8,467 matches
-
Descoperirile arheologice ne dovedesc faptul că zona a fost locuită încă din "eneolitic" și epoca bronzului. Pe teritoriul acestei localități s-au găsit mai multe fragmente ceramice și un buzdugan de piatră din epoca bronzului timpuriu. Pe malul stâng al pârâului Baraolt, în locul numit "Pădurea Mare", se află o stațiune locuită în mai multe perioade istorice: în epoca bronzului ("culturile Wietenberg" și "Noua"), în perioada "hallstattiană", în epoca dacică și în epoca premedievală. În anul 1960, cu ocazia săpăturilor de atunci
Baraolt () [Corola-website/Science/297077_a_298406]
-
Mare", se află o stațiune locuită în mai multe perioade istorice: în epoca bronzului ("culturile Wietenberg" și "Noua"), în perioada "hallstattiană", în epoca dacică și în epoca premedievală. În anul 1960, cu ocazia săpăturilor de atunci, pe malul stâng al pârâului Baraolt s-au descoperit 13 gropi datând din epoca bronzului târziu. De pe terasa "Vecer" provine o urnă datând din prima epocă a fierului. Localitatea Baraolt s-a dezvoltat începând cu anul 1839, datorită exploatării rezervelor de cărbune existente în subsolul
Baraolt () [Corola-website/Science/297077_a_298406]
-
Are o populație de locuitori. A fost declarat oraș în 1968. Orașul Topoloveni este situat în partea central-sudică a României, în nord-vestul Munteniei, în partea de sud-est a județului Argeș, la contactul dintre lunca Argeșului și dealurile din platformă Cândești. Pârâul Cârcinov străbate localitatea de la nord la sud, iar râul Argeș scalda localitatea la limita să sudică. Localitatea este traversata de drumul național nr. 7 București - Pitești, aflându-se la 95 km de București și la 20 km de Pitești. Orașul
Topoloveni () [Corola-website/Science/297079_a_298408]
-
Morii, care intră în componența orașului, este amplasat la altitudinea de 134 metri. Rețeaua hidrografică este alcătuită din: Valea Cehalului (18,8 km), cu afluenții: Valea Neagră (3,7 km), Valea Rațului (3,7 km), Valea Ciripicea (9,7 km); Pârâul Micăului (5,2 km) și Valea Checheț (16,3 km). Debitul acestor cursuri de apă este variabil, puternic primăvara, la topirea zăpezilor și aproape de secare, în perioada lunilor de vară. În zona sud-vestică a orașului sunt amenajate două lacuri de
Tășnad () [Corola-website/Science/297080_a_298409]
-
curgătoare din Târgu Bujor se incadrează în tipul de regiune continental accentuat. Specific dealurilor și podișurilor Moldovei, acestea au scurgere predominantă în sezonul de primăvară și viituri în timpul verii și al toamnei. Cea mai importantă apă curgătoare din zonă este pârâul Chineja, care se varsă în lacul Brateș. Dintre apele stătătoare menționăm două lacuri cu suprafețe de 5ha, respectiv 4ha. De-a lungul pârâului Chineja se desfășoară un șes format din terase locale de luncă, ce conțin plantații de salcie și
Târgu Bujor () [Corola-website/Science/297096_a_298425]
-
de primăvară și viituri în timpul verii și al toamnei. Cea mai importantă apă curgătoare din zonă este pârâul Chineja, care se varsă în lacul Brateș. Dintre apele stătătoare menționăm două lacuri cu suprafețe de 5ha, respectiv 4ha. De-a lungul pârâului Chineja se desfășoară un șes format din terase locale de luncă, ce conțin plantații de salcie și plop. Pe lângă orașul propriu-zis, Târgu Bujor conține și satele Umbrărești și Moscu. Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Târgu Bujor se ridică
Târgu Bujor () [Corola-website/Science/297096_a_298425]
-
de acumulare Izvorul Muntelui iar afluenții direcți sunt pâraiele Schit-13km, Izvorul Muntelui-13km, Izvorul Alb, Secu, Coșușna, Răpciunița, Tiflic. Alți afluenți sunt indirecți și sunt colectați de doi afluenți importanți ai Bistriței, Bistricioara și Bicaz. Bistricioara adună apele de pe versantul nord-vestic (pârâul Pintic) iar Bicazul pe cele de pe versantul estic (Chișirig , Neagra și Bistra). Pârâul Rupturi, alături de Bistrele Mare și Mică sunt cele mai atractive pentru turiști, Rupturi formând cascada în două trepte Duruitoarea cu o cădere de 30 m iar Bistrele
Masivul Ceahlău () [Corola-website/Science/297115_a_298444]
-
Alb, Secu, Coșușna, Răpciunița, Tiflic. Alți afluenți sunt indirecți și sunt colectați de doi afluenți importanți ai Bistriței, Bistricioara și Bicaz. Bistricioara adună apele de pe versantul nord-vestic (pârâul Pintic) iar Bicazul pe cele de pe versantul estic (Chișirig , Neagra și Bistra). Pârâul Rupturi, alături de Bistrele Mare și Mică sunt cele mai atractive pentru turiști, Rupturi formând cascada în două trepte Duruitoarea cu o cădere de 30 m iar Bistrele formând chei și cascade mai greu accesibile însă. Rețeaua hidrografică este radiară și
Masivul Ceahlău () [Corola-website/Science/297115_a_298444]
-
gros de praf, fie adevărate mocirle cu gropi adânci.” Trecerile peste râuri se făcea, de regulă, prin vaduri, iar dacă acestea erau prea adânci, pe poduri umblătoare. Podurile fixe erau de lemn, peste râurile mai mari sau de piatră, peste pârâuri. Principalele puncte de trecere prin vad a marilor râuri erau la Verișcani și Reuseni, pe Siret, Țuțora și Cernăuți, pe Prut, Vadul Jorii, pe Nistru și Bătinești pe Putna. Poduri umblătoare erau la Târgul Siret, pe Siret, Cernăuți, pe Prut
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
este un oraș în județul Brașov, la limita între regiunile istorice Muntenia și Transilvania, România, format din localitățile componente Pârâul Rece, (reședința), Timișu de Jos și Timișu de Sus. Este orașul situat la cea mai mare altitudine din România (). Coordonatele Predealului sunt 45'30" latitudine Nordică și 25'26" latitudine Estică. Localitatea se învecinează cu mai multe orașe, astfel: în
Predeal () [Corola-website/Science/297204_a_298533]
-
Predealul a devenit parte a orașului regional Stalin, din regiunea Stalin, denumite începând cu 1960 orașul regional Brașov și regiunea Brașov. În 1968, a fost organizat orașul Predeal în cadrul județului Brașov, Predealul primind în componență, pe lângă orașul propriu-zis, și satele Pârâul Rece, Timișu de Jos și Timișu de Sus. Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Predeal se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (90,62%), cu o
Predeal () [Corola-website/Science/297204_a_298533]
-
contactul Câmpiei Aradului cu Munții Zarandului. Localitatea are un teritoriu administrativ cu suprafața de 70,9 km. Orașul Pâncota din județul Arad, se află în partea de sud-vest a depresiunii Zărandului, în extremitatea nordică a Podgoriei Aradului. Prin localitate trece pârâul Sodom, ce izvorește din Munții Highiș aflat le 25 km de Pâncota. Câmpia Tisei, parte a Câmpiei Aradului, este întreruptă de ivirile vulcanice din partea de NE a orașului. Localități limitrofe sunt la nord Zărandul și Seleușul, la est Târnova, la
Pâncota () [Corola-website/Science/297197_a_298526]
-
în râul Bosna. Miljacka mai este numit „Râul Sarajevo” iar izvorul râului Bosna, Vrelo Bosne aflat la vest de Sarajevo, este o altă atracție naturală și o destinație populară pentru localnici și alți turiști. Alte câteva râuri mai mici sau pârâuri curg prin oraș sau prin vecinătatea acestuia. Sarajevo este compus din patru subdiviziuni administrative (numite "Općina"): „Centar” (Centru), „Novi Grad” (Noul Oraș), „Novo Sarajevo” (Noul Sarajevo) și „Stari Grad” (Vechiul Oraș). Pe lângă aceste subdiviziuni, Sarajevo mai include și municipalitățile învecinate
Sarajevo () [Corola-website/Science/297224_a_298553]
-
între anii 1864-1921, haiducia fiind folosită de mulți țărani ca formă de nesupunere. Primele începuturi de industrie în Vînju Mare se pierd în trecutul îndepartat, fiind reprezentative îndeletnicirile meșteșugărești. De la ”râjniță”, s-a trecut la moara pe apă instalată pe pârâul Orevița. Pe măsură ce forța mecanicii a crescut, s-a construit o moară cu vapori iar mai târziu una cu motor cu explozie. Localitatea Vînju Mare a fost reședință de plașă între cele două războaie mondiale, iar din 1945 până în 1968, reședință
Vânju Mare () [Corola-website/Science/297201_a_298530]
-
în limba slavonă), istoria și economia orașului Slănic sunt în bună parte legate de prezența unui zăcământ important de sare în zonă, atât în subteran cât și la suprafață. Orașul Slănic se află în zona central-nordică a județului, pe valea pârâului omonim, care este afluent al râului Vărbilău, care la rândul său este afluent al râului Teleajen. Este străbătut de șoseaua județeană DJ102, care îl leagă spre nord de Izvoarele (unde se termină în DN1A) și spre sud de Vărbilău, Dumbrăvești
Slănic () [Corola-website/Science/297199_a_298528]
-
apele freatice, din cele acumulate în deluvii și din apa pâraielor din zonă. Sistemele de fracturi ce afectează zona permit migrația spre suprafață și contactul apelor complexului acvifer cu C02 de profunzime. Apele de suprafață sunt reprezentate de pâraie tributare Pârâului Vinului, afluent al Bistricioarei. În Borsecul de Sus se găsesc Pâraiele Usturoi (drenează izvoarele minerale) Hanzkel și Nadășa iar în Borsecul de Jos Vinul Mare, Vinul Mic, Malnașul și Nyireș. Variațiile termice mici, vânturile puține, puritatea aerului și bogăția în
Borsec () [Corola-website/Science/297218_a_298547]
-
parte cu păduri (în proporție de 95 % de conifere, pe alocuri și foioase - cum este păduricea de fagi bătrâni de pe înălțimea Făgetului), iar pe alocuri sunt pășuni alpine în regiunile de mare altitudine și vegetație de mlaștină pe lângă cursul unor pârâuri. Rezerva cinegetiecă și piscicolă este bogată. Localitatea își datorează renumele resurselor de ape minerale cu bogate calități terapeutice, ape care au primit medalia Târgului Internațional de la Viena (1873) - apa de Borsec fiind numită "Regina Apelor Minerale ", medalia de argint și
Borsec () [Corola-website/Science/297218_a_298547]
-
pornire a traseului spre Rezervația Scaunul Rotund, debitul este în scădere), Izvorul Petőfi (Nr. 11, aflat la mică distanță de Nr. 10 pe drumul spre Izvorul Străvechi), Izvorul Erdei/Al Prințului moștenitor József/Károly/Bălcescu (aflat la poalele Făgetului pe lângă Pârâul Hanzkel), Izvorul Arany János (în parte de jos a stațiunii la cîțiva m de biserica romano-catolică, cu debit scăzut și care a dispărut în anii '70 când în parcul stațiunii s-au efectuat foraje), Izvorul Păstorului (lîngă Arany János), Izvorul
Borsec () [Corola-website/Science/297218_a_298547]
-
insuficiență cardiacă; valvulopatii - compensate, insuficiență coronariană - cu accese ușoare, hipertensiunea arterială esențială - în stadiile incipiente, arteriopatii obliterante - în stadii incipiente, sechele după tromboflebite. În Borsecul de sus în zonele umede formate pe un strat argilos situate pe partea dreaptă a pârâului Usturoi se găsește turbă (în unele părți grosimea depășește 10 m). Compoziția chimică îi comferă acesteia calități de nămol terapeutic ce face posibilă utilizarea acestuia în boli reumatice. Din păcate în prezent activitatea de Recuperare Medicală este sistată, ca efect
Borsec () [Corola-website/Science/297218_a_298547]
-
Topârcea. Exploatări de sare cunoscute din antichitate sunt și cele de la Ocna Sibiului. Ocna Sibiului este o stațiune turistică situată în județul Sibiu, în sudul Depresiunii Colinare a Transilvaniei (nord-vestul Depresiunii Sibiu) la 15 km nord de Sibiu, pe valea pârâului Vișa, într-o regiune înconjurată de păduri de stejari seculari și cu un subsol bogat în sare. Prima stațiune balneară a fost înființată aici în anul 1845 și, de atunci, Ocna Sibiului și-a atras renumele datorită lacurilor heliotermice formate
Ocna Sibiului () [Corola-website/Science/297216_a_298545]
-
și Țeica. Are o populație de locuitori. Este una din cele mai vechi așezări umane din această zonă a Olteniei, datorită și importantului zăcământ de sare. Orașul este așezat în partea central-sudică a României, în zona Subcarpaților Vâlcii, de-alungul văii "Pârâului Sărat". În "" se poate ajunge folosind drumul DN 67 (strada "Copăcelu" a municipiului Râmnicu Vâlcea) și strada "Alexandru Ioan Cuza" a orașului care se intersectează cu aceasta. Așezarea se află într-o depresiune, la o altitudine de circa 320 m
Ocnele Mari () [Corola-website/Science/297217_a_298546]
-
sud cu comuna Axente Sever (Frâua), iar la vest cu Micăsasa. Orașul este amplasat în culoarul depresionar al râului Târnava Mare, înconjurat de dealuri. Rețeaua hidrografică este dominată de râurile Târnava Mare și Vișa și mai cuprinde o serie de pârâuri care se varsă în cele două râuri (fără potențial energetic). Temperatura medie anuală este de 8,6C. Clima este temperat continentală, cu ierni blânde și veri călduroase. Precipitațiile variază între 900 și 1 300 mm/m. Urmele arheologice au fost
Copșa Mică () [Corola-website/Science/297211_a_298540]
-
care atestă prezența vieții și a omului pe aceste meleaguri. Așezarea preistorică se află pe panta joasă a dealului din sud-vestul orașului. Au fost scoase la iveală bucăți de chirpici și impresiuni de nuiele, ceramică fragmentară. Pe malul drept al pârâului Visa cu ocazia exploatării unei cariere de nisip s-a descoperit un molar aparținând unui mamut (Mamuthus Primigenius Blumb) și urmele unei așezări din bronzul timpuriu. Aceste materiale au fost donate Muzeului din Mediaș. În timpul amenajării construcțiilor pentru ștrand au
Copșa Mică () [Corola-website/Science/297211_a_298540]
-
Poieni-Solca și zona depresionară a Solcii și brusc spre localitatea Arbore. Apele stătătoare sunt reprezentate de câteva acumulări de apă: trei în partea de nord a orașului, la ieșirea spre Marginea, cunoscute sub numele de “Trei iazuri” și una pe pârâul Solcuța. Lacul de acumulare format în spatele barajului construit pe Solcuța în 1978, constituie principala sursă de apă a orașului, dar și o potențială sursă energetică. Râul Solca își adună apele din pârâul Izvor și pârâul Solcuța, străbătând în calea sa
Solca () [Corola-website/Science/297214_a_298543]
-
sub numele de “Trei iazuri” și una pe pârâul Solcuța. Lacul de acumulare format în spatele barajului construit pe Solcuța în 1978, constituie principala sursă de apă a orașului, dar și o potențială sursă energetică. Râul Solca își adună apele din pârâul Izvor și pârâul Solcuța, străbătând în calea sa, de la vest la est, orașul Solca, comuna Arbore și satul Gura Solcii. Cadrul natural în care se găsește Solca dispune de resurse valoroase de păduri, pășuni, fânețe, sol, ape de suprafață cu
Solca () [Corola-website/Science/297214_a_298543]