8,628 matches
-
ciudatele WC-uri publice, o drăcie oribilă ca un fel de cabană, de o curățenie Îndoielnică unde, la intrare o Îngrijitoare Îmbrăcată În negru tricota cu un fir negru. O cărare acoperită cu lespezi ce cobora În pantă, pe care pășeai cu prudență, punând de fiecare dată același picior Înainte, printr-o grădină cu crini, pe sub fagi; apoi se prefăcea Într-un drum de pământ bătătorit ce ți se mișca iute sub picioare și pe care erau imprimate grosolan copite de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
a fi un oștean; nu prea mare de stat, cu tunica udă, cu capul gol, peste frunte, peste pletele blonde e legat cu o fașă murdară, pătrunsă de sânge, bărbos, cu ochi sticloși, arși, mijiți de nesomn și oboseală... Străinul pășește încet, șchiopătând, târșind ușor laba piciorului stâng înfășurată în cârpe legate cu sfoară; la cingătoare atârnă o spadă mare cu garda în cruce. Se oprește la mijloc, cu picioarele depărtate... Îi... îi fi oștean... îngână bătrânul. Străinul tace. Își șterge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cumpănește, apoi, își drege glasul și grăiește cu gravitate: Nevrednic sunt de cinste, dar, de crezi că aiasta îți aduce un strop de alinare... Facă-se voia ta! Mărturisește-te! Avem o noapte lungă înainte. Te ascult fiule. Vorbește! Ștefan pășește șchiopătând, cocoșat, copleșit, cufundat în el, căutându-și gândurile răvășite, mormăie înăbușit: Osmanlâii hălăduie prin țară! Mi-o ard! Mi-o siluiesc! Mi-o robesc! Și... și n-are cine le sta împotrivă cu sabia! Cu pușcile bat să cuprindă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
picioarele, un lung șir de prinși mânați din urmă cu harapnicul. Se apropie vitejii boieri ai Măriei sale clefăind prin clisa mocirloasă, cam sângerați, cam scărmănați, cu platoșele, cu scuturile stâlcite, dar altfel veseli, gălăgioși, bucuroși de izbândă, bucuroși de viață. Pășesc cu grijă să nu calce vreun mort, moldovan au turc. Vorbesc toți odată, cu aprindere, cu patimă, retrăind bătălia: Priceput-ai cum i-o amăgit? se prăpădește de râs Duma Vlaicului. I-o momit și i-o tras pe șfară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
luând poziția de drepți. Rogu-te, spune moale Ștefan, zi pușcilor să tacă. Și-apoi, curând-curând, ne va crăpa buza după fiece firicel de iarbă... Herman pocnește din carâmbi, face o plecăciune și, după un "Jawohl!" milităresc, iese. Ștefan tace. Pășește alene. Gerul de peste noapte făcuse să înflorească pe geam, ca peste un câmp, albe flori de gheață. De trei zile cerne de sus cu fulgi mari și deși ce plutesc lin așternându-se peste acoperișuri, peste turlele bisericilor, peste zăplazuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
sfinți întunecați, uscați, afumați: sfinți bizantini. Pe o măsuță joasă, se află colaci, colivă, ulcele înflorate, o ploscă, lumânări, toate cele rânduite după datină pentru pomenirea morților. Tăcerea adâncă e tulburată numai de sfârâitul lumânărilor ce ard picurând. Alexandru intră pășind ușor să nu-i tulbure ruga. Simțind suflare omenească în spate, Ștefan zvâcnește fulgerător cu mâna pe plăselele pumnalului. Alexandru tresare și dă un pas înapoi. Tu, Alexandre? murmură Ștefan stingherit, ridicându-se. Desigur, s-au uscat de mult florile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Nu... Ștefan își șterge cu palmele obrajii uzi, zâmbește vag: Să ne încălzim dar... spune și ia plosca, umple două ulcele cu vin. Zi, bogdaproste! Să-i fie lui taica, maicăi și Maruței, adaugă și Varsă câteva picături. Bogdaproste... Ștefan pășește agale, pe gânduri: Când ai intrat, ai văzut, am pus mâna pe pumnal. M-am și speriat. O să-ți povestesc. Ca să știi, ca să te păzești... E o istorie lungă. Totul a început de la Alexandru Voievod, că bun a fost, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
strigă Ștefan alarmat întinzând mâna. Prea târziu. Aripioarele sunt scrum și trupul fluturașului se îneacă în băltița de ceară topită... "Aiasta vrea să fie un semn al Destinului?" cugetă Ștefan. Broaștele orăcăie... Voichița se strecoară ușor-ușor pe ușa de taină, pășește tiptil... E îmbrăcată în straie cernite, monahale, are părul pe spate strâns legat cu o sfoară. Ștefan ia cupa cu vin, ca să bea... Voichiță! strigă el cu bucurie și, luminându-se, pune pocalul pe masă și o primește cu brațele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
după dorința, după voința mea! Se spune că "Soarta" ține cu cei ce îndrăznesc... Am cutezat! Am sfidat-o chiar! Se vede treaba că am fost pedepsit... Nu m-am bizuit niciodată pe soartă, pe noroc, pe întâmplare, spune Ștefan pășind încolo-încoace între cruce și vatră, pe gânduri. Ne mângâiem cu gândul că " Așa mi-a fost scris!", că "Așa mi-a fost ursita!"... Oare nu ne ascundem după prun? Oare "Destinul Soarta" nu-i țapul ispășitor în cârca căruia aruncăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ai retrăi totul... Ce-ai face? Ce-ai alege? Ai merge pe același drum? De-aș retrăi totul?... și Ștefan rămâne pe gânduri. Ce-aș alege?... Nu... Nu știu... Grea întrebare... Regreți? Te-ai dezice de tot ce-ai făptuit? Pășește îngândurat, târșind piciorul: Știu eu?... Recunosc... Am mai greșit... Dar... dar nu cred... nu cred că m-aș dezice. Ar însemna să reneg lupta noastră. Și... și suferința... Toți morții noștri... Și Baia... Și Lipnic... Și Podul Înalt... Și... și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Pe mine, ca băiat, mă „remarcase” în mod special și, din simpatie, văzându-mă cum merg, cu vârfurile picioarelor întoarse înăuntru, se străduia cu toată seriozitatea, pe cât îi stătea în putință, căci ea avea un mers normal, să mă imite, pășind ca mine, în felul acela caraghios. Dincolo de acest discret gest de afecțiune nu a trecut însă, astfel încât sentimentele ei, ca și însăși existența ei, mi-au rămas necunoscute. Până de curând, când - pe căi atât de ocolite, încât îmi este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
o bancă și citeam (romanele filozofice ale lui Voltaire, îmi amintesc). Traseul era mereu același, bulevardul Mărășești, drept, de parcă ar fi fost tras cu rigla, pe care îl străbăteam în întregime, de la vechiul pod Mărășești până la intrarea în marele parc, pășind fără grabă căci erau în primul rând plimbări de reflecție, de analiză a evenimentului pentru mine major ce de-abia mă marcase (exmatricularea), de autoanaliză (greșisem?), de prospectare a viitorului (ce-mi rămânea acum de făcut?). „Să mă plimb și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
lumina becurilor roșii de pe stradă - culoarea familiară și plăcută a cafelei cu lapte. În această culoare cineva turnase impresiile cu care ieșisem de la film, obținând - și oferindu-mi-l ca pe tavă - elixirul unei inexplicabile euforii. Sub semnul căreia am pășit, neștiutor, în noul an 1963, care avea să se dovedească atât de important pentru mine. * În comuna în care am fost profesor la începutul anilor ’60, m-am împrietenit cu un învățător, om în vârstă, aproape de pensionare (sau mi se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mare are umor, glumește, se joacă cu mine. Dându-mi, de pildă, în chip limpede de înțeles că vrea să iasă pe balcon, mă grăbesc să-i deschid ușa - „bineînțeles, eu sunt ușierul tău”, îi spun cu ironie, dar, în loc să pășească peste prag, se oprește, își face de lucru, începe să miroasă minuțios un colț al ușii etc. Sunt sigur că procedează astfel înadins, ca să mă țină în loc, ca să-și bată nițel joc de mine. * Disproporția dintre condiția lor de pisică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
va avea loc a doua venire a lui Iisus? Neapărat undeva în Europa de Est. Adică acolo unde suferința a bântuit mai cumplit în secolul nostru, unde biciul ateismului de stat a însângerat trupul credinței. Într-un film al lui Tarkovski, Hristos pășește pe zăpadă și poartă bocanci de deținut. Crucificarea pare o problemă internă a Gulag-ului. * Omul nu ar putea trăi dacă nu ar ascunde în fundul sufletului său speranța minimă a nemuririi. Speranța că el va constitui, poate, excepția de atâta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mine (și nu numai cu mine) ca un egal. Și nu pot accepta acest gând. Nu pot face abstracție de distanța dintre noi; nu pot trece cu nepăsare peste aceste diferențe. Simt nevoia să pun în evidență această superioritate care pășește înveșmântată în haina smereniei . Eu văd că sub această haină a smereniei pe care a purtat-o unchiul Constantin, strălucește cu nimb de sfințenie și mama mare și mămica, toți moșii și strămoșii noștri, care dorm sub glie. Mi se
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
oraș la ora 9 dimineața, iar la ora 4 (16) am ajuns acasă la părinți. La câte nu m-am gândit în cele 7 ore de singurătate. Cu cât mă apropiam de casă, cu atât mai tare mă prindea plânsul. Pășeam ca un învins pe locurile pe care-mi făurisem cele mai frumoase planuri de viață. Povara acestor idealuri strivite o duceam către izvorul lor curat, dar mi se părea că merg spre mormânt. Duceam această povară să o înmormântez pe
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
fragment, el explica instrumentiștilor ce efect dorește să obțină odată cu apariția solistului, astfel că, dacă ascultai numai introducerea la intrarea lui Germont-tatăl din actul II, simțeai fiori, adânci trăiri emoționale. Revenind la debutantul nostru dirijor, apreciem că Bogdan Chiroșcă a pășit cu dreptul către această profesie de mare răspundere și care, împreună cu seriozitatea ce îl caracterizează, va constitui prin el o nouă și dorită speranță, crescută pe sol ieșean. Dar știind că, aproape întotdeauna, orice căutare trebuie să fie însoțită și
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
asemeni, interpretarea rolului Mama Lucia din Cavaleria Rusticană de Piedro Mascagni (rol la care a ținut foarte mult, ca dovadă că păstrează cu pioșenie măgulitoare autografe acordate de regretații maeștri, după premieră). Cu căldura din glasul acelei mame iubitoare (Lucia), pășind agale părea îngrijorată mereu de soarta iubitului ei fiu (Turidu), pe care avea să-l piardă curând după o luptă a acestuia cu vecinul său (Alfio), iscată din gelozie. Maria cu glas duios de mezzosoprană, sublinia convingător dragostea și neliniștea
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
veni oricând de la Buzău, pentru a răspunde prezent la apel, printre puținii membri fondatori rămași în viață și care simt încă emoția și freamătul anilor tinereții! INEGALABILA ROSINA - JANA PARVULESCU Când încerc să-mi amintesc de cei lângă care am pășit pe scena ieșeană la înființarea ei în1956 gândurile se năpustesc și mereu îmi este greu să adun ceva care este mai important pentru cititor. Cu toate acestea a descrie activitatea sopranei Jana Pârvulescu, memoria păstrează încă vie imaginea tinerei plină
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
în afara grădinii, pe versanții din preajmă. După acest istoric mă întreb, așa, ca un împătimit ieșean, dacă nu s-ar fi cuvenit ca acest oraș să dea noi valențe culturale acestui perimetru, la nivelul cerințelor actualeă În perioada descrisă, oricine pășea pe acea scenă era cuprins de mari emoții, simțind respirația unui public numeros, care, în condițiile date, se putea manifesta relaxat. Toate eforturile favorizau actul artistic de calitate, aplaudat sincer, și respectul devenea reciproc, de pe scenă în public și invers
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
De dincolo nici un răspuns. Sovieticii nu se așteptau la un război prin surprindere. Trebuia să trecem pentru cercetare. Comandantul grupei era sublocotenentul în rezervă Sfetcu Ion, basarabean din orașul Reni, județul Ismail. De dorul pe care îl avea dorea să pășească primul pe pământul basarabean. Am trecut, grupă de cercetași, pe la ora 11, cu barca. Nici o rezistență. Înaintăm. În fața noastră satele Cotu Morii și Obileni. O pocnitură de armă și un caporal, Vâjâială, cade la pământ. Începe să se tragă. Probabil
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
confruntări interne și frământări pe plan internațional. În grava și larga incertitudine, conștiința patriei, sentimentul de unitate și Înțelepciunea În abordarea fenomenelor sociale și politice asigura coeziunea și șansa de integrare În Comunitatea popoarelor europene. Sunt speranțele cu care am pășit În cel de-al III-lea mileniu. Cea mai grandioasă cucerire a civilizației de la sfârșitul celui de al doilea mileniu a fost elaborarea doctrinei drepturilor și libertăților omului, dezvoltarea bazată pe democrație pluralistă și statul de drept. În spiritul acestor
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
conspirației generale se dezvăluie adevărul. Oamenii au prins să povestească. Mulți aștern pe hârtie odiseea lor și a familiilor, rechizitoriu postum a unui veac de coșmaruri și suferință. Trecutul este denunțat În culorile adevărate. Dar cum arată prezentul? Oare am pășit Întradevăr Într-o lume mai dreaptă? Pe Întinsul continent al fostei Uniuni Sovietice, dincolo de Caucaz și Urali, până la munții Tianșan, Siberia și dincolo de Cercul Polar românii nu-și pot afirma etnicitatea, În multe comunități nu există școli În limba maternă
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
de decizie echivalentă cu a lui Ștefan cel Mare și Sfânt. Mă întrebam cu teamă, dar și curiozitate, cam ce-o fi vrând "organul" cu mine, un asistent oareșcare la Științe sociale. M-am pus la "patru ace" și am pășit cu sfială, pentru prima dată, pe culoarele lungi și reci ale "sediului". Când am fost invitat în cabinetul "tovarășului", am observat pe un scaun, în fața biroului monumental, un alt "tovarăș", mai puțin impozant decât "sosia" lui Ștefan cel Mare. Tovarășul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]