8,564 matches
-
mii de cântece folclorice și a publicat articole și cărți în scopul de a face cunoscută valoarea folclorului muzical românesc în țară și în străinătate. A colaborat cu publicații importante de peste hotare și a fost membră a Societății Internaționale de Folclor. A scris o biografie a lui Brăiloiu și a tradus și editat operele complete ale acestuia. A fost fiica dirijorului de cor Gheorghe Comișel, sora compozitorului Florin Comișel și mama muzicologei Irina Dragnea. La vârsta de șapte ani a început
Emilia Comișel () [Corola-website/Science/319131_a_320460]
-
din București, luând apoi parte la expedițiile organizate de sociologul Dimitrie Gusti. Începând din anul 1935, a fost cercetător la Arhiva de Folklor <nowiki>[</nowiki>sic!] a Societății Compozitorilor Români. În 1949, unitatea este inclusă în nou înființatul Institut de Folclor, unde Comișel efectuează cercetări științifice până în 1964. În anii 1967-1974 lucrează ca cercetător la Institutul de Studii Sud Est Europene din București. a efectuat culegeri de folclor neînsoțită, în compania grupurilor de studenți sau alături de colegii ei (printre care Tiberiu
Emilia Comișel () [Corola-website/Science/319131_a_320460]
-
Societății Compozitorilor Români. În 1949, unitatea este inclusă în nou înființatul Institut de Folclor, unde Comișel efectuează cercetări științifice până în 1964. În anii 1967-1974 lucrează ca cercetător la Institutul de Studii Sud Est Europene din București. a efectuat culegeri de folclor neînsoțită, în compania grupurilor de studenți sau alături de colegii ei (printre care Tiberiu Alexandru, Ovidiu Bârlea, Harry Brauner, Mariana Kahane, Elisabeta Moldoveanu, Mihai Pop, Ghizela Sulițeanu); în total a cules nouă mii de cântece folclorice de la românii din țară și
Emilia Comișel () [Corola-website/Science/319131_a_320460]
-
Kahane, Elisabeta Moldoveanu, Mihai Pop, Ghizela Sulițeanu); în total a cules nouă mii de cântece folclorice de la românii din țară și de peste hotare (din Albania, Bulgaria, Canada, Iugoslavia). Cele peste cinci mii de înregistrări efectuate sunt păstrate la Institutul de Folclor, Academia Română și în colecții personale. Rezultatele studierii acestui material bogat au fost difuzate prin articole tipărite în reviste de specialitate din țară și din străinătate, cărți, comunicări științifice (în țară și în Albania, Belgia, Canada, Franța, Germania, Italia, Iugoslavia), conferințe
Emilia Comișel () [Corola-website/Science/319131_a_320460]
-
folclorice românești. În 1996 a publicat biografia lui Constantin Brăiloiu. A editat lucrările acestuia în opt volume, dintre care primele șase apărute în intervalul 1967-1998, iar ultimele două, în anii 2008 și 2010. A fost membră a Societății Internaționale de Folclor. În perioada 1942-1949, a predat la Liceul Pedagogic din Ploiești. Susține cursuri de folcloristică la Conservatorul bucureștean din 1949 până în 1976, anul pensionării. Din 1992, timp de doi ani, predă la Universitatea din Timișoara. A participat ca profesor în cadrul Universității
Emilia Comișel () [Corola-website/Science/319131_a_320460]
-
cap. Acțiunea se repetă până cînd hidra, rămasă doar cu două capete, fuge pe valea Cernei către Dunăre. Oamenii, pentru a-i mulțumi, au cioplit aici în munte, o imensă statuie care astazi poartă numele de "bustul lui Hercule". În folclor Iovan Iorgovan a fost și un haiduc vestit și un vânător iscusit care a trăit probabil înainte de secolul al XVIII-lea, cel mai probabil în a doua jumătate a secolului al XVII-lea. Aproape toate peșterile importante din zona Munților
Iovan Iorgovan () [Corola-website/Science/319146_a_320475]
-
al XVIII-lea, cel mai probabil în a doua jumătate a secolului al XVII-lea. Aproape toate peșterile importante din zona Munților Mehedinți și culoarul montan al Cernei, în special în jurul localităților Orșova, Baia de Aramă, Băile Herculane și Tismana, apar în folclorul local ca locuri de refugiu ale acestuia.. În volumul ""Iorgovan - mit, legendă, baladă"" (Casa Editorială Cuget, Simțire și Credință, București, 1995), scris de Enache Nedela și Mihai Floarea, sunt adunate 43 de variante ale baladei populare dedicate acestui erou mitic
Iovan Iorgovan () [Corola-website/Science/319146_a_320475]
-
la Kiel. Aici a înființat, Institut für Herder Musikgeschichte pe care l-a condus până în anul 1962. A fost un membru în organismul de conducere Musikrat Deutscher (1956-65) - sub care, a editat Zeitfragen Musikalische - și în Comitetul Consiliului Internațional de Folclor Muzical (1955). Din octombrie 1958 a fost profesor de muzicologie la Christian-Albrechts-Universität din Kiel. De asemenea, a fost membru al Comisiei UNESCO din Germania. Din 1964 până la pensionarea sa în 1972 a fost profesor de muzicologie la Universität des Saarbrücken
Walter Wiora () [Corola-website/Science/319192_a_320521]
-
din Kiel. De asemenea, a fost membru al Comisiei UNESCO din Germania. Din 1964 până la pensionarea sa în 1972 a fost profesor de muzicologie la Universität des Saarbrücken. Wiora a activat în multe zone de cercetare muzicologică: cântecul folcloric și folclorul muzical; estetica muzicală și istoria conceptului de muzică; perioade individuale și țări; genuri (mai ales liedul); specii de muzică (de exemplu, muzica absolută, muzica cu program); și compozitori (Josquin, Brahms). Lucrările sale se caracterizează prin atenția pe care o acordă
Walter Wiora () [Corola-website/Science/319192_a_320521]
-
editorial, în 1927, cu volumul "Pagini de istorie literară românească. Scriitori vechi". Colaborează la: "Adevărul literar și artistic", "Boabe de grâu", "Convorbiri literare", "Cugetul românesc", "Făt-Frumos", "Manuscriptum", "Mitropolia Olteniei", "Neamul românesc pentru popor", "Prietenii istoriei literare", "Revista de etnografie și folclor", "Revista istorică", "Revista macedoromână", "Universul literar", "Vestitorul satelor" și "Viața românească". Activitatea de editor a lui Cardaș este ilustrată îndeosebi prin edițiile de pionierat din opera Ion Budai-Deleanu: "Țiganiada" (1925), publicată în „forma definitivă din 1800-1812”, și "Trei viteji" (1927
Gheorghe Cardaș () [Corola-website/Science/319228_a_320557]
-
familiară cititorilor de române fantastice de aventură. Cititorii erei Victoriene au savurat-o că o aventură, dar și-a atins statutul legendar dor în secolul XX, când au apărut ecranizările. Înainte de a scrie Dracula, Stoker a petrecut șapte ani cercetând folclorul european și poveștile despre vampiri, fiind cel mai mult influențat de lucrarea "Transylvanian Superstitions" (Superstiții Transilvănene) a lui Emily Gerard din 1885. Deși este cel mai cunoscut român despre vampiri, Dracula nu a fost primul. A fost precedat și inspirat
Dracula (roman) () [Corola-website/Science/315549_a_316878]
-
datorează unui flagrant organizat de Securitate, în cursul căruia Ștefănescu urma să cumpere aur de la un bișnițar local (povestea cu securistul care a cumpărat vin pentru o nuntă care s-a amânat și vinul s-a deteriorat între timp este folclor). Ștefănescu este arestat în august 1978, iar în locuința sa sunt găsite aproape 19 kilograme de aur și câteva milioane de lei. În aprilie 1980, Ștefănescu este condamnat la moarte și executat pe 4 decembrie 1981. Estimări neoficiale ale prejudiciului
Afacerea Bachus () [Corola-website/Science/315552_a_316881]
-
unei "ceramici naționale" care să fie bazată pe artă. Apcar Baltazar a avut un aport și în domeniul teoriei și criticii de artă. Activitatea de comentator de artă și cronicar plastic, precum și studiile comparative pe care le-a făcut despre folclorul popoarelor au consemnat intrarea lui în rândul artiștilor culți cu un larg orizont. A decedat din cauza unui stop cardiac în data de 26 septembrie 1909, astfel că întreaga sa carieră artistică a fost derulată pe o perioadă de circa șapte
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
nu au avut preocuparea de a cuprinde un spectru atât de larg de tematici, cu pasiunea cu care a făcut-o Apcar Baltazar. Activitatea de comentator de artă și cronicar plastic, precum și studiile comparative pe care le-a făcut despre folclorul popoarelor, a consemnat intrarea pictorului în rândul artiștilor culți, cu un larg orizont. Opera sa picturală a fost cantitativ mică, deoarece a murit tânăr la numai 29 de ani, după prima sa expoziție. Lucrările sale se găsesc în muzeul Simu
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
a fost prima sau poate ultima încercare de a folosi pe deplin cunoștințele pe care le-a dobândit la Școala de Belle Arte din București. Apcar Baltazar a realizat multe lucrări înspirate din mitologia creștină - cu atmosferă medievală, sau din folclor - mai ales din basme. Cum pictura cu tematică istorică este înrudită de cea mitologică, aspectul recuzitei folosite nu a diferit prea mult între o pictură ca "Sfântul Gheorghe ucigând balaurul" și una ca "Făt Frumos în luptă cu smeul". Ambele
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
Theodorescu-Sion a fost acuzat de către Adrian Maniu că acesta „"... cubizează prin tehnica lui Arthur Segal pe Baltazar... extrăgând tot felul de inspirații, meserie pe care un artist ar socoti-o incorectă și nedemnă"”. Apcar Baltazar a mai folosit personaje din folclorul românesc ca "Făt-Frumos, Ileana Cosânzeana, Păcală" și "Tândală" și pe "Făt Frumos din Lacrimă" sau pe "Alb Împărat". Se poate observa că nu există o diferență semnificativă în modul de abordare între înfățișarea unui sfânt pentru o frescă dintr-o
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
de metri de muzeu se află un monument de arhitectură (Biserica de lemn cu hramul "Sf. Nicolae", construită în 1885 pe un teren donat de Iuri Fedkovici) . În această localitate s-a desfășurat în anii 1995 și 2004 Festivalul de folclor huțul.
Putila () [Corola-website/Science/315662_a_316991]
-
a fost o surpriză reală pentru mine pentru că acum mulți ani în urmă am cântat împreună la Mamaia, când eu eram cu Ansamblul Profesionist Banatul și Aquilina cântă cu noi în aceeași seară, pe aceeași scenă, după noi desigur, după folclor. Eram vecine de cameră și toată ziua ne vedeam și ne înțelegeam foarte bine. Am învățat de la ea foarte multe lucruri legate de scenă și de viață muzicală. Îi doresc tot binele din lume acolo unde s-a aciuit în
Aquilina Severin () [Corola-website/Science/316577_a_317906]
-
activa până la sfârșitul vieții sale. În același an a dezvoltat conceptul sferei colorate. În 1808 experimentele sale asupra culorii se intensifică, concepând discul colorat și amestecul de culoare rezultat din mișcare. Pe lângă aceasta, Runge publică povestiri și povești culese din folclorul zonei, precum “Pescarul și soția lui” și “Migdalul”, incluse mai târziu în colecția de basme a fraților Grimm. În 1809 Runge încheie lucrul la manuscrisul "Farben-Kugel" (Sfera culorilor), publicată un an mai târziu în Hamburg. În același an, bolnav de
Philipp Otto Runge () [Corola-website/Science/316635_a_317964]
-
În folclorul contemporan, Bloody Mary este o fantomă sau o vrăjitoare care se spune că apare în oglindă atunci când numele ei este spus de trei ori (sau de mai multe ori, în funcție de versiunea poveștii), de cele mai multe ori ca un joc la petrecerile
Bloody Mary (folclor) () [Corola-website/Science/315076_a_316405]
-
spus de trei ori (sau de mai multe ori, în funcție de versiunea poveștii), de cele mai multe ori ca un joc la petrecerile în pijama. Alte povești similare folosesc nume ca Mary Worth, Mary Worthington, Hell Mary, Black Agnes și multe altele. În folclorul sau în cultura copiilor, „Bloody Mary” este un joc în care o fantomă cu același nume se spune că apare în oglindă atunci când este invocată. Cea mai des utilizată metodă prin care participanții încearcă să o cheme este cea în
Bloody Mary (folclor) () [Corola-website/Science/315076_a_316405]
-
poate spune ca ea este urmașa directă a suitei preclasice. Acest tip de suită s-a dezvoltat mult în perioada de afirmare a școlilor naționale. În România, suita apare ca o formă de manifestare a unui gen muzical larg accesibil. Folclorul românesc s-a afirmat drept o sursă de bază pentru cristalizarea unui gen muzical pe plan cult: astfel au fost introduse și prelucrate multe dansuri și cântece românești ca: Sârba, Hora, Chindia, Colindul, Brâul, Trei păzește, Hațegana, Călușul, Bărbuncul, Mandrele
Suită (muzică) () [Corola-website/Science/315192_a_316521]
-
despre care a spus: „"[lui] îi datorez totul, el este pentru mine începutul, iar începutul este totul, restul vine de la sine"”. Kőrössy a fost primul om de jazz din România care a îmbinat limbajului tipic al genului cu elemente din folclorul muzical autohton; această tendință a muzicii de jazz se numește ethno jazz. În acest sens, pianistul a explicat că, de-a lungul carierei sale, „"70-75% m-am bazat pe folclorul românesc pentru muzica de jazz"”. Tot el este cel care
János Kőrössy () [Corola-website/Science/315231_a_316560]
-
care a îmbinat limbajului tipic al genului cu elemente din folclorul muzical autohton; această tendință a muzicii de jazz se numește ethno jazz. În acest sens, pianistul a explicat că, de-a lungul carierei sale, „"70-75% m-am bazat pe folclorul românesc pentru muzica de jazz"”. Tot el este cel care introduce subgenul free în România. Realizează un aranjament jazzistic la "Rapsodia română nr. 1" a compozitorului conațional George Enescu și numeroase alte prelucrări. Formează în țară ansamblul de jazz Jancsi
János Kőrössy () [Corola-website/Science/315231_a_316560]
-
din Gorj, Marcu Nicolici și Ion Dolănescu. O altă dimensiune a personalității sale este realizarea de tablouri țesute, o mai veche preocupare artistică. Astfel ea realizează peste 100 de mici carpete țesute în punct persan și reprezentând subiecte din natură, folclor sau diferite monumente istorice. „Cântă păsările toate” este propria ei melodie și de fapt, e prima hăulită înregistrată în România, care este urmată de celebra „Pe câmpul cu florile”, care mai este cunoscută sub numele de „Hăulita de la Gorj”, semnată
Justina Băluțeanu () [Corola-website/Science/315269_a_316598]