10,156 matches
-
din Kiev. Acum însă întâmpină rezistența ferma a tatălui - fiul trebuie să lucreze! Când în anul 1896 familia se mută la Kursk, Kazimir se angajează ca desenator tehnic la administrația căilor ferate, dar își petrece timpul liber împreună cu câțiva colegi pictând și desenând în aer liber. În anul 1901 se căsătorește cu poloneza Kazimira Zgleitz, mai în vârstă cu opt ani decât el. Anul următor tatăl său moare, cu ajurorul mamei adună bani și reușește să plece la Moscova pentru a
Kazimir Malevici () [Corola-website/Science/311794_a_313123]
-
Georges Braque. Malevici elimină perspectiva, așterne suprafețe colorate una peste alta, adună pe pânză materiale diferite, cel mai adesea lipind decupaje de hârtie. În ""Compoziție cu Mona Lisa"" face legătura dintre tablou și cuvânt, introducând în compoziție două cuvinte rusești, pictate cu litere mari, care înseamnă "eclipsă parțială". În felul acesta ne dă de înțeles că pictura nu este numai o reprezentare a lumii, cunoscută prin intermediul simțurilor. O semnificație ironică o are reproducerea după capodopera lui Leonardo da Vinci, lipită deasupra
Kazimir Malevici () [Corola-website/Science/311794_a_313123]
-
cunoscută și ca ultima expoziție futuristă - în cadrul căreia Malevici prezintă un număr de treizeci și nouă tablouri abstracte, printre care și celebrul ""Pătrat negru pe fond alb"". Artistul pătrunde în arta abstractă, realizând compoziții bazate exclusiv pe forme geometrice simple, pictate în culori unitare. În 1916 publică broșura "De la cubism și futurism la suprematism. Noul realism în pictură". În această dizertație artistul califică suprematismul ca fiind pictură avangardistă. Analizează principalele direcții artistice și pe fiecare dintre ele o apreciază din punctul
Kazimir Malevici () [Corola-website/Science/311794_a_313123]
-
avea ca scop promovarea unei viziuni suprematiste în artă și în viața de toate zilele, și ține un ciclu de prelegeri pe tema artei avangardiste, își scoate elevii pe stradă, lucrează împreună la o operă colectivă inspirată de suprematism și pictează zidurile în alb, după care, pe acest fundal așază cercuri verzi, pătrate portocalii și dreptunghiuri albastre. În anul 1924, publică o altă lucrare teoretică intitulată ""Oglinda suprematistă"", unde se opune propagandei din ce în ce mai prezente în arta rusă. Publicul și mediile artistice
Kazimir Malevici () [Corola-website/Science/311794_a_313123]
-
tradițională rubașcă rusească are o înfățișare rigidă, ca o păpușă așezată într-un peisaj plat. Chipul lui redus la un simplu oval este lipsit de ochi. La fel de oarbă este și casa care nu are nici măcar o singură ferestră. Artistul nu pictează chipuri deoarece nu reușește să prezinte viitorul omului, nici măcar nu îndrăznește să și-l imagineze, mai ales când este vorba de un țăran amenințat de deportare sau moarte. Pe tema acestui tablou Malevici va scrie: " Compoziția s-a născut din
Kazimir Malevici () [Corola-website/Science/311794_a_313123]
-
de Biserica de Stat Luterană și conservatorism social și clasa snobismului al monarhiei suedeze. Populația a crescut și absența recoltei au făcut condițiile din zona rurală a Suediei să fie din ce în ce mai mult fără vegetație. După contrast, rapoarte timpurii de la emigranții pictau ca partea vest-centrală americană ca un paradis pământesc lăudând lebertatea politică și religioasă americană și oportunitățile la care nici nu se puteau aștepta. Migrația suedeză s-a sfârșit în deceniile de după Războiul Civil American (1861-1965). Prin anul 1980, Recensământul American
Emigrarea suedezilor către Statele Unite () [Corola-website/Science/311822_a_313151]
-
care această pictură are o asemenea semnificație remarcabilă. Pe de o parte, pictorul atinge cu această creație o maturitate pe care nu o întâlnisem în picturile sale anterioare, pe de altă parte, este prima pictură de altar de mari dimensiuni pictată în ulei, procedeu puțin răspândit la Veneția. Caracterul majestos al tabloului se datorează și dimensiunilor sale de aproape 3 x 5 metri. Bellini a așezat scena principală pe un fundal cu peisaj și a încadrat-o între elementele arhitecturale cu
Giovanni Bellini () [Corola-website/Science/311894_a_313223]
-
șasea scenă îl reprezintă pe ""Sfântul Francisc primind stigmatele"". Pictura intitulată ""Trasfigurazione di Cristo"" ("Schimbarea la față", cca. 1480), care se află astăzi în "Galleria Nazionale di Capodimonte" din Neapole, provine din Vicenza, de pe altarul capelei catedralei "Fiocardo". Bellini a pictat mai multe tablouri reprezentând schimbarea la față a Domnului, dar numai trei dintre acestea s-au păstrat până astăzi. Cu această temă artistul face referire la arta bizantină, care a avut o mare influență asupra tatălui său, stilul operei prezentată
Giovanni Bellini () [Corola-website/Science/311894_a_313223]
-
faptul că artistului venețian nu i-a fost străină pictura lui Leonardo da Vinci. Bellini reușește să creeze o atrmosferă pașnică care nu atenuează forța expresivă a personajelor și a peisajului, în pefectă armonie cu repartiția culorilor. Giovanni Bellini a pictat multe portrete, dobândind cunoștințe profesionale atât de vaste în acest gen, încât tablourile sale vor juca un rol important în secolul următor în apariția portretisticii ca modă la Veneția. Faptul că cineva își comanda un portret indica în secolul al
Giovanni Bellini () [Corola-website/Science/311894_a_313223]
-
o anume demnitate și un rang social. Acest fapt este demonstrat și de portretul dogelui Leonardo Loredan, unul dintre cele mai reușite portrete ale lui Bellini, în care artistul îl prezintă extrem de concentrat și într-o poziție solemnă. Personajul este pictat ca bust în stil sculptural, inspirat de operele lui Donatello și de creațiile sculptorilor din Roma. Pictura "Buna Vestire" ("Vergine Annunziata", cca. 1500), compusă din două fragmente simetrice, a fost destinată bisericii "Santa Maria dei Miracoli" din Veneția pentru un
Giovanni Bellini () [Corola-website/Science/311894_a_313223]
-
și de creațiile sculptorilor din Roma. Pictura "Buna Vestire" ("Vergine Annunziata", cca. 1500), compusă din două fragmente simetrice, a fost destinată bisericii "Santa Maria dei Miracoli" din Veneția pentru un diptic. Pentru a armoniza pictura cu spațiul înconjurător, Bellini a pictat decorația de marmoră a bisericii. Artistul face dovada talentului său prin așezarea în spațiu a personajelor și a obiectelor, precum și prin aplicarea tehnicii perspectivei. Din simetria tablourilor se poate trage concluzia că pictorul a lucrat deodată pe două pânze ridicate
Giovanni Bellini () [Corola-website/Science/311894_a_313223]
-
lui Bellini titlul de pictor oficial al Republicii Veneția. Influența lui Bellini depășește granițele Italiei și hotarele secolului al XV-lea. Siguranța și claritatea realizărilor lui Bellini le regăsim în unele din pânzele lui Eugène Delacroix (1798-1863); Edgar Degas (1834-1917) pictează o copie după ""Alegoria sacră"".
Giovanni Bellini () [Corola-website/Science/311894_a_313223]
-
familiei ctitorului, s-au efectuat lucrări de reparație capitală a lăcașului de cult. Atunci au fost reparate zidurile la exterior, s-a înlocuit pardoseala cu dale de piatră cu mozaic, s-a acoperit biserica cu tablă zincată și s-au pictat arcadele și stâlpii din interior de către pictorul Rudolf Hermann, după modelul Bisericii Mirăuți din Suceava. Mai târziu, pictura a fost completată de pictorul Ion Doroftei. Alte reparații importante au fost și în anul 1975 când, la inițiativa și sub supravegherea
Biserica Sfinții Voievozi - Grădini din Fălticeni () [Corola-website/Science/311916_a_313245]
-
că "antependium" , imitând față de masă a altarului. Compoziția poate fi alcătuită dintr-o singură piesă, ori compusă din două-trei secțiuni. Câteva antependiumuri din secolul al XVII-lea imitau materialele textile orientale. Franjurii aurii ai pânzei ce acoperea altarul au fost pictați la marginea antependiumului și înlocuiți cu diferite motive în culori de galben. Acest procedeu, al azulejo-ului folosit că antependium, este specific Portugaliei și a fost folosit în secolele al XVI-lea, al XVII-lea și al XVIII-lea. Exemple remarcabile
Azulejo () [Corola-website/Science/311909_a_313238]
-
proscomidiarul și diaconiconul. Aici se află două ferestre dreptunghiulare: una în axa absidei și cealaltă pe canatul sudic de lângă axă. Bolta semicilindrică se continuă și în altar, fiind racordată la est cu fâșii curbe. Pereții interiori ai bisericii au fost pictați într-o anumită perioadă, fiind descoperit un fragment de pictură în tempera pe peretele sudic. Catapeteasma datează de la mijlocul secolului al XVIII-lea, mai exact de prin 1760 , având unele icoane vechi. Iconostasul este format din cinci mari registre, proporționate
Biserica de lemn din Putna () [Corola-website/Science/311970_a_313299]
-
fost în cele din urmă achiziționată de Muzeul Național de Artă și a fost expusă lângă "Guernica" lui Picasso, cu care a fost comparată. Lam a continuat să simplifice și să sintetizeze modalitățile de abstractizare și totuși a continuat să picteze figurativ; de asemenea a perseverat în dezvoltarea mitologiei și totemismului care defineau stilul său. În 1946, a petrecut patru luni, împreună cu André Breton, în Haiti, îmbogățindu-și cunoștințele și înțelegerea divinităților și ritualelor magice africane, prin observarea ceremoniilor Voodoo, Cu
Wifredo Lam () [Corola-website/Science/311293_a_312622]
-
spiritului religiei afro-cubane. Din această cauză, lucrările sale nu pot fi incluse într-un singur curent. El avea credința că societatea se preocupă prea mult de individ și a încercat prin arta sa să prezinte umanitatea ca un întreg. A pictat figuri tipice, creând universalul. Pentru a atige acest țel, el a pictat adesea măști, în locul fețelor umane. De vreme ce cultura și mitologia cubane acceptau lucrările sale, el s-a preocupat de natura umană și prin aceasta a putut găsi legături și
Wifredo Lam () [Corola-website/Science/311293_a_312622]
-
într-un singur curent. El avea credința că societatea se preocupă prea mult de individ și a încercat prin arta sa să prezinte umanitatea ca un întreg. A pictat figuri tipice, creând universalul. Pentru a atige acest țel, el a pictat adesea măști, în locul fețelor umane. De vreme ce cultura și mitologia cubane acceptau lucrările sale, el s-a preocupat de natura umană și prin aceasta a putut găsi legături și cu alții decât cubanezii. Cf. Cf.
Wifredo Lam () [Corola-website/Science/311293_a_312622]
-
transilvănean și un bun portretist. A fost o fire îndrăzneață și muncitoare, similar negustorilor brașoveni din rândul cărora a făcut parte. Pentru Craiova, a fost ceea ce Ion Heliade-Rădulescu a fost pentru București. Barbu Theodorescu i-a făcut următoarea caracterizare: A pictat numeroase compoziții și portrete de inspirație istorică, precum și portrete ale protipendadei momentului. Portretele desenate de către pictor au avut o răspândire importantă în epocă, fiind litografiate sau inserate în manualele școlare ale momentului. A colaborat timp de cincisprezece ani cu Mișu
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
precum și portrete ale protipendadei momentului. Portretele desenate de către pictor au avut o răspândire importantă în epocă, fiind litografiate sau inserate în manualele școlare ale momentului. A colaborat timp de cincisprezece ani cu Mișu Popp și Barbu Stănescu, împreună cu care a pictat numeroase biserici din București (Biserica Curtea Veche, Biserica Sfânta Ecaterina din București, Biserica Sfântul Gheorghe Nou, Biserica Răzvan Vodă, Biserica Mănăstirii Radu Vodă). Singur, a zugrăvit Biserica Sfântul Nicolae din Brașov, Biserica din Negoiești, Biserica Madona Dudu și Biserica Sfântul
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
rândul cărora a făcut parte. Tributar formației sale transilvănene, conformă idealurilor lui Gheorghe Șincai și ale lui Petru Maior, entuziasmul său creator nu s-a rezumat doar la predarea desenului în școala craioveană. El a făcut portrete boierimii locale, a pictat biserici, a făcut prima tipografie din Craiova și a condus o revistă. A tipărit operele literare ale prietenilor săi și a tradus piese de teatru. A fost pentru Craiova ceea ce Ion Heliade-Rădulescu a fost pentru București. Constantin Lecca, prin toată
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
lui au ajuns să-l depășească și și-a pierdut faima de mare maestru, cu toate că a mai avut în unele lucrări reveniri și străluciri de moment. Constantin Lecca a mai trăit șaptesprezece ani după anul 1870, dar nu a mai pictat nimic din cauza Bolii Parkinson de care a suferit. Ca urmare el a fost părăsit de către lumea artistică, a fost uitat și a fost privit cu indulgență de către contemporani, iar singurele contacte pe care le-a mai avut au fost acelea
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
care au studiat artele plastice, probabil pictura. De asemenea, au rămas istoriei mențiunile lui Anton Maria Del Chiaro care a amintit de omul de casă al familiei Cantacuzinilor care uimea lumea cu desenele lui și de fiul unui negustor care picta la Veneția. Pictorii formați în Europa Occidentală până în secolul al XIX-lea au fost pur și simplu o raritate în spațiul românesc. Chiar dacă s-au întors pe plaiurile natale, acești tineri școliți în străinătate au creat în același spirit bizantin
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
pictorul ar fi avut la începutul studiilor sale la Buda unele noțiuni despre pictură, deoarece la Brașov este de notorietate că existau deja iconari și zugravi de biserici. După folcloristul Ion Mușlea, la Brașov ar fi existat și iconari care pictau pe sticlă, mult mai experimentați decât în alte părți ale Transilvaniei. Biserica "Sfântul Nicolae" din Scheii Brașovului era la acea dată deja pictată de către familia de zugravi Popp, în care s-a născut Mișu Popp. În plus, la Brașov trăia
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
iconari și zugravi de biserici. După folcloristul Ion Mușlea, la Brașov ar fi existat și iconari care pictau pe sticlă, mult mai experimentați decât în alte părți ale Transilvaniei. Biserica "Sfântul Nicolae" din Scheii Brașovului era la acea dată deja pictată de către familia de zugravi Popp, în care s-a născut Mișu Popp. În plus, la Brașov trăia și renumitul zugrav David, cel care a fost autorul manualului de pictură bisericească bizantină "Erminia" din 1822. Aflat la studii la Buda, Constantin
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]