10,288 matches
-
Îl obligă închinarea care zice: "Prieten prietenului, dușman dușmanului" Aliotmanului. Câteva clipe, Ștefan rămâne mut. În cele din urmă, bolborosește: Și el?... Încă un pumnal... Încă... Boierii izbucnesc: Trădătorul! Vânzătorul! Un nemernic. Iudă! Când te bagi în haită, urli ca lupii! Când te gândești că Măria ta l-ai făcut domn! Eu l-am făcut, eu îl desfac! se dezlănțuie Ștefan. Niciodată n-am rămas dator. Nu-s omul care atunci când a primit o palmă să întind și obrazul celălalt. Păzește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
a jurat doar... Și năvrapii? Câți?! Câți?! Să tot fie la douăzeci de mii... Unii îndeamnă spre Cetatea de Scaun, alții, coboară pe Nistru, spre Chilia și Cetatea Albă, să se unească cu turcii. Mâna lungă a Padișahului a stârnit lupii din bârlog! se dezlănțuie Ștefan. Vin în haită! Ne-au împresurat din trei părți. Din față, de peste Dunăre, turcii! Din spate, de peste Nistru, tatarii! Din coaste, de peste Milcov, frații noștri muntenii! Ne strâng într-un clește! Și noi, la mijloc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
se smulge el brutal gândului. Știai?! Bănuiam! Și Alexa! Împreună... Și Alexa?! Alexa?!... N-aș fi crezut... De Alexa rău îmi pare. În cine să mai crezi? Și Negrilă! Toți trei! Și Negrilă?! Iată cine grijea de "sângele Domnului"... Pui lupul să păzească oile!... Gândeam că se poate ocârmui fără gâde, dar văd că nu este cu putință... I-am muncit la cazne, se laudă Duma. Negrilă, când a văzut fierul înroșit, a prins limbă și a mărturisit toată urzeala hitleniei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Ștefan zâmbește ironic: Nu-s eu "Năzdrăvanul Moldovei"? O, Sihastre, spune apoi, visător, de-aș fi avut răgaz de puțină pace... Barem câțiva ani, să-mi așez țara... Ce grădină aș fi făcut din Moldova... Dar nu m-au lăsat lupii! Nu mă lasă! Mereu, mereu cu sabia! Mereu, mereu a trebuit să scurm în cenușă, să iau totul de la capăt, ca în blăstămul acela în care ce zidești ziua se dărâmă noaptea... E un blăstăm păgân, din vechime, care zice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și pentru clipa de fericire. Ar fi prea frumos să fie adevărat... Daniil zâmbește vinovat: Eu cred! Așa va fi! Trebuie să crezi, și va fi! Cred! Tăcere. Vântul aduce de departe, o dată cu foșnetul frunzelor și urletele unei haite de lupi... Ștefan tresare și smulge sabia: Calul!!... Daniil îl oprește printr-un gest potolit: Nu-i nevoie! Vorbesc eu cu ei! Să vorbești?! întreabă Ștefan stupefiat. Cu lupii?! Daniil zâmbește enigmatic: Ne cunoaștem... Și eu în felul meu -, și eu sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Tăcere. Vântul aduce de departe, o dată cu foșnetul frunzelor și urletele unei haite de lupi... Ștefan tresare și smulge sabia: Calul!!... Daniil îl oprește printr-un gest potolit: Nu-i nevoie! Vorbesc eu cu ei! Să vorbești?! întreabă Ștefan stupefiat. Cu lupii?! Daniil zâmbește enigmatic: Ne cunoaștem... Și eu în felul meu -, și eu sunt un lup singuratic, adaugă Sihastrul și iese. Ștefan bagă sabia în teacă și mormăie: "Vorbesc cu lupii"... Îi solomonește... Aiasta-i curată vrăjitorie! Ștefan dă ocol chiliei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
tresare și smulge sabia: Calul!!... Daniil îl oprește printr-un gest potolit: Nu-i nevoie! Vorbesc eu cu ei! Să vorbești?! întreabă Ștefan stupefiat. Cu lupii?! Daniil zâmbește enigmatic: Ne cunoaștem... Și eu în felul meu -, și eu sunt un lup singuratic, adaugă Sihastrul și iese. Ștefan bagă sabia în teacă și mormăie: "Vorbesc cu lupii"... Îi solomonește... Aiasta-i curată vrăjitorie! Ștefan dă ocol chiliei. A rămas singur... Singur cu Iisus... Se oprește, se proțăpește înaintea Lui, încrucișează brațele la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Vorbesc eu cu ei! Să vorbești?! întreabă Ștefan stupefiat. Cu lupii?! Daniil zâmbește enigmatic: Ne cunoaștem... Și eu în felul meu -, și eu sunt un lup singuratic, adaugă Sihastrul și iese. Ștefan bagă sabia în teacă și mormăie: "Vorbesc cu lupii"... Îi solomonește... Aiasta-i curată vrăjitorie! Ștefan dă ocol chiliei. A rămas singur... Singur cu Iisus... Se oprește, se proțăpește înaintea Lui, încrucișează brațele la piept și, ironic, impertinent chiar, îi vorbește: Plecăciune Mântuitorule! Plecăciune! Acu, Iisuse din Nazaret, între
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
De nu te lași și nu te lași până la moarte... nu poți fi înfrânt!"... Numai de-aș găsi o cămeșă... Și niscai opinci... mai ales opincile... "Miluiește-mă Iisuse, după mare mila ta!!"... Daniil intră. Ștefan se ridică repede... Cu lupii m-am înțeles, spune Sihastrul, scuturându-și sutana udă și râde. Au plecat. Ce lupi "bine crescuți"... Mai greu cu căluțu'. M-a fugărit pădurea toată... Un "Năzdrăvan"! Ștefan, cu piciorul pe scaun, își leagă cârpele: O sfoară ai? Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de-aș găsi o cămeșă... Și niscai opinci... mai ales opincile... "Miluiește-mă Iisuse, după mare mila ta!!"... Daniil intră. Ștefan se ridică repede... Cu lupii m-am înțeles, spune Sihastrul, scuturându-și sutana udă și râde. Au plecat. Ce lupi "bine crescuți"... Mai greu cu căluțu'. M-a fugărit pădurea toată... Un "Năzdrăvan"! Ștefan, cu piciorul pe scaun, își leagă cârpele: O sfoară ai? Am... Îi întinde un curmei și o pânză de in. Ștefan leagă cârpele. Un tril încântător
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
putut să nu se producă. Dacă în acea după-amiază de martie aș fi rămas acasă, așa cum, la un moment dat, plănuisem, și nu m-aș fi întors la ședința din sala „Dinamo” (balamucul zugrăvitului m-a proiectat însă în gura lupului), sau dacă acolo nu m-aș fi manifestat, aș fi terminat facultatea în anul următor, 1960 (în loc de 1962) și aș fi ajuns cu siguranță, prin repartiție, profesor în cu totul alt loc decât în comuna Gruiu de lângă Snagov unde am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
calibrul 14 sau 16. N-am mâncat prea mulți iepuri vânați de tătica. În nopțile de iarnă se ducea „la pândă”. Venea înghețat și plin de promoroacă și ne povestea vedenii fantastice cu vulpi cu cozi lungi și frumoase, cu lupi a căror ochi luminau în nopțile cu lună ca niște lumânări, cu iepurași care alunecau pe zăpadă ca târtanii Bărăganului duși de vânt. Tata era foarte ironic, chiar batjocoritor, iar când se inerva, înjura de lucruri sfinte și folosea cuvinte
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
drum. Frica și imaginația s-au întovărășit și au pus în gândurile copilului tot felul de scenarii de groază: că se răstoară căruța într-o râpă; că se sperie caii și se răstoarnă căruța, că-i iese în drum un lup: că îl atacă niște hoți. Sub această teroare s-a perpelit băiatul o jumătate de noapte. La fiecare foșnet și la fiecare zdruncinătură a căruței se speria și aștepta ce era mai rău. De frică, s-a strâns în coșul
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
să mă întorc acasă. Ei n-au vrut să se întoarcă. Singur mă temeam să mă întorc acasă și nici nu mai știam pe unde să ies din pădure. M-au lăsat în urma lor și m-au speriat că vine lupul să mă mănânce. Am fost adus acasă bolnav și cu încălțările rupte. Vara, când eram cam pe la aceiași vârstă, tata cosea ovăz în grădina din spatele casei și purta opinci făcute din piele crudă de vacă. La amiaza zilei, din cauza căldurii
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
nou mai erau trei copii „de școală”. Și părinții ne-au trimis la școala din Constantinești, un sat situat cam la o distanță de doi kilometri. Iarna era foarte greu de mers la școală. Vântul, viscolul, frigul și frica de lupi, ne îngrozeau. Pentru că trebuia să fim prezenți și dimineața și după masă, ne luam cu noi, în ghiozdan, mâncare pentru amiază și mergeam pe jos la școală. Era un singur învățător pentru cele patru clase, și nu se asemăna cu
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
cu nuiaua. Cu el am făcu clasele a doua și a treia. Când viscolul era prea aspru și gerul prea cumplit absentam. Iarna și dimineața când mergeam la școală, și seara când ne întorceam acasă, era întuneric, încât de frica lupilor, ne însoțea, dimineața unul din părinți, iar seara ne ieșea în cale altul dintre părinții noștri. Pentru clasa a IV-ea s-a înființat școală în „satul nostru” deși nu avea decât șapte sau opt copii. Clasa a fost o cameră
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
scufundată în tenebre. Nu era nici soare și nici zi. În noaptea eternă nu erau stele și nici lună. Totuși, existau tot felul de animale și păsări. Printre animale erau niște monștri hidoși, fără nume, de asemenea: dragoni, lei, tigri, lupi, vulpi, castori, iepuri, veverițe, șobolani, șoareci și tot felul de animale târâtoare ca șopârlele și șerpii. În aceste condiții, umanitatea nu se putea dezvolta, căci animalele și mai ales șerpii distrugeau progenitura oamenilor. Toate creaturile aveau darul vorbirii și erau
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
era copilul lăsat singur acasă pe care eu îl consolam vorbindu-i dulce după ușă sau ștergându-i lacrimile și dăruindu-i colecțiile mele cu Pif? Nu puteam să implic pe nimeni în greutățile mele personale, mai ales la „ora lupului”, în plină obscuritate. 1 martie Începutul primăverii și sfârșitul lucrărilor în apartamentele noastre. Sunt epuizată de efortul de a dormi pe canapea. A fost un coșmar să-i văd în fiecare zi pe cei care au lucrat aici. Acum, s-
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
băiatul. Biata mamă era foarte disperată: nu-și putea abandona copilul, cunoscând viclenia Dragonului, trăind într-o frică permanentă. Puțin mai târziu, tânărul băiat spuse că vrea să vâneze. Mama lui nu vroia să-l lase, vorbindu-i despre Dragon, lupi, urși și șerpi. Dar el spunea: «Mâine mă voi duce la vânătoare». La cererea băiatului, unchiul său (care era atunci singurul bărbat viu) îi făcu un arc cu săgeți, și a doua zi plecară amândoi la vânătoare. Vânară căprioare sus
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
mult: am fost fericit, chiar n-am mai fost atât de fericit de când te cunosc, de când te iubesc. Niciodată! Acum, când m-am despărțit de tine, îmi e rău, des, foarte des. Angoasa mă înșfacă deodată de gât, ca un lup flămând. Mă apăr, mă agit, dar asta nu servește la nimic; sunt victima ei. Devin mai neliniștit, un prizonier al angoasei... Din când în când, o licărire luminează celula mea, o lucire reușind să traverseze carourile groase și mate ale
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
pe care omul cu cartea trebuia să-l accepte ca pe un fatum special. Presupunea o relativă “proprietate” peste o clasă, câteva bănci și un număr diferit de elevi; viețuirea schimbătoare lângă cele mai interesante locuri (unde câinii dormeau cu lupii într-un straniu “pact de neagresiune”; mese servite uneori doar la praznice și hramuri; întâlniri rarisime cu zeul automobil și mult mai frecvente cu hoții de cai; o devoțiune exemplară către centrele laice de pe7 lerinaj anual de la inspectoratele regionale
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
de mama și surori, am luat drumul pribegiei, mai exact al căutării unui rost. și iată-mă angajat la Fabrica de cherestea “Raux et Lalu” la Cosmești. Câte 9 kilometri la dus și la întors, iarna cu felinarul pentru contra lupilor în brațe, credeam c-am să îmbătrânesc numărând pe metri, pe pași, pe talpă la talpă drumul. Dar n-a fost să fie așa. Nu știu ce mă îndeamnă într-o zi, atunci când am dus la contabilitate lemne de foc
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
convinsă că domnul învățător suplinitor și director totodată are dreptul să se bucure de căldură în sala de clasă unde, seara, își priponea caprele patului pentru odihnă. Pe prispele caselor fără garduri, deh, lemne de foc!, câinii dormeau laolaltă cu lupii într-un pact de neagresiune pe care doar doamna natură îl poate înțelege. Copiii, indiferent de ce-or zice sociologii, erau extraordinari. Neculai Cioroi, oficial Oprea, Marina Petrișor, premianți benne merenti; Vasile Roman, un artist al viorii, Sâlimon Nicolaeă Erau
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
sănătoși, casă de piatră dar bilete nu-s. - și asta te face să zâmbești? Aș vrea să te văd și eu trecând pe coaja gheții cu sania gata-gata în orice moment să cadă în adâncul apelor dacă nu te termină lupii. și toate astea pentru un spectacol la care dumneata zici că nu se poate intra. - Dar ce-i aici, Vasilică, întreabă atras de voci și de întâmplare însuși posesorul celebrului nas, Tănase. S-a anunțat cutremurul? Vin turcii? C-o
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
nu se poate intra. - Dar ce-i aici, Vasilică, întreabă atras de voci și de întâmplare însuși posesorul celebrului nas, Tănase. S-a anunțat cutremurul? Vin turcii? C-o fi, c-o păți ne ascultă povestea repetată cu drumul, cu lupii și rechinii de sub gheață, surâde larg și spune replica pe ca re n-am s-o uit toată viața: - Vasilică dragă, pentru domnul și domnișoara învățătoare cele mai bune locuri la lojă. și eu am fost învățător iar ei, în
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]