8,119 matches
-
lui Nicolae Grigorescu, figură emblematică pentru desprinderea de pictura academică, opțiunile estetice rămân cantonate în zona unor modele exemplare, legate de mediul formativ occidental al fiecăruia dintre artiști. Opțiunile privind eliberarea artei de canonul academic și intrarea ei pe poarta modernității nu fac sistem la nivelul unei școli naționale, care să impună o estetică proprie, novatoare. Nu se pune problema unor "lupte de școală" și a unor delimitări, diferențieri pe baza unor estetici minuțios și clar formulate, fapt caracteristic pentru cultura
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Kalinderu; proiectul nu s-a realizat însă, și colecția s-a risipit. Alexandru Bogdan-Pitești insistă asupra faptului că revista va prelua opere de artă moderne și astfel se va înscrie în circuitul curentelor culturale europene și, prin aceasta, în contextul modernității. În același timp, acest demers va fi individualizat prin publicarea unor lucrări în unicat, destinate numai revistei românești. Nu ne-am mulțumit cu atâta. Am vrut ca într-o revistă română să apară alături cu numele artiștilor noștri și numele
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
model aristocratic. Ideile nu sunt tocmai noi, însă apariția lui Nietzsche în paginile revistei alături de un artist de talia lui Wagner, ambii ilustrând în mod diferit fenomenul decadent, este în măsură să dea o direcție revistei inserată astfel în problematica modernității. "Aristocrații, intelectualii, anarhiștii îl pot lua drept model. Cei dintâi, vor găsi în Super-Omul, mergând peste mulțimea sclavilor, prototipul aristocrației de drept divin. Iar Anarhiștii, vor vedea, la rândul lor, în Super-Omul, pe individul fără prejudecăți, pe revoltatul contra legilor-sfori
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Ceciliei Cuțescu-Storck, cel care-l separă pe cel îndurerat sau perechea de îndrăgostiți de mulțime. Interesul pentru un personaj atât de controversat erotic și investit peiorativ precum Salomeea se află în datele sensibilității care alimentează ficțiunile simboliste, dar și o modernitate finiseculară. După mărturisirea sa, abordarea personajului tincturat decadent în reprezentările diferitelor simbolisme și secesionisme vine din dorința de a contrazice clișeul decadent, pocăința Salomeei fiind preludiul unei posibile expieri a păcatului și nicidecum al damnării. În Fresca unei vieți, volumul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
XX. Toate aceste studii și albume își așteaptă cercetătorul, o teză de doctorat cu acest subiect ar evidenția ceea ce am încercat să pun în evidență, existența unui întreg continent uitat, a unei sensibilități care a modelat indelebil o fază a modernității românești în artele plastice înainte de apariția avangardelor. Așa cum literatura română este de neconceput fără cele câteva generații simboliste, de la cea adunată în jurul cenaclului macedonskian la cercul minulescian și ulterior la singularul Bacovia, și arta plastică nu se poate dispensa de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
zone puțin frecventate. Această carte reprezintă doar o încercare de a deschide un câmp de cercetare vast, aflat la îndemâna cercetătorului, și care ne poate conduce către o viziune mai coerentă nu doar asupra artei plastice simboliste românești, ci și asupra modernității românești în ansamblu, într-una din etapele sale cele mai incitante. Bibliografie I. Teoria și istoria artei (monografii, studii critice) Alexandrescu, Sorin: Figurative Art. Begining and End of the 20th century in Romania, Amsterdam, 1998. Arghezi, Tudor : Scrieri, vol. I
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
2001. Vernant, Jean-Pierre: La morte dans les yeux. Figure de l'Autre en Grèce ancienne. Artémis, Gorgô, Hachette Littératures, 1998. Vârban, Liliana; Ioniță, Ionel; Vasiliu, Dan: Casa Storck, Muzeul Storck, Muzeul Municipiului București, 2005. Vlasiu, Ioana (coordonator), Nicolae Grigorescu și modernitatea, Institutul de Istoria Artei "G. Oprescu" al Academiei Române, Domino, 2008. Vrancea, Angela: N. Vermont, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București, 1956. Weir, David: Decadence and the Making of Modernism, University of Massachusetts Press, USA, 1995. Wittlich, Petr: Prague
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
moderne, mai ales în Germania și Anglia", în Arhiva. Organul Societății Științifice și Literare din Iași, Anul IX, nr. 1 și 2, Ianuarie-Ferbruarie 1898, p. 57. 2 Ibidem, p. 57. 3 Ibidem, p. 62. 4 Matei Călinescu, Cinci fețe ale modernității, Polirom, Iași, 2005. Simbolismul nu se află printre cele enumerate de autor. 5 Hans H. Hofstätter, "Symbolism in Germany and Europe", în Kingdom of the Soul. Symbolist art in Germany 1870-1920, Ingrid Ehrhardt și Simon Reynolds (eds.), Prestel, Munich, Londra
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
biblioteca pictorului, la care se adaugă 20 de albume care au rămas din biblioteca pictorului, cinci atribuite lui Hokusai, două lui Kunisada, unul lui Joshi, unul lui Toyokuni, două lui Kuni. 134 Ioana Vlasiu, "Grigorescu japonizant?", în Nicolae Grigorescu și modernitatea, Institutul de Istoria Artei "G. Oprescu" al Academiei Române, Domino, 2008, p. 92. 135 Ibidem, p. 95. 136 Ibidem, p. 96. 137 Lionel Lambourne, The Aesthetic Movement, Phaidon Press Limited, Londra, 1996, p. 36. 138 Al. Tzigara-Samurcaș, Arta în România, București
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
1909, p. 206. 139 Ibidem, p. 207. 140 Ibidem, p. 208. 141 Ioana Beldiman, Sculptura franceză în România (1848-1931). Gust artistic, modă, fapt de societate, Editura Simetria, București, 2005, p. 101. 142 Vezi Angelo Mitchievici, Decadență și decadentism în contextul modernității românești și europene, Editura Curtea Veche, București, 2011. 143 Ibidem, p. 214. 144 Al. Tzigara-Samurcaș, op. cit., p. 216. 145 Ibidem, p. 217. 146 vezi o analiză pertinentă a demersului critic al lui L. Bachelin și la Ioana Vlasiu, "Réflexions sur
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Limited, Londra, 2000, p. 21. 187 Debora L. Silverman, Art nouveau in fin-de-sičcle France: politics, psychology, and style, Berkeley, University of California Press, 1989. 188 A se vedea capitolul "Bizantinism și decadență", în Angelo Mitchievici, Decadență și decadentism în contextul modernității românești și europene, Curtea Veche, București, 2011. 189 Adriana Șotropa, Visuri și himere, p. 111. 190 Tudor Octavian, Un artist al Casei Regale - Ottilia Michail-Oteteleșanu, Monitorul Oficial R.A. București, 2008, pp. 35-36. 191 Adevărul literar și artistic, seria III, anul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Imprimeria Națională, București, 1940, pp. 7-8. 214 T.A Teodoru, "Cronica artistică, a XII-a expozițiune a Societăței "Tinerimea Artistică"", în Ilustrațiunea Română, direcțiunea Jean Al. Steriadi și A. De Hertz, An. III, nr. 3, martie 1913, pp. 48-49. 215 Modernitatea lui Constantin Brâncuși originează în meșteșugul artei populare românești. 216 D. Karnabatt, "Basmele noastre în artă. Friza decorativă a lui Kimon Loghi", în Seara, An. II, nr. 463, vineri 29 aprilie 1911, p. 1. 217 Virgil Vătășianu, Pictorul Octavian Smigelschi
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
les suites de la piété filiale, Le miracle de roses Lohengrin, Fils de Parsifal, Salomé, Pan et le Syrinx, Persée et Andromede, Les deux pigeons, Paris, Mercure de France. 535 Am analizat această povestire în volumul Decadență și decadentism în contextul modernității românești și europene, Curtea Veche, București, 2011. 536 Lucia Ion Totu, "Pocăința Salomeii", în Rampa, Anul VI, nr. 1377, Duminecă 4 iunie 1922, p. 7. 537 Lucia Ion Totu, "Pocăința Salomeii", în Rampa Anul VI nr. 1377, duminică, 4 iunie
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
creații literare În care Își face prezența expresia artistică a unui spirit cu idei și concepții socotite a fi noi. De cele mai multe ori, acest spirit neagă tradiția, iar din acest punct de vedere, romantismul este curentul literar cu care Începe modernitatea. Atitudinea modernistă este prin definiție anticlasică, antiacademică, anticonservatoare si antitradițională. Modernismul se impune prin opera unor poeți din cea de doua jumatate a secolului al XIX-lea, printre ei numărându-se: Edgar Allan Poe, Charles Baudelaire, Arthur Rimbaud, Stephane Mallarme
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
a format și el În spirit maiorescian, dar socotește că asimilarea formelor pot să creeze fondul. Criticul propune eliminarea decalajelor culturale și modernizarea literaturii pe principiul sincronismului. Aceasta Înseamnă acceptarea schimbului de valori, a elementelor menite să confere noutate și modernitate fenomenului literar. Termenul de „sincronism” provine din franceză; la randu-i, vine din grecescul „syn” (Împreuna) și „cronos”, definind noțional proprietatea unor fenomene de a se produce și manifesta simultan. La baza sincronismului lovinescian stă teoria mutației valorilor estetice; odată cu
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
de Împăratul Roș, drept răsplată pentru omenia sa. Prin ei, Harap Alb constată ciudățeniile firii omenești, are prilejul să cunoască psihologia umană. Concluzii In „Povestea lui Harap Alb” Creangă a retopit structuri epice tradiționale, Într-un stil individualizat, purtând amprenta modernității. De inspirație folclorică sunt: tema (triumful binelui asupra răului) și motivele (călătoria, pețitul, muncile, proba focului, Încercarea puterii, izbânda mezinului, căsătoria), personajele (Craiul, Verde Împărat, Împăratul Roș, fata acestuia, Spânul, Harap Alb), ajutoarele eroului (Gerilă, Setilă, Ochilă, Flămânzilă, Păsări-Lăți-Lungilă, Sfanta
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
traiectoriile existenței personajelor sale. Deși naratorul pare a nu se implica În acțiune, el face mai mult decât atât, comentează permanent evenimentele, ceea ce a și determinat observația că autorul Își prelungește mijloacele criticii În literatură. O tehnică ce ține de modernitatea romanului constă În introducerea În narațiune a unor secvențe tipice genului dramatic, cum este aceea a jocului de cărți de la căpătâiul lui moș Costache, În timpul agoniei sale. Prin intermediul monologului interior, sunt evidențiate gândurile personajelor prezente, fiecare este preocupat de o
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Otiliei” este un roman realist balzacian, obiectiv. Naratorul prezintă viața societății bucureștene de la Începutul secolului al XX-lea, folosind procedee specifice ca realizarea de tipologii, tehnica detaliului, a focalizării, motivul paternității, veridicitatea, depășind Însă modelul realismului clasic, prin elementele de modernitate (spiritul critic și polemic, ambiguitatea personajelor, reflectarea complexă etc). G. CĂLINESCU - PROZATOR CREATOR DE CARACTERE G. Călinescu reprezintă pentru literatura română un reper fundamental. Personalitatea lui se impune printr-o multilaterală preocupare, dacă avem În vedere că este deopotrivă poet
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
au fost zdruncinate, iar noua clasă și așezămintele corespunzătoare erau insuficient de puternice pentru a prelua inițiativa conducerii sociale, nu puteau fi decât „procedurale”, adică expresii ale unei ordini construite socialmente. Iar a construi o ordine socială, așa cum susțin teoreticienii „modernității organizate”, înseamnă a introduce convenții cu privire la modul de a percepe fenomenele sociale, de a acționa în situații recurente și, totodată, a stabili clasificări ale fenomenelor care să îngăduie sporirea inteligibilității și controlul asupra vieții sociale (Wagner, 1994, p. 75-76). Or
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de vastul aparat birocratic și de puterea militară, scria Ștefan Zeletin, îndeplinește rolul de „tutore al burgheziei noastre în procesul de dezvoltare”, concomitent cu rolul de forță disciplinatoare a țărănimii și clasei muncitoare în conformitate cu normele societății burgheze. Această reprezentare a modernității societății românești axată pe locul central al statului ca factor de gestionare și de concentrare a resurselor are o seamă de efecte neanticipate asupra percepției statutului burgheziei care nu au fost intuite de Zeletin, ci de unii teoreticieni socialiști și
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
al dezvoltării societății românești întemeiate pe solidarități specifice Principalii teoreticieni ai modelului dezvoltării întemeiate pe solidarități proprii, specifice identității culturale, etnice a colectivității umane, aparțin romanticii germane, narodnicismului rusesc, poporanismului și țărănismului. Această reprezentare constituie, în esență, o critică a modernității (liberale) venită dinspre un „fond fără forme” și asumă amenajarea unui „spațiu de libertate” în fața instituțiilor statului (Barbu, 1995, p. 14), prin contestarea împrumutului extern ori, în cel mai bun caz, prin admiterea introducerii selective, cu discernământ, a formelor (instituțiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
introducerii selective, cu discernământ, a formelor (instituțiilor și principiilor) străine; în același timp, adepții acestei reprezentări consideră legitimă dezvoltarea organică a societății, înrădăcinată în tradiție, stăpânirea pământului, așezămintele vechi, ortodoxie etc. Printre susținătorii cei mai avizați ai reprezentării tradiționale a modernității susținute de solidarități specifice se numără fondatorii sociologiei poporaniste și țărăniste C. Stere (1865-1936) și Virgil Madgearu (1887-1940). Teza fundamentală a sociologiei poporaniste și țărăniste o constituie ideea că „evoluția agriculturii urmează calea ei proprie”, iar societățile cu un mediu
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
modernizării împărtășesc următoarele prezumții (derivate din paradigma evoluționistă): modernizarea este o schimbare socială unidirecțională, progresivă, graduală și ireversibilă; modernizarea este un proces stadial, desfășurat în faze (fazele modernizării, care, în opinia lui Levy, sunt faze de trecere de la tradiție la modernitate); modernizarea este un proces omogenizant (produce tendințe spre convergență în societățile care se modernizează); modernizarea este un proces de europenizare (americanizare); modernizarea este un proces ireversibil (nu mai poate fi stopat în plus, contactul cu Occidentul induce fatal impulsuri modernizatoare
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
teoriilor dependenței și deci începuturile noii paradigme, care a înlăturat aproape cu totul paradigma sociologiei tranziției, punând în locul ei un alt model de gândire și analiză, cu alte procese dominante decât tranziția de la tradițional la capitalismul dezvoltat și deci la modernitatea capitalistă, evidențiind alte procese dominante, în locul tranziției urmate de succes, și anume: subdezvoltare durabilă, declasări sociale masive, dependențe umilitoare, aculturații alienante, crize identitare profunde etc., cu toate efectele lor subsecvente. Cum s-a afirmat așadar noua paradigmă? Ne relatează pe
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
după zece ani; este paradoxul înapoierii relative a celor dezvoltați). În Europa de Est, modul acesta sincronist de gândire, ilustrat de teoriile modernizării și de sociologia și economia tranziției, este îmbrățișat de politicieni și de „analiști” în mod constant în toată perioada modernității, până după 1989, în ciuda eșecului său repetat. În ciuda celor trei valuri ale eșecului acestui conglomerat de ipoteze și „credințe ideologice” pe care îl numim sincronism, a fost relansat de occidentali și îmbrățișat de est-europeni în ultimul deceniul al secolului tocmai
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]