11,589 matches
-
un anumit număr de "documente-martor" asupra vieții paleantropilor, și se speră, într-o zi, să se reușească a se descifra semnificația lor religioasă. Altfel spus, se speră că aceste "documente" sunt susceptibile să constituie un "limbaj", la fel cum, grație geniului lui Freud, creațiile considerate până atunci producții absurde sau insignifiante ale inconștientului - vise, vise în stare de veghe, fantasme etc. - Au dezvăluit existența unui "limbaj" extrem de prețios pentru cunoașterea omului. 3 Această idee extrem de arhaică supraviețuia încă în Antichitatea mediteraneană
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și, totodată, mai periculoasă. Exista sentimentul aventurării într-un domeniu care nu mai aparține de drept omului: lumea subterană cu misterele sale și cu lenta gestație mineralogică ce are loc în măruntaiele Mamei-Pământ. Toate mitologiile minelor și munților, nenumăratele zâne, genii, elfi, fantome și spirite sunt epifaniile multiple ale prezenței sacre pe care omul o înfruntă pătrunzând în nivelurile geologice ale Vieții. Încărcate de această sacralitate întunecoasă, minereurile sunt îndreptate apoi către cuptoare. Atunci începe operația cea mai grea și cea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
ani numai, savanții vorbeau despre o singură cultură, babiloniană, rezultat al fuziunii acestor două ramuri etnice. Astăzi, toți savanții s-au pus de acord cu studierea separată a aportului sumerian și akkadian, căci, în ciuda faptului că ocupanții asimilaseră cultura învinșilor, geniul creator al celor două popoare era diferit. Mai ales în domeniul religios, aceste diferențe pot fi lesne sesizate. Din cea mai veche antichitate însemnul caracteristic al ființelor divine era o tiară cu două coarne, în Sumer, deci, ca peste tot
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
mai celebră și mai populară creație babiloniană. Eroul, Ghilgameș, regele Urukului, era deja celebru în epoca arhaică, și au fost regăsite și câteva episoade din versiunea sumeriană a vieții sale legendare. Dar, în ciuda acestor antecedente, Epopeea lui Ghilgameș este opera geniului semitic; a fost compusă în limba akkadiană, pornindu-se de la diverse episoade izolate. Este una din cele mai emoționante legende despre căutarea nemuririi sau, mai exact, despre insuccesul final al unei întreprinderi care părea să aibă toate șansele de reușită
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
nu sunt ascultate; zeii par indiferenți la treburile oamenilor, începând cu mileniul al doilea, crize spirituale izbucnesc în alte părți (Egipt, Israel, India, Iran, Grecia), cu urmări diferite, căci răspunsurile la acest tip de experiență nihilistă s-au dat potrivit geniului religios specific fiecărei culturi. Dar în literatura sapiențială mesopotamiană zeii nu se arată întotdeauna indiferenți. Un text prezintă suferințele fizice și mentale ale unui inocent care a fost comparat cu Iov. Este un adevărat om drept, care suferă, căci nici o
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
creat Pământul. Când erai singur!" "Tu ai făcut cerul atât de depărtat pentru ca să te poți ridica în înalt și să poți privi la ceea ce ai făcut!" După opinia comună a savanților, stingerea Dinastiei a XVIII-a marchează, totodată, sfârșitul creativității geniului egiptean, în ceea ce privește creațiile religioase, ne putem întreba dacă modicitatea lor până la întemeierea Misterelor lui Isis și Osiris nu se explică prin grandoarea și eficacitatea sintezelor puse la punct în timpul Imperiului Nou55. Căci, dintr-un anumit punct de vedere, aceste sinteze
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Sunt pur!"68 In plus, mortul este supus unui interogatoriu de ordin inițiatic. El trebuie să demonstreze că știe numele secrete ale diferitelor părți ale porții și ale pragului, ale paznicului sălii și ale zeilor 69. Meditând asupra misterului morții, geniul egiptean a realizat ultima sinteză religioasă, singura care și-a menținut supremația până la sfârșitul civilizației egiptene. E vorba, desigur, de o creație susceptibilă de interpretări și de aplicații multiple. Sensul profund al binomului Ra-Osiris sau al continuității viață-moarte-transfigurare nu era
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
sumcro-akkadiană sunt paralele cu divinitățile anatolicne și hurritc. Majoritatea miturilor și ritualurilor hiâtite cunoscute până în prezent au paralele, sau chiar modele, în tradițiile religioase hattienc sau hurrite. Moștenirea indo-europcană este mai puțin semnificativă. Totuși, cu toată eterogenitatea izvoarelor lor, creațiilor geniului hittit - în primul rând, arta religioasă - nu le lipsește originalitatea. Divinitățile se distingeau prin forța terifiantă și luminoasă care emana de la ele (ci'. Splendoarea divină", Melammu, § 20), Panteonul era vast, dar despre anumiți zei nu se știe nimic în afară de numele
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
a inventa" e înțeles ca indicând o creație spirituală, munca de selecție și de critică a tradițiilor mitologice imemoriale echivalează cu emergența unui nou "mit", altfel spus, a unei noi viziuni religioase a lumii, susceptibilă de a deveni exemplară. Or, geniul religios al lui Israel a transformat raporturile lui Dumnezeu cu poporul ales într-o "istorie sacră" de un tip necunoscut până atunci. Pornind de la un anumit moment, această istorie "sacră", aparent exclusiv "națională", s-a relevat drept modelul exemplar al
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Pentru a aprecia la justa lor măsură asemenea speculații, trebuie ținut seamă de nenumăratele imagini și simboluri revelate de "imaginația creatoare" și meditațiile asupra focului, flăcărilor, a căldurii. Toate acestea constituiau, de altfel, o moștenire care se transmitea din preistorie. Geniul indian n-a făcut decât să elaboreze, să articuleze și să sistematizeze aceste descoperiri imemoriale. Se vor regăsi în speculațiile filosofice ulterioare unele dintre aceste imagini primordiale în legătură cu focul; cum e, de pildă, conceptul jocului creator divin (lila), care este
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
apărut din disperare va cunoaște modificări; vom examina, în altă parte, pe cele mai importante (cf. partea a Il-a). Dar conștiința limitelor predestinate și a fragilității existenței nu s-a șters niciodată. Departe de a inhiba forțele creatoare ale geniului religios grec, această viziune tragică a dus la o revalorizare paradoxală a condiției umane. Deoarece zeii 1-au obligat să nu treacă dincolo de limitele sale, omul a sfârșit prin a realiza perfecțiunea și, plecând de aici, sacralitatea condiției umane. Altfel
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
a trebuit să fie un zeu patron al muncilor care presupuneau "stăpânirea focului", altfel spus, o formă specifică și mai rară, de magie. 89. Apollon: contradicțiile reîmpăcate Poate părea paradoxal faptul că zeul considerat drept cea mai perfectă încarnare a geniului elenic nu are o etimologie grecească. Paradoxal este și faptul că cele mai celebre isprăvi mitice ale sale nu arată virtuți care au sfârșit prin a se numi "apolliniene": seninătate, respect pentru legea, ordinea și armonia divină. De nenumărate ori
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
sat anatolian, s-a putut citi numele Apulunas, "zeu al porților", tot astfel cum - ne-o spune Nilsson - era și Apollon în Grecia clasică 13. ^ Dar "geneza" unui zeu nu e interesantă decât în măsura în care ne ajută să surprindem mai bine geniul religios al credincioșilor lui. Ca și poporul grec însuși, zeii săi sunt rezultatul unei grandioase sinteze. Grație acestui lung proces de confruntare, simbioză, coalescență și sinteză, formele divine grecești au reușit să-și revele toate virtualitățile. 11 Cf. Willamowitz, Glaube
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
șamanică, dar folosirea sa rituală depășește sfera șamanismului; cât privește simbolismul arcului, el este universal răspândit. Apollon este cel care "săgetează de departe"; totuși același epitet i se aplică lui Rama, lui Buddha și altor eroi și personaje fabuloase. Dar geniul grec a revalorizat în chip strălucit această temă arhaică, după cum a transfigurat tehnicile și simbolica șamanică. Grație lui Apollon, simbolismul arcului și al tragerii cu arcul revelă alte situații spirituale: stăpânirea 19 Primele mărturii privind văgăuna datează din secolul I
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
caracter orgiastic. Un proverb rostea: Unde n-a dansat Artemis?" Altfel spus: unde nu se dansează pentru Artemis? 30 Sub aspectele ei multiple, și adesea contradictorii, se ghicește pluralitatea formelor divine arhaice, revalorizate și integrate într-o vastă structură de către geniul religios grec. Arhaica Doamnă a Munților și Stăpână a Sălbăticiunilor din preistoria mediteraneană a asimilat foarte devreme atributele și prestigiile Zeițelor Mame, dar fără a pierde prin aceasta trăsăturile ei cele mai arhaice și mai specifice: patroană atât a vânătorilor
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
autostăpânire de sine, seninătate în încercări, încredere în coerența și deci inteligibilitatea lumii. Se înțelege de ce patroana acestei metis va deveni, în vremea filosofilor, simbolul științei divine și al înțelepciunii umane. Afrodita reprezintă o creație nu mai puțin remarcabilă a geniului grec, deși se situează la un nivel cu totul deosebit. Zeița este cu siguranță de origine orientală, așa cum stăruitor o indică tradiția (Herodot, 1,105; Pausanias, I, 14,7). În Iliada, Afrodita îi protejează pe troieni. În plus, ea prezintă
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
clișee literare. Ești aproape ispitit să vezi în această dezvoltare artistică sub semnul Afroditei, desacralizarea radicală a iubirii fizice, în fapt, este vorba de un camuflaj inimitabil și bogat în semnificații, precum se pot regăsi în atâtea alte creații ale geniului grec. Sub aparența unei divinități frivole se ascunde una din sursele cele mai profunde ale experienței religioase: revelația sexualității ca transcendență și mister. Vom întâlni alte forme ale acestui tip de camuflaj, analizând procesul de desacralizare a lumii moderne (vezi
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
cf, de asemenea, W. G. K. Guthrie, The Greeks and their Gods, pp. 221-222 (= Leș Grecs et leurs dieux, pp. 246-247). Toate aceste fapte reliefează valoarea religioasă a "morții" eroice și a rămășițelor pământești ale eroului. Decedând, eroul devine un geniu tutelar care ocrotește cetatea împotriva invaziilor, a epidemiilor și a tot felul de flageluri. La Marathon, a fost văzut Teseu în fruntea atenienilor (Plutarh, Thes., 35,5; vezi alte exemple la Brelich, pp. 91 sq.). Dar eroul se bucură de
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
termenul gennetes indică mai degrabă fidelitate: "tu, care ești un credincios al zeițelor". Ceea ce, de altfel, nu exclude ideea unei înrudiri spirituale. în Occident. Altfel spus, Misterele din Eleusis, în pofida prestigiului lor de neegalat, nu constituiau o creație unică a geniului religios grec: ele se inserau într-un sistem mai larg, despre care suntem, din păcate, destul de puțin informați, deoarece aceste mistere, ca și cele din epoca elenistică, de altfel, presupuneau inițieri care trebuiau să rămână secrete. Valoarea religioasă și, în
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
goi cântând din flaut. Procesiunea, înșiruind diverși figuranți, probabil deghizați, și un taur de sacrificiu precedat 7 Faptul că două din aceste sărbători purtau numele lunilor care le corespundeau - Lenaion și Anthesterion - dovedește vechimea și caracterul lor panelenic. 8 Este geniul procesiunilor Misterelor eleusine care a fost asimilat cu Dionysos; sursele sunt discutate de W. Otto, op. Cil., p. 80; cf. H. Jeanmaire, op. Cit., pp. 47. 9 Amintim că e vorba de un scenariu extrem de arhaic și universal răspândit, una din
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
miracole" sunt specifice cultului frenetic și extatic al lui Dionysos, care reflectă elementul cel mai original și probabil cel mai arhaic al zeului, în Bacchantele lui Euripide avem o mărturie de mare preț despre ceea ce a putut fi întâlnirea dintre geniul grec și orgiasmul dionysiac. Dionysos însuși este protagonistul Bacchantelor, fapt fără precedent în vechiul teatru grec. Jignit de faptul că în Grecia cultul său era încă ignorat, Dionysos sosește din Asia împreună cu o ceată de Menade și se oprește la
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
fond însă, aceleași neliniști ale unui final de epocă (de secol în cazul său). Poezia, emblematică pentru structura alegorică a unora dintre poemele simboliste, era o artă poetică demitizantă. Nu sunt acolo doar reflexe ale imaginii romantice a poetului/a geniului neînțeles, ci și o atentă sugerare a abisului pe care-l are de înfruntat și a percepției societății asupra realizărilor sale ("comique et laid"). Sintagma generație albatrosistă are, prin urmare, capacitatea de a sugera o generație capabilă să schimbe criteriul
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
ironia pe care o conținea, afirmația lui Caragiale, aceea că odată ce a învățat să citească, omul e tentat să se apuce și de scris, are o anumită relevanță. Romantismul caută să definească și să exemplifice, în domeniul artistic, genialitatea. Supraom, geniu, erou, înger sau demon, indiferent de nume, excepționalul se înscrie printre preocupările romanticilor. Consecința este că individul începe să se situeze iarăși în centrul universului, fiecare dorește, inconștient, să se identifice cu supraomul. Reflectarea în domeniul literaturii a acestei tendințe
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
este unul greoi. Mult mai bine argumentat este textul lui Virgil Untaru, Între biografia romanțată și industria literaturii (din nr. 2), unde se pune problema literaturii de consum incluzând aici și biografia romanțată care oferă amănunte picante, descrie amoruri, vulgarizează geniul, totul pentru a satisface apetitul publicului. Respingerea fermă a acestui tip de scrieri denotă o viziune de factură clasică 136 asupra literaturii în general. Abia nr. 5-6 se deschide cu niște Precizări programatice la al cincilea număr, câteva considerații teoretice
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
literaturii pornografice... Jocul ironic presupune identificare cu tipul uman prezentat, concomitent însă se produce dublarea punctelor de vedere preluate și îngroșate de o subtilă detașare. Caricaturizarea culminează cu prezentarea complexului genialității de care suferă "naționalistul" convins că aceasta e "soarta geniilor", aceea de a nu a fi apreciați de contemporani: Într-un avânt de înțelepciune optimistă îi vine să recite cu convingere pentru "gloata gregară": Trăind în cercul vostru strâmt... Înseninat, zâmbește interior unui gând spiritual: știe d-sa a cui
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]