10,258 matches
-
până ce dirijorul nu se întoarce cu fața la public, nu se aplaudă. Nimic mai clar, însă în publicul Orchestrei Române de Tineret era firesc să fie prezenți membrii familiilor acestora, mulți dintre spectatori fiind pentru prima oară într-o sală de concert, izbucnind spontan în aplauze și determinând astfel momente jenante, dar care nu au diminuat, totuși, valoarea artistică a spectacolului. IAȘUL PE SCENA FESTIVALULUI Simțim nevoia să repetăm iar și iar crezul lui Enescu „muzica pornește de la inimă și se adresează inimilor
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
dintr-o cameră se auzea un aparat de radio. Aneta a bătut în geam și a venit să deschidă ușa măicuța Natalia Ilașcu. Văzându-ne și controlând într-o fracțiune de secundă întregul grup, nu și-a văzut băiatul. A izbucnit în plâns, un zguduitor bocet cu spasme, pe care îl redau, după înregistrarea audio: “De ce nu vine băietul meu cel scump, pe care l-am crescut cu măliguță și cu cir?... Puiul mamei, chinuitul mamei, osânditul mamei! Vreau să-mi
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
și se roagă la Dumnezeu ca să vă ajute să-l vedeți liber pe fiul Ilie, să trăiască liber, fără închisoare, fără suferință! Să vă ajute și să vă întărească Dumnezeu! întru mulți ani dumneavoastră și familiei ! Măicuța Natalia Ilașcu a izbucnit în plâns: “Le urez sănătate la toată lumea, la toată Europa. Sănătate și ani fericiți! De-acuma nu mai am cuvinte și nu mai am putere...Cum nu l a văzut tata lui, așa n-am să-l mai văd nici
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
mai sărăcuță? Să iei, de exemplu, doar argintăria și bijuteriile într-un geamantan și să nu te oprești decât la Agigea, într-o cămăruță cochetă, de doi metri pe doi, cu ieșire la mare?!“ „Niciuna“ - a răspuns Carlota și a izbucnit în plâns. Că era plânsul ei sau susurul izvoarelor ce se vărsau din Mexic direct în piscina din Florida, n-aveam cum să știu. Și nici nu era cazul să insist. „A existat, într-adevăr - a zis Carlota -, și o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
vorbea cu nimeni, Gherasim venea cu altă cugetare, la fel de radicală: „Evreii ne cumpără tot pământul din Teleorman“. „Păi, cineva trebuie să-l lucreze, dacă tăbârcanii tăi sunt în crâșmă“, răspundea Vasile B. având aprobarea tacită a celorlalți colegi. Scandalul a izbucnit nu în ziua când Gherasim din Tăbârcani a zis că evreii au toți banii din lume în mâna lor, iar Vasile B. l-a corectat, în sensul că nu chiar toți, deoarece banii săi rămâneau din ziua de leafă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
leagă cele două diviziuni de frontieră era pavat impecabil, mai ales pe partea Venezuelei, și Îmi amintea de regiunile muntoase din jurul Córdobei. În general, se pare că țara aceasta e mai prosperă decît Columbia. La sosirea În San Cristóbal, a izbucnit o ceartă Între proprietarii companiei de transport și noi, care voiam să călătorim În cel mai economic mod cu putință. Pentru prima dată În toată călătoria noastră, teza „lor“ privind avantajele de a călători două zile cu camionul, În loc de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
ușă. Ne jucăm astfel o vreme, pînă cînd Îl văd pe puști Întorcîndu-se lipsit de griji cu o bicicletă nouă; focalizez și apăs butonul, dar efectul e dezastruos. Ca să scape de poză, copilul cotește brusc și cade cu bicicleta, apoi izbucnește În plîns. Imediat, Își pierd cu toții frica de aparatul de fotografiat și se năpustesc asupra mea, aruncîndu-mi În față abuzul. Mă retrag oarecum temător, dat fiind că sînt cu toții excelenți aruncători de pietre, și sînt urmat de insultele grupului - inclusiv
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
care va să urmeze. După ce am schimbat cîteva cuvinte stupide și fără sens, prin care fiecare dintre noi și-a marcat teritoriul, discuția a Început să șovăie și eram gata să ne vedem, fiecare, de drumul său, cînd individul a izbucnit Într-un rîs bizar, copilăros, punîndu-și În relief asimetria celor patru incisivi: „Viitorul le aparține oamenilor și, fie treptat, fie dintr-o singură lovitură, aceștia vor prelua puterea, aici și În orice altă țară. Greutatea constă În aceea că oamenii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
l-am îndemnat să fure trenul de pe șină. Judecătorul mă întrebă: „ - E adevărat?” Am răspuns: „- Nu! N-am spus să fure trenul, dar numai locomotiva” „Și ce-a fost asta?” „ - O hiperbolă!” Securiștii și femeile lor din sala judecății au izbucnit în hohote și repetau: „hiperbolă, hiperbolă”. Un asistent de la facultate luase cu împrumut de la bibliotecă o carte: „Le sense commun” a lui Garrigon Lagrange, care fusese pusă la cărțile de documentare și întârziind cu restituirea s-a temut să apară
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Maica Domnului și Sf. Iosif și Isus... dar un lucru n-am văzut; n-am văzut pe „măgarul” care a fost în grajd la nașterea lui Isus, însă, iată acum îl văd și pe acesta!... Un hohot de râs a izbucnit în toți câți erau de față în compartimentul vagonului - iar... măgarul a amuțit, crăpându-i obrazul de rușine. Apoi, spuneți d-voastră, se poate da un răspuns mai bun la nenorociții copii fără tată, care cutează a întreba dacă: Ne
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
dormi toată noaptea. Abia așteptă să se facă vineri, să-l vadă pe Pierre. În sfârșit... Pierre dădu raportul: — M-am dus direct acasă, dar am stabilit să ne vedem miercuri seara la ora șapte... Atti nu mai putu răbda. Izbucni: cum poate el, Pierre, prietenul său cel mai bun, să-i facă una ca asta, el care are atâtea posibilități, atâția prieteni, atâtea aventuri! Pe când el, Atti, atâta avea - acest flirt, care îi ținea de urât în serile prea lungi
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
prea facil! Seara, Monseniorul și Aranjuez au venit la mine. Era trecut de orele unsprezece când, spre stupoarea musafirilor mei, am început să mă îmbrac pentru a ieși. Aranjuez mai cu seamă a fost vizibil afectat de aceasta și a izbucnit într un fulminant discurs împotriva Portugaliei... Era miezul nopții când am sosit lângă Iubitul meu. 12 iulie 1952 Întors acasă din Portugalia, am înghițit ceva în grabă și am plecat din nou: la frizer, apoi la Aro și, în fine
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
surorile, rudele și prietenii eminentului doctor psihiatru. Pierre lui Mihai Crăciun, 1952 „Dați-mi un punct de sprijin și am să răstorn Universul!“ Domnul meu, mă simt ținut cam la rece în ultimele două săptămâni și simt că am să izbucnesc, simt că o să izbucnească cei o mie și unu de draci pe care îi am în mine. Păzea! Te previn că aceasta va fi o scrisoare turbată, sau mai bine zis „beată“, fiindcă sunt beat, și nu atât din pricina berii
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
eminentului doctor psihiatru. Pierre lui Mihai Crăciun, 1952 „Dați-mi un punct de sprijin și am să răstorn Universul!“ Domnul meu, mă simt ținut cam la rece în ultimele două săptămâni și simt că am să izbucnesc, simt că o să izbucnească cei o mie și unu de draci pe care îi am în mine. Păzea! Te previn că aceasta va fi o scrisoare turbată, sau mai bine zis „beată“, fiindcă sunt beat, și nu atât din pricina berii sau a vinului băute
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
să zic: „Treacă de la mine!“ Am adoptat o atitudine opusă și sunt sigur că am avut dreptate. Dar împrejurările în care mă găseam mi s-au părut atât de triste, încât de câteva ori am fost cât p-aci să izbucnesc în lacrimi... 19 februarie 1953 Urmărit de insomnie și de impresiile contradictorii ale zilei de ieri, care se agățaseră de mine și mă urmăreau în viziuni disparate. În timpul nopții ba îmi era prea cald, ba prea frig... Mă sminteam în mijlocul
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
mare lucru, dar însuși titlul lucrării mi se părea mie, care fusesem crescut în spiritul antropozofiei și al goetheismului, o adevărată blasfemie... și iată că, în această atmosferă patriarhală, atât de plăcută pentru mine și atât de pasionantă pentru Mihai, izbucni bomba... Augusta, din București, lui Pierre la Câmpulung 27 august 1953 Telegramă Admis. Lucrare scrisă la 31 august. Trebuia să mă întorc cât mai urgent la București pentru cele lalte examene (româna, istoria, limba rusă și constituția)... Lua sfârșit pentru
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
m-a întrebat ce mai fac, i-am răspuns că scriu poezii. I-am văzut în ochi o sclipire de ostilitate... — Lumea piere, iar dumneata scrii poezii! Eu picam din cer... Ce lume? Întreaga lume a lui! În primul rând, izbucnise un scandal Noica. Dar să presupunem că asta nu mă privea pe mine... Totodată, se pregătea o nouă vânătoare de vrăjitoare cam în toată țara și vizând în primul rând pe intelectuali. Or, asta mă privea! Cum de mai puteam
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Unamuno zicea agoniști), optsprezece, toți în viață, dacă ar fi să facem trimitere la străbunici (Cartea Recordurilor, ce performanță marchează, pentru un singur cuplu?) avea toate premisele pentru o viață normală și, de ce nu, fericită, în limitele unei bunăstări relative. Izbucnește cel de-al doilea război mondial, cu dictatul de la Viena, și astfel începe exodul clanului, la fel de dramatic precum cel biblic. Familia se mută la Craiova și la Romanești (tot în Oltenia), unde pierde, cu ocazia unor inundații, într-o singură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
în timp ce comentariile ironice ale lui Mircea mă determinau să suplimentez eforturile pentru a reveni mai degrabă la starea de verticalitate. O, da' ce faci măi Titi, te-ai pocăit? Faci mătănii? Nu cumva ai de gând să te călugărești? Și izbucnea într-un hohot de râs, ajutând în același timp corpului meu să revină în poziție bipedă. Obosit, descurajat, epuizat de sarcina prea grea pentru slabele mele puteri, reușeam din ce în ce mai anevoie să mă ridic ori de câte ori cădeam. E adevărat că Mircea râdea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
sesizat că îl priveam într-un fel deosebit, încercând să mă substitui unui specialist cu diplomă în domeniu și parcă iritată de privirile mele indiscrete și indecente când de-o parte și când de alta a corpului ei slăbănog a izbucnit mânioasă: Oare de ce mă examinează plodul ăsta și se holbează la mine ca la o vedenie, tulburându-mi liniștea micului dejun? Din această situație neplăcută, de jenă caprină, Miți a fost salvată de ajutorul nesperat al mamei. Aleargă, Titi! Du
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
a făcut cunoscută România dincolo de hotarele ei. Dar tu, Răduțule, pentru ce ești de acord cu fratele tău? Eu vreau ca fratele meu să fie deștept și să mă plimbe cu avionul... Răspunsul fratelui meu Radu a binedispus-o, mama, izbucnind într-un hohot vesel de râs. Bine, bine, Răduțule, dar mai ai de așteptat până la plimbatul cu avionul... Acestea fiind spuse, dosarul a rămas în pronunțare. S-a trecut la dosarul numărul doi. Titi și Țuki, la ce nume v-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
dar nici scump. Un vin oarecare. Dacă este ceva mai străin de veritabilul spirit franțuzesc, asta este, expresia noastră care traduce românească spiritul de "kief", expresia "băutură să fie"... 2 martie 2003 Înainte de furtună, de războiul ce pare că va izbucni în Irak. Geneva, la fel ca tot Occidentul, este împânzită de demonstrații anti-war. Un "pacifist" (așa cum s-au autointitulat cei ce susțin acest curent) se întoarce acasă de la demonstrație, pe bicicletă, așa cum este de așteptat. Întregul este foarte regulamentar și
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Je ne fréquente que les gens de mon milieu (Nu am de-a face decât cu persoanele din mediul meu social). De-a lungul întregii emisiuni, impresia de incomprehensiune totală între cele două părți implicate în joc, conflictul (real, netrucat !) izbucnit pe platoul de filmare la un moment dat. Dar cel mai mult mi-a plăcut faptul că atunci când un riche, un burghez, intra hotărât pe platou, ceilalți invitați din mediul său îl întâmpinau cu priviri de complicitate, de animale de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
înfricoșătoare "Vă iau sângele cu gramul / Să vă piară-n iad tot neamul". Totul spus cu o fantezie morbidă și cu o aplicație uluitoare. Toți ocupanții autocarului o ascultă parcă hipnotizați în mașina ce gonește în noapte. Un ultim scandal izbucnește chiar înainte de intrarea în Elveția. Scot cuțite și se reped la șofer. Cer să meargă în Italia. Țiganii amenință că se va lăsa cu "sânge", șoferul amenință la rândul lui că vor chema poliția. De fapt, mă întreb și acum
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
să citesc, mama m-a învățat, papagalicește, părți din Scrisoarea III, care o fermeca pe ea. Mă punea să le recit în fața musafirilor. Făceam o reverență - knicks, așa se numea - și turuiam. Și nu înțelegeam nici în ruptul capului de ce izbucneau cu toții în râs când eu declamam patetic întâlnirea dintre Baiazid și trimisul lui Mircea: „Iată, vine-un solz de pește c-o năframă-n vârf de băț“. „Sol de pace“ nu avea, pentru mine, nici un înțeles. „Solz de pește“ avea
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]