8,957 matches
-
pledează, în articolul Empirism critic, pentru „o critică productivă”. După ce se ocupă într-un articol de editarea lui Eminescu (2/1933), el încearcă o prezentare de sinteză a noii concepții estetice promovate de Benedetto Croce (4/1934). Ca poeți și prozatori sunt prezenți Ioan Georgescu (socotit „un poet al tinerei generații”), Ion Tadeu, Dem. Iliescu, Octav Sargețiu. În numărul 3 din ianuarie 1934, Mircea Streinul publică poezia Fetei cu ochii cenușii. Rubrici speciale se ocupă de prezentarea noilor apariții de reviste
GAND NOU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287141_a_288470]
-
, Vasile (19.V.1939, Unchitești, j. Soroca), poet și prozator. A absolvit Universitatea Pedagogică „Alecu Russo” din Bălți (1963). Este tatăl lui Emilian Galaicu-Păun. G. a debutat cu versuri pentru copii, în care a abordat o tematică de conjunctură. Poeziile din volumele Oglinda fermecată (1971) și Țară de poveste (1973
GALAICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287131_a_288460]
-
, Mihail (1.V.1922, Drăgușenii Noi, j. Lăpușna), prozator și traducător. Este fiul Sarei (n. Grossman) și al lui Vladimir Fridman, comerciant. După ce a fost elev la Liceul Casei Corpului Didactic din București (1933-1939) și la Liceul „Alecu Russo” din Chișinău (1939-1940), a urmat Institutul Pedagogic din Chișinău (1940-1941
FRIDMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287089_a_288418]
-
, I.[on] C. (1836, Pitești - 22.I.1904, București), autor de versuri, prozator, publicist și culegător de folclor. Este fiul Raliței și al lui Constantin Fundescu, proprietar din Câmpulung și, probabil, polcovnic de plai. Învață în orașul natal și la Colegiul „Sf. Sava” din București, însușindu-și apoi singur limbile germană și italiană
FUNDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287113_a_288442]
-
lui Gala Galaction, care, căsătorită Passarelli, s-a stabilit în Italia. Într-o cronică plastică, publicată în „Curentul” din 21 martie 1932, N. Tonitza afirma că G. a moștenit „duhul născocirii și al perfecționării” de la tatăl ei, „elegantul și profundul prozator al neamului nostru”. Expoziția personală de pictură deschisă la Ateneul Român, în decembrie 1969, s-a bucurat de un binemeritat succes. G. s-a afirmat ca prozatoare după ce s-a stabilit în Italia, publicându-și acolo scrierile redactate în limba
GALACTION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287128_a_288457]
-
GALAICU-PĂUN, Emilian (22.VI.1964, Unchitești, j. Soroca), poet, prozator și critic literar. Este fiul Eleonorei (n. Păun) și al lui Vasile Galaicu, scriitor. A studiat la Liceul român-francez „Gh. Asachi” și la Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Chișinău, absolvind în 1986; a devenit doctor (1989) la
GALAICU-PAUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287130_a_288459]
-
, Florin (18.IV.1943, București), prozator. Este fiul Mariei (n. Lehrman), profesoară, și al lui Iosif Gabrea, profesor de psihologie și pedagogie la Universitatea din București. După absolvirea Liceului „Spiru Haret” (1959-1961) și a Facultății de Arhitectură din București (1961-1967), lucrează ca scenograf la Televiziunea Română (1972-1975
GABREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287120_a_288449]
-
filmul lui Tarkovski, Călăuza, realizat în același an, 1979), propune o parodiere și o reinterpretare a celebrei scrieri a lui Maimonide, un detaliu interesant prin semnificația sa desacralizatoare fiind momentul în care personajele profanează mâinile bătrânei călăuze. G. este un prozator rafinat, ale cărui personaje își pun întrebări existențiale semnificative, fără ca între materia epică și trăirea psihică să se instaleze vreo falie. Lipsește însă o anume cristalizare a stilului, sesizabil fiind un inventar funcțional limitat pentru construirea situațiilor și a tipurilor
GABREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287120_a_288449]
-
FRUNZĂ, Victor (8.VI.1935, Dumitrești, j. Vrancea), poet, prozator, dramaturg, traducător și editor. Este fiul Rădiței și al lui Gheorghe Frunză, grefier. Învață în satul natal, apoi la Râmnicu Sărat. Va fi licențiat al Facultății de Ziaristică din cadrul Universității „M.V. Lomonosov” din Moscova. După terminarea studiilor va fi redactor
FRUNZA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287103_a_288432]
-
, Sera (pseudonim al lui Alexandru D. Rădulescu; 8.IX.1886, Focșani - 11.IV.1979, București), prozator. Absolvent al Facultății de Medicină din București, a participat ca medic la războiul din 1916-1918, apoi a fost numit conferențiar la Facultatea de Medicină din Cluj. Între 1920 și 1940 a fost director al Spitalului de Chirurgie Infantilă din acest
FURPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287117_a_288446]
-
GĂBRIAN, Ștefan M. (pseudonim al lui Ștefan Mathe; 3.I.1936, Sibiu - 27.X.1997, Sibiu), prozator. Este fiul Anei (n. Cioran) și al lui Mathe Imre. Urmează Liceul Militar „Dimitrie Cantemir” din Predeal, unde închegase, împreună cu Valeriu Gheorghiu, Marin Sorescu, Victor Grecu, Eduard Neagu, Victor Iancu ș.a., o grupare cu caracter protestatar, de emulație spirituală, de
GABRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287121_a_288450]
-
elogiată unanim de critica literară. Au urmat volumul întâi al romanului Om în mers (1979) (celelalte două volume au rămas în manuscris), precum și alte cinci culegeri de povestiri. Numeroase proze scurte i-au fost incluse în diverse antologii. Pentru G., prozator realist aproape în sens clasic, proza nu reprezintă o invenție decât în măsura în care transpunerea realului o implică sau o pretinde. Ficțiunea se ivește din observația trăită, din faptul concret care devine literatură. Sondând cu predilecție fenomenul negativ, detectat cu subtilitate și
GABRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287121_a_288450]
-
și rafinament, proza aceasta austeră este dublată de o intenție satirică. De factură confesivă, nota ei esențială este dată de neputința iluzionării. O luciditate inchizitorială controlează totul, deoarece atitudinea se naște dintr-o adevărată „vocație” a neîmpăcării. Personajul preferat al prozatorului este un ins care stârnește automat reacții colerice la cei din jur, „condiția lui fiind, așadar, de a se hăitui sau de a fi hăituit” (Mircea Iorgulescu). Stăpânind stilul narativ modern, tensionat, nervos, G. impune prin impresia de viață autentică
GABRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287121_a_288450]
-
GAFIȚA, Viniciu (1.III.1926, Baia, j. Suceava), prozator. Este fiul Anei (n. Țărănița) și al lui Vasile Gafița, notar, și frate cu Mihai Gafița. Urmează la Fălticeni școala primară (1933-1937) și Liceul „Nicu Gane” (1937-1945). În 1950 va absolvi Facultatea de Filologie a Universității din București. Își face
GAFIŢA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287125_a_288454]
-
GÂDEA, Anghel (21.IV.1935, Săceni, j. Teleorman), poet și prozator. Este fiul Petrei și al lui Gheorghe Gâdea. După ce urmează școala primară în comuna natală, face liceul la Roșiori de Vede. Va absolvi Facultatea de Filologie a Universității din București (1959), lucrând apoi ca profesor la Săceni (1959-1964) și la
GADEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287123_a_288452]
-
Colaborează cu versuri, proză și articole de critică la revistele „Tânărul scriitor”, „Luceafărul”, „România literară”, „Familia”, „Tribuna”, „Ramuri”, „Argeș”, „Calende” ș.a. În 1982 este distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor în cadrul primei ediții a Concursului de proză scurtă „Marin Preda”. Ca prozator, G. a publicat inițial în volume colective: Reliefuri - Debut ’88 (1989) și Preludii epice (1990), o carte personală de proză apărându-i abia în 2003: Toamna unui învățător. La prima culegere colectivă colaborează cu două nuvele inspirate din lumea satului
GADEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287123_a_288452]
-
, Matei (8.I.1920, Deva), prozator și memorialist. Este fiul Anei și al lui Adalbert Gal, comerciant de sticlărie și porțelan. A absolvit Liceul Comercial din Timișoara în 1938 și a lucrat până în 1940 ca muncitor într-o fabrică de produse textile din Lugoj. Intrând în
GALL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287138_a_288467]
-
, Gabriel (4.III.1952, București), prozator și traducător. Este fiul Ioanei (n. Roșca) și al lui Mihai Gafița, critic și istoric literar. După absolvirea Liceului „N. Bălcescu” și a Facultății de Limbi Străine a Universității din București (în 1975), va lucra în învățământ ca profesor de
GAFIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287126_a_288455]
-
F. Mihăescu, „Iarna e o altă țară”, LCF, 1980, 19; Ioan Holban, „Lumină pentru cei singuri”, CRC, 1980, 25; Popa, Clasici, 89-92; Cosma, Romanul, I, 218-219; Radu, Pagini, 75-77; Lucian Chișu, O amprentă de stil, L, 1991, 12; Radu Aldulescu, Prozatorii și martiriul general, RL, 1992, 12; Ioana Bot, Portret ambiguu, TR, 1992, 15; Dicț. scriit. rom., II, 314-315; Popa, Ist. lit., II, 934-935. T.R.
GAFIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287126_a_288455]
-
GANE, Horia (pseudonim al lui Herman Roșu-Gutman; 10.IV.1936, Scăieni, azi Boldești-Scăeni, j. Prahova-6.VII.2004, București), poet și prozator. Părinții, Samoil și Fani Gutman, muncitori, au fost deportați între 1941 și 1945 în lagărele din Transnistria. G. începe cu întârziere școala primară, absolvind în cele din urmă Școala Profesională Textilă. Lucrează doi ani ca muncitor calificat la Fabrica de
GANE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287159_a_288488]
-
, V.[aleriu] Em.[il] (15.II.1921, Săveni, j. Botoșani - 3.I.1995, București), prozator și dramaturg. Provine dintr-o familie de țărani. Urmează cursuri la Politehnică în Iași, Cernăuți și Timișoara, fără a-și finaliza studiile (1939-1943). Lucrează în redacțiile publicațiilor bucureștene „Gluma” (1943-1944), unde și debutează, „Victoria” (1945-1946), „Cotidianul” (1946), „Scânteia” (1946-1965), recurgând
GALAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287132_a_288461]
-
alternând registrul satirei „usturătoare” cu acela al construcției „grave”, monumentale în intenție, înclinația lui autentică, neexploatată suficient, este aceea de a experimenta în sensul ficțiunilor arborescente, al complicațiilor narative, al spiritului ludic, parodic și autoironic. De asemenea, sunt evidente calitățile prozatorului de a construi - în special pe o tematică rurală - în spațiul realismului canonic, de a da verosimilitate unor atitudini, scene, psihologii, personaje, fire epice. Pastișând subțire stilul cronicăresc ceremonios și afectat, nuvela Potop (1948) e o fantezie narativă care pretinde
GALAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287132_a_288461]
-
Cronici, 231-244; Eugen Luca, „La Răzeși”, CNT, 1958, 46; Lucian Raicu, V. Em. Galan, GL, 1959, 39; Georgeta Horodincă, Ceva despre arta lui V. Em. Galan, GL, 1959, 47; D. Micu, Romanul românesc contemporan (1944-1959), București, 1959, 202-214; Ion Vitner, Prozatori contemporani, I, București, 1961, 65-119; Damian, Direcții, 242-243; Valeriu Cristea, „Cărțile Horodiței”, GL, 1966, 2; D. Solomon, „Zodia înstrăinării”, GL, 1966, 26; D. Țepeneag, „Zodia înstrăinării”, LCF, 1966, 31; Valeriu Cristea, „A treia Romă”, GL, 1968, 13; Magdalena Popescu, „Hramul
GALAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287132_a_288461]
-
DUMITRIU, Petru (8.V.1924, Baziaș - 6.IV.2002, Metz, Franța), prozator, dramaturg și eseist. Tatăl său, Petre Dumitriu (născut în 1890), se trăgea dintr-o familie țărănească din județul Ilfov. Străbunicul scriitorului era fierar, pe bunicul său îl chema Nicolae Dumitru și era, se pare, mic negustor. Negustorul și-a dat
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
protestantă, de cultură germană și franceză. A moștenit de la părinți o casă și o vie la Baziaș. Aici îl cunoaște pe tânărul ofițer de grăniceri Petre Dumitriu. Limba lor comună a fost, la început, franceza. Primul lor născut, Petru, viitorul prozator, este botezat în religia tatălui (ortodox). La fel al doilea copil, Carolina (Lia), născută în 1926, la Turtucaia, în Cadrilater. În privința limbii, mama - fire voluntară - tranșează: „Copiii mei sunt copiii soțului meu; el e român, copiii vor fi români; n-
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]