9,277 matches
-
important, ci înscrierea într-un cadru care să le asigure conservarea. Într-adevăr, există genuri discursive orale (maxime, dictoane, aforisme, devize, cîntece, formule religioase etc.) ale căror enunțuri, cu toate că sînt orale, sînt fixe pentru că sînt destinate a fi repetate la nesfîrșit. În societățile tradiționale exista chiar o întreagă literatură orală de o mare stabilitate; în acest scop, profesioniștii dezvoltau tehnici de memorizare foarte sofisticate. Versificația juca un rol esențial în munca de stabilizare a textelor; în același mod, sloganurile publicitare actuale
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
Un om politic înregistrat de televiziunea publică la o oră de vîrf este mult mai angajat de vorbirea sa decît dacă ar scrie la o revistă cu difuzare redusă. Cu toate că este orală, vorbirea sa este fixată, poate fi repetată la nesfîrșit și difuzată aproape instantaneu în lumea întreagă. Enunțuri dependente și independente de mediu Distincția între "oral" și "scris" determină apariția unei distincții între enunțurile dependente și enunțurile independente de mediul non-verbal. În primul caz, enunțurile sînt destinate unui co-enunțiator care
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
care induc anxietate) și dezvoltarea unei relații medic pacient familie capabile să ofere suport fizic și socio psiho emoțional. Există frica de moarte în absența demnității („dezbrăcat de demnitate”), ca rezultat al unui sistem medical birocratic sau al prelungirii la nesfârșit a momentului morții, din diverse motive (scop științific, din dorința de a testa noi tehnologii sau la cererea unei familii care se culpabilizează) (63). Dar există și frica întreruperii premature a tratamentului din cauza vârstei înaintate, deși o evaluare atentă ar
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Maura-Gabriela Felea, Liana Rada Borza, Cristina Gavrilovici () [Corola-publishinghouse/Science/91973_a_92468]
-
Charles Lalo insistă în special asupra acestei idei că natura e pseudoestetică, adică neutralitatea ei se valorifică prin proiecția unor reminiscențe artistice. Falsitatea acestei idei ne apare imediat dacă ne gândim bunăoară că poporul românesc iubește codrul și cântă la nesfârșit „frunza verde”. Nu e absurd să credem că acest popor, agramat prin veacuri, și prin veacuri îndrăgostit de codru, a izbutit totuși să-i descopere frumusețea în urma unei educații literare superioare? Și când Moș Nichifor Coțcariul, eroul lui Creangă, exclamă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
considerăm ca tipice ale extazului, se regăsesc, explicite sau implicite, în aceste texte poetice: dispariția lumii exterioare, pierderea puterii asupra corpului și eclipsarea conștiinței despre existența corpului, o impresie de lărgire fără limită a eului, ce pare să crească la nesfârșit, în timp ce limitele, pe care i le impunea realitatea mărginită a lumii externe și a corpului, cad. un sentiment de iluminare înaltă și limpede și care totuși nu primește să fie închisă în cuvinte, în sfârșit delicii fără pereche(James-H. Leuba
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de ai lui, geniul păstoresc a ridicat sentimentul nostalgiei la proporțiile unui mit grandios. Chipul ciobanului asemuit în umbra din lună nu e altceva decât portretul proiectat în cosmos al acestui sentiment de singurătate și de înstrăinare; iar doina, cu nesfârșitele ei inflexiuni melodice și cu pătrunzătoarele-i nuanțe cromatice de o prăpăstioasă melancolie, nu e altceva decât sublimarea muzicală a distanței. Doina e strâns legată de mitul ciobanului din lună și nu putem înțelege toată adâncimea ei afectivă decât considerând
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ei afectivă decât considerând-o în complexul acestui simbol cosmic al singurătății și al înstrăinării. În structura ei melodică, alcătuită din modulații înscrise într-o monotonie dominantă, jelania durerii de a nu fi unde te dorești se rostește prin aceste nesfârșite ghirlănzi de tonuri minore, iar distanța, care rămâne mereu aceeași între subiect și locul dorit, e semnificată prin monotonia dominantă. Tristețea și gravitatea acestui cântec, care e imaginea cea mai tipică a nostalgiei, vin parcă din zădărnicia oricăror strădanii de-
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
viața aici și acum, în marginile imanenței, dimpotrivă, în orice creație înaltă de cultură, în orice plăsmuire genială de poesie și de artă, se manifestă tendința fundamentală spiritului omenesc de supraviețuire. Experiența limitelor ce ne constrâng cere, prin contrast, libertatea nesfârșită; experiența durerii ce ne desfigurează cere, prin contrast, idealul unei fericiri absolute; experiența lucrurilor frumoase și osândite ruinei cerc, prin contrast, imaginea unei frumuseți inalterabile; stavila morții neînduplecate cere, prin contrast, nemurirea. Orice mare creație de cultură e însuflețită de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
al concepției sale despre om și lume. Dumnezeu e iubirea, iar rodul acestei iubiri e cosmosul paradisiac. A face parte integrantă din acest cosmos înseamnă a iubi după modul dumnezeiesc. Căci a trăi e totuna cu a iubi. „Odată, în nesfârșitul spațiului și al timpului, zice starețul Zosima, o ființă duhovnicească, prin apariția ei pe pământ, a avut putința să spună: „Eu sunt și iubesc!” Pentru aceasta s-a dat viața pământească, pe care omul n a înțeles o fiindcă a
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
frumuseții divine. Aceeași puritate supraomenească se manifestă în hotărârea lui uluitoare de a se căsători cu Nastasia Filippovna. El vede că această făptură alunecă spre dezastrul final și se sacrifică pe sine oferindu-i mâna dintr-un sentiment de milă nesfârșită. Dar între mila lui evanghelică și între pasiunea demonică a lui Rogojin, Nastasia se decide pentru acesta din urmă, care o va ucide. Figura Prințului crește din roman suprafirească și ridicolă totdeodată. La un moment dat, intervenind în conflictul violent
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
din ea. El coboară în promiscuitatea omenească substanța pură și veșnică, fiindcă e neutră, a ființelor din paradis. În enigma zâmbetului său e distanța nemăsurată ce ne desparte de această lume. Același sentiment al distanței spirituale se adâncește cu proporții nesfârșite în acea capodoperă prin care culminează poesia lui Eminescu și care e Luceafărul. Poema e unul dintre cele mai înalte și mai vaste simboluri din câte a creat geniul artistic în avântul spre dezmărginire. Ea se desfășoară pe aceeași limită
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și pur spirituală, artistul a simțit nevoia s-o contureze cu ajutorul cerurilor aristotelice, al silogismelor scolastice și al simbolurilor mistice. Sunt aproape singurele elemente plastice care îi înlesnesc să ierarhizeze substanțele imponderabile și incandescente ale sufletelor, ale îngerilor, contopite în nesfârșitul ocean de lumină dumnezeiască al armoniei paradisiace. Față de liberul elan al lui Milton. Poemul său are un caracter oarecum didactic teologic, de un savant ermetism în expresie, fiindcă lumea pe care o cântă e diametral opusă lumii noastre, dar nu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ei, îl caută departe în sus, dincolo de cadre, dincolo de marginea lumii. Ochii aceia strălucesc ca nenumărate constelații în jurul unui soare din cerul duhovnicesc. Raiul, cum ni-l sugerează, după viziunea mistică, poesia dantcscă, e tărâmul albei lumini divine, pe fondul nesfârșit al căreia se năzăresc luminile individuale ale spiritelor, vibrând în culorile gradate ale focurilor, după vrednicia și după capacitatea de iubire a fiecăruia. Imaginea lui ne-o dau aceste muzee, cu văpăile culorilor lor nobile și pure, în pacea serafică
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
conversație pentru că nu știu cum să schimbe un subiect sau cum să mențină conversația. Ei nu își privesc interlocutorul în ochi, nu pot anticipa sensul conversației - de fapt nu sunt interesați să o facă. Răspund numai la întrebări sau pot repeta la nesfârșit întrebările în “bandă de magnetofon” - într-un joc parcă numai de ei știut; - comunicarea nonverbală este de asemenea afectată, ei nu folosesc gesturile pentru a comunica - doar dacă au fost învățați, pot mișca mâna sub formă de “la revedere” - astfel
Modalităţi educaţional - terapeutice de abordare a copiilor cu autism by Raţă Marinela () [Corola-publishinghouse/Science/91883_a_93198]
-
într-o zi la rătăcit și tot personalul s-a grăbit să-l caute pentru că fetița nu se mai putea calma). Alteori prezintă aceeași atitudine bizară, stereotipă, față de “sunetul apei care curge”, față de “foșnetul hârtiei”, pot învârti sau atinge la nesfârșit un obiect numai pentru sunetul pe care îl produce (un băiețel prefera să tragă apa la baie și asculta zgomotul ore în șir). Orice încercare de a-i despărți de obiectul preferat, de a-i îndepărta de sursa de zgomot
Modalităţi educaţional - terapeutice de abordare a copiilor cu autism by Raţă Marinela () [Corola-publishinghouse/Science/91883_a_93198]
-
conceptul de realitate ca exterioritate obiectivă, dar și o relație subiectiv-obiectiv prin care cunoașterea exteriorității, pentru a putea fi privită ca formă a certitudinii. În acest context se realizează reconstrucția lumii din perspectiva omului, acesta devenind un demiurg cu puteri nesfârșite. Lucrarea care realizează această primă încercare de reconstrucție este Meditationes de Prima Philosphia (1641). Meditațiile carteziene urmăresc reconstrucția universului din perspectiva omului. Pentru aceasta Descartes alege un model influent în epocă, cel al Genezei. Meditationes de prima philsophia reprezintă primele
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
lui Victor Ioan Pica, Libertatea are chipul lui Dumnezeu, putem afirma că libertatea este un alter divin, consubstanțial ipotezei omenești. Problema libertății gravitează în jurul a două concepte: determinismul interpretat ca o succesiune de cauze și efecte, toate într-un șir nesfârșit, și indeterminismul ce pune omul în poziția privilegiată de a juca un rol în determinarea destinului său. Monismul de concepție este axiomă pentru teoriile deterministe. Parmenide, Socrate, Platon și Stoicii au încercat să impună legea unicității; potrivit teoriei lor, nimic
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
în dimensiunea sa mundană, Ecclesia. În acest sens, cuvintele unuia dintre Părinții Bisericii, Sfântul Simeon Noul Teolog, egumenul Mânăstirii Sfântul Mamas din Xirokerkos, sunt elocvente 1. Sfântul Maxim Mărturisitorul, precum și alți Părinți ai Bisericii, au vorbit de mișcarea spre sfârșitul nesfârșit în care se va odihni sufletul în viața veșnică. Sfântul Simeon Noul Teolog îi conferă acestei mișcări un caracter de avânt aprins, înfocat. Astfel, el nu mai vorbește în termeni intelectuali despre mișcarea iubirii sufletului, ci în termeni mistici, pătrunși
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Simeon Noul Teolog îi conferă acestei mișcări un caracter de avânt aprins, înfocat. Astfel, el nu mai vorbește în termeni intelectuali despre mișcarea iubirii sufletului, ci în termeni mistici, pătrunși de focul simțirii și al entuziasmului. Dorința sufletului ajunsă în nesfârșitul iubirii divine nu se stinge niciodată, ci e ținută mereu trează din cauza infinității în care se află. Întrucât ea nu mai aspiră spre ceva care e dincolo de această infinitate, se spune că și dorința se odihnește acum în această infinitate
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
românești, reprezentând o condiție sine qua non a realei primeniri. În învățământul universitar, necesitatea unei asemenea legi este vitală, în măsura în care structurile de conducere ale universităților sunt încă parazitate de vechile cadre comuniste care beneficiază din plin de avantajele unei tranziții nesfârșite. În toată perioada cuprinsă între reforma învățământului din 1948 și decembrie 1989 s-a urmărit constant selectarea dosarelor celor care ajungeau, ulterior, "specialiști". Ea venea în completarea unei selecții naturale, fiindcă cei care se îndreptau atunci spre o asemenea carieră
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
lume, dacă nu toată, trăiește nu din schimbări de formă, ci parte din schimbări de loc, parte din transmisiuni, care amîndouă se confundă uneori. În locul seriei firești de schimbări de formă, singurele producătoare, vine seria de schimbări de loc și nesfîrșite schimbări de posesiune. Tot costul acestor nenumărate medieri se scade din valoarea naturală a produsului; producătorul dă mult pentru a primi puțin în schimb, consumatorul asemenea. Factorii de căpetenie ai tranzacției economice sînt atît de despărțiți printr-o lume întreagă
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
atenționați, "se face sub semnătura și cu garanția unui Tudor Arghezi - oricum un nume, integral sau parțial bun în paginile de creație, nu e timpul nici rostul nostru să precizam - atunci perspectiva confusiilor și a haosului în istoria literaturii devine nesfîrșită. După ce că în viața d-sale, d-l Tudor Arghezi n-a făcut nimic pentru Eminescu, - nu-i reproșăm - aplică belferilor T. Maiorescu, A. D. Xenopol, I. Scurtu, G. Ibrăileanu, G. Bogdan-Duică, Leca Morariu, D. Murărașu, G. Călinescu, C. Botez etc. epitetele
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
operațiunea prin care se înlătură gheața de pe avion. 2. Exprimă-te concis, nu te lungi inutil - reporterilor de direct le place foarte mult să vorbească. Ei sunt oameni cu o înclinație deosebită pentru comunicarea orală, care și acasă vorbesc la nesfârșit. De aceea, au automat tendința de a vorbi mult și la muncă. O transmisiune în direct însă nu trebuie să fie lungă (atunci când nu e cazul, pentru că vom vorbi și despre excepții mai târziu). Dacă vorbești inutil, telespectatorul va fi
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Science/861_a_1560]
-
în care formularea așa e este într-adevăr necesară. Când nu este vitală pentru desfășurarea conversației cu prezentatorul, renunță la ea. 14. Când trebuie să umpli timpul, folosește expresii prin care menționezi că reiei informația, în loc să spui același lucru la nesfârșit. Vă reamintesc că, de exemplu, este o expresie utilă atunci când vrei să subliniezi un lucru deja menționat, dar și când introduci elemente de context. Este recomandat ca la finalul unui live, dacă nu ai explicat contextul, să folosești această expresie
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Science/861_a_1560]
-
este important ca această opoziție față de regim să existe, să se dezvolte și să fie capabilă de a schimba balanța de putere în arena politică, și, în fine, să prefigureze o alternativă politică fără de care criza ar putea dura la nesfârșit. Trebuie să adăugăm un fel de "contraindicație", indispensabilă în caz de criză și de transformare fără colaps: mobilizarea nu trebuie să intimideze actori care fac parte din coaliția de guvernământ, mai ales armata, care sunt chemate să înțeleagă toate dezavantajele
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]