9,297 matches
-
interbelică, familia Brătianu avea să ducă viața obișnuită a elitei bucureștene, una îndestulătoare dar decentă și fără ostentație. Iat-o văzută prin ochii uneia dintre menajererele familiei: Lia Brătianu este cea care, împreună cu Regina Maria, a pus bazele Societății Filantropice „Principele Mircea” (în memoria ultimului copil al Reginei, mort de tifos pe timpul războiului), fundație care își propunea consolidarea sistemului sanitar și construirea unor clinici pentru nou-născuți, atât în mediul rural, cât și în mediul urban, înființându-se peste 350 de centre
Vintilă I. C. Brătianu () [Corola-website/Science/299970_a_301299]
-
000 de oameni, Iuliu Maniu s-a prezentat la Regență și a solicitat demiterea imediată a guvernului și numirea sa ca prim ministru, „"hic et nunc"” (aici și acum). Violența liderului P.N.Ț. l-a supărat până și pe indiferntul principe Nicolae, indignat de rezistența lui Maniu față de orice propunere de soluționare a problemei care nu cuprindea „"dominația lui absolută, fără nici o condiție și fără nici o rezervă, ca un biruitor care nu e dispus să discute și să facă tranzacții cu
Vintilă I. C. Brătianu () [Corola-website/Science/299970_a_301299]
-
coloniei, care astăzi reprezintă statul vorbitor de limbă portugheză cel mai mare din lume. Din 1815, Brazilia face parte din Regatul Unit al Portugaliei, Braziliei și Algarve iar în 1822 devine independentă odată cu crearea Imperiului Braziliei, condusă totuși de un principe portughez, Pedro I. Tocmai în apogeul colonialismului european în secolul al XIX-lea Portugalia pierduse deja tot imperiul său, exceptând câteva teritorii minuscule în Asia și Africa. De aceea, Portugalia a decis să deschidă un nou ciclu de colonizare extinzându
Imperiul Portughez () [Corola-website/Science/312997_a_314326]
-
această misiune, Gavriil a fost numit senator al Imperiului Rus. Constantin Gavrilovici Catacazi a intenționat să urmeze cariera tatălui său și a intrat în serviciul Ministerului Afacerilor Străine al Rusiei. La începutul anului 1865 Catacazi i-a scris un memoriu Principelui Aleksandr Gorceakov cancelar de stat al Imperiului Rus. Memoriul său prezenta un plan conform căruia Rusia putea fi mediator în războiul civil american. În argumentarea sa, Catacazi susținea că atât Nordul cât și Sudul considerau că Rusia este un prieten
Constantin Catacazi () [Corola-website/Science/312998_a_314327]
-
oficială la Washington în cinstea Marelui Duce, deși în timpul tuturor celorlalte vizite ale membrilor unor case domnitoare s-au organizat dineuri de gală. Astfel de dineuri au avut loc când președintele John Tyler l-a primit pe François d'Orléans, principe de Joinville, fiul regelui Ludovic-Filip al Franței, când președintele Abraham Lincoln l-a primit pe Principele Napoleon Joseph Bonaparte și chiar când președintele Ulysses Grant l-a primit pe Kamehameha al V-lea, regele Insulelor Sandwich. Nemulțumirea președintelui Grant cu privire la
Constantin Catacazi () [Corola-website/Science/312998_a_314327]
-
domnitoare s-au organizat dineuri de gală. Astfel de dineuri au avut loc când președintele John Tyler l-a primit pe François d'Orléans, principe de Joinville, fiul regelui Ludovic-Filip al Franței, când președintele Abraham Lincoln l-a primit pe Principele Napoleon Joseph Bonaparte și chiar când președintele Ulysses Grant l-a primit pe Kamehameha al V-lea, regele Insulelor Sandwich. Nemulțumirea președintelui Grant cu privire la întârzierea rechemării lui Catacazi era evidentă și, în condițiile date, era exclus să se poată așeza
Constantin Catacazi () [Corola-website/Science/312998_a_314327]
-
renumita femeie de afaceri de origine evreiască Doña Gracia Mendes. În cele din urmă a părăsit imperiul habsburgic, locuind pentru o scurtă vreme în Olanda și Franța, și apoi stabilindu-se în peninsula italică, la Ferrara(1541-1547), unde domnea un principe luminat - ducele Ercole al II-lea d'Este. Sub numele de Amatus Lusitanus (Amatus Portughezul), dr. Joăo Rodrigues de Castelo Branco a predat la Facultatea de medicină de la universitatea locală, unde a devenit faimos prin lecțiile sale de disecție. A
Amato Lusitano () [Corola-website/Science/313002_a_314331]
-
târziu, cea unitariană). Dieta întrunită la Târgu Mureș (20 ianuarie 1542) și la Turda (2 martie 1542) a pus bazele organizării politico-administrative a principatului transilvănean. Dieta adopta și decizii de ordin juridic, militar și economic, având totodată prerogativa alegerii unui principe în fruntea statului. Hotărârile juridice ale dietei au introdus discriminarea creștinilor ortodocși prin lege. În regulamentul de aplicare a articolului 28 al dietei din 1552 se specifica: "românul nu poate denunța pe ungur sau pe sas, dar ungurul or sasul
Dieta Transilvaniei () [Corola-website/Science/313028_a_314357]
-
turcii ridică asediu îndreptându-se spre Brașovul încă nefortificat, pe care îl jefuiesc cumplit. Turcii au mai asediat fără succes cetatea din Râșnov și în campaniile din 1436 si 1441. În anul 1612 cetatea a fost ocupată de Gabriel Bathory, principele Transilvaniei. A fost singura dată când cetatea Râșnov s-a predat. În martie 1612, Gabriel Bathory, dușman al sașilor, în încercarea de a restrânge libertățile comunității saxone transilvănene, au organizat o campanie militară în Țara Bârsei. Cetatea Râșnov era apărată
Cetatea Râșnov () [Corola-website/Science/313040_a_314369]
-
provocat decât mici stricăciuni zidurilor cetății, asediul a devenit deosebit de eficient după ce o parte din trupele inamice au ocupat panta estică, blocând accesul apărătorilor cetății la izvorul tăinuit de unde se aprovizionau cu apă. Pe 3 aprilie 1612, după negocieri cu principele, fruntașii comunității râșnovene au predat cetatea, cu condiția ca vechile privilegii ale râșnovenilor să fie respectate, iar în cetate să nu fie instalată nici o garnizoană străină. Însă a doua zi după predare, Gabriel Bathory a alungat locuitorii din cetate și
Cetatea Râșnov () [Corola-website/Science/313040_a_314369]
-
de după Unirea Principatelor Române (1859) au fost elaborate noi proiecte, care a fost abandonate însă în principal din cauza lipsei mijloacelor financiare. Atunci s-au realizat și primele contacte cu societățile străine de profil. După aducerea pe tronul Principatelor Unite a principelui german Carol de Hohenzollern în 1866, proiectele de construcție au început să prindă contur, fiind dorită o cale ferată care să lege Moldova și Muntenia. La 1 septembrie 1866 a fost inaugurată calea ferată care lega orașele Liov (în ) și
Gara Iași () [Corola-website/Science/313039_a_314368]
-
fost construită într-o zonă mlăștinoasă de pe șesul Bahluiului, după planurile arhitectului austriac Wachter. Lucrările la clădirea gării au întârziat mult. Pentru a ieși din mlaștină, constructorii au înălțat terasamentele cu aproximativ doi metri. Aflat într-o vizită la Iași, principele Carol a inspectat gara la 21 aprilie 1869, fiind întâmpinat de inginerul șef al companiei austriece și de întregul personal. Lipsa de stabilitate a solului a determinat tasarea clădirii, întreaga aripă de sud crăpându-se și rămânând separată de corpul
Gara Iași () [Corola-website/Science/313039_a_314368]
-
Margareta, acel juvaer prețios, întemeietoarea bisericilor moldovenești”". El a văzut piatra tombală din biserică, pe care era următoarea inscripție în limba latină: ""Anno 1410. Hoc templum in Honorem B[eatae].M[ariae].V[irginis]. dedicatum est, ab Ill[ustrissi]mo Principe Alexandri Woyda Aedificatum est, una cum monasterio Moldavicen, cujus piae memoriae conjunx Margareta sub fonte baptismatis sepulta est. Requiescat in vitae aeternae resurrectionem. Amen."" (în ) Profesorul Franz Pieszczoch afirmă că Alexandru cel Bun ar fi reconstruit în anul 1410 mănăstirea
Catedrala Catolică din Baia () [Corola-website/Science/313078_a_314407]
-
Iacob Sasul. O relatare anonimă scrisă doi ani mai târziu precizează că Baia era locuită de sași și unguri catolici, iar ""(...) aici se află o biserică parohială catolică de zid mare și frumoasă, clădită odinioară de soția unuia dintre acei principi ai țării și care e înmormântată acolo. Această biserică era mai bogată decât celelalte, dar Mihai (Mihai Viteazul n.n.) a despuiat-o de bogățiile prețioase, de argintul mult ce avea. Pe vremuri își avea preotul său, dar acum nu mai
Catedrala Catolică din Baia () [Corola-website/Science/313078_a_314407]
-
Biserica de zid închinată Adormirei Fecioarei Maria avea patru altare, iar în corul ei se afla o inscripție cu următorul cuprins: ""În anul Domnului 1410, s-a închinat această biserică în cinstea Fericitei Fecioarei Maria. A fost ridicată de prealuminatul principe Alexandru Voievod o dată cu mănăstirea din Baia"". Și el precizează de faptul că soția domnitorului, Margareta, este îngropată sub cristelniță. Misionarul sus-amintit menționează că biserica avea în proprietate o casă cu pivniță și cinci vii. În afară de aceasta, se mai afla în afara
Catedrala Catolică din Baia () [Corola-website/Science/313078_a_314407]
-
de înnobilare este înscrisul prin care o persoană obține din partea unui monarh un titlu nobiliar. Primele diplome de înnobilare au fost emise de împăratul Carol al IV-lea în secolul al XIV-lea. În secolele XVI-XVII, după destrămarea Regatului Ungariei, principii Transilvaniei au emis ei înșiși diplome de înnobilare, în locul regilor Ungariei, pentru servicii deosebite sau distingere în luptele armate. Diplomele de înnobilare purtau semnătura domnitorului, fiind contrasemnate de cancelar și de un secretar, validate cu marele sigiliu. Ele sunt scrise
Diplomă de înnobilare () [Corola-website/Science/313176_a_314505]
-
suficienți să achite notele de plată ale desenatorilor. Mihai Apafi I (1632-1690) a emis cel mai mare numar de diplome de înnobilare dintre toți principii Transilvaniei (447 de diplome, dintre care 67 destinate preoților). Acest fapt s-a datorat nevoii principelui de a-și asigura loialitatea micii nobilimi. Diplomele emise de principele Mihai Apafi I începeau de obicei în felul următor: "„Nos Michael Apafi, Dei gratia Princeps Transsilvaniae, partium (regni) Hungariae Dominus, et Siculorum Comes...”" (în ).
Diplomă de înnobilare () [Corola-website/Science/313176_a_314505]
-
1632-1690) a emis cel mai mare numar de diplome de înnobilare dintre toți principii Transilvaniei (447 de diplome, dintre care 67 destinate preoților). Acest fapt s-a datorat nevoii principelui de a-și asigura loialitatea micii nobilimi. Diplomele emise de principele Mihai Apafi I începeau de obicei în felul următor: "„Nos Michael Apafi, Dei gratia Princeps Transsilvaniae, partium (regni) Hungariae Dominus, et Siculorum Comes...”" (în ).
Diplomă de înnobilare () [Corola-website/Science/313176_a_314505]
-
revistei de a le menține în toate numerele, fără însă să reușească. Studiile de istorie sunt semnate de I. Lupaș și publică în primul număr, sub titlul general „Pagini din trecut” (p. 165), două ,comunicări”: Împăratul Leopold I și văduva principelui Șerban Cantacuzino, 23 martie 1692 și o scrisoare a fiicei lui Șerban Cantacuzino, Maria văduva lui Constantin Bălăceanu, către împăratul Leopold, 2 iunie 1697. Contribuții științifice fundamentale se publică și la rubrica „Filologie” și N. Drăgan semnează aici studiul „Calvinismul
Pagini literare () [Corola-website/Science/314697_a_316026]
-
Din actuala echipă redacțională fac parte: Angela Martin, Mihai Iovănel, Cristina Rusiecki, Cornelia Maria Savu, Cătălin D. Constantin, Cătălin Sturza, Teodora Dumitru, Nicu Ilie (art design) și Andrei Terian. Lista colaboratorilor include nume cu mare notorietate: Eugen Simion, Claude Karnoouh, Principele Radu al României, Daniel Cristea-Enache, Mircea Iorgulescu, Vasile Dîncu, Dan Berindei, Alfred Bulai, Bogdan Duca, Cornel Dinu, Costin Popa, C. Stănescu, Mihaela Grancea, Mihai Fulger, Dan Burcea ș.m.a. Secțiunile publicației sunt: cultura literară, cultura politică, epoca noastră, cultura cinema, arte
Cultura (revistă) () [Corola-website/Science/314721_a_316050]
-
rânduri Regatul Neapolelui (1348-1352). Regina Ioana I a jucat și ea un rol în cesiunea finală a Regatului Neapolelui. Neavând copii, ea l-a adoptat pe Ludovic I de Anjou ca moștenitor al ei, în pofida pretențiilor emise de vărul ei, principele de Durazzo, întemeind efectiv o ramură angevină colaterală în competiția cu linia principală a dinastiei. Această măsură a condus la asasinarea Ioanei de către principele de Durazzo în 1382, care a preluat tronul Neapolelui sub numele de Carol al III-lea
Regatul de Neapole () [Corola-website/Science/313551_a_314880]
-
adoptat pe Ludovic I de Anjou ca moștenitor al ei, în pofida pretențiilor emise de vărul ei, principele de Durazzo, întemeind efectiv o ramură angevină colaterală în competiția cu linia principală a dinastiei. Această măsură a condus la asasinarea Ioanei de către principele de Durazzo în 1382, care a preluat tronul Neapolelui sub numele de Carol al III-lea. Cele două ramuri concurente ale Angevinilor s-au contestat reciproc pentru stăpânirea asupra Neapolelui în următoarele decenii. Fiica lui Carol al III-lea, Ioana
Regatul de Neapole () [Corola-website/Science/313551_a_314880]
-
a solicitat azil politic în Anglia. A fost nepotul de fiică al memorandistului dr. Ioan Rațiu. Descendent al familiei Rațiu de Nagylak (Noșlac) din Turda, atestată în Transilvania la începutul sec. al XIV-lea și reînnobilată în anul 1625 de către principele Gabriel Bethlen. A fost fiul lui Onoriu și Emilia Tilea, nepot de fiică al dr. Ioan Rațiu și stră-strănepot al prepozitului Basiliu Rațiu. În anul 1921 s-a căsătorit cu Eugenia Pop (decedată în 1947), iar în anul 1951 s-
Viorel Tilea () [Corola-website/Science/313584_a_314913]
-
1223), de lângă Marea de Azov, de partea cumanilor și a prinților ruși în lupta cu tătarii conduși de Jebe și Subutai. La sfârșitul bătăliei pierdute de ruși în urma fugii cumanilor, Ploscânea, nefiind rus, i-a predat tătarilor învingători pe câțiva principi ruși aflați în preajma sa. Rușii predați erau acuzați că au măcelărit solia de pace a tătarilor. Titlul de voievod arată că organizarea brodnicilor era diferită de a rușilor. În Cronica primară rusă sau Cronica lui Nestor sau "Povestea vremurilor trecute
Brodnici () [Corola-website/Science/313612_a_314941]
-
a prezentat la Ministerul de Război, unde generalul Iacob N. Lahovari (Jacques Lahovary), care era ministru interimar la acest minister, l-a numit profesor de torpile și de electricitate la școala de ofițeri de marină de la Constanța. În anul următor, principele moștenitor Ferdinand și principesa Maria au decis să facă o croazieră pe Marea Neagră. În acest scop, vasul de linie "Regele Carol" al Serviciului Maritim Român a fost echipat ca yacht regal. Matila Ghyka și colegul său locotenentul Dan Zaharia au
Matila Ghyka () [Corola-website/Science/313624_a_314953]