9,000 matches
-
21,8%, după 5 ani [Wu et al., 1997]. Este rațional, de asemenea, să se urmărească obținerea unui bun control al HTA și al hipervolemiei. Extrapolând rezultatele studiilor HOPE și LIFE din populația generală, pentru tratamentul HTA se recomandă folosirea inhibitorilor ECA și a antagoniștilor receptorului angiotensinei II. De asemenea, beta-blocantele sunt benefice în ameliorarea funcției cardiace și a supraviețuirii [Zuanetti et al., 1997]. Valoarea corectării dislipidemiei prin tratament cu statine nu a fost demonstrată. Tratamentul adecvat al anemiei cu rHu-EPO
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
zaharat posttransplant renal Incidența diabetului zaharat posttransplant renal variază între 3,6 [i 18%, după diferite studii [Kasiske et al., 2000]. Acesta survine adesea în prima lună după transplant. Cauzele sunt reprezentate în primul rând de medicamentele imunosupresoare: corticosteroizii și inhibitorii de calcineurină [Hjelmesaeth et al., 1997; Pirsch et al., 1997]. în primul an, incidența diabetului este mai mare pentru tacrolimus decât pentru ciclosporină. Vârsta înaintată, rasa neagră, precum și boala polichistică renală autosomal dominantă au fost identificate ca factori de risc
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
disfuncții endoteliale, corelată direct cu nivelul LDL-colesterolului [Watts et al., 2001; Dogra et al., 2002] și ameliorată după tratament cu statine [Dogra et al., 2002]. Tratamentul hiperlipidemiei secundare SN constă, în primul rând, în tratamentul etiologic și patogenic al nefropatiei. Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei, reducând proteinuria, determină și ameliorarea dislipidemiei [Olbricht et al., 1999]. în ceea ce privește regimul alimentar, un grup de cercetători italieni a demonstrat că nu numai restricția lipidică în sine, dar și modificarea calitativă a grăsimilor și a
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
similar cu cel observat în populația generală. în plus, la această categorie de pacienți nu există până în prezent studii intervenționale randomizate și controlate care să demonstreze că tratamentul dislipidemiei ar reduce incidența afectării cardiovasculare. Pe de altă parte, tratamentul cu inhibitori ai HMG-CoA reductazei are aceeași eficacitate și tolerabilitate ca și în populația generală. Din aceste considerente, majoritatea autorilor sunt de acord că, la pacientul uremic cu dislipidemie, conduita diagnostică și terapeutică trebuie să se bazeze, prin extrapolare, pe recomandările emise
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
reducerea LDL-colesterolului la pacienții HD [Wanner et al., 1991; Robson et al., 1997; Fiorini et al., 1994] și trebuie, în general, să reprezinte indicația de elecție ca terapie inițială. Dozele folosite sunt aceleași ca pentru populația non-renală. Sub tratamentul cu inhibitori de HMG-CoA reductază, trebuie monitorizate probele funcționale hepatice (la fiecare 6 săptămâni) și CPK (numai dacă apar simptome musculare). Dacă nivelul-țintă al LDL-colesterolului nu este atins după 6 săptămâni, se crește progresiv doza de medicament. Dacă nici doza optimă nu
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
nu trebuie însă să afecteze aportul proteic și caloric, pentru a nu duce la malnutriție. La pacienții diabetici, un bun control glicemic poate ameliora anomaliile lipidice, în special hipertrigliceridemia, iar soluțiile de dializă hipertone trebuie, pe cât posibil, evitate. Tratamentul medicamentos. Inhibitorii de HMG-CoA reductază reduc semnificativ colesterolul total și LDL-colesterolul și influențează variabil HDL-colesterolul [Zhu et al., 2000; Harris et al., 2002; Saltissi et al. 2002]. De exemplu, în studiul lui Saltissi et al., la 23 de pacienți cu DPCA, simvastatinul
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
poate fi utilă [Matl et al., 2000; Smak et al., 2002], ca și înlocuirea, de exemplu, a ciclosporinei cu tacrolimus [Kohnle et al., 2000; McCune et al., 1988]. Tratamentul medicamentos trebuie administrat cu prudență, având în vedere riscul potențării miotoxicității inhibitorilor de HMG-CoA reductază de către ciclosporină și tacrolimus, mai ales în prezența unor concentrații serice ridicate ale anticalcineurinelor. Posibilele reacții adverse trebuie atent monitorizate. Statinele s-au dovedit eficace în ameliorarea dislipidemiei și sunt bine tolerate [Wanner et al., 1995; Imai
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
Wanner et al., 1993; Stenvinkel et al., 1993; Takegoshi et al., 1991]. Aceasta se datorează unei sinteze crescute [Stenvinkel et al., 1997; DeSain et al., 1998], probabil secundare proteinuriei, din moment ce Lp(a) se reduce după diminuarea proteinuriei sub tratament cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei [Keilani et al., 1993; Gansevoort et al., 1994]. Nivelul Lp(a) scade după remisiunea sindromului nefrotic. Relația dintre Lp(a) și afectarea cardiovasculară la pacienții cu sindrom nefrotic nu a fost studiată. Eficiența inhibitorilor
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei [Keilani et al., 1993; Gansevoort et al., 1994]. Nivelul Lp(a) scade după remisiunea sindromului nefrotic. Relația dintre Lp(a) și afectarea cardiovasculară la pacienții cu sindrom nefrotic nu a fost studiată. Eficiența inhibitorilor HMG-CoA reductazei asupra Lp(a) în sindromul nefrotic este controversată. S-a constatat că la pacienții cu IRC avansată [Stenvinkel et al., 1998] și la cei dializați cronic [Irish et al., 1992; Dieplinger et al., 1993; Hirata et al., 1993
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
concentrației plasmatice a homocisteinei în IRC ar putea explica, cel puțin în parte, prevalența înaltă a afectarii vasculare la acești pacienți. La uremici, hiperhomocisteinemia se asociază cu o disfuncție endotelială generalizată, evidențiată prin creșterea concentrației factorului von Willebrand și a inhibitorului activatorului plasminogenului (PAI-1) [Kunz et al., 1996]. La 79 de pacienți cu IRC predialitică, Chauveau et al. [1993] au găsit o concentrație a homocisteinei semnificativ mai mare la cei cu antecedente de boli vasculare față de cei fără astfel de antecedente
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
multe dovezi în sprijinul primei, a implicării directe, cauzale a inflamației în ateroscleroză. Inflamația intervine în procesul de ateroscleroză prin favorizarea unor modificări ale lipoproteinelor aterogene, LDL [i Lp(a), creșterea concentrației unor factori implicați în coagulare, ca fibrinogenul și inhibitorul activatorului plasminogenului (PAI), activarea complementului și afectarea endoteliului [Santoro și Mancini, 2002]. Citokinele proinflamatoare, ca IL-1 și TNF-a, și proteinele de fază acută, precum CRP și fibrinogenul, determină lezarea endoteliului (cu acumulare secundară de lipide, proliferarea celulelor musculare netede
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
există până în prezent recomandări clare pentru tratamentul inflamației din uremia cronică. Desigur, prezența unei infecții impune antibioterapie. Comorbidități, precum insuficiența cardiacă și cardiopatia ischemică, ce pot fi cauze ale inflamației, necesită tratamente specifice. în acest sens, s-a demonstrat că inhibitorii ECA reduc nivelul TNF-a și al IL-1b atât in vitro [Schindler et al., 1995], cât și in vivo, la șoareci [Fukuzawa et al., 1997]. Utilizarea de inhibitori ECA la pacienții hemodializați se asociază cu concentrații mai mici ale CRP
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
ale inflamației, necesită tratamente specifice. în acest sens, s-a demonstrat că inhibitorii ECA reduc nivelul TNF-a și al IL-1b atât in vitro [Schindler et al., 1995], cât și in vivo, la șoareci [Fukuzawa et al., 1997]. Utilizarea de inhibitori ECA la pacienții hemodializați se asociază cu concentrații mai mici ale CRP și ale TNF-a [Stenvinkel, 2001]. Aspirina scade nivelul CRP și al IL-6 la pacienții cu angină pectorală [Ikonomidis et al., 1999]. Mai mult, reducerea riscului de infarct
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
corelată direct cu scăderea CRP [Ridker et al., 1997]. La pacienții cu IRCT, dat fiind riscul hemoragic pe care îl comportă aspirina, aceasta nu poate fi indicată de rutină până ce studii prospective randomizate nu îi vor demonstra clar beneficiul. Probabil inhibitorii COX2 pot reduce și ei nivelul CRP. Optimizarea dializei prin folosirea unor sisteme de dializă cât mai biocompatibile și a unor soluții de dializă cât mai pure este recomandabilă, deoarece reduce sindromul inflamator [Sitter et al., 2000]. Antagoniștii de citokine
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
1996] și tuberculoză [Tramontana et al., 1995]. De aceea, studii prospective cu astfel de agenți sunt necesare la pacienții cu IRCT, pentru a se evalua siguranța și eficacitatea lor în scăderea morbi-mortalității cardiovasculare. Unele studii prospective recente au arătat că inhibitorii HMG-CoA reductazei pot determina reducerea semnificativă a CRP, efect independent de cel hipocolesterolemiant pentru cerivastatină și pravastatină [Ridker et al., 1999, 2001] sau corelat cu scăderea LDL, în cazul atorvastatinei [Taylor et al., 2002]. în unul dintre aceste studii, scăderea
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
cauzelor cunoscute (infecții, insuficiență cardiacă, cardiopatie ischemică) și folosirea unor sisteme de dializă cât mai biocompatibile. Multe medicamente s-au dovedit capabile să amelioreze atât sindromul inflamator, cât și rata morbi-mortalității cardiovasculare, constituind tot atâtea direcții promițătoare de cercetare: aspirina, inhibitorii COX-2, antagoniștii de citokine, statinele, vitamina E, carnitina. II.12. Stresul oxidativ Introducere Stresul oxidativ reprezintă un ansamblu de alterări biochimice, structurale și funcționale, rezultat al unei producții excesive de radicali liberi ai oxigenului [i/sau al unui deficit al
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
și eritrocitare de seleniu și la normalizarea activității GSH-peroxidazei [Temple et al., 2000]. Câteva cercetări izolate, de mică amploare, au raportat scăderea markerilor stresului oxidativ după administrarea de vitamina C [Antos et al., 1997], glutation redus [Usberti et al., 1997], inhibitori ECA [De Cavanagh et al., 1999], statine [Nishikawa et al., 1999] sau acid folinic [Bayes et al., 2001]. Alte mijloace terapeutice utile ar putea fi blocanții de citokine anticorpii anti-TNFa, receptorul solubil pentru TNFa și antagonistul receptorului pentru IL1 , care
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
a colesterolemiei după înlocuirea ciclosporinei cu tacrolimus [Kohnle et al., 2000]. Pe de altă parte, tacrolimus provoacă mai frecvent diabet zaharat [Jindal et al., 1997; Pirsch et al., 1997]. La pacienții cu transplant renal, medicația imunosupresivă, în special corticoizii și inhibitorii de calcineurină, contribuie la apariția sau agravarea unor factori de risc cardiovascular, precum HTA, dislipidemia și diabetul zaharat, efecte ce sunt dependente de doză. Conform ghidurilor grupului de experți europeni în TR, reducerea dozelor, oprirea sau înlocuirea agenților imunosupresori pot
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
începe cu medicația antialgica obișnuită (acid acetilsalicilic, indometacin, fenilbutazona). Rezultatele favorabile s-au obținut cu Sulindac 200 mg de 2 ori pe zi sau Ibuprofen 600 mg de 4 ori pe zi, mai recent și cu preparatele care actioneaza că inhibitori de COX-2 (Rofecoxib 12,5-25 mg/zi și Celecoxib 200-400 mg/zi în doză unică) (7). Pentru cazurile hiperalgice severe se poate institui tratamentul cu Tramadol, un analgezic opioid cu acțiune centrală, beneficiul maxim fiind observat după 6 luni de
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92254_a_92749]
-
g/zi timp de 2-4 săptămâni, urmate de doze de întreținere 3 tablete/zi - 6 luni. În studiile efectuate în diferite centre din țară rezultate favorabile au fost înregistrate în 82% din cazuri (53). O valoare incertă încă o au inhibitorii de aldozoreductaza (Tolrestat, Ponalrestat și mai nou Zenarestat și Zopolrestat) (4, 11, 14, 27), inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (Lisinopril) (21), inhibitorii de proteinkinaza C (43), peptidul C (13, 40) și acidul gamă linolenic care în viitor ar putea
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92254_a_92749]
-
se găsește o structură hiper specializată numită glomus (corpuscul carotidian), cu o densitate capilară foarte mare. Celulele proprii ale glomusului (două sau mai multe tipuri) sunt bogate în dopamină și sunt considerate chemoreceptori. Ele ar putea funcționa și ca interneuroni inhibitori pentru terminațiile neuronale de la nivelul sinusului carotidian (nervul Hering, ram al nervului glosofaringian). Conform acestei teorii există un feed-back negativ local: impulsurile generate la nivelul terminațiilor nervoase respective eliberează un transmițător excitator pentru celulele glomusului, determinând eliberarea de dopamină, cu
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
principale sunt ținta diureticelor „economizatoare de potasiu” de tip spironolactonă, eplerenonă, amilorid și triamteren. Antagoniștii de aldosteron de tip spironolactonă și eplerenonă intră în competiție cu aldosteronul pentru siturile receptoare din celulele principale și astfel inhibă efectele antidiuretice ale acestuia. Inhibitorii de canale de Na de tip triamteren sau inhibitorul de antiport Na/H de tip amilorid reduc traficul sodiului prin canalele de sodiu și antiportul Na/H, astfel inhibând reabsorbția de sodiu și deci având efect diuretic. Celulele intercalare reabsorb
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
spironolactonă, eplerenonă, amilorid și triamteren. Antagoniștii de aldosteron de tip spironolactonă și eplerenonă intră în competiție cu aldosteronul pentru siturile receptoare din celulele principale și astfel inhibă efectele antidiuretice ale acestuia. Inhibitorii de canale de Na de tip triamteren sau inhibitorul de antiport Na/H de tip amilorid reduc traficul sodiului prin canalele de sodiu și antiportul Na/H, astfel inhibând reabsorbția de sodiu și deci având efect diuretic. Celulele intercalare reabsorb ionii de potasiu și elimină ionii de hidrogen. Secreția
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
este folosită în meningioamele maligne și în cazurile cu multiple recurențe refractare tratamentului chirurgical și radioterapiei [6]. Terapia hormonală [tamoxifenul și antiprogestativul RU-486 (Mifepristone)] - cu rezultate variabile în controlul tumoral, unele cazuri prezentând hiperplazie endometrială ca efect advers - și imunoterapia (inhibitori ai factorului de creștere epitelialăErlotinib, ai angiogenezei-Bevazucimab, ai ciclului celular-Lopinavir și ITF-ul alfa-2b) fac de asemenea parte din arsenalul terapiei adjuvante [6,30]. PROGNOSTICUL Meningioamele sunt predispuse în mod natural la recidivă. Totuși aceasta se produce de obicei după
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
mai frecvente medicamente utilizate, cu efect hiperglicemiant, menționăm: diureticele (in special tiazidicele), datorită depleției potasice; glucocorticosteroizii (prin acțiunea lor antiinsulinică); estrogenii de sinteză; difenilhidantoina (printr-un efect de inhibiție a celulelor β- pancreatice) (30). Ingestia cronică de salicilați și de inhibitori ai monoaminooxidazei (în special derivații de hidrazină) se însoțesc uneori de hipoglicemie. Pentru multe din medicamentele menționate (în special pentru corticosteroizi, estrogeni de sinteză și salicilați), tulburarea toleranței la glucoză este de durată, normalizarea înregistrându-se după săptămâni sau chiar
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cornelia Pencea, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92245_a_92740]