9,012 matches
-
Teritoriul Liber și s-a aliat cu bolșevicii. Pe 9 februarie, Gărzile Roșii au intrat în Kiev, forțând evacuarea Radei Centrale la Jitomir. În acest timp, în Basarabia se amplifica mișcarea națională, care avea să ducă la proclamarea Republicii Democratice Moldovenești și la unirea cu România de pe 9 aprilie 1918. Resturile armatei ruse au trecut de partea celor două tabere aflate în conflict; bolșevicii și Rada Centrală. O excepție notabilă a fost Mihail Drozdovski, care s-a alăturat Mișcării Albe, a
Războiul de Independență al Ucrainei () [Corola-website/Science/319748_a_321077]
-
format și a condus mai apoi o revoltă populară bucovineană armată. Armata sa cuprindea nu numai trupele de jandarmerie din Bucovina, ci și numeroși voluntari de diferite etnii și meserii. Punctele cheie ale rezistenței au fost Gura Humorului și Câmpulung Moldovenesc. Trupele lui Fischer nu numai că au respins forțele inamice, ci au recâștigat și controlul asupra capitalei, dar numai pentru o scurtă perioadă. Rușii conduși de generalul Andrei Selivanov au ocupat din nou Cernăuțiul la 20 noiembrie 1914. El a
Eduard Fischer () [Corola-website/Science/319068_a_320397]
-
urmare a cedării de către România a Basarabiei și nordului Bucovinei către URSS în urma ultimatumului sovietic. Această frontieră separa regiunile istorice ale Moldovei occidentale și Moldovei orientale (cunoscută ca și "Basarabia"). În august 1940, a avut loc delimitarea frontierelor dintre RSS Moldovenească și RSS Ucraineană (ambele republici sovietice din cadrul URSS). În 1991, odată cu destrămarea URSS, au fost formate noile state Ucraina și Republica Moldova, care au preluat granițele fostelor republici sovietice. În contextul accentuarii foametei din Basarabia, la sfârșitul anului 1946 - începutul lui
Frontiera între Republica Moldova și România () [Corola-website/Science/319111_a_320440]
-
1939) România, confruntată cu amenințarea agresiunii militare și a ocupării sovietice, a fost silită să cedeze teritoriile râvnite de URSS. Frontiera româno-sovietică a fost fixată în iunie 1940 de către o comisie sovieto-română constituită ca urmare a cedării. Frontiera dintre RSS Moldovenească și RSS Ucraineană, pe atunci administrativă în interiorul URSS, a fost delimitată în august 1940 de o comisie societică, în jurul zonelor unde Moldovenii erau atunci peste 75% din populație, fără să se țină cont de "principiul viabilității frontierelor" definit de geograful
Frontiera între Republica Moldova și Ucraina () [Corola-website/Science/319121_a_320450]
-
jazz a muncitorilor tutungii din Moscova, condusă de Nikolai Markov, a pus pe picioare o întreagă industrie de producere a unor discuri clandestine, care ar fi fost cântate de Leșcenco. Discurile erau comercializate clandestin în RSFSR, RSS Ucraineană și RSS Moldovenească. Un disc vândut cu mult succes cuprindea melodia , pe care Leșcenco nu a cântat-o niciodată. Chiar până la începutul anilor 60 se puteau cumpăra, pe sub mână, copii ale discurilor lui Leșcenco, copiate pe plăci de radiografie. Personalități din nomenclatura PCUS
Petre Leșcenco () [Corola-website/Science/319101_a_320430]
-
Frontiera între Republica Moldova și Transnistria este o graniță unilaterală instituită de autoritățile separatiste ale autoproclamatei Republici Moldovenești Nistrene (nerecunoscută de nici un stat membru al ONU) pentru a delimita teritoriul controlat de rebelii separatiști transnistreni de cel al Republicii Moldova. Acest sector de frontieră are o lungime de 411 km și nu este păzit decât de autoritățile separatiste transnistrene
Frontiera între Republica Moldova și regiunea transnistreană () [Corola-website/Science/319123_a_320452]
-
urmare a cedării de către România a Basarabiei și nordului Bucovinei către URSS în urma ultimatumului sovietic. Această frontieră separa regiunile istorice ale Moldovei occidentale și Moldovei orientale (cunoscută ca și "Basarabia"). În august 1940, a avut loc delimitarea frontierelor dintre RSS Moldovenească și RSS Ucraineană (ambele republici sovietice din cadrul URSS). În 1991, odată cu destrămarea URSS, au fost formate noile state Ucraina și Republica Moldova, care au preluat granițele fostelor republici sovietice. Pe 2 septembrie 1990, în zona moldovenească aflată în stânga Nistrului, a fost
Frontiera între Republica Moldova și regiunea transnistreană () [Corola-website/Science/319123_a_320452]
-
loc delimitarea frontierelor dintre RSS Moldovenească și RSS Ucraineană (ambele republici sovietice din cadrul URSS). În 1991, odată cu destrămarea URSS, au fost formate noile state Ucraina și Republica Moldova, care au preluat granițele fostelor republici sovietice. Pe 2 septembrie 1990, în zona moldovenească aflată în stânga Nistrului, a fost autoproclamată "Republica Sovietică Socialistă Moldovenească Transnistreană" (RSSMT), care și-a proclamat unilateral independența la 25 august 1991 sub numele de "Republica Moldovenească Nistreană". La 27 august 1991, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Declarația de Independență a
Frontiera între Republica Moldova și regiunea transnistreană () [Corola-website/Science/319123_a_320452]
-
republici sovietice din cadrul URSS). În 1991, odată cu destrămarea URSS, au fost formate noile state Ucraina și Republica Moldova, care au preluat granițele fostelor republici sovietice. Pe 2 septembrie 1990, în zona moldovenească aflată în stânga Nistrului, a fost autoproclamată "Republica Sovietică Socialistă Moldovenească Transnistreană" (RSSMT), care și-a proclamat unilateral independența la 25 august 1991 sub numele de "Republica Moldovenească Nistreană". La 27 august 1991, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Declarația de Independență a Republicii Moldova, al cărei teritoriu cuprindea și raioanele din stânga Nistrului. În
Frontiera între Republica Moldova și regiunea transnistreană () [Corola-website/Science/319123_a_320452]
-
care au preluat granițele fostelor republici sovietice. Pe 2 septembrie 1990, în zona moldovenească aflată în stânga Nistrului, a fost autoproclamată "Republica Sovietică Socialistă Moldovenească Transnistreană" (RSSMT), care și-a proclamat unilateral independența la 25 august 1991 sub numele de "Republica Moldovenească Nistreană". La 27 august 1991, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Declarația de Independență a Republicii Moldova, al cărei teritoriu cuprindea și raioanele din stânga Nistrului. În anul 1992 a avut loc un conflict militar între autoritățile moldovene și forțele separatiste rebele, care au
Frontiera între Republica Moldova și regiunea transnistreană () [Corola-website/Science/319123_a_320452]
-
Frontiera unilaterală între Republica Moldova și Transnistria se află aproape în întregime pe fluviul Nistru, cu excepția orașului Tighina (Bender) de pe malul drept al Nistrului, care este ocupat de autoritățile separatiste. Din punctul de vedere al comunității internaționale, care nu recunoaște "Republica Moldovenească Nistreană", acest segment este o parte a frontierei moldo-ucrainene.
Frontiera între Republica Moldova și regiunea transnistreană () [Corola-website/Science/319123_a_320452]
-
și conducător de doctorate. Concomitent cu activitatea didactică, dar și în perioada anterioară, Vasile Harea a desfășurat o vastă și variată muncă științifică și publicistică. Încă din ultimul an de seminar (1916) devine colaborator, iar apoi redactor al ziarului "Cuvîntul moldovenesc", la conducerea căruia se afla Pantelimon Halippa. Între anii 1917-1918 devine unul dintre cei mai combativi ziariști ai presei românești din Chișinău. Atât la "Cuvântul moldovenesc" (ca redactor și, apoi, prim redactor), cât și la "România nouă" (1918), publicație editată
Vasile Harea () [Corola-website/Science/319143_a_320472]
-
din ultimul an de seminar (1916) devine colaborator, iar apoi redactor al ziarului "Cuvîntul moldovenesc", la conducerea căruia se afla Pantelimon Halippa. Între anii 1917-1918 devine unul dintre cei mai combativi ziariști ai presei românești din Chișinău. Atât la "Cuvântul moldovenesc" (ca redactor și, apoi, prim redactor), cât și la "România nouă" (1918), publicație editată de Onisifor Ghibu, Vasile Harea a fost o prezență remarcabilă. După Actul Unirii de la 27 martie 1918, a fost redactor la oficiosul "Sfatul Țării", iar din
Vasile Harea () [Corola-website/Science/319143_a_320472]
-
al înaltei responsabilități civice față de tradiția națională. Această jumătate de secol, din momentul oficializării instituției, a permis teatrului liric moldav să-și facă o imagine distinsă atît în spațiul exunional, cît și în cel european. Scena lirică a fostei RSS Moldovenești era una dintre cele mai prestigioase, dar și mai ambițioase din zecile de teatre lirice ce funcționau pe întinsul URSS. Multe partituri universale erau în premieră, pe Uniune, montate la Chișinău, și doar după aceea pe alte scene,
Teatrul Național de Operă și Balet „Maria Bieșu” din Chișinău () [Corola-website/Science/319186_a_320515]
-
la Odesa pentru lucrări de cancelarie, unde s-a aflat până la începutul Revoluției din octombrie. Din primele zile aflării sale la Odesa a făcut agitație printre moldoveni explicând necesitatea obținerii autonomiei Basarabei. Tot în acel an devine președintele Comitetului Național Moldovenesc de la Odesa . A participat activ la fomarea Sfatului Țării, fiind printre cei mai devază militanți pentru unirea Basarabiei cu România. În chemările către basarabeni lansate în aprilie 1917, Emanoil Catelli spunea: După realizarea unirii Emanoil Catelly este numit în funcția
Emanoil Catelly () [Corola-website/Science/319201_a_320530]
-
cei mai devază militanți pentru unirea Basarabiei cu România. În chemările către basarabeni lansate în aprilie 1917, Emanoil Catelli spunea: După realizarea unirii Emanoil Catelly este numit în funcția de Director general al Agriculturii în Directoratul General al Republicii Democratice Moldovenești . Postul a fost deținut până în noiembrie 1918, când a fost dizolvat Directoratul. În perioada anilor 1919 - 1923, E. Catelly îndeplinea funcția de judecător popular în Nădușița, județul Soroca. În 1920 devine membru al Partidul Național Liberal, care era la guvernare
Emanoil Catelly () [Corola-website/Science/319201_a_320530]
-
de meritorii se prezintă notele bibliografice și cele explicative asupra unor personaje culturale astăzi obscure” (Șerban Cioculescu). Cu o acuratețe remarcabilă a informației, a întocmit mai multe antologii de poezie și proză românească. Ca folclorist a tipărit culegerea "Cântece poporane moldovenești" (1928), unde relevă repertoriul rapsodului Nastasă Crețu din Drăgușeni - Suceava (231 de cântece bătrânești, hore și chiuituri).
Gheorghe Cardaș () [Corola-website/Science/319228_a_320557]
-
din satul Fundu Moldovei. Episcopul Eugenie Hacman al Bucovinei l-a hirotonit ca diacon la 29 februarie 1868 și apoi, după câteva zile, ca preot. A activat un an și jumătate ca administrator parohial la Biserica Sf. Nicolae din Câmpulung Moldovenesc, după care a fost transferat la biserica din satul Ciocănești. Este numit ca paroh la Ciocănești (30 martie 1870 - 1874), la Jadova (1874-1884) și la Vatra Dornei (1884-1904). Ca urmare a calităților dovedite, i s-au conferit funcții administrative importante
Ghideon Balmoș () [Corola-website/Science/319320_a_320649]
-
modest, printre prevederi figurând: “adâncirea și lărgirea autonomiei Bucovinei, dezvoltarea cultural-națională prin înființarea de școli românești și folosirea limbii române în administrație și justiție, autonomia bisericească, convenția vamală cu România, etc.” La adunarea din 3/15 februarie 1892, de la Câmpulung Moldovenesc, el a fost ales printre conducătorii societății Concordia. Ca urmare a conflictului Mustață - Pace, cei 14 deputați evrei, poloni, armeni și ruteni i-au atacat dur pe conducătorii societății politice “Concordia” și au luat partea guvernatorului Anton Pace. Ei și-
Ghideon Balmoș () [Corola-website/Science/319320_a_320649]
-
a fost dizolvată Dieta Bucovinei. La 18/30 august 1898, a fost ales ca membru în Comitetul Național al Partidului Național Radical Român. La alegerile din 1898, a fost nominalizat candidat guvernamental în alegeri, dar a pierdut în districtul Câmpulung Moldovenesc în fața dr. George Popovici (32 voturi contra a 37 de voturi obținute de contracandidatul său). A fost nominalizat la 4 noiembrie 1901 candidat al Partidului Poporal Național pentru mandatul dietal din districtul politic Câmpulung, fiind deputat în Dieta Bucovinei. La
Ghideon Balmoș () [Corola-website/Science/319320_a_320649]
-
de agricultori din satul Cuciurul Mic (astăzi în raionul Zastavna, regiunea Cernăuți, Ucraina). A absolvit Școala Normală din Cernăuți, după care a efectuat serviciul militar în Regimentul 95 Infanterie. Fiind de meserie profesor, el a lucrat la școlile din Câmpulung Moldovenesc, Pârâul Negru, Vadul Nistrului și Cadobești (ultimele trei din raionul Zastavna). A ajuns mai târziu director de școală populară și, din 1907, inspector al școlilor elementare rutene din districtul Vășcăuți (Bucovina), apoi membru al Inspectoratului școlilor ucrainene din Cernăuți. A
Nikolai Spenul () [Corola-website/Science/319384_a_320713]
-
Steagurile și drapelele Țării Moldovei au avut de-a lungul timpului forme, culori și elemente heraldice diversificate. În Moldova medievală steagurile erau de mai multe feluri: „Steagul cel mare” prezenta pe pânză stema Moldovei: capul de bour (zimbru), simbolul statalității moldovenești. Culoarea de bază a steagului Moldovei era, în general, roșu. Uneori, domnitorii își aveau propriul lor steag care îmbina elemente ale stemei personale cu stema țării. Steagul Moldovei din perioada domniei lui Ștefan cel Mare era roșu, având în mijloc
Steagul Principatului Moldovei () [Corola-website/Science/315515_a_316844]
-
Gheorghe, roagă pe Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre”. Pe cealaltă față este reprezentată scena botezului Domnului, încadrată de o altă inscripție în slavonă. Pe o gravură din cartea cronicului polon Martin Bielski, este înfățișată poziția de atac a cavaleriei moldovenești în lupta împotriva forțelor armate polone în bătălia de la Obertyn din 22 august 1531. Deasupra corpului de cavalerie din centru, precum și în flancul stâng, fâlfâie două steaguri moldovenești de formă triunghiulară. Pe pânza steagurilor, lângă hampă, este stema Moldvei: capul
Steagul Principatului Moldovei () [Corola-website/Science/315515_a_316844]
-
cartea cronicului polon Martin Bielski, este înfățișată poziția de atac a cavaleriei moldovenești în lupta împotriva forțelor armate polone în bătălia de la Obertyn din 22 august 1531. Deasupra corpului de cavalerie din centru, precum și în flancul stâng, fâlfâie două steaguri moldovenești de formă triunghiulară. Pe pânza steagurilor, lângă hampă, este stema Moldvei: capul de bour, cu soarele sau roza la dextra și semiluna la senestra. După o relatare contemporană, delegația marilor boieri moldoveni prezenți la încoronarea lui Henric de Valois ca
Steagul Principatului Moldovei () [Corola-website/Science/315515_a_316844]
-
După o relatare contemporană, delegația marilor boieri moldoveni prezenți la încoronarea lui Henric de Valois ca rege al Poloniei, în 1574, avea un steag de culoare albastră pe care era redat bourul cu stea între coarne. Următoarea imagine a drapelului moldovenesc medieval datează de la sfârșitul secolului al XVI-lea și începutul secolului al XVII-lea. Este vorba de steagul domnesc al lui Ieremia Movilă, din 1601. Flamura este roșie și are o bodură de un galben deschis. În centru este plasat
Steagul Principatului Moldovei () [Corola-website/Science/315515_a_316844]