10,995 matches
-
scopul de a-și asigura o marcă distinctivă și totodată un semn de apartenență politică. Lipsite de specificitate lingvistică, majoritatea celorlalte comunități se servesc de alte mijloace, mai puțin evidente, însă cu scopul de a obține același rezultat: acestea își inventează o istorie și tradiții mai mult sau mai puțin glorioase, dacă nu cumva se forțează să scoată la iveală cine știe ce idiom local căzut în desuetitudine, ca în cazul Aragonului. Uneori se ajunge chiar pînă acolo că anumiți autonomiști exaltați manifestă
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
acestui ideal de acțiune o altă affirmative action! posibil și improbabil totodată și care i-ar procura suficientă forță pentru a o contracara pe aceea a naționalismului regăsit. Instrumentele acestei acțiuni sînt cu-noscute; ele aparțin repertoriului perfect rodat al ritualurilor inventate în secolul al XIX-lea de către naționalismul de stat și versiunea sa liberală și civică. Acest repertoriu este folosit în Anglia, unde exaltarea deliberată a legăturii monarhice se oprește la vremea reginei Victoria, și unde celebrările pe jumătate regale, pe
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
fusese prejudiciată și din această perspectivă. Asta, în condițiile în care, între 1948 și 1955, când are loc prima tentativă de reabilitare, sociologii își "travestesc" activitatea sub forma studiilor statistice, pentru ca apoi să realizeze monografii economice pe modelul celor sociologice inventate de celebra Școală gustiană în perioada interbelică. Raportarea aparatului de partid la această încercare de supraviețuire a sociologiei este ambiguă, explică Zoltan Rostaș, exemplul cel mai clar în acest sens fiind identificat în 1959: pe de o parte, o critică
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
învârtim în jurul prepoziției întru: Ființă, Fire, Rost... Cartea Jurnalul de la Păltiniș, care ca literatură mi se pare o capodoperă, ca filosofare, m-a revoltat. (...) Liiceanu nu își dă seama că Noica e un poet, că folosește termenii ca poezie, că inventează trăiri poetice și le numește apoi filosofie"26; "Noica e un mare fricos, un atlet al prudenței și un campion la fugă (de răspundere): știu din pușcărie cum era acolo; (...) Noica nu s-a dus la Păltiniș ca să scape de
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
făgaș al noii direcții, când "sarcina de scriitor se precizează în mintea lui. Ideea de avangardă - fiindcă totdeauna a fost un artist de avangardă - se concretizează. Cetățeanul și artistul se confundă. Artistul nu trebuie să fie numai un jongleur care inventează jocuri. El nu potrivește numai vorbele ca să sune frumos și învață și pe alții regulile jocului. Artistul face parte din avangarda poporului său; nu se rupe de aspirațiile și pasiunile poporului, ci le trăiește, le exprimă". Ilia Ehrenburg este un
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
proces de dezgheț (și mai lent în regimul lui Gh. Gheorghiu-Dej), în care sociologii travestiți în statisticieni sau economiști încercau să găsească soluții pentru a putea valorifica cele învățate de la profesorul Gusti și colaboratorii sociologi ai acestuia. Astfel au fost inventate la Direcția Centrală de Statistică monografiile economice. Într-o vreme în care trimiterea la sociologi și mai ales la gustieni era încă imposibilă, monografia sociologică a fost luată drept model pentru descrierea situației unor sate. Cum dezghețul a început să
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
evrei, această "istorie sfântă" a devenit exemplară după Avraam și, mai ales, prin Moise; dar aceasta nu invalidează structura și funcția mitologică a primelor unsprezece capitole ale Facerii. Numeroși autori au insistat asupra faptului că religia lui Israel nu a "inventat" nici un mit. Totuși, dacă termenul "a inventa" e înțeles ca indicând o creație spirituală, munca de selecție și de critică a tradițiilor mitologice imemoriale echivalează cu emergența unui nou "mit", altfel spus, a unei noi viziuni religioase a lumii, susceptibilă
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
după Avraam și, mai ales, prin Moise; dar aceasta nu invalidează structura și funcția mitologică a primelor unsprezece capitole ale Facerii. Numeroși autori au insistat asupra faptului că religia lui Israel nu a "inventat" nici un mit. Totuși, dacă termenul "a inventa" e înțeles ca indicând o creație spirituală, munca de selecție și de critică a tradițiilor mitologice imemoriale echivalează cu emergența unui nou "mit", altfel spus, a unei noi viziuni religioase a lumii, susceptibilă de a deveni exemplară. Or, geniul religios
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Ea este mai ales "politehniciană", inspiratoare și învățătoare a tuturor meșteșugarilor specializați. Fierarul învață de la Atena să făurească brăzdarul plugului și olarii o invocă: "Vino la noi, Atena, ține-ți mâna deasupra cuptorului nostru!"34 Ea, îmblânzitoarea de cai, a inventat zăbala calului și i-a învățat pe oameni cum să se folosească de car. Când e vorba de navigație, domeniu guvernat de drept de către Poseidon, Atena își revelează complexitatea și totodată unitatea acelei metis care îi e proprie. Inițial, ca
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
teorie de compromis care se bucură încă de un anume prestigiu. După acest autor, eroii nu au toți aceeași origine; el distinge șapte categorii: eroi de origine divină sau rituală, personaje care au trăit cu adevărat (războinici sau sacerdoți), eroi inventați de poeți sau de cărturari etc. În fine, într-o carte bogată și pătrunzătoare, G/eroi greci (1958), A. Brelich descrie astfel "structura morfologică" a eroilor: ei sunt personaje a căror moarte are un relief particular și care au strânse
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
aceea a Eroilor civilizatori din societățile arhaice. Ca și strămoșii mitici australieni, ei modifică peisajul, sunt considerați "autohtoni" (Le. Primii locuitori ai anumitor regiuni) și strămoși ai raselor, popoarelor sau familiilor (Argienii descind din Argos, Arcadienii din Arkos etc:). Ei inventează - adică "întemeiază", "revelează" - numeroase instituții umane: legile cetății, și regulile vieții urbane, monogamia, metalurgia, cântecul, scrisul, tactica etc., și sunt primii în practicarea anumitor meserii. Ei sunt prin excelență fondatori de cetăți și personajele istorice care întemeiază colonii devin, după
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
îl îndreaptă (fără a-i uita pe autocrați) împotriva noilor tirani, puternici economic, ridicați prin manopere dubioase, meschini, egoiști, lipsiți de simțul umanității: burghezii, „tîmpita burghezime”, cum o etichetase Macedonski 4). Bacovia, unul dintre foarte puținii scriitori care nu-și inventează dușmani, se răzvrătește totuși în contra lor. Motivul - formulat într-un interviu - e că „mediul burghez [l-a] presat”, l-a supus „acelorași legi de aramă” ca pe toți proletarii 5). Orientarea sa antiburgheză e întrucîtva surprinzătoare, fiindcă el însuși făcea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
noimă catedrala/ Azi, într-un secol rafinat -/ Doar de mai vin să delireze/ Amanți cu suflet ruinat.// ...Și delirînd, cînd corul curge/ Se face gîndul mai amar -/ Ei vor o noapte de orgie/ Pe canapeaua din altar...”)2) ori își inventează un alter ego „patriarh al magiei negre”?3) Desigur, - zici iarăși -, nu. O demonstrație contrară e, de asemenea, posibilă, ba chiar obligatorie pentru a întregi profilul poetului. Ea trebuie să înceapă de la faptul că, în cîteva din poeziile sale, sînt
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Bottle): „Qui n’a plus qu’un moment à vivre/ N’a plus rien à dissimuler”. Care e imaginea morții la Bacovia? Una deloc înspăimîntătoare. Dacă moartea l-ar speria, ar evita cuvîntul, ar numi-o prin perifrază, i-ar inventa o altă denumire. Or, nu numai că-l folosește, dar îl pronunță fără reținere, ba cîteodată cu un soi de voluptate. Pentru el moartea n-are față. Cert, ea e o prezență aproape permanentă. Uneori e în afara sa, fapt vădit
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
lui Bacovia pare că a dispărut și din orașul nostru. „Vals funebru, depărtat”, „Un vals îndoliat și monoton”. Pentru noi, valsul e rotire amețitoare, jubilație extremă, nu tristețe. Nimic din el nu ne amintește de moarte. Totuși Bacovia n-a inventat un astfel de vals. Au existat și „valsuri funebre”. în schița „Valsul” (volumul Simplu, p. 39), Traian Demetrescu amintește de valsul din Faust, cîntat la o înmormîntare. Sau care evocă funebrul, cum era acela ce-l emoționa pe Pantazi: „un
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Gautier amintește de cazul lui Fernand Boissard care, tînăr, părea „mai bine dotat” decît autorul Florilor Răului. Avea o „sănătate à la Rubens”, picta, cînta la vioară, organiza cvartete, învăța limbi străine, făcea sonete, se distingea prin „ușurința de a inventa cuvîntul și fraza” ( l’invention du mot et de la phrase). Acest Boissard promitea mult în fiecare din domenii, dar nu s-a ilustrat deplin în nici unul. Păcatul său fu că „admirînd intens frumosul, uita de a-l mai exprima” (à
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
același timp, lucrarea In Cold Blood a lui Truman Capote poate fi inclusă în secțiunea criminologie, și Hiroshima lui John Hersey 15 în secțiunea fizică și energie atomică. Consecința este că jurnalismul literar american nu se regăsește în categoriile discrete inventate de bibliotecari. Așa cum observa Alberto Manguel, "fiecare bibliotecă este o bibliotecă a preferințelor și fiecare categorie aleasă implică o excludere" (198). Tocmai despre excluderi am vorbit mai sus. Și Manguel adaugă: "oricum ar fi alese categoriile de clasificare, fiecare bibliotecă
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
amândouă narațiunile urmează desfășurarea cronologică a evenimentelor legate de dezastrul vasului Commodore, și care sunt verificabile după știrile contemporane publicate de alte ziare, după jurnalul de bord și alte înregistrări de la bord, precum și din declarațiile martorilor... Nici una din povestiri nu inventează fapte sau caractere, deși ambele narațiuni apelează la invenție - în sensul retoric al exprimării punctului de vedere subiectiv așa cum se găsește în alte modele literare, în timp ce copiază natura sau realitatea (Two Tales 48 28). Nu numai că "The Open Boat
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
în secolul trecut din cauza propriei obligații - una bazată pe subiectivitatea sa - față de fenomenal. Astfel, stilul simplu nu era chiar așa, ci încărcat de contradicții, după cum notează criticul Hugh Kenner: "Proza și stilul simplu sunt cele mai dezorientante forme de discurs inventate până acum de om... Un om care nu-și ornamentează limbajul nu ne poate înșela; aceasta este premisa ascunsă. Episcopul Thomas Sprat încuraja "un fel simplu, natural de a vorbi" în 1667; limbajul negustorilor și meșteșugarilor, continuă el, și nu
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
In Cold Blood. Pe de-o parte, Clancie este o poveste care are infracțiunea ca temă; pe de alta este un exemplu de jurnalism literar narativ ca gen modal. "Romanul nonficțional" pe care Truman Capote a pretins că l-a inventat nu era deloc nou. Contrastul dintre texte precum Clancie și Du Vall pe de o parte și informația sau modelul de știri discursiv în ziarele aflate în dezvoltare pe de altă parte ajută la identificarea celei din urmă ca fiind
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Charles A. Dana. Ca director general al ziarului lui Horace Greeley, iar mai târziu, după ce a cumpărat Sun, Dana a adăugat "două îmbunătățiri. Prima a ajuns să fie cunoscută sub numele de "story de interes uman", pe care practic a inventat-o. Cealaltă a fost un simț mai acut al valorii știrilor" (Tebbel 220). Prima era "jurnalismul personal" observat de Ziff, "ecoul" căruia se găsea mereu în ziarele din țară (147). Încă o dată se poate vedea cum granițele dintre articolele de
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
sau subiectivitatea care determină ce fapte trebuie cercetate. Acest lucru necesită implicare din partea jurnalistului, iar Anderson se confruntă cu aceeași dilemă cu care se confrunta Basil March, jurnalistul din romanul lui William Dean Howell, A Hazard of New Fortunes. March inventează strategii pentru a se distanța de nevoile zilnice ale vieții... Această imagine îl împiedică pe March să termine descrierile pentru care adunase material în timpul călătoriei sale prin oraș" (Borus 180). La începutul primei sale descrieri, despre viața într-un oraș
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
îndeaproape vreți să vă fie interpretate simbolurile?", ceva în genul cele "două nuanțe de verde cu reflexe roz" (Unsettling 250). În lucrarea Unsettling the Colonel's Hash (Infirmarea zvonului răspândit de colonel, n. trad.), McCarthy insistă că povestea nu era inventată și că dacă ea conținea vreo urmă de simbolism, acesta nu o făcea să fie mai puțin reală. Oricum, faptul că a trebuit să argumenteze că povestea ei era adevărată este o dovadă a schimbării aproape complete a centrului de
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
deseori considerat drept anul în care s-a dezvoltat jurnalismul literar este faptul că, la apariția cărții Cu sânge rece, Capote a declarat într-un interviu realizat de George Plimpton (la rândul său nou jurnalist de ceva timp) că a inventat o nouă formă, "romanul non-ficțiune" (Plimpton, The Story). Ceea ce a făcut Cu sânge rece a fost să stârnească discuții critice pe tema elaborării unor tehnici asociate cu romanul realist și aplicate relatărilor jurnalistice (Hellmann, ix) sau relatărilor ce pretind să
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
relatare adevărată... Mai mult, statutul factual este reiterat în declarațiile din prefață, în care autorul spune că toate materialele au fost preluate fie din propriile observații, interviuri, ori transcripții. Totuși anumiți critici au dovedit, notează Heyne, că Truman Capote a inventat sau imaginat anumite pasaje din carte. Aceste descoperiri diminuează caracterul adecvării factuale a lucrării dar nu schimbă statutul cărții In Cold Blood de la nonficțiune la ficțiune, pentru că, așa cum declară Heyne, cartea nu este un "triumf" al ficțiunii asupra nonficțiunii ci
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]