9,090 matches
-
rămânea în grijă pe toată durata jocurilor. Fără ca ea să-i opună vreo rezistență, o conduse spre trotuar, apoi, evitând cu grijă colțul străzii, pe partea carosabilă. ― Vom merge pe linia albă din mijloc, îi spuse. Astfel vor putea supraveghea intersecțiile. Și mijlocul străzii prezenta propriile sale pericole, dar el se hotărî să le ignore. ― Acum, ascultă-mă, continuă Gosseyn serios, nu-ți fie teamă de mine. Și eu sunt într-o mare încurcătură, dar sunt cinstit. Dacă înțeleg eu bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
cum că s-au înșelat, că boala mea nu se va pulveriza, ci va deveni mai grea și mai grea. Era prima oară cînd nu-i însoțeam la baia comună. Baia era o clădire octogonală ridicată în cartierul nostru la intersecția dintre Smaragdstraat și Diamantstraat. Vizitele noastre se numărau printre puținele ritualuri îndeplinite neabătut din existența noastră de altfel austeră. În fiecare sîmbătă, către sfîrșitul după-amiezii, mama lua trei prosoape, un pieptene și două jumătăți din același săpun sfărîmicios și le
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
la dispoziție, adaugă el, accelerând iar la o sută zece kilometri pe oră. După câțiva kilometri ajunseră la o altă ieșire de pe autostradă, unde el reuși să întoarcă pe banda care mergea în sens opus și o lua înapoi, spre intersecția cu M23. Se liniști vizibil abia când se văzu pe traseul normal. — Am pierdut doar douăzeci de minute, anunță el. Fanny, care în ultimele zece minute rămăsese tăcută și îngândurata, deschise radioul de la bord. Creighton nu păru deloc încântat, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
dragostea doare așa de tare; apoi ușile se închiseră în urma lor. În stație mama îl scutură din nou, apoi plecă trăgându-l cu forța după ea. În autobuz, toți simțeam regretul doamnei cu crizanteme și plânsul puternic din stație. La intersecție, 257 opri brusc și toți venirăm în față. Mâinile pasagerilor strângeau puternic câte o bară de aluminiu. Bara se încălzea repede și începea să toarcă. În mâna mea se încălzea punga albă cu Carrefour la mijloc. — Eu merg la Expoziție
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ascuțiș dublu, pe o parte și pe alta a lățimii, și cu gârlici pe mijloc. Asta era, ocupația lui, În familie. Să aibă grijă de curățenia, hrănirea și adăparea cailor. Frumoșilor cai, admirați de către fiecare om care-i vedea! Înainte de intersecția Secuiei, coti la dreapta. De câte zeci de ori nu poposise aici, În iarba crescută până la brâu, alături de Mierla, mutând taurul, adăpându-l, iar, În timp ce animalul se odihnea, de-amiaza,ei, retrași sub sălciile de pe malul râului, se sărutau, se
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
În vreun fel, i-ar fi strâns de gât, Într-o clipită, pe toți; dar, absolut pe toți! Acțiunea Începea cam așa: Sandu T. Leagă, un mare erou Între eroi, se bucura de o largă popularitate În rândurile locuitorilor din Intersecția Vânturată. Căpătase, o faimă fără pereche, prin acele locuri. Venindu-i ideea de a face dreptate, hotărâ să inițieze o agapă, ceva mai extinsă, Într-o seară, care să se consume Într-un cort, instalat În una din păduricile din
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Chiar? Chiar! Ce vorbești, mă, oare cum se poate una ca asta? Așa, după cum se vede. Eu nu-s vinovat. A, nu te Învinuiesc, cu nimica, dragul meu; cu nimica, absolut. Unde sunteți, nenea șefule? Acum, chiar acum, sunt la intersecția izvorului cu cișmeaua. Dar ce căutați tocmai pe acolo? Ce să caut, bre, s-a ivit o problemă, la sistemul de irigații, și, riscăm să rămânem fără apă la vaci, pe noapte, și pe mâine. Plus, pompele, de pe lucernieră, dacă
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
meserii. De aici, Lo, a ieșit un zugrav, faianțar mozaicar, gresier, de excepție; bașca, la fel de priceput, În meserii Înrudite cu cele pe care le-am numit. Și, prin ani, Lo sa făcut așa cum l-a văzut, acum, nu departe de intersecție, doamna educatoare Iuli. Înainte de a se despărți, el i-a povestit, pe scurt: Între timp, doamnă educatoare Iuli, m-am căsătorit, am și câțiva copii, mi-am făcut casă mare și frumoasă, la Măieruș, unde vă invit și pe dumneavoastră
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
a mărit. Dintr-un litru de benzină, ars în motorul unui autovehicul, rezultă aproximativ 10 m3 de gaze de ardere (gaze de eșapament), care conțin între 4 % și 11 % oxid de carbon (Mihai Moronescu, (19)). Pe străzile aglomerate și la intersecții s-au mai determinat și alți poluanți: bioxidul de sulf, formaldehida, oxid de azot, hidrocarburi (Mihai Moronescu, (19)). Se poate spune că fiecare conducător de autovehicul produce apocalipsa. Sunt conștienți de răul pe care-l fac? Nici nu vor să
Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
mai noua sa alcătuire, de a organiza un întreg teritoriu al visului și aventurii, explorând, sincronic și diacronic, un imaginar fabulos, în continuă expansiune. Și tocmai această mobilitate originară a benzii desenate, ce se situează, prin chiar natura ei, la intersecția dintre vizual și narativ, îi oferă șansa de a țese punți peste domeniile culturii populare și paraliteraturii. Există, între coperțile lui Pif, o miraculoasă capacitate de a mobiliza repertorii tematice tradițional separate. Coexistă, sub ochii atenți ai cititorilor, apelul la
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
și punctul în care debutează opera de aclimatizare culturală a acestui model. Scris în 1942, în plin război și ocupație germană, Le rayon U a lui Edgar P. Jacobs cuprinde toate elementele ce definesc acest subgen ce se situează la intersecția între science-fiction și fantasy. Un accident istoric, întreruperea fluxului cultural ce unește cele două maluri ale Atlanticului, îl obligă pe Jacobs să adapteze miturile americane, oferind propria sa variantă de cosmogonie. Le rayon U operează cu același sistem de reprezentare
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Sue și Feval până la Ian Fleming, accesibilitatea prozei populare este inseparabilă de ambiția scriitorului de a crea, cu uneltele artei sale disprețuite de elite, un univers autosuficient sieși. Bob Morane este ambițioasă în investigarea unor teme care se plasează la intersecția dintre variatele curente ale culturii populare și imaginarului de secol XX. Fără a putea egala adâncimea de reflecție și anvergura narativă a seriei Blake et Mortimer, odată cu peregrinările lui Bob Morane și Bill Balantine, granițele aventurii se lărgesc spre a
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
găsi forma; cel al organismului nostru ce păstrează, poate, amintiri ale evoluției sale (și, cumva, chiar a strămoșilor săi); cel al locului în care ne-am născut, asupra căruia apasă atât trecutul geologic cât și istoria. Și devenim loc de intersecție (și de judecată în același timp) a acestui trecut ce este, simultan, punct de vedere asupra ființei, "loc" dezvăluitor, deschidere sau luminiș, cum ar spune Heidegger. Faptul că raportarea ține de esența noastră ni-l dovedește și febrilitatea cu care
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
da sens unor existențe; ideea de carieră poate constitui un exemplu în acest sens. Funcția deținută într-o instituție poate constitui pentru mulți limita maximă a dorinței de sens. De aceea trebuie să vedem în instituții și un punct de intersecție a nevoii de sens a unora din membrii societății. Poate de aici și tendința de autoperpetuare a oricărei instituții, desființarea ei însemnând aruncarea în neant a sensului multor existențe. Adevăratul mod de a fi călător este o combinație între a
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
Privindu-i cu coada ochiului, Tovarășa Lătrău se apleacă spre mâneca de flanelă gri a Contelui Calomniei. Spune: — Pur ornamentali, presupun. Și fără nici o valoare nutritivă... Aia a fost ziua în care am ratat ultimul nostru răsărit de soare. La intersecția următoare ne-așteaptă Sora Justițiară, care ne-arată ceasul ei mare și negru, spunând: Ne-am înțeles la patru treișcinci. Bate cu degetul în cadomnișoaran, spunând: Acum e patru treișnouă... Sora Justițiară și-a adus o casetă din imitație de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
camioane. Spune: Slujba aia, șofer de autocar... Erau doar japonezi, nemți, coreeni, care învățaseră engleza ca pe o a doua limbă, strângând în mâini ghiduri de conversație, încuviințând și zâmbind la orice-ar fi spus în microfon conducând autocarul pe la intersecții, pe străzi, pe lângă casele vedetelor de cinema sau criminalilor supersângeroși, pe lângă apartamentele în care staruri rock muriseră de supradoză. Același tur în fiecare zi, aceeași mantră: crime, vedete, accidente. Locuri în care s-au semnat tratate de pace. În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Un’, doi, trei pași pe lângă Tovarășa și Conte, lăsați cu gura căscată, și fără să se uite în urmă, Contesa spune „Da”. Își atinge turbanul cu unghiile de la o mână și spune: — Da, ți-am citit gândurile... După încă o intersecție, după următorul centru comercial cu motel în franciză, după următorul fast-food, Mama Natură e așezată pe trotuar într-o perfectă poziție lotus, mâinile ei pictate cu vinișoare întunecate de henna i se odihnesc pe fiecare genunchi. La gât, un colier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
nu. Nu în cele trei luni în care vom părăsi lumea. Astea trei luni pe care le vom petrece scriind și citindu-ne operele. Șlefuindu-ne poveștile. Ultimul care a urcat la bord, după ce-am mai trecut de-o intersecție și printr-un tunel, a fost Ducele Vandalilor, care ne-a așteptat la ultimul loc de întâlnire stabilit. Cu degetele mânjite și pătate de creioanele pastel și cărbune. Cu mâinile pătate de cerneluri pentru mătase, cu hainele întărite din cauza crustelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
trece însă la această exegeză, aș voi să examinăm împreună încă un punct. Cum se face că o poezie, care nu e o înșelăciune, poate fi sau poate părea ermetică. O primă cauză trebuie văzută în punctul de criză în intersecția acestor două categorii: experiență și notație. Se poate foarte bine ca un șir de operații, de disociații mintale asupra evenimentelor tale sufletești să se găseas-că foarte bine consemnate într-o permutare a sintaxei (o permutare care, bineînțeles, nu contravine la
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
am avut nici un fel de metodă. Iar întrebările mele erau legate de viața mea, nu de a lor. Eram curios să văd ce mi s-ar fi întâmplat mie în cutare moment. Știți cum e, uite, trece omul printr-o intersecție. Greșește. Care e soluția să nu se vadă? Muream de râs când rezolvarea îmi convenea sau era dincolo de imaginația mea. Ei se gândeau la eliberarea lor de peste ani. Le făceam „imaginea“. Le duceam imaginea în afara pușcăriei, acolo unde pot căpăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
puternic. — Takamori! Takamori își ștergea sudoarea de pe frunte. — Trebuie să o întindem de-aici, Tomoe. Au plecat repede, împingându-l pe Gaston. Trecătorii, ușor afumați de băutură, îl priveau ciudat pe Gaston. Tomoe tot mai tremura când au ajuns la intersecția din fața cinematografului Musashino. — Chiar că ne-ai scos din mare dandana, Takamori. Ce scenariu! Takamori, simțind că a crescut în ochii surorii lui, începu să se laude. Mă ocupam eu și de zece ca el. — Să ne tragem sufletul undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
piardă încrederea în sine, a început să se îndoiască de propria-i memorie. Nu mai era deloc sigur că Endō din fotografie era același cu bărbatul pe care credea că-l întâlnise pe vremuri. Atunci... eu... Când au ajuns la intersecția cu Hibiya, se pregăteau să se despartă. El trebuia să ajungă la Banca F. din Ōtemachi, iar Tomoe urma să se întâlnească cu Ōkuma în clădirea Nikkatsu. Ea ridică ușor mâna, în gest de despărțire, și-i strigă ironic: — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
privirile ațintite în jos. — Am ajuns în Ginza. Ploaia se oprise. Plumburiul norilor făcea acum loc albastrului și soarele strălucea atât de puternic, încât era chiar supărător pentru ochi. După ce s-a despărțit de fratele ei, Tomoe a traversat la intersecția Hibiya și s-a îndreptat spre hotelul Nikkatsu. Deși plouase dimineață, cerul era acum senin și trotuarele umede reflectau razele strălucitoare ale soarelui. Ferestrele clădirilor sclipeau. Străini și japonezi, cu documente și serviete în mâini, se îndreptau spre serviciu. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
a dus? — S-a dus să aducă omul. — Să aducă omul? — Da, cel pe care se pregătește să-l lichideze. Gaston și-a lipit fața prelungă de geam. Un polițist cu o cască albă pe cap a oprit motocicleta la intersecție și privea în gol în direcția lor. Casca lui albă strălucea în lumina soarelui. Gaston n-avea decât să deschidă geamul și să strige, dar i-a zburat pe dinaintea ochilor imaginea jalnică a lui Endō, chinuit de accesele de tuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Toată viața mea a trebuit să fiu atent. E o problemă... Din ochii lui inexpresivi s-au prelins, pe fața-i uriașă, două-trei lacrimi mari. La revedere, Tomoe-san. Te iubesc cu adevărat. S-a întors și a plecat. Semaforul de la intersecție s-a făcut verde și a traversat. Trupul lui uriaș s-a pierdut în mulțime. „Tomoe, nu ești în stare să recunoști un om adevărat.“ I-au venit brusc în minte cuvintele lui Takamori și-i reverberau în cap cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]