9,120 matches
-
la limitele hilarului. În fața lor te simți împărțit între admirația pentru imperturbabila lor reținere (în Gaza situația este atât de gravă, încât rotația e rapidă, două săptămâni de activitate urmate de una de decompresie în afara zonei) și incoercibile izbucniri de ironie, potențiale reminiscențe ale lecturilor din Mangeclous sau din Frumoasa Domnului, episoade din istoria Societății Națiunilor așa cum a fost ea văzută de Albert Cohen. În acest din urmă caz, nu mai văd decât mici Solali anglofoni străbătând în pas vioi străzile
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
acest din urmă caz, nu mai văd decât mici Solali anglofoni străbătând în pas vioi străzile și dunele de nisip. Dar să ne păstrăm seriozitatea. Tot ce fac ei merită respectul, cu atât mai rău dacă unii sunt puși pe ironii. Acești combatanți flegmatici în mijlocul isteriei generale au efectul liniștitor al unui brav burghez olandez inclus într-o procesiune de flagelanți. Îți zici că așa, cel puțin, se va face cândva un bilanț (nu se știe nici unde, nici când, dar
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
imediat urmate, după cum se vede, de rânjetul naturalist și anticlerical. Ce-ar fi zis el oare astăzi, la vederea acestui parc spiritual, cu indicatoarele, aglomerările și parcările sale? Afectarea bigotă l-a găsit întotdeauna ofensiv, pus pe sarcasme și pe ironii. Părintele lui Homais merge până la a firitisi voltairianismul anusului său care sloboade un mic salut sonor la trecerea pe poarta Jaffa și la intrarea călare în Orașul Sfânt. 1850: patriarhia latină este restabilită, consulatele europene se instalează pretutindeni, săpăturile arheologice
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
mai bine să se intereseze dacă-i place să râdă pe sub mustață și să umble creanga. Iată întrebările de fond. Restul e pură frivolitate. Credința derivă din temperament, și nu invers. Datorez în ce mă privește, acestor două vicii, adică ironiei subtile și naivității, reducția mea regretabilă, dar nativă, la starea laică. Ne putem imagina cu destulă ușurință, în dosarul muntelui Templului/Haram al-Șarif, nota top secret a unui Kissinger oarecare către patronul de la Casa Albă (for eyes only) declasificată în
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Fraților Karamazov. Mai mult de opt ruși din zece își afirmă credința în Dumnezeu, așa cum o fac și nouă americani din zece. 11% dintre americani se declară fără religie, ca și 16% dintre ruși, cel puțin așa susțin institutele specializate. Ironia istoriei: omul sovietic a produs în mod laborios americani mijlocii. Sfârșitul unei curse nebunești între cei doi uriași și după câteva zeci de milioane de morți, se ajunge, de o parte și de cealaltă, la nivelul de cucernicie care va
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
depune mărturie în acest sens). O cultură care nu inventează distracții pentru timpul liber poate oare da naștere unei altercivilizații? Un doctor de la Facultatea de Studii Islamice, mai cărunt decât vecinii săi, lasă să transpară un anumit resentiment impregnat cu ironie la adresa domniei imaginii și a noilor staruri ale Fetva, cum ar fi El-Kardawi, din care Al-Jazeera a făcut autoritatea morală prin excelență. "Prin anii 1960, îmi spune Barbă-Albă cu un zâmbet înțepat, era o rușine să ai un radio în
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
istoria creștinismului oriental, după genocidul armenilor, va trebui citată invazia americană în Mesopotamia. Lumea musulmană îi alungă pe creștini pentru că îi consideră complici cu Occidentul care i-a bombardat, iar acesta nu ține cont de victimele colaterale. Printr-o rară ironie a istoriei, prima putere creștină din Occident desăvârșește opera de decreștinare a leagănului creștinismului. Te poți mira că nu mai auzi niciun muftiu sau sayed condamnând răpirile, decapitările, monstruoasele atrocități ale căror victime au fost creștinii din Irak; dar și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
unui amic vietnamez din Huê: "Americanii ștergeau de pe suprafața pământului satele noastre, omorau jumătate din locuitorii lor și, a doua zi, mai-mai că ne parașutau și cărucioare pentru supraviețuitorii invalizi". Necruțătorul și binevoitorul Imperiu suscită, oriunde ai merge, astfel de ironii pe jumătate sarcastice, jumătate amuzante. Probabil că și Roma secolului I al erei noastre inspira o ambivalență similară vecinilor din jur. Romanul era un cuceritor atroce în acțiune, dar destul de puțin vindicativ după aceea. Pilat din Pont, un sceptic, l-
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
rându-le, tributari din punct de vedere mental mai mult Vechiului decât Noului Testament, pentru că legătura lor existențială cu Israelul este una de tip filial și deci acritic. Iluzia autoprotectoare și împărtășită rezultă astfel din interese opuse și asta e ironia istoriei. În imediat, acum. Este oare imaginabilă perpetuarea actualei stări de lucruri pe termen lung, până la sfârșitul secolului al XXI-lea, să zicem? Fie-ne permis să ne îndoim, într-atât este ea de generatoare de insecuritate pentru obsesia securitară
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ce se meșterește în genul împrejmuirilor în cele patru colțuri ale planetei. Dar ceea ce-i dă acestei lucrări o notă pedagogică specială nu-i doar latura "pasaj la limită" cu o caracteristică universală, ci și, într-un mod mai amar, ironia unei profeții transformate în mod sarcastic în contrariul ei. Mesianismele ereditare care se confruntă aici unul lângă altul ne-au tot făcut să sperăm, ca Isaia, într-o mare ridicare finală a barierelor de la capătul drumului suferințelor noastre. Pentru că tocmai
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
inițial imigrația evreilor în Palestina. (n. trad.) * Emile Coué (1857-1926), farmacist și psihoterapeut francez. Metoda inițiată de el viza atingerea echilibrului organic și psihic prin autosugestie. Aici, refereință ironică. (n. trad.) * Folleville, numele unor serbări contemporane cu iz medieval; aici ironie la adresa stilului publicitar ieftin. (n. trad.) * Le Boeuf sur le toit, numele unei opera muzicale (1919) a lui Darius Milhaud, după o idée de J. Cocteau. (n. trad.) * Landerneau, orășel în Finistère (Bretagne). Expresia "Asta o să facă mare zarvă în
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Unii sunt ridicoli. Madama Haia (60 de ani, ochelari rotunzi) mimà amenințările bandiților: Te-mpușc! te-mpușc! te-mpușc! te-mpușc! Dă parale! zice că o amenințau astfel "boierii", însă cuvântul îl ia în serios. Pe când Pal, ungurean, vorbește cu ironie despre "boierii noștri" care s-au cerut în căruță ș-apoi, înainte de Podul-Iloaiei, i-au pradat, amenințându-i cu revolverele. Sfânta Duminică ziua scandalurilor. Au căzut niște oameni într-o hrubă de năsip, "și răcneau de-acolo ca de pe cea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
care răzbate întregul zbucium al unui om care se vede părăsit de toți, în schimb, în timpul tratativelor din Pocuția, din anul 1502, ni s-a povestit dialogul pe care domnul l-a avut cu solii poloni. Se remarcă replica promptă, ironia și reproșurile pe care le face solilor: “Nu știu care este cauza de vă place așa de mult să veniți la Colaciu, pe care îl aveți de dulce”, “văd că nu vreți să vă amintiți că v-a fost bine cu mine
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cu o gară înainte și puși să facă jogging” ,”va trebui să inventăm un detector de maghiari”, ”Băsescu are dificultăți în a număra până la zece”, ” Ziariștii procedează cum se scarpină maimuța” Totuși, eu nu găsesc aceste expresii vulgare, mai degrabă ironii fine și cu mult tâlc. Un lucru lăudabil, în mandatul lui Emil Constantinescu a fost organizarea unei conferințe de presă, după șase luni de la instalarea ca președinte al României, în care a încercat să arate, ce a înfăptuit și ce
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
nu-ți trăda, și nici terfeli vocația. Este demnitatea de a nu te compromite prin paginile scrise și publicate. Puțini au fost cei care n-au făcut-o în timpul vechiului regim. Din cei puțini, care au rezistat atunci, au fost, ironia sorții, destui dispuși, după Revoluție, la felurite compromisuri. A-ți menține verticalitatea și independența nu-i dintre cele mai ușoare fapte. N-am scris și publicat o pagină, un rând în timpul comunismului de care să-mi fie acum rușine. Nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
fost introduse, în România, începând cu 1951, faimoasele planuri cincinale, a căror depășire devenea visul oricărui muncitor. Planul - mai exact depășirea lui - reprezintă un laitmotiv al discursului celor aproape cinci decenii de comunism. În condițiile date, afirmația - nu lipsită de ironie evidentă - că planul ajunge să fie nu doar gândit, ci iubit, cu pasiune chiar, apare îndreptățită. Pagini întregi de dări de seamă, procese-verbale și diverse alte hârtii de partid, cu grijă păstrate în urma ședințelor, se referă, cu voluptate, de-a
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
materie - ceva cu magnetismul, nu știu ce, cam așa - îmi aduc aminte, dom’le, și nu-l pricepeam, și dacă n-am citit lecția aia de nu știu câte ori, și tot mă rugam la Dumnezeu să nu-mi pice subiectul ăla și, culmea ironiei, când m-am dus la fizică, exact biletul cu subiectul ăla mi-o picat... Vă puteți da seama ce era... și stăteam - să răspund, să nu răspund - dacă nu răspund îmi pune patru sigur și ratez tot. Și mă duc
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
o chiriașă, eu de a nu fi în contact continuu cu Fräulein de care Lia nu se putea despărți și care pe mine mă exaspera; Lia, ase menea, era mulțumită de a se ști „acasă la dânsa“, fie zis fără ironie. Bucătăria era la mine, precum și sufrageria, în odăița alături de a mea, unde erau strânse o parte din lucrurile maicei starițe. Fără a întreba Kommandantura, Lia își trimisese cu o zi înainte pe toți servitorii din oraș, dintre care principalul era
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
belles manières și ne mărturisise la București că după război dorea să fie primit în familia noastră, întrebă pe Lia, la plecare, pe cine ar dori să vadă la Pasărea. De exemplu, pe bărbatul meu, i-am suflat tare, cu ironie. A rămas foarte stângaci și m-a asigurat că nu el a refuzat acest lucru, promis formal la internarea mea. Pe când Lia se instala, mi-a dat toate știrile din București, care erau cât se poate de bune pentru timpurile
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
și îi rugai să intre singuri; când însă deschisei ușa și îi lovi în obraz valul fierbinte, se deteră înapoi și încheiară cercetările. Începuseră cu mare zel, răsfoind cărțile din bibliotecă, scuturând rufele din dulapuri, dar, văzând indiferența noastră și ironia cu care le răspundeam, s-au convins că nu ne temeam și nu aveam nimic de ascuns. De ar fi văzut tratatul de pace (rămas tot în salonaș pe masă, acoperit de ziar), am fi fost arestați. Plecând, agentul care
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
cu doi ani înainte primiseră cu entuziasm pe împăratul Wilhelm, excluzând (din fericire pentru români) pe toate celelalte elemente etnice, ca să probeze Kaiserului că are în Orient o avangardă germană tot atât de devotată ca cei mai buni prusieni. Sărmanii sași! Ce ironie a soartei! Aceasta însă nu le-a tăiat ifosul, la fiecare ocazie își arată trufia: „Den Hunden und Rumänien ist der Eintrit verboten“( Intrarea câinilor și a românilor este interzisă (germ.).), era afișat pe ușa unui local de petreceri înainte de
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
temeri că întâlnirea va fi fost contramandată în ultimul moment. Cu atât mai mare a fost entu ziasmul când poetul totuși a sosit, flancat de îngerii păzitori Baruțu și Mițura. Trei ore a fermecat adunarea cu vorbe de duh, cu ironii acide la adresa unuia sau a altuia dintre contem porani, cu harul inimitabil de povestitor. Când Arghezi, într-un târziu, s-a ridicat să plece, mulțimea a izbucnit în aplauze asurzitoare, apoi a năvălit toată în stradă, deversând trotuarul până la mijlocul
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
compartimentarea și o mare parte din rubrici sunt cele pe care le-a conceput Geo Dumitrescu, fondatorul publicației. Pentru cine-l cunoștea numai pe omul de lume Geo Dumitrescu, adică pe convivul fermecător, spiritual, afectuos, cu toată aplecarea sa către ironie, neocolind ambianța boemei, nedisprețuitor al taifasului până la ore târzii, comportamentul său ca redactor-șef a fost în mare măsură motiv de contrariere. Punctual, riguros în toate până la a părea pedant, chiar tipicar, pretinzând respectarea întocmai a angajamentelor luate de fiecare
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
puțin exagerată această percepție, neîntemeiată pe cunoașterea directă a personajului, contrazisă, iată, și de recent publicatele scrisori către Ion Simuț, de care aminteam la început. Acestea prezintă, între altele, fața umanizată a lui Paul Georgescu, chiar dacă dominanta atitudinii este tot ironia. Dar apare și autoironia, în atâtea rânduri, după cum apar și notele îngrijorării afectuoase pentru necazurile tânărului prieten semiexilat în satul natal din Bihor, unde trudea ca profesor cu prea mici șanse de a-și împlini vocația reală de critic literar
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Georgescu, târzia lui carieră impunătoare de prozator. Cele zece romane ale sale, dacă am numărat bine, precedate de două culegeri de nuvele, configurează un ținut sufletesc și social cu inconfundabile trăsături proprii, evocat cu extraordinară plasticitate, dar și cu diavolească ironie, în reprezentări care conjugă insolit realismul cu fantasticul. Iar dacă este să numesc și o carență a prozei lui Paul Georgescu, aceasta ar sta în viziune, niciodată în elementele compunătoare, ci în viziune, adică în criticismul său total, imuabil, îndreptat
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]