14,286 matches
-
le observe infantilismul. Era mai curând reconfortant să vadă că nimic nu se Îmbunătățea În viață odată cu trecerea anilor; dacă erai un tânăr ursuz, sfârșeai prin a deveni un adult ursuz. Tiparul era Înlăuntrul nostru pentru totdeauna. Adevărat, părea un pic cam sumbru, Însă cel puțin, se consola Asya, dovedea că nu erai silit să devii altceva, ceva mai mult, așa cum o băteau mătușile ei la cap zi și noapte. Fiindcă nimic nu avea să se schimbe În timp și fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Astăzi e și ziua fetei mele celei mici! a exclamat Poetul Extrem de Netalentat. — A, da? a fost rândul Asyei să Întrebe. — Deci te-ai născut În aceeași zi cu fiică-mea! Sunteți Gemeni. Poetul a scuturat vesel din cap, un pic cam teatral. — Pești, l-a corectat Asya. Și asta a fost totul. Nimeni n-a Încercat să o Îmbrățișeze sau să o sufoce cu pupăturile, Întocmai cum nimeni nu s-a gândit să comande un tort. În schimb, poetul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
alimentaseră eșecul. Întâi și-ntâi, Armanoush era frumosă - chiar prea frumosă. Avea un trup bine proporționat, o față delicată, un păr ondulat blond Închis, niște ochi mari de un gri ce bătea În albastru și un nas ascuțit și un pic cârn, care ar fi putut părea un defect În cazul altora, dar care ei Îi conferea un aer de Încredere În sine, Însă Înfățișarea ei atrăgătoare, atunci când era combinată cu inteligența ei, Îi intimida pe tineri. Nu că aceștia ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
citești romanele, a mustrat chipul familiar din oglindă. — Prostii! Vorbise mătușa Zarouhi care răsărise ca prin farmec alături de ea În oglindă. Ești o fată tânără și frumosă care merită cel mai bun bărbat din lume. Așa, ia să vedem un pic de strălucire feminină. Dă-te cu niște ruj, domnișoară! S-a dat. Nu scria strălucire feminină pe capacul rujului, Însă era pe-aproape, scria STRĂLUCIRE DE CIREAȘĂ. Armanoush s-a dat din plin cu ruj, Însă după aceea și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
adevăr o provocare. Să vedem atunci cum Înfloresc strategiile de marketing. Înainte ca cineva să apuce să facă vreun comentariu vizavi de asta, ușa dormitorului s-a deschis cu un scârțâit și iat-o pășind afară pe Armanoush Tchakhmakhchian un pic timidă, un pic amețită. Purta niște blugi spălăciți și un pulover marinăresc destul de lung și de lălâi ca să-i ascundă formele trupului. În timp ce-și făcea bagajele pentru zborul spre Turcia se gândise Îndelung ce haine să-și ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Să vedem atunci cum Înfloresc strategiile de marketing. Înainte ca cineva să apuce să facă vreun comentariu vizavi de asta, ușa dormitorului s-a deschis cu un scârțâit și iat-o pășind afară pe Armanoush Tchakhmakhchian un pic timidă, un pic amețită. Purta niște blugi spălăciți și un pulover marinăresc destul de lung și de lălâi ca să-i ascundă formele trupului. În timp ce-și făcea bagajele pentru zborul spre Turcia se gândise Îndelung ce haine să-și ia cu ea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
noi pentru bucătărie. — Spune-mi ce crezi, s-a entuziasmat Rose. Ce zici de lemnul de cireș? Crezi că ar arăta bine În bucătăria nostră? — Mda, așa cred... Așa cred și eu. Dar ce zici de stejarul negru? E un pic mai scump, dar are clasă. Care crezi că ar fi mai bun? — Nu știu ce să zic, mamă, și stejarul pare să fie bun. Mda, da' vezi tu, nu mă ajuți prea mult, a oftat Rose. După ce a Închis, Armanoush s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Însă ochii Îi ardeau. Vezi tu, am crescut printre toate mătușile astea care jucau rolul de mamă. Tragedia mea e că, Într-un fel, am fost singurul copil al acestor patru femei. Mătușa Feride, probabil că ai observat, e un pic cam nebună și nu s-a căsătorit niciodată. A schimbat pe rând nenumărate slujbe. Era o agentă de vânzări grozavă pe vremea când era În faza maniaco-depresivă. Mătușa Cevriye a avut o dată o căsnicie fericită, Însă apoi și-a pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cu gheață. Întrebarea era o Încercare evidentă de a se cunoaște mai bine, fiindcă muzica se Întâmpla să fie principala conexiune a Asyei cu Întreaga lume. — Muzică clasică, etno, muzică armenească și jazz, a răspuns Armanoush. Dar tu? Ceva un pic mai diferit. Asya a roșit, deși nici ea nu știa de ce. — Într-o vreme ascultam tot felul de chestii dure, știi, muzică alternativă, punk, postpunk, metal industrial, death metal, darkwave, psihedelic, un pic de third wave ska și ceva gotic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a răspuns Armanoush. Dar tu? Ceva un pic mai diferit. Asya a roșit, deși nici ea nu știa de ce. — Într-o vreme ascultam tot felul de chestii dure, știi, muzică alternativă, punk, postpunk, metal industrial, death metal, darkwave, psihedelic, un pic de third wave ska și ceva gotic, chestii de genul ăsta. Obișnuită să privească „chestiile de genul ăla“ ca pe un gen dispărut, preferat de adolescenții decadenți sau de adulții fără nici o direcție ce aveau În ei mai multă furie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
În engleză a felurilor din meniu și de tricourile cu ÎMI PLACE ISTANBULUL pe care le purtau chelnerii. Asya și Armanoush și-au Împins scaunele mai În față. — Am citit filozofie, În special filozofie politică, știi, Benjamin, Adorno, Gramsci, un pic din Žižek... În special Deleuze. Chestii de genul ăsta. Îmi plac. Îmi plac lucrurile abstracte, cred, iar filozofia - o iubesc pur și simplu. În special filozofia existențialistă. Asya și-a aprins altă țigară și a Întrebat printre fuioarele de fum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Siramark a scris: Și În Armenia oamenii fumează mult. Am vizitat din nou Erevanul de curând. Țigările omoară națiunea. Armanoush s-a foit În scaun. Unde era? De ce nu scria nimic? Era furios sau supărat pe ea? Se gândise vreun pic la ea?... Ar fi continuat să se tortureze cu Întrebări de genul ăla, dacă pe ecranul strălucitor n-ar fi apărut rândurile următoare. Spune-ne, Doamnă Sufletul-Meu-Surghiunit, de când ai ajuns În Turcia te-ai mai gândit la Paradoxul Ienicerilor? El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
În căști. — Ce asculți? a Întrebat tare Armanoush. — Ce? a strigat Asya. Johnny Cash! — A, da, sigur! Ce citești? — Omul Irațional: Un Studiu Asupra Filozofiei Existențialiste, a răspuns aceeași voce tare și sigură pe ea. — Nu e și asta un pic irațional? Cum poți să asculți muzică și să te concentrezi asupra filozofiei existențialiste În același timp? — Se potrivesc perfect, a remarcat Asya. Atât Johnny Cash cât și filozofia existențialistă sondează sufletul uman ca să vadă ce e Înăuntru și, Întristați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
că familia lui Armanoush era din Istanbul? a spus Între două migdale. Au fost supuși la tot felul de suferințe În 1915. Mulți au murit În timpul deportărilor - din cauza foamei, oboselii, brutalităților... Liniște absolută. Nici un comentariu. Asya a strâns nodul un pic mai tare sub privirile Îngrijorate ale Caricaturistului Alcoolic. — Însă stră-străbunicul ei a fost ucis Înainte de asta, În principal pentru că - Asya s-a Întors spre Armanoush, deși următoarea afirmație Îi era adresată mai puțin ei și mai mult membrilor grupului - era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Apă — Să intru și să le spun să dea mai Încet? a Întrebat mătușa Feride. Stătea În fața camerei fetelor cu ochii la clanță. — Of, lasă-le În pace! a strigat mătușa Zeliha de pe canapeaua pe care se prăbușise. Sunt un pic amețite și când ești un pic amețit asculți muzică la maxim. Ca să-și impună punctul de vedere a strigat apoi: — LA MAXIM! — Amețite! a urlat bunica Gülsüm. Ia seama, de ce sunt amețite? Nu e de-ajuns că faci tot timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
spun să dea mai Încet? a Întrebat mătușa Feride. Stătea În fața camerei fetelor cu ochii la clanță. — Of, lasă-le În pace! a strigat mătușa Zeliha de pe canapeaua pe care se prăbușise. Sunt un pic amețite și când ești un pic amețit asculți muzică la maxim. Ca să-și impună punctul de vedere a strigat apoi: — LA MAXIM! — Amețite! a urlat bunica Gülsüm. Ia seama, de ce sunt amețite? Nu e de-ajuns că faci tot timpul familia asta de rușine? Uită-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a răspuns mătușa Zeliha pe un ton categoric. Rămâi aici ca să ți se toarne plumb. Asya s-a uitat la ea de parcă ar fi Întrebat: Ce naiba a fost chestia asta? De ce era lăsată pe dinafară? Dacă exista Într-adevăr vreun pic de democrație și de libertate a cuvântului În casa asta, atunci le era rezervată tuturor În afară de ea. Când venea vorba de ea, regimul domestic se transforma automat În totalitarism pur. Asya a oftat uitându-se În jur cu o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
trimis la el pe Îngerul Gabriel: Construiește o corabie, i-a șoptit Îngerul, și ia cu tine câte o pereche din fiecare specie... Traducând o poveste care nu avea nevoie de nici un fel de traducere, vocea Asyei a coborât un pic, fiindcă asta se Întâmpla să fie partea care-i plăcea cel mai puțin. — În cele din urmă, În arca lui Noe erau oameni buni de toate credințele, a continuat mătușa Banu. David era acolo; la fel și Moise, Solomon, Iisus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a născut la New York În pofida numelui. Își publicase primul roman la douăzeci și trei de ani și-l trimisese unor scriitori pe care Îi admira. François avea În posesia sa răspunsurile primite de la Jean Giono și Max Jacob, care, un pic distrat, Îi răspunsese tatălui Începînd cu „Stimată doamnă“ (romanul, scris la persoana Întîi, se Înfățișa ca jurnal intim al unei femei). Mult mai tîrziu, Franz Weyergraf obținuse Marele Premiu catolic pentru literatură. Se străduise să fie numai zîmbet În fața fotografului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
vrea să mi-o tragi?“. Că doar nu degeaba lucra Catriona În publicitate. Avea simțul formulei concise. Faptul că o femeie tînără cum era Catriona dorise să-i spună unui bărbat cum era el preocupat, hirsut, extenuat - fraza aia un pic puerilă, o frază care nu l-ar fi luat prin surprindere În Alice În țara minunilor, era un motiv de mîndrie și, ca să fim sinceri, Îi redase energia. N-avea nevoie de prea mult. CÎnd se va ridica, Îi va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
fi amuzant precum o povestire de Bemelmans sau de Thurber, v-o spun pentru că mi-ați descoperit cîndva o latură Jerome K Jerome: trei autori pe care sîntem poate singurii care-i mai cunoaștem! Îmi voi Îngădui, de asemenea, un pic de romantism, ca Într-o povestire de Ludwig Tieck (nu m-aș Încumeta să mă iau la Întrecere cu Hoffmann), ca În Călătoria În azur, În care divina Gloriana Îl duce pe erou În miezul unui munte care se Închide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
pe tonul acela, sau pe orice alt ton, ciudatelor cuvinte spuse de tatăl lui: cu ce drept Își luase el aerul acela dezgustat pentru a vorbi despre niște fete care semănau prea mult, după părerea lui, cu băieții? Încă un pic și tatăl lui l-ar fi făcut pederast, ceea ce, În gura acelui șef de familie, mare cititor al profeților Vechiului Testament, reprezenta mîrșăvia mîrșăviilor. „Pe pederaști Îi miros de la o sută de metri“, Îi spusese el Într-una din zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ani am declarat: „Tăticul meu nu minte niciodată“. Aceste vorbe memorabile au fost pe dată puse de tata În cartea pe care o scria atunci. Nu se mințea În familia mea, asta era lege. În măsura În care un adult poate restitui un pic din adevărul copilăriei lui, ca arheologul care scoate la iveală, din reconstituirea unui templu sau a unui palat, prostul gust, fatuitatea, insolența celor care l-au construit, lucruri pe care ruinele Încă În picioare nu ne-ar fi lăsat niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mormîntului. Din partea tatei, legenda familiei era la fel de moțată: familia Weyergraf descindea din Goethe, „pe linie feminină“, preciza tata rîzÎnd și, mi se părea mie, luînd-o În serios. Cel puțin doream să cred că el credea acest lucru, ca să cred un pic eu Însumi, după ce mă informasem În legătură cu acest Goethe mort cu doar optzeci de ani Înainte de nașterea tatei, un mare scriitor și un mare Îndrăgostit, după cum lăsau să transpară textele la care izbutisem să am acces. Și eu, de Îndată ce va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ținut această unire anunțată ca indisolubilă. Dar, Înainte de a ajunge la Însurătoarea mea - de Crăciun, În 1961, urmată de călătoria de nuntă În nord-estul Braziliei spre a descoperi Fortaleza, orașul natal al soției mele - ar fi bine să pun un pic de ordine În povestea vieții mele. E tipic pentru nevrozați să-și istorisescă viața În dezordine și, după cum precizează amabil Freud Însuși pe undeva, „sîntem cu toții mai mult sau mai puțin nevrozați“, Însă un mic efort de clasare ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]