9,707 matches
-
flota francezilor, se confruntă cu două probleme: nu are nici o informație despre destinația francezilor și nu deține nici o fregată, pentru a o trimite în recunoaștere înaintea flotei sale. Îndreptându-se spre sud în speranța că va obține informații despre deplasarea francezilor, flota lui Nelson se oprește în Insula Elba și la Neapole, unde ambasadorul britanic William Hamilton, îi spune că flota franceză trecuse de Sicilia în direcția insulei Malta. Regele Ferdinand I al celor două Sicilii refuză să-i împrumute fregatele
Bătălia navală de la Abukir () [Corola-website/Science/319864_a_321193]
-
Insula Elba și la Neapole, unde ambasadorul britanic William Hamilton, îi spune că flota franceză trecuse de Sicilia în direcția insulei Malta. Regele Ferdinand I al celor două Sicilii refuză să-i împrumute fregatele sale lui Nelson, de teama represaliilor francezilor. În 22 iunie Nelson întâlnește un bric ce se îndreaptă spre Ragusa și află că francezii părăsiseră Malta în 16 iunie și se îndreptau spre est. După ce discută cu căpitanii săi, Nelson decide că destinația francezilor trebuie să fie Egiptul
Bătălia navală de la Abukir () [Corola-website/Science/319864_a_321193]
-
de Sicilia în direcția insulei Malta. Regele Ferdinand I al celor două Sicilii refuză să-i împrumute fregatele sale lui Nelson, de teama represaliilor francezilor. În 22 iunie Nelson întâlnește un bric ce se îndreaptă spre Ragusa și află că francezii părăsiseră Malta în 16 iunie și se îndreptau spre est. După ce discută cu căpitanii săi, Nelson decide că destinația francezilor trebuie să fie Egiptul și pornește în urmărirea lor. Dar în mod eronat crede că francezii au un avans de
Bătălia navală de la Abukir () [Corola-website/Science/319864_a_321193]
-
Nelson, de teama represaliilor francezilor. În 22 iunie Nelson întâlnește un bric ce se îndreaptă spre Ragusa și află că francezii părăsiseră Malta în 16 iunie și se îndreptau spre est. După ce discută cu căpitanii săi, Nelson decide că destinația francezilor trebuie să fie Egiptul și pornește în urmărirea lor. Dar în mod eronat crede că francezii au un avans de cinci zile,(de fapt avea un avans de două zile) și ordonă o rută directă spre Alexandria. În seara zilei
Bătălia navală de la Abukir () [Corola-website/Science/319864_a_321193]
-
Ragusa și află că francezii părăsiseră Malta în 16 iunie și se îndreptau spre est. După ce discută cu căpitanii săi, Nelson decide că destinația francezilor trebuie să fie Egiptul și pornește în urmărirea lor. Dar în mod eronat crede că francezii au un avans de cinci zile,(de fapt avea un avans de două zile) și ordonă o rută directă spre Alexandria. În seara zilei de 22 iunie, flota engleză depășește lentul convoi francez în întuneric, fără să realizeze că se
Bătălia navală de la Abukir () [Corola-website/Science/319864_a_321193]
-
seara zilei de 22 iunie, flota engleză depășește lentul convoi francez în întuneric, fără să realizeze că se află atât de aproape de ținta sa. Alegând o rută directă mai rapidă, Nelson sosește în Alexandria în 28 iunie și descoperă că francezii nu se află acolo. După o întâlnire cu comandantul otoman Sayyid Muhammad Kurayyim, care se demonstrează suspicios, Nelson ordonă flotei britanice să se îndrepte spre nord și ajung pe coasta Anatoliei în 4 iulie, înainte să se întoarcă spre vest
Bătălia navală de la Abukir () [Corola-website/Science/319864_a_321193]
-
au norocul diavolului". Eu nu pot știi , nu pot descoperii, în afară de câteva vagi presupuneri, unde a plecat flota franceză. Tot ghinionul meu, până în prezent, este un rezultat al lipsei fregatelor. Până în 24 iulie flota sa este alimentată și, stabilind că francezii trebuie să fie undeva în estul Mării Mediterane, Nelson se îndreaptă spre Peloponez. Sosește în 28 iulie la Koroni, unde află despre atacul francez din Egipt și pleacă imediat spre sud. Două nave cercetașe, HMS "Alexander" și HMS "Swiftsure", descoperă
Bătălia navală de la Abukir () [Corola-website/Science/319864_a_321193]
-
din brațele Nilului. În 1798, golful era protejat la proximitatea vestică de bancuri stâncoase de 4,8 kilometri, formând un promontoriu protejat de castelul Abukir. Bancul era protejat și de un mic fort pe insula Abukir Fortul era ocupat de francezi, care dispuneau de patru tunuri și două mortiere. Brueys întărește apărarea portului cu vase bombă și canoniere, care sunt ancorate între stânci pentru a oferi sprijin liniei franceze. Alte recife sunt dispersate în partea de sud a insulei, formând un
Bătălia navală de la Abukir () [Corola-website/Science/319864_a_321193]
-
împiedicat o astfel de manevră. Problema este agravată de ordinul de a arunca ancora doar la prora, ceea ce a permis navelor să se balanseze din cauza vântului, lărgind golurile dintre ele. Ceea ce în același timp creează zone neacoperite de flancul navelor. Francezii au pregătit navele doar pentru lupta la tribord, de unde se așteptau să fie atacați, partea dinspre uscat nefiind pregătită de luptă. Partea babord a navelor nu are tunurile pregătite pentru luptă și diverse elemente stocate, blochează accesul la ele. O
Bătălia navală de la Abukir () [Corola-website/Science/319864_a_321193]
-
când semnalizează și îi indică lui HMS "Goliath," prezența a 16 nave de linie în loc de 13. În același moment, iscoadele franceze de pe "Heureux", a noua navă de linie franceză, observă flota britanică la aproximativ 17 kilometri de intrarea în golf. Francezii reperează inițial doar 11 nave britanice, deoarece HMS "Swiftsure" și HMS "Alexander" nu reveniseră din misiunea de recunoaștere la Alexandria și se află la 5.6 kilometri spre vest de restul flotei și nu sunt vizibili. HMS "Culloden" comandată de
Bătălia navală de la Abukir () [Corola-website/Science/319864_a_321193]
-
la Alexandria și se află la 5.6 kilometri spre vest de restul flotei și nu sunt vizibili. HMS "Culloden" comandată de Toubridge, se află deasemenea la o oarecare distanță de flota principală, tractând o navă comercială capturată. La vederea francezilor, Toubridge abandonează nava și face eforturi susținute pentru a-l ajunge pe Nelson. Având mulți marinari pe țărm, Brueys nu trimisese fregatele cercetaș să investigheze, o altă greșeală gravă și a fost pus în imposibilitatea de a răspunde apariției bruște
Bătălia navală de la Abukir () [Corola-website/Science/319864_a_321193]
-
unui foc defilat. Planul lui Nelson, pregătit în timpul întoarcerii din Alexandria, era de avansa spre linia franceză și de a o traversa, astfel ca fiecare navă franceză să fie nevoită să înfrunte două nave britanice. Direcția vântului, arăta că ariergarda francezilor va avea probleme în a se alătura luptei și va fi separată de partea din față a liniei. Pentru a se asigura că în fumul și confuzia din timpul bătăliei nocturne navele sale nu vor deschide accidental focul una asupra
Bătălia navală de la Abukir () [Corola-website/Science/319864_a_321193]
-
mușcă momeala și flota britanică își urmează cursul. La 17.30, Nelson salută una din cele două nave aflate la conducere, HMS "Zealous", sub conducerea căpitanului Samuel Hood, care se întrecea cu HMS "Goliath," pentru a deschide prima focul asupra francezilor. Nelson îi dă ordin lui Hood să găsească cea mai sigură cale de a ajunge în radă; britanicii nu dețin nici un fel de informații despre adâncimea apelor, cu excepția unei schițe pe care HMS "Swiftsure" o obținuse de la un căpitan comerciant
Bătălia navală de la Abukir () [Corola-website/Science/319864_a_321193]
-
navă britanică ridică un Union Jack, în cazul în care pavilionul principal ar fi smuls în timpul luptei. La 18.20 "Guerrier" și "Conquérant" deschid focul asupra navelor "Zealous" și "Goliath" ce se apropiau rapid de ele. La zece minute după ce francezii deschid focul, HMS "Goliath", ignorând focul dinspre fort la tribord și dinspre "Guerrier" la babord, din care cea mai mare parte a proiectilelor trec pe deasupra, depășește capul liniei franceze. Căpitanul Thomas Foley observă că este un spațiu între "Guerrier" și
Bătălia navală de la Abukir () [Corola-website/Science/319864_a_321193]
-
asupra navei franceze. În mai puțin de cinci minute, catargul de la proră a lui "Guerrier" cade, ceea ce entuziasmează echipajele de pe celelalte nave britanice și face ca alte nave să li se alăture. Viteza atacului britanicilor îi ia prin surprindere pe francezi, ai căror căpitani se aflau încă în conferință la bordul lui "L'Orient", când britanicii deschid focul. Căpitanul lui "Guerrier", Jean François Thimothée Trullet, striga de pe șalupă echipajului său să riposteze tirului lui HMS "Zelous". HMS "Orion" a căpitanului James
Bătălia navală de la Abukir () [Corola-website/Science/319864_a_321193]
-
închise. Chiar dacă nava lor este devastată, echipajul lui "Guerrier" refuză să se predea și continuă să lupte cu puținele arme disponibile, în ciuda tirului lui HMS "Zealous". În afara loviturilor de tun, Hood cere pușcașilor marini să tragă cu muschetele pe puntea francezilor, forțându-i pe marinari să se ascundă, dar căpitanul lui "Guerrier" nu se predă. Francezii se predau la ora 21, când Hood trimite o șalupă să ia cu asalt nava. "Conquérant" cedează mai repede, după ce sub tirul încrucișat a lui
Bătălia navală de la Abukir () [Corola-website/Science/319864_a_321193]
-
să lupte cu puținele arme disponibile, în ciuda tirului lui HMS "Zealous". În afara loviturilor de tun, Hood cere pușcașilor marini să tragă cu muschetele pe puntea francezilor, forțându-i pe marinari să se ascundă, dar căpitanul lui "Guerrier" nu se predă. Francezii se predau la ora 21, când Hood trimite o șalupă să ia cu asalt nava. "Conquérant" cedează mai repede, după ce sub tirul încrucișat a lui HMS "Audacious" și HMS "Goliath" își pierde toate cele trei catarge: la ora 19 își
Bătălia navală de la Abukir () [Corola-website/Science/319864_a_321193]
-
acum devastat, în toamna anului 1649. De-a lungul a mai mult de treizeci de ani ai domniei sale acolo, el a luptat cu un oarecare succes pentru a reconstrui spulberatul lui teritoriu. În politica externă a urmat un curs pro francez, căsătorind-o pe fiica sa Elizabeth Charlotte cu Monsieur, fratele regelui Ludovic al XIV-lea, în 1671. După restaurarea sa, relațiile cu rudele lui au continuat să se deterioreze - rudele sale britanice nu l-au iertat pentru poziția sa în
Carol I Ludovic al Palatinatului () [Corola-website/Science/319915_a_321244]
-
anul 1803 Napoleon a cerut Regatului Unit (pe un ton violent) evacuarea imediată a Maltei. Guvernul britanic, condus de Henry Addington în acea perioadă, a răspuns printr-un ultimatum: Malta să mai rămână sub ocupație britanică încă 10 ani, iar francezii să evacueze imediat Olanda. Ultimatumul britanic rămase însă fără răspuns, situație în care ambasadorul Regatului Unit părăsi Parisul. Napoleon Bonaparte acceptă in extremis cererile britanic pentru Malta, la 13 mai 1803, în schimbul dreptului de a ocupa Taranto și Otranto în
Războiul celei de-a Treia Coaliții () [Corola-website/Science/319953_a_321282]
-
De asemenea și Suedia s-a alăturat coaliției. În această situație, atragerea Prusiei a devine obiectul unei aprige lupte diplomatice între Franța și Rusia. Franța încercase încă din 1802 să aducă Prusia în sistemul ei de alianțe. În august 1805 francezii au sugerat chiar cedarea Hanovrei către Prusia, dar Rusia nu a rămas inactivă și a găsit sprijinul Reginei Louise. În cele din urmă, Prusia și-a afirmat neutralitatea. Napoleon putea conta doar pe alianța cu Bavaria, semnată la 24 august
Războiul celei de-a Treia Coaliții () [Corola-website/Science/319953_a_321282]
-
declarat război Franței, după pacea de scurtă durată de la Amiens, prima intenție a lui Napoleon a fost să invadeze Marea Britanie, scop pentru care constituise deja forța de invazie - "Marea Armată" ("La Grande Armée") - în taberele de la Boulogne. Pentru a reuși, francezii trebuiau să se asigure că "Royal Navy" (flota militară britanică) va fi în imposibilitate de a împiedica flota franceză de invazie, miza fiind controlul Canalului Mânecii. Principalele forțe ale flotei franceze erau ancorate în porturile Brest, în Bretania, și Toulon, pe
Războiul celei de-a Treia Coaliții () [Corola-website/Science/319953_a_321282]
-
ca fiind fiica favorită a Țarinei. La 13 martie 1916 Alexandra i-a scris soțului ei că Tatiana a fost singura dintre cele patru fiice care "s-a prins" atunci când ea le-a explicat cum vede ea lucrurile. Profesorul lor francez Pierre Gilliard scria că Tatiana era rezervată și "mai echilibrată" însă mai puțin deschisă și spontană în comparație cu Olga. De asemenea, era mai puțin talentată decât Olga însă mai muncitoare și mai dedicată de a vedea proiectul finalizat față de sora ei
Marea Ducesă Tatiana Nicolaevna a Rusiei () [Corola-website/Science/315994_a_317323]
-
bagajele, iar Stubel începe să creadă că înnebunește. Arestați pe baza unor acuzații false, Kornblow, Corbaccio și Rusty prăbușesc avionul lui Stubel peste o secție de poliție unde Stubel este descoperit ca fiind nazistul evadat iar comoara este recuperată de către francezi. Un mit popular (răspândit în parte de însuși Groucho) despre acest film este că frații Marx au fost amenințați cu un proces de către Warner Bros. pentru folosirea cuvântului "Casablanca" în titlu ca o încălcare a drepturilor de autor ale companiei
O noapte la Casablanca () [Corola-website/Science/332990_a_334319]
-
în provincii cu intenția de a obține acordul lor. Multe din aceste misiuni au fost finalizate cu conflicte violente, iar mișcarea a crescut tensiunile dintre capitala și provincii. Im secolul XIX, orașul a avut parte de două blocade navale. din partea francezilor din 1838 până în 1840 și mai tarziu din partea unei forțe expediționare unite franco-engleze din 1845 până în 1848/ Ambele blocade navale au eșuat să forțeze orașul să se predea, iar puterile străine au renunțat la pretențiile lor. Pe parcursul celei mai mari
Buenos Aires () [Corola-website/Science/297223_a_298552]
-
Biospeologica” care să studieze fauna peșterilor, la început ca o activitate privată, dar în 1920, înființează la Cluj primul Institut Speologic din lume. Pe lângă numeroși cercetători români, Racoviță aduce la Cluj și o echipă de prieteni biologi de renume, doi francezi (Jules Guiart, René Jeannel) și un elvețian (Alfred Chappuis). Ideea lui Emil Racoviță de a se organiza o instituție de stat pentru un turism care să respecte natura, se materializează în anul 1926 când fondează Oficiul Național de Turism (ONT
Emil Racoviță () [Corola-website/Science/297284_a_298613]