8,221 matches
-
Hg. Majoritatea variațiilor presiunii LCR se datorează compresiunii asupra venei jugulare sau datorită tușitului. Lichidul cefalorahidian se formează în două etape succesive. În primul rând, ultrafiltrarea plasmei în lichid extracelular are loc prin pereții capilarelor fenestrate, lichidul trecând apoi prin membrana bazolaterală a celulelor epiteliale coroidale. În următoarea etapă, celulele epiteliale coroidale secretă fluidul în ventriculi. Formarea LCR are loc prin transferul NaCl și a NAHC, acesta determinând trecerea apei izoosmotic. În tubul proximal renal și intestinul subțire are loc, de
Lichid cefalorahidian () [Corola-website/Science/324672_a_326001]
-
Pompa Na+/K+ în cazul plexurilor coroide este localizată diferit față de alte epitelii, aflându-se în porțiunea apicală, aceasta, în prima etapă scoate Na+ din celulă în LCR. Acest proces este unul activ care generează un gradient de-a lungul membranei bazolaterale, favorizând în a doua etapă intrarea Na+ prin porțiunea bazolaterală printr-un transfer cu H+ și un transport cuplat cu HCO3. În cazul schimbului Na-H, factorul limitant este disponibilitatea H+ intracelular, acesta este generat alături de HCO3 din CO și
Lichid cefalorahidian () [Corola-website/Science/324672_a_326001]
-
sau ganoizii cartilaginoși, condroganoizii (Chondroganoidei) sunt o subclasă de pești osoși primitivi care au multe caractere comune cu peștii cartilaginoși și scheletul lor este în cea mai mare parte cartilaginos și numai parțial osos (format aproape exclusiv din oase de membrană care se află numai în craniu). Coarda dorsală este persistentă, vertebrele lipsesc. Condrosteii actuali reprezintă o grupă specializată de pești, în special bentonici. Etimologia cuvântului condrostei: din greaca "chondros" = cartilaj + și latina "ostei", pluralul lui "osteus", din greaca "osteon" = os
Condrosteeni () [Corola-website/Science/326027_a_327356]
-
așezate în cinci rânduri, care merg de-a lungul corpului. Între ele se găsesc plăci osoase mici sau scutele. Scheletul condrosteenilor este, în cea mai mare parte, cartilaginos. Craniul neural este aproape complet cartilaginos, acoperit la exterior de oase de membrană, care formează bolta, părțile laterale (oasele nazale, frontale, parietale) și baza craniului (parasfenoid și vomer). Craniul este platibazic, cu distanța mare între cele două orbite. Maxilarele sunt alungite. Baza scheletului axial o formează notocordul (coarda dorsală), care se păstrează toată
Condrosteeni () [Corola-website/Science/326027_a_327356]
-
mandibular și este delimitat printr-un șanț slab marcat de masivul frontal al capului. Între proeminența frontală și proeminența primului arc branhial se delimitează o cavitate numită stomodeum, sau gura primitivă a embrionului. Stomodeumul este separat de intestinul primitiv prin membrana orofaringiană. Mezenchimul arcului I este alimentat de capilare de nutriție rezultate din arcul arterial branhial I care deja s-a capilarizat. Din procesele maxilare, care mai târziu vor fuziona cu mugurii nazali, laterali și mediali, se diferențiază la adult: Medial
Arc branhial () [Corola-website/Science/326404_a_327733]
-
fuziona cu mugurii nazali, laterali și mediali, se diferențiază la adult: Medial, din mugurii maxilari se formează procesele palatine care, prin fuzionare pe linie mediană, vor forma palatul secundar. Tot din mezenchimul mugurilor maxilari se mai dezvoltă, ca oase de membrană, osul zigomatic, sozul osului temporal și cea mai mare parte a osului maxilar. Regiunea inferioară a feței, buza inferioară, procesul dentoalveolar inferior, mușchii masticatori și osul mandibula se vor diferenția din procesele mandibulare. Scheletul arcului branhial I este format dintr-
Arc branhial () [Corola-website/Science/326404_a_327733]
-
sunt mai mari și mai groase, deoarece au rol de apărare și susținere, în timp ce pleurele sunt mai mici și mai subțiri, având funcția de a lega tergitele și sternițele. Între pleure și tergite sau între pleure și sternițe se găsesc membrane de susținere numite “conjunctive” care permit toracelui sași mărească sau să-și micșoreze volumul în timpul respirației, circulației sângelui, etc. Protoracele este mai dezvoltat la insectele alergătoare, săritoare și săpătoare (blatide, ortoptere, unele coleoptere), în timp ce mezotoracele și metatoracele sunt mai dezvoltate
Morfologia insectelor () [Corola-website/Science/322567_a_323896]
-
piele acoperind aripile posterioare foarte fine, precum elitra unui gândac, în principal cu rol de protecție nu atît de zbor. Majoritatea speciile au aceasta structură, deși Arixeniina și Hemimerina nu au deloc aripi și sunt oarbe. Aripile secundare au o membrana foarte fină care se extinde radial dintr-un punct ascuns sub aripa chitinoasă. Chiar dacă majoritatea urechelnițelor sunt capabile de zbor, sunt foarte rar văzute zburând. Venatura (structura venelor) este unică. Speciile epizoice, câteodată considerate ectoparazite, nu au aripi. Sistemul neuroendocrin
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
acest caz, distincția principala față de alte preparate este completă dispariție în timp a preparatului, cu avantaje atât pentru organisme, cât și pentru mediul înconjurător. Eliberarea PA este controlată în principal de procesul de dizolvare. Un sistem rezervor constă dintr-o membrana nedegradabilă sau biodegrabilă polimerică care limitează viteza de eliberare și separă că un miez principiul activ de mediul biologic. Sistemele rezervor au fost preparate sub formă de capsule, microcapsule, fibre sau tuburi cu capetele închise. Două tipuri diferite de membrane
Eliberare controlată () [Corola-website/Science/322049_a_323378]
-
membrana nedegradabilă sau biodegrabilă polimerică care limitează viteza de eliberare și separă că un miez principiul activ de mediul biologic. Sistemele rezervor au fost preparate sub formă de capsule, microcapsule, fibre sau tuburi cu capetele închise. Două tipuri diferite de membrane, omogene sau microporoase, au fost utilizate în prepararea de sisteme rezervor. Membranele microporoase au avantajul că principiul activ difuzează prin porii care conțin același mediu că rezervorul. Difuzia controlată în membrane omogene, pe de altă parte, depinde de coeficientul de
Eliberare controlată () [Corola-website/Science/322049_a_323378]
-
că un miez principiul activ de mediul biologic. Sistemele rezervor au fost preparate sub formă de capsule, microcapsule, fibre sau tuburi cu capetele închise. Două tipuri diferite de membrane, omogene sau microporoase, au fost utilizate în prepararea de sisteme rezervor. Membranele microporoase au avantajul că principiul activ difuzează prin porii care conțin același mediu că rezervorul. Difuzia controlată în membrane omogene, pe de altă parte, depinde de coeficientul de partiție membrană-principiu activ. Eliberarea transdermală a principiilor active utilizează ambele mecanisme. De
Eliberare controlată () [Corola-website/Science/322049_a_323378]
-
sau tuburi cu capetele închise. Două tipuri diferite de membrane, omogene sau microporoase, au fost utilizate în prepararea de sisteme rezervor. Membranele microporoase au avantajul că principiul activ difuzează prin porii care conțin același mediu că rezervorul. Difuzia controlată în membrane omogene, pe de altă parte, depinde de coeficientul de partiție membrană-principiu activ. Eliberarea transdermală a principiilor active utilizează ambele mecanisme. De exemplu, preparatul Transderm-Nitro folosește o membrana omogena de copolimer, în timp ce preparatul Transderm-Scop este bazat pe o membrana de polipropilena
Eliberare controlată () [Corola-website/Science/322049_a_323378]
-
activ difuzează prin porii care conțin același mediu că rezervorul. Difuzia controlată în membrane omogene, pe de altă parte, depinde de coeficientul de partiție membrană-principiu activ. Eliberarea transdermală a principiilor active utilizează ambele mecanisme. De exemplu, preparatul Transderm-Nitro folosește o membrana omogena de copolimer, în timp ce preparatul Transderm-Scop este bazat pe o membrana de polipropilena microporoasa care controleaza viteza de eliberare. Policaprolactona a fost utilizată în prepararea implantului de tip rezervor în produsul contrareceptiv (Capronor). În acest sistem, eliberarea principiului activ este
Eliberare controlată () [Corola-website/Science/322049_a_323378]
-
controlată în membrane omogene, pe de altă parte, depinde de coeficientul de partiție membrană-principiu activ. Eliberarea transdermală a principiilor active utilizează ambele mecanisme. De exemplu, preparatul Transderm-Nitro folosește o membrana omogena de copolimer, în timp ce preparatul Transderm-Scop este bazat pe o membrana de polipropilena microporoasa care controleaza viteza de eliberare. Policaprolactona a fost utilizată în prepararea implantului de tip rezervor în produsul contrareceptiv (Capronor). În acest sistem, eliberarea principiului activ este controlată de difuzie și durează un an, iar membrana de policaprolactona
Eliberare controlată () [Corola-website/Science/322049_a_323378]
-
pe o membrana de polipropilena microporoasa care controleaza viteza de eliberare. Policaprolactona a fost utilizată în prepararea implantului de tip rezervor în produsul contrareceptiv (Capronor). În acest sistem, eliberarea principiului activ este controlată de difuzie și durează un an, iar membrana de policaprolactona este complet degradata după 3 ani de la data implantului. În acest tip de sistem, PA este dispersat uniform într-o matrice insolubila (fază polimerică). Că și sistemele rezervor, sistemele matrice pot fi preparate în diferite forme, incluzând nanoparticule
Eliberare controlată () [Corola-website/Science/322049_a_323378]
-
solvent, sisteme cu difuzie controlală și sisteme controlate chimic. Aceste clasificări reprezintă situații teoretice, unde viteza de eliberare a principiului activ este controlată predominant de interacțiunile cu solventul, cum ar fi umflarea polimerului, de difuzia printr-o matrice polimerică sau membrana, sau printr-un proces chimic cum ar fi degradarea polimerului, eroziunea să sau ruperea legăturii chimice dintre principiul activ și suportul polimeric. Mecanismele de eliberare sunt legate de modul de preparare a sistemelor. Aceste sisteme includ două mecanisme: umflarea polimerului
Eliberare controlată () [Corola-website/Science/322049_a_323378]
-
a PA) depinde de balanța hidrofil/hidrofoba a matricei polimerice și de gradul de reticulare. Osmoza reprezintă al doilea mecanism al eliberării controlate de solvent. Sistemele osmotice sunt compuse dintr-un rezervor ce conține PA care este inclus într-o membrana selectivă pentru apa. Membrana permite trecerea apei dar nu permite trecerea PA. Membrana polimerică are o mică deschidere prin care PA este eliberat ca rezultat al modificării presiunii hidrostatice din sistem. Un exemplu de astfel de preparat este implantul/minipompa
Eliberare controlată () [Corola-website/Science/322049_a_323378]
-
balanța hidrofil/hidrofoba a matricei polimerice și de gradul de reticulare. Osmoza reprezintă al doilea mecanism al eliberării controlate de solvent. Sistemele osmotice sunt compuse dintr-un rezervor ce conține PA care este inclus într-o membrana selectivă pentru apa. Membrana permite trecerea apei dar nu permite trecerea PA. Membrana polimerică are o mică deschidere prin care PA este eliberat ca rezultat al modificării presiunii hidrostatice din sistem. Un exemplu de astfel de preparat este implantul/minipompa Alzet și varianta de
Eliberare controlată () [Corola-website/Science/322049_a_323378]
-
de reticulare. Osmoza reprezintă al doilea mecanism al eliberării controlate de solvent. Sistemele osmotice sunt compuse dintr-un rezervor ce conține PA care este inclus într-o membrana selectivă pentru apa. Membrana permite trecerea apei dar nu permite trecerea PA. Membrana polimerică are o mică deschidere prin care PA este eliberat ca rezultat al modificării presiunii hidrostatice din sistem. Un exemplu de astfel de preparat este implantul/minipompa Alzet și varianta de administrare orală Osmet utilizate în eliberarea controlată a medicamentelor
Eliberare controlată () [Corola-website/Science/322049_a_323378]
-
pe zi la o singură dată pe zi. Sistemele rezervor și matrice reprezintă sisteme în care eliberarea PA este controlată de fenomenul de difuzie. În sistemele rezervor, viteza de eliberare este strict controlată de viteză de difuzie a PA prin membrana polimerică. În cazul sistemelor matrice, viteza de eliberare este controlată de viteză de difuzie a PA prin matricea polimerică. În categoria sistemelor cu eliberare controlată chimic, intră preparatele în care viteza de eliberare a PA este predominant controlată de viteză
Eliberare controlată () [Corola-website/Science/322049_a_323378]
-
de principiu activ prin simpla îndepărtare de pe piele a sistemului și evitarea metabolizării la trecerea prin ficat - unul din cele mai importante dezavantaje ale caii de administrare orale. Sistemele transdermale constau în mod obișnuit dintr-un rezervor de PA, o membrana care limitează difuzia și un strat adeziv pentru atașare pe piele. Aceste sisteme sunt aplicabile numai PA cu potenta mare, deoarece viteza de difuzie prin piele și suprafață de aplicare sunt în general mici. În plus, pot apărea iritații locale
Eliberare controlată () [Corola-website/Science/322049_a_323378]
-
de sodiu care au proprietăți adezive în contact cu salivă. Preparatele de acest tip includ tablete adezive, geluri adezive și plasturi adezivi. Administrarea orală a PA este cea mai populară cale de administrare a medicamentelor. PA este absorbit de diferite membrane în lungul tractului gastrointestinal, astfel încât formă dozata să migreze în circulația sanguina. PA pot fi susceptible degradărilor în diferite moduri, prin hidroliza în stomac, prin reacție enzimatica în intestinul subțire, sau metabolizare pe pereții intestinului, cauzată de microorganismele din colon
Eliberare controlată () [Corola-website/Science/322049_a_323378]
-
plus, barbele lamei externe se inseră deseori de-a lungul rahisului sub un unghi mai ascuțit decât cele ale lamei interne. Ca și la celelalte pene de contur, baza remigelor este pufoasă. Implantarea remigelor se face prin calamus, inserat în membrana alară printr-un fel de teacă, iar fiecare scapus (axul central al penei) este legat cu ceilalți scapus prin ligamente elastice, ce facilitează mișcarea simultană a tuturor penelor în timpul zborului. Partea cărnoasă, baza remigelor, ca și spațiul bazal dintre ele
Pană () [Corola-website/Science/329549_a_330878]
-
Pleura este o membrană seroasă care acoperă pulmonul și căptușește cavitatea toracică, care este un spațiu relativ închis, delimitat de pereții cutiei toracice (coaste) și diafragm. În interiorul cavității toracice se află trei spații seroase, două laterale pentru plămâni și unul ventral și median pentru
Pleură () [Corola-website/Science/329622_a_330951]
-
câteva specii membrele posterioare sunt foarte mult alungite și aspectul acestor animale seamănă cu cel al șoarecilor săritori ("Dipodidae"). Membrele sunt pentadactile (cu cinci degete). Degetele prevăzute cu gheare puternice. La formele acvatice pe picioarele posterioare între degetele se află membrane înotătoare. Formele subterane, bune săpătoare, au un aspect talpoid (de cârtițe): corpul cilindric cu gâtul scurt și aproape neobservat din exterior. Blana la cele mai multe specii este deasă și moale. Culoarea blănii este de obicei monotonă, pe spate de la brun-deschisă la
Cricetide () [Corola-website/Science/329744_a_331073]