauție. O parte dintre ele sunt rezultatul unor studii transversale, adeseori realizate în anii imediat următori încheierii adopției. Altele se centrează pe categorii particulare de familii adoptive: familii adoptatoare care au adoptat copii cu boli cronice și/sau dizabilități, copii de vârstă mai mare, copii de altă etnie/rasă decât a părinților adoptatori etc. Prin urmare în paginile care urmează vom grupa studiile și vom încerca să obținem nu numai o viziune globală asupra factorilor care contribuie la reușita
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
a studiului rezultatele arătau că, odată cu creșterea copiilor, familiile monoparentale au înregistrat schimbări negative mai importante decât familiile cu doi părinții 94. Ulterior Glidden 95 studiind factorii care prezic adaptarea pe termen lung a mamelor care au adoptat copii cu dizabilități semnala că, statusul de părinte singur a fost semnificativ corelat cu dizarmonia în familie, acordul familiei și sentimentul împovărător trăit de mamele adoptive. Astfel, mamele singure au raportat un nivel de adaptare mai scăzut. Așa cum anticipam anterior, o altă dimensiune
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
constatau că, familiile cu un nivel al venitului mai ridicat tind să înregistreze schimbări negative semnificative. Pe de altă parte Glidden 114 constata lipsa asocierii dintre nivelul veniturilor și adaptarea pe termen lung a mamelor care au adoptat copii cu dizabilități. Rezultatele referitoare la impactul structurii familiei (mai ales prezența sau absența altor copii in familie (biologici, adoptați) sunt în multe cazuri contradictorii. O serie de studii au arătat că prezența copiilor biologici in cadrul familiilor adoptatoare și cu atât mai
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
trei aspecte semnificative care au influențat negativ reușita adopției: competențele sociale scăzute chiar și după ce au petrecut în medie 6 ani în familiile adoptive, performanțe școlare și în activități extracuriculare scăzute, comportamentele de respingere a mamelor adoptatoare. Adopția copiilor cu dizabilități și boli cronice. Și în cazul adopției copiilor cu dizabilități și boli cronice, studiile oferă rezultate foarte diferite. Rosenthal și Groze 150, respectiv Rosenthal, Groze și Aguilar 151 și Rosenthal și Groze 152 au arătat prin studiul lor longitudinal că
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
sociale scăzute chiar și după ce au petrecut în medie 6 ani în familiile adoptive, performanțe școlare și în activități extracuriculare scăzute, comportamentele de respingere a mamelor adoptatoare. Adopția copiilor cu dizabilități și boli cronice. Și în cazul adopției copiilor cu dizabilități și boli cronice, studiile oferă rezultate foarte diferite. Rosenthal și Groze 150, respectiv Rosenthal, Groze și Aguilar 151 și Rosenthal și Groze 152 au arătat prin studiul lor longitudinal că prezența unei dizabilități în cazul copiilor adoptați nu reprezintă un
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
cronice. Și în cazul adopției copiilor cu dizabilități și boli cronice, studiile oferă rezultate foarte diferite. Rosenthal și Groze 150, respectiv Rosenthal, Groze și Aguilar 151 și Rosenthal și Groze 152 au arătat prin studiul lor longitudinal că prezența unei dizabilități în cazul copiilor adoptați nu reprezintă un factor predictibil pentru întreruperea/ desfacerea adopției, ba mai mult, în a doua etapă prezența unei dizabilități a fost asociată cu o evoluție pozitivă a adopției. Relația cu copiii adoptați a fost apreciată de
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]