9,079 matches
-
din populație, nu este cunoscută apartenența confesionala. Turism Situl arheologic de la Traian, punct <nowiki>"La Cula"</nowiki> (sec. XIV așezare epoca medievală și castru Epoca română,sec.II - III p. Chr.). La Sud de sat și la Est de satul Poiana, pe malul Dunării. Așezare Aceasta comună este așezată în partea sudică a județului. Se află la 35 Km față de capitală județului, pe direcția sud-vest. Se află la o distanță de 115 Km față de capitală României. Date despre relief Comună Traian
Comuna Traian, Teleorman () [Corola-website/Science/301845_a_303174]
-
Focșeasca, Ghergheleul,Mircești, Moara Grecilor, Olănești, Portari, Protopopești, Rediul,Scânteia, Șerbotești, Șurănești, Tufești, Uncești și Zăpădeni; 1780 format din satele Bereasa, Bodești, Borosești, Boțoaia,Cănțălărești, Ciorâța, Câșlași, Codăești, Dănești, Draxeni,Dumeasca, Ferești, Ghergheleul, Lipoveni, Liuzii Bârnovanului (înloc de Scânteia), Mircești, Poiana Protopopeștilor, Portari,Protopopești, Rediul, Șerbotești, Șurănești, Tătărăni, Tufești,Uncești și Zăpodeni; 1803 format din satele Bereasa, Bodești, Borosești, Boțoaia,Cănțălărești, Ciorâța, Cișla lui Adamache (în loc de Câșlași),Codăești, Dănești, Draxeni, Dumeasca, Ferești, Focșeasca,Ghergheleul, Mircești, Portari, Protopopești, Rediul, Șerbotești,Șurănești, Tăcuta
Bereasa, Vaslui () [Corola-website/Science/301863_a_303192]
-
secolul al XIX-lea, însă cel mai de seamă răzeș la sfârșitul secolului al XVII-lea a fost Vasile Buhăescul, ginere al Ciujdoaiei, logofăt și apoi vornic de poartă. Tot de la sfârșitul secolului al XVII-lea este atestată într-o poiană traversată de "Pârâul Humii" (în sud-estul satului vecin actual Poiana) o stațiune de producere a prafului de pușcă, numită Buda. Un alt Vasile Buhăescu, nepot de frate al celui menționat mai sus, bifează funcții importante în prima jumătate a secolului
Buhăiești, Vaslui () [Corola-website/Science/301867_a_303196]
-
la sfârșitul secolului al XVII-lea a fost Vasile Buhăescul, ginere al Ciujdoaiei, logofăt și apoi vornic de poartă. Tot de la sfârșitul secolului al XVII-lea este atestată într-o poiană traversată de "Pârâul Humii" (în sud-estul satului vecin actual Poiana) o stațiune de producere a prafului de pușcă, numită Buda. Un alt Vasile Buhăescu, nepot de frate al celui menționat mai sus, bifează funcții importante în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, ca vel cămăraș, vel pitar, vel medelnicer
Buhăiești, Vaslui () [Corola-website/Science/301867_a_303196]
-
folosită în gospodărie, era piua. Cu ajutorul acesteia se înveleau țesăturile de lână din care oamenii î-și făceau sumane și bernevigi. Locuri ce nu trebuie uitate; „Livadă, Via Mânăstirii, Iazul Călugărilor, Drumul Călugărilor, În Țarnă, La Plop, La Tei, Pruna, Poiana din Pruna, Gura Drumului, Cărarea Dorobanțului, În Poeană, În Râpă, La Budăi, Pe Lac, În Dodan, Pe Vlamnic, La Tochile, Pachet, La Cheatră, Pădurea Buzii, Pe Coastă, Izvorul Smeilor(în zona casei, Severică), Cetatea Smeilor(lângă hotar, pe dealul de
Căpușneni, Vaslui () [Corola-website/Science/301871_a_303200]
-
de obârșie al familiei Cantemir, localitate ce a dispărut în timp. Biserica actuală a mănăstirii ctitorită de Domnitorul Dimitrie Cantemir a fost construită pe locul unei alte biserici datând din perioada lui Ștefan cel Mare. Ea a fost construită în poiana unei păduri seculare, după vechea tradiție, prin care se spune că Domnitorul trăgea cu arcul, iar în locul unde se înfige săgeata, se așeză Masa Sfântului Altar al bisericii. Dovadă că și astăzi se poate admira acel trunchi de stejar multisecular
Grumezoaia, Vaslui () [Corola-website/Science/301887_a_303216]
-
fermă zootehnica, iar în extremitatea sudică, bucăți de pămînt ars aminteau de o veche fabrică de cărămidă"", își amintește Lupu. Acesta a gestionat numeroase plantații noi de tei, carpen, fag, stejar, plop tremurător și paltin, originare de pe dealul Repedea, de la Poieni, din Codrii Pașcanilor, din comuna Șirețel, dar și folosind semințe de arbori exotici furnizate de cele peste 500 de grădini botanice din lume cu care instituția ieșeana a colaborat. În acest sector se află două izvoare de apă minerală: izvorul
Grădina Botanică din Iași () [Corola-website/Science/301923_a_303252]
-
județean 208A între localitățile Rotunda-Liteni și Poiana-Dolhasca (),(). La est se află lunca Șiretului () delimitând județul Suceava de județul Botoșani,() iar la vest se află o zonă de deal împădurita, dincolo de care se găsește Comună Dolhești,()(). Satul este îngemănat cu satul Poiana din orașul Dolhasca, cele două localități fiind practic lipite. Halta Corni se află pe magistrală CFR 500 Vicșani-București Nord și deservește cele două localități. Satul e împărțit de localnici în trei părți denumite după cum urmează: Acest sat este un sat
Corni, Suceava () [Corola-website/Science/301942_a_303271]
-
Coșna este amplasată în sud-vestul județului Suceava, la 14 km de mun. Vatra Dornei, la 126 km de mun. Suceava și la 70 km de mun. Bistrița. Se învecinează la nord cu comunele Cârlibaba și Iacobeni, la sud cu comunele Poiana Stampei și Ilva Mare (jud. Bistrița Năsăud), la est cu com. Dorna Candrenilor și la vest cu com. Lunca Ilvei (jud. Bistrița Năsăud). Localitatea este situată, din punct de vedere morfologic, în provincia muntoasă alpino-carpatică, subprovincia Caraților sud-estici, ținutul Carpaților
Comuna Coșna, Suceava () [Corola-website/Science/301944_a_303273]
-
este tributară râului Dorna, care are ca principali afluenți pâraiele Teșna si Coșna. Pârâul Teșna izvorăște de sub poalele muntelui Măgura Calului și străbate teritoriul comunei de la sud-vest spre nord-vest pe o distanță de cca 13 km, formând hotarul cu com. Poiana Stampei. Are ca principali afluenți pâraiele Cucureasa, Tebeleauca, Fundoaia. Pârâul Coșna (Coșnița) izvorăște de sub muntele Suhard, străbate teritoriul comunei de la vest spre est pe o distanță de cca 19 km și primește ca afluenți pâraiele Netedu, Rogojan, Paluta, Bâtci, Deaca
Comuna Coșna, Suceava () [Corola-website/Science/301944_a_303273]
-
Vodă îl dăruia Mănăstirii Voroneț, s-a făcut și o hotarnică, reluată și de hotarnicele de mai târziu, în care se întâlneau, printre altele, toponimele La Vlad, Câmpul lui Miclin, Pârâul Bălcoaiei, Pârâul Muncelului, Pârâul Runcul, Pârâul Toplița, Pârâul Voroneciorul, Poiana, Țarina lui Micle, Țarina Muncelului și Moara lui Isac, toponime care încredințează memoria unor străbuni localnici unui neam lipsit de memorie. Ca iobagi ai călugărilor de la Mănăstirea Voroneț, bucureștenii Bucovinei au fost, generație de generație, martorii deselor conflicte hotarnice dintre
Capu Codrului, Suceava () [Corola-website/Science/301938_a_303267]
-
cavou), Gheorghe Bicleanu (bunicul său) și Costache Theodoru (străbunicul) fiind succesiv pentru o perioadă de peste 100 de ani parohi ai bisericii sătulului. 20 iulie 1404 - satul Dolhesti este menționat pentru prima data in dania făcută de Alexandru cel Bun Mănăstirii Poiana 1470 - Biserică din Dolhesti este menționată documentar pentru prima data. 1561 - Alexandru Lăpușneanu dăruiește Mănăstirii Pobrata (Probota) satul Dolhești de pe Șomuz, cu moară de apă și cu tot venitul pe care îl are. 1642 - Grigore Ureche menționează satul Dolhestii Mari
Dolheștii Mari, Suceava () [Corola-website/Science/301947_a_303276]
-
copii. În primii ani școală a funcționat în cadrul bisericii din sat, primul lăcaș de învătământ fiind construit din lemn în 1867. 1871 - Comună Dolhești intra într-o nouă împărțire administrativă, în componentă căreia sunt incluse satele Boura, Dolheștii Mici, Vămeni, Poiana Răhtivanu și Dolheștii Mari (centrul comunei). La recensământul efectuat în noua împărțire administrativă, numărul locuitorilor pe comună s-a ridicat la 2.660 iar pădurea de pe teritoriul ei la 1.344 pogoane. 1886 - Prima menționare a unui primar al satului
Dolheștii Mari, Suceava () [Corola-website/Science/301947_a_303276]
-
Mălini este o comună în județul Suceava, Moldova, România, formată din satele Iesle, Mălini (reședința), Pâraie, Poiana Mărului și Văleni-Stânișoara. Este comuna natală a poetului Nicolae Labiș. Comuna Mălini este situată în partea de sud-est a județului Suceava, pe cursul inferior al râului Suha Mare, având în apropiere Munții Stânișoarei, cu o înălțime maximă de 1530 m
Comuna Mălini, Suceava () [Corola-website/Science/301969_a_303298]
-
Poiana (în trecut, Poiana Răftivanului) este un sat ce aparține orașului Dolhasca din județul Suceava, Moldova, România. La jumătatea secolului al XIX-lea, pe teritoriul actualului sat Poiana, pădurea era extrem de întinsă, faldurile ei părând a fi fără margini. În preajma anului
Poiana (Dolhasca), Suceava () [Corola-website/Science/301985_a_303314]
-
Poiana (în trecut, Poiana Răftivanului) este un sat ce aparține orașului Dolhasca din județul Suceava, Moldova, România. La jumătatea secolului al XIX-lea, pe teritoriul actualului sat Poiana, pădurea era extrem de întinsă, faldurile ei părând a fi fără margini. În preajma anului 1840, stăpânirea moșiei
Poiana (Dolhasca), Suceava () [Corola-website/Science/301985_a_303314]
-
Poiana (în trecut, Poiana Răftivanului) este un sat ce aparține orașului Dolhasca din județul Suceava, Moldova, România. La jumătatea secolului al XIX-lea, pe teritoriul actualului sat Poiana, pădurea era extrem de întinsă, faldurile ei părând a fi fără margini. În preajma anului 1840, stăpânirea moșiei revenise boierului Lupu Răftivanu, care moștenise un întins perimetru arabil și de păduri. Prin Poiana Răftivanului trecea și o variantă a drumului ce înainta
Poiana (Dolhasca), Suceava () [Corola-website/Science/301985_a_303314]
-
jumătatea secolului al XIX-lea, pe teritoriul actualului sat Poiana, pădurea era extrem de întinsă, faldurile ei părând a fi fără margini. În preajma anului 1840, stăpânirea moșiei revenise boierului Lupu Răftivanu, care moștenise un întins perimetru arabil și de păduri. Prin Poiana Răftivanului trecea și o variantă a drumului ce înainta spre comuna Bosanci. Într-o poiană aflată în pădure, boierul Lupu Răftivanu a construit un han care a dispărut odată cu apariția căii ferate ce face legătura între Pașcani și Suceava. Pe la
Poiana (Dolhasca), Suceava () [Corola-website/Science/301985_a_303314]
-
ei părând a fi fără margini. În preajma anului 1840, stăpânirea moșiei revenise boierului Lupu Răftivanu, care moștenise un întins perimetru arabil și de păduri. Prin Poiana Răftivanului trecea și o variantă a drumului ce înainta spre comuna Bosanci. Într-o poiană aflată în pădure, boierul Lupu Răftivanu a construit un han care a dispărut odată cu apariția căii ferate ce face legătura între Pașcani și Suceava. Pe la anul 1850 hanul de aici a fost reconsolidat cu piatră și cu cărămidă și acoperit
Poiana (Dolhasca), Suceava () [Corola-website/Science/301985_a_303314]
-
Pe lângă han, boierul Răftivanu a construit și o biserică impunătoare cu patru turle, ce servește astăzi ca biserică parohială și de cimitir. Prezența hanului și a bisericii a determinat formarea uni localități ce a purtat o lungă perioadă numele de Poiana Răftivanului. Ulterior, aici s-a stabilit boierul Manu Sterea, care în anii de după cel de-al doilea război mondial, a fost obligat să lase în paragină, conacul boieresc și moșia din Poiana Răftivanului și să plece în lumea largă.
Poiana (Dolhasca), Suceava () [Corola-website/Science/301985_a_303314]
-
ce a purtat o lungă perioadă numele de Poiana Răftivanului. Ulterior, aici s-a stabilit boierul Manu Sterea, care în anii de după cel de-al doilea război mondial, a fost obligat să lase în paragină, conacul boieresc și moșia din Poiana Răftivanului și să plece în lumea largă.
Poiana (Dolhasca), Suceava () [Corola-website/Science/301985_a_303314]
-
o zonă de pădure. Tradiția locală afirmă că satul s-a ridicat cu lemnul "„tăiat pe loc”". Dovezi în acest sens sunt alături de configurația frecventă a terenurilor cu sol tipic de pădure în continuă degradare și unele toponime precum fânațele: Poiana cea Mare, Poiana Bahnei sau Poiana Șesului etc. În privința existenței masive a pădurii pledează și plasarea în câmpul primei peceți din 1812 a unui brad sau molid. Între anii 1773-1775, este întocmită harta Būschel, izvor cartografic care pe amplasamentul actual
Comuna Poieni-Solca, Suceava () [Corola-website/Science/301987_a_303316]
-
pădure. Tradiția locală afirmă că satul s-a ridicat cu lemnul "„tăiat pe loc”". Dovezi în acest sens sunt alături de configurația frecventă a terenurilor cu sol tipic de pădure în continuă degradare și unele toponime precum fânațele: Poiana cea Mare, Poiana Bahnei sau Poiana Șesului etc. În privința existenței masive a pădurii pledează și plasarea în câmpul primei peceți din 1812 a unui brad sau molid. Între anii 1773-1775, este întocmită harta Būschel, izvor cartografic care pe amplasamentul actual al satului Poieni
Comuna Poieni-Solca, Suceava () [Corola-website/Science/301987_a_303316]
-
afirmă că satul s-a ridicat cu lemnul "„tăiat pe loc”". Dovezi în acest sens sunt alături de configurația frecventă a terenurilor cu sol tipic de pădure în continuă degradare și unele toponime precum fânațele: Poiana cea Mare, Poiana Bahnei sau Poiana Șesului etc. În privința existenței masive a pădurii pledează și plasarea în câmpul primei peceți din 1812 a unui brad sau molid. Între anii 1773-1775, este întocmită harta Būschel, izvor cartografic care pe amplasamentul actual al satului Poieni nu apare nici o
Comuna Poieni-Solca, Suceava () [Corola-website/Science/301987_a_303316]
-
Poiana Bahnei sau Poiana Șesului etc. În privința existenței masive a pădurii pledează și plasarea în câmpul primei peceți din 1812 a unui brad sau molid. Între anii 1773-1775, este întocmită harta Būschel, izvor cartografic care pe amplasamentul actual al satului Poieni nu apare nici o indicație grafică. În harta cadastrală din 1783, pe care N. Grămadă a avut posibilitatea s-o consulte apare notat cătunul "La Poienile". Ceva mai târziu, în 1790 pe harta întocmită de Hora von Otzellowitz sunt reprezentate trei
Comuna Poieni-Solca, Suceava () [Corola-website/Science/301987_a_303316]