12,849 matches
-
de mulți ani. Ochii au ceva trist și căzut care-l dă de gol tot timpul. De parc-am fi toți terminați și doar fața asta înțeleaptă înțelege grozăvia pe de-a-ntregul. Amicul Danny. Riegel, păsărarul din Kearney. Mark se luminează: accidentul lui s-a întâmplat chiar la începutul sezonului păsărilor. Normal, asta ar putea fi o simplă coincidență. Dar acum că Domnul Migrație s-a apucat să-l urmărească peste tot, asta dă destul de multă greutate unei teorii mai mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nu avuseseră. Ieșiră din casă, în vremea caldă de decembrie. Străbătură vechiul ogor al tatălui lor, fără să știe cine-l lucra acum. Simți, în fojgăitul miriștii de sub picioarele lor, acele dimineți de vară când se trezea înainte să se lumineze de ziuă și ieșea să plivească plantele de soia încă ude de rouă, retezând buruienile cu o săpăligă atât de ascuțită, încât o dată aproape că-și tăiase degetul mare de la picior, chiar și prin pielea ghetelor de lucru. Mark se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să-l vadă. Chiar și persoana din cauza căreia ajunsese aici de la bun început. El stă în pat, în capul oaselor, luptându-se cu o carte veche, familiară. Își dă seama, după postura lui, că ceața se risipește. Chipul lui se luminează când o vede - amestecul ăla de idealizare și de recunoștință instinctivă. Dar pălește repede, după o singură privire spre fața ei. Ce s-a întâmplat? întreabă el. Cine a murit? Ea rămâne în picioare, lângă patul lui. Postura ei ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
calendare ne fac mai frumoasă viața; luminoasă este fața florilor când râd la soare! Sfinții-Arhangheli, din contrarii, fac în lume armonia; când lucrată-n noi e via trecem lesne peste-avarii. Sentimente inocente schimbă florile în vază; cât de mult ne luminează calendarele prezente! Numai aripi printre astre, trecem peste orice-abis cu tăria unui vis și emoțiile noastre. Bucuriile adânci unde-și află rost credința, ne veghează-n veci ființa cu-ale spiritului stânci. 2012 Cu brăduțul pe mașină Am pornit veseli
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
obiect straniu ca alea din Muzeul Științei, semănând cu un pendul, dar și cu bateria fără sfârșit a lui Karpen, ceva care să susțină obiectul la care scriu, pentru că eu însămi nu-l mai pot susține, și care totodată să lumineze și să mă țină trează ; să mă oblige ca, așa cum spui, „să fac în continuare ceea ce-mi face plăcere“. Aș fi moștenit, în loc de mașina de gătit cu petrol Sterling-Puritan, mașina de scris cu lampă fără sfârșit Fruchter-Karpen... Cred că
Fructul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]
-
noastre de seminar, a dezbaterilor noastre pe texte, încât Doru mi-a propus, după ce mi-a dat un șervețel să-mi șterg nasul inflamat de plânsul disperat pe această temă, să-mi organizeze el un cenaclu literar acasă. M-am luminat la față și am avut câteva luni un Cenaclu de vineri, printre cutii cu cărți (căci nu ne mutaserăm chiar de tot), burta mea enormă (unde se cocea Mira) și viermuielile Nonei (care, de altfel, mergea deja pe picioarele ei
Despre natură, anotimpuri, animale tofelul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Mihaela Ursa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1783]
-
mine), așa simt acum, în spitalul ăsta cristalin din centrul Elveției, cum se deschide o breșă semnificativă în plictiseala apăsătoare, ca un cocon de vată, a ultimelor luni, un interval distinct care ne cuprinde pe toți trei și care se luminează semnificativ în jurul micului pat cu geamuri de sticlă prin care Dora mă privește ca pe singura ființă din lume care contează. E o experiență, ce să zic, este, până acum, Experiența. Duminică dimineața, pe la 6, când m-au adus în
Baby blues (jurnal pentru Dora). In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Sora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1782]
-
și Secu, trecut în anul 2008 în rândul sfinților și care, din rânduiala lui Dumnezeu, își are mormântul tot în Mănăstirea Secu, în partea stângă a bisericii mari. Cuvioșii monahi maritirizați de către turci în anul 1821 în curtea Mănăstirii Secu, luminează și ei în ceruri, în candelabrul de sfinți împreună cu Cuvioșii Părinți Vichentie Mălău ( † 1945 ) și Antim Găină ( † 1975 ). Aceștia sunt doar câțiva pe care îi cunoaștem și Dumnezeu dorește să-i proslăvească, însă câți sunt cei ce s-au sfințit
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
lacrimă de Mamă - Fiecare mănăstire și biserică are în interiorul ei o icoană de suflet, o icoană încărcată de istorie și sfințită cu rugăciunile cuvioșilor, căutată de pașii pelerinilor ce mereu au cercetat-o cu evlavia cuvenită. Chipurile răsărite din icoane, luminate de candele nestinse și îndreptate mereu spre noi au îmblânzit timpuri apăsătoare și au întărit nădejdea în inimi încercate de valurile vieții. Câte ar putea povesti o astfel de icoană !? Câte rugăciuni fierbinți au fost așezate în fața ei, câte lacrimi
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
luminii prin sfântul Botez și am văzut slava Ta plină de har și adevăr (Ioan 1, 14). Dar o, Dătătorule-de-lumină Doamne, Carele ești lumina văzută de cei care au stat în întuneric; Stăpâne Doamne, Carele ești Lumina cea adevărată, care luminezi pre tot omul care vine în lume (Ioan 1,9), singura Lumină a lumii și lumina vieții oamenilor, de a Cărui slavă este plin tot universul, căci Tu ai venit ca lumină în lume prin pogorârea Ta în trup, deși
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
ascultă-mă pre mine, păcătosul, în acest ceas și dă-ne nouă și lor să umblăm în Lumina Ta și să locuim în ea cât timp vom avea lumina vieții de față. Fă, Doamne, ca lumina faptelor noastre bune să lumineze înaintea oamenilor, ca ei să Te slăvească pre Tine împreună cu Cel fără-deînceput al Tău Părinte și Duhul Tău cel Sfânt. Căci Tu ne-ai așezat lumină neamurilor, ca să luminăm pre cei ce umblă întru întuneric, dar lucrând răul, am iubit
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
vieții de față. Fă, Doamne, ca lumina faptelor noastre bune să lumineze înaintea oamenilor, ca ei să Te slăvească pre Tine împreună cu Cel fără-deînceput al Tău Părinte și Duhul Tău cel Sfânt. Căci Tu ne-ai așezat lumină neamurilor, ca să luminăm pre cei ce umblă întru întuneric, dar lucrând răul, am iubit întunericul mai mult decât lumina, căci oricine face răul urăște lumina, după cuvântul Tău cel nemincinos. De aceea păcătuind, ne poticnim zilnic pentru că umblăm în întuneric. Dă-ne să
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
dus unde erau vapoarele, zice. — Acum știu precis unde-ai fost, zic. Te-ai dus la Brie Basin. — Da, cred că așa-i zice. Aveau niște lifturi și niște macarale mari și-ncărcau vapoarele și-am văzut și niște vapoare luminate În docurile de uscat, așa că am luat-o peste cîmp și m-am dus acolo, zice. — Și pe urmă ce-ai mai făcut? zic. — Ei, mai nimic, zice. M-am Întors peste cîmp după un timp și-am intrat ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și slabă, atît de topită că părea un simplu Înveliș de piele pe oase, se aduna Într-un nas mare și coroiat, astfel Încît aproape că nici nu se putea numi un chip omenesc, ci un mare cioc al morții, luminat de doi ochi strălucitori și lacomi și colorat pe laturi de două flamuri roșii arzătoare. Și totuși, În ciuda urîțeniei datorate bolii devastatoare, era un chip ce-ți rămînea În amintire și te impresiona, un chip de o tragică noblețe, purtînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
plata și o porni Înapoi de-a lungul culoarului, din vagon În vagon, prin trenul ce Înainta grăbit. CÎnd ajunse la loc, În compartiment, văzu că muribundul zăcea exact ca mai Înainte, Întins pe fotoliu, iar luna continua să-i lumineze fața, asemănătoare unui cioc uriaș. Omul nu-și schimbase poziția absolut deloc și totuși tînărul sesiză de Îndată o schimbare subtilă, fatală, imposibil de precizat. Ce să fie oare? Se așeză din nou și rămase un timp cu ochii țintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cu ochii țintă la făptura tăcută, fantomatică, din fața lui. Oare mai respira? I se părea, era aproape sigur că vede ritmul respirației sale, mișcarea pieptului ros de boală, și totuși nu era sigur. Dar ceea ce vedea acum clar, În Întunericul luminat de lună, era un firicel de un roșu aprins pornind din colțul buzelor strînse și pata mare, de un roșu aprins, de pe podea. Ce era de făcut? Ce putea face? Lumina obsedantă și fatală a lunii parcă Îi umpluse sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cel chior a fost mînat spre țărm și aproape sfărîmat. Printr-o adevărată minune a reușit să se strecoare printr-o strîmtoare, iar la ivirea zorilor s-a trezit plutind liniștit Într-un canal larg, cu apă sidefiu-cenușie. CÎnd se lumină bine, descoperi un șir lung de insule și bancuri de nisip care alcătuiau o barieră pustie Între mare și țărm și care Închideau acest golf sau canal, În care se afla. Departe, spre apus, se deslușea linia țărmului, care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
să mă strîngă-n brațe și să mă sărute, și tot așa. Am căutat din nou, și eu și copiii, dar fără folos - acolo nu era nimic că, dacă era, găseam noi. Atunci am căzut pe gînduri și deodată m-am luminat, mă și mir cum de nu mi-a trecut prin gînd mai Înainte... „Haideți, copii“ - le-am zis și le-am făcut cu ochiul, pricepi - „veniți să mergem să facem o plimbare prin oraș. Domnule Grant, noi ne-ntoarcem peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
care foloseau ei... i-am spus eu după aia lui Ben că arăta de parcă-l scrijelase o găină cu ghearele... și i-l tot arăta zicînd: „’Tanța, ’tanța“. „Vai de mine!“ - am strigat, sigur că am priceput atunci, m-am luminat deodată, mă și mir cum de nu mi-a trecut prin cap mai demult! „Sigur că da“ - am zis - „e vorba de chitanță, asta tot vrea să ne spună!“ „Da“- zice chinezul și-ncepe să zîmbească, atîta lucru pricepea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
atunci am auzit... se furișa pe aleea din spatele casei, apoi am auzit gardul scîrțîind sub fereastră... și-apoi s-a strecurat tiptil și-a-nceput să se tîrască de-a lungul verandei de la ușa sufrageriei. „Doamne!“ - am zis, m-am luminat deodată, am priceput - „au venit! sînt aici! Ce să mă fac, singură cu copiii, cum să dau piept cu niște criminali?“ Atunci am priceput, firește, Înțelesul Înștiințării: „Doi... doi“ și „Douăzeci... douăzeci“ - mă Înștiința pe mine și pe tatăl tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pe la noi pe-acasă, la zece fără douăzeci de minute negreșit, În a șaptesprezecea zi a lui octombrie s-au născut În noaptea aceea doi gemeni - Ben și Grover. A doua zi, cînd stăteam Întinsă și mă gîndeam, m-am luminat deodată, am priceput, firește, ce-au Însemnat toate astea. Taina s-a dezlegat. Și asta-i toată povestea, chiar așa s-au petrecut toate. „Doi... doi“ spunea primul glas și „douăzeci... douăzeci“ - spunea celălalt. Acum ți-am spus tot. „Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Îi poate dărui Anei frumoase blide pictate și căni de lut, o poate învăța să lucreze ea însăși cu vestita roată a olarului... Dar iată că lângă Ana și lângă Artist tocmai a sosit în zbor Măiastra, o pasăre care luminează și strălucește ca aurul. Pare făcută din aur curat, seamănă cu toate păsările de pe Pământ dar este și un fel de oglindă în care te poți vedea bine și, privindu-te, să simți că îți vine să zbori. Să te
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
de cât respirația, își recunoscu înfrângerea zâmbind, și zise: - Este puterea celor tineri. Dar pun pariu că sunt alte jocuri la care pot să te întrec. Simpaticul copil mai avu nevoie de câteva exerciții de respirație. Dar fața i se luminase deja. - Pun pariu că nu poți să mă bați la Scroob, spuse în cele din urmă puștiul de 12 ani. Mama nu mai vrea să joace cu mine pentru că sunt prea bun pentru ea. Gosseyn spuse: - Va trebui mai întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
către Gosseyn și spuse pe un ton aproape de scuză. - N-o să ne faci nici un fel de probleme, nu-i- așa, domnule Gosseyn? Gosseyn dădu din cap zâmbind. - Sunt prietenul tău și partenerul tău de joacă de-acum înainte. Fețișoara lui se lumină. - Grozav! O să ne distram de minune. Se-ntoarse fericit către femeie și spuse: - Să te porți bine cu el, mamă. Femeia dădu din cap. - O să mă port exact ca și cu tatăl tău. - O, doamne! Băiatul tremura. Ochii lui albaștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
paznic de noapte. Cei doi bărbați și intrușii priveau la Enin care se apropie de instrument. Băiatul cercetă din ochi piesele transparente din interior. Apoi examină butoanele computerului. În cele din urmă, întinse mâna și răsuci un buton. Ecranul se lumină. Imaginea părea să reprezinte un oraș subacvatic și populația sa, amenințată de niște animale marine uriașe. Era ușor de dedus că jucătorul avea misiunea de a ucide creaturile atacatoare cu armele controlate de computer. În timp ce Gosseyn privea zâmbind. Împăratul Dzan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]