9,377 matches
-
235 km) care ținea de la Dunăre din dreptul localității Poiana (fosta comună Flămânda) spre Roșiorii de Vede, Câmpulung Muscel, Cumidava (Râșnov Jud. Brașov) Finalizarea acestor construcții a avut loc în vremea împăratului Septimiu Sever (193-211). În consecință, rezultă că: la răsărit de Gura Oltului și la nord de Dunăre,inclusiv pe meleagurile localităților: Cioara,Seaca, Vânători, etc. locuiau oameni nesupuși romanilor, (altfel pentru ce erau construite valurile de apărare: limesul Alutanus ? Transalutanus ? ) Pe de altă parte, atât populația supusă cât și
Năvodari, Teleorman () [Corola-website/Science/301815_a_303144]
-
dorința popoarelor migratoare și a dacilor liberi de recucerire a bogatei provincii Dacia supusă romanilor. Astfel îndată după încetarea din viață a împăratului Traian(august 117), mai precis în perioada 117-119 atacurile sarmaților și roxolanilor la granițele de apus și răsărit ale Daciei, s-au asociat cu frământările dacilor supuși. În această perioadă are loc incendierea părții lemnoase a Podului de la Drobeta, construit de arhitectul grec Apolodor din Damasc. Dorința de libertate a dacilor supuși asociată cu dorința de a gusta
Năvodari, Teleorman () [Corola-website/Science/301815_a_303144]
-
a regiunilor situate la nord de Dunăre, inclusiv a meleagurilor localităților: Cioara, Seaca, Vânători. Pentru protejarea acestor regiuni de populațiile migratoare se construiește un nou val de apărare numit Brazda lui Novac, care pornea din regiunea Mehedinți și ținea până la răsărit de Ploiești. În această perioadă, "alături de populația dacă", trăiau pe margini de lacuri, râuri, populații migratoare. O parte din aceste populații a fost asimilată de populația băștinașă și împreună cu localnicii au adoptat creștinismul. Primele biserici pe locurile mai sus numite
Năvodari, Teleorman () [Corola-website/Science/301815_a_303144]
-
se află la apus de Seaca, s-a născut mai întâi sub numele de Suraia la sfârșitul secolului al XIX-lea, ca urmare a împroprietăririlor: după legea lui Cuza și după victoriile de la Plevna. Comuna Lisa, care se află la răsărit de comuna Vânători, a apărut la sfârșitul sec. al XVIII-lea, ca urmare a refugiaților din Comuna Lisa situată la poalele de nord a Carpaților, aflată la vremea aceea sub stăpânire Austro-Maghiară. Oamenii acestor meleaguri făceau parte din neamul tracilor
Năvodari, Teleorman () [Corola-website/Science/301815_a_303144]
-
Bucovina. Dar Bucovina, în trecut fusese ocupată de Austro - Ungaria. Se pare că Bucovina a constituit neînțelegere între Germania și Uniunea Sovietică. La 1 septembrie trupele hitleriste invadează Polonia și tot în toamna anului 1939 Uniunea Sovietică ocupă partea de răsărit a Poloniei (Belarus). Anglia și Franța protestează. Dar în zadar! La 3 septembrie 1939 Anglia și Franța declară război Germaniei. Începe al doilea război mondial. La 28 iunie 1940 guvernul sovietic adresează României notă ultimativă prin care Basarabia și nordul
Năvodari, Teleorman () [Corola-website/Science/301815_a_303144]
-
din Pruna, Gura Drumului, Cărarea Dorobanțului, În Poeană, În Râpă, La Budăi, Pe Lac, În Dodan, Pe Vlamnic, La Tochile, Pachet, La Cheatră, Pădurea Buzii, Pe Coastă, Izvorul Smeilor(în zona casei, Severică), Cetatea Smeilor(lângă hotar, pe dealul de răsărit—probabil o râpă foarte mare), Pârâul Vladnicului(În Râpă), Pârâul Horăieții, Drumul Cevenilor, Drumul Lipovățului. Clima localității se încadrează în trăsăturile climei temperat - continentale, cu pădure de foioase la est și vest în care predomină carpenul și teiul dar și
Căpușneni, Vaslui () [Corola-website/Science/301871_a_303200]
-
s-au cunoscut atât tradițiile românești de către comunitatea franceză, dar și populația din cadrul teritoriului a reușit să învețe și să cunoască cultura populației din Franța. Comuna Bilca este așezată pe malul stâng al râului Suceava, nu departe de versantul de răsărit al Carpaților și se situează cam la jumătatea distanței dintre municipiul Rădăuți și comuna Putna. Comuna este situată în partea de nord a județului Suceava, la o distanță de 8 km de Vicovu de Sus și la 20 km de
Comuna Bilca, Suceava () [Corola-website/Science/301930_a_303259]
-
bazinul Oltului. Un din cele mai însemnate văi din Loviștea este Boia, care izvorăște din versantul sudic al masivului Scara-vecin cu Negoiul, strânge toate izvoarele și văile și se varsă în râul Olt. Un afluent al Boii care vine dinspre răsărit și izvorăște din muntele Clăbucet, este valea Boișoara, de unde și-a luat denumirea și satul Boișoara. Cum în general denumirile localităților sau ținuturilor s-au luat de la numele apelor care le străbat așa și-a luat și Comuna Boișoara numele
Comuna Boișoara, Vâlcea () [Corola-website/Science/301989_a_303318]
-
I, care a făcut după anul 470 carieră militară în armata împăratului Leon I al Imperiului Roman de Răsărit (457-474). Visul lui Iustinian a fost să reconstruiască Imperiul Roman (creștinat însă) prin unirea celor două imperii, de apus și de răsărit. A reușit în parte prin generalul său Belisarie care a cucerit Peninsula Italică și nordul Africii. Încercările grele din punct de vedere militar și financiar de cucerire a Italiei, începute de Belisarie și încheiate de Narses (un alt general) nu
Iustinian I (cel Mare) () [Corola-website/Science/296774_a_298103]
-
și care și-a zălogit - la 26 octombrie 1350 - în fața Conventului de la Cluj - Mănăștur, o bucată de pădure pentru suma de 11 mărci de argint după greutatea de la Cluj. Este vorba de Pădurea de crengi / Agaserdõ /, aflătoare în partea de răsărit a satului, lângă o pădure ce ține de Aruncuta /Arankuth. Numită bucată din pădurea de crengi începe de la un drum ce se îndreaptă dinspre Suatu, spre Țicud, prin locul numit Căpuș . În secolul XVIII, documentele vremii menționează o biserică veche
Berchieșu, Cluj () [Corola-website/Science/300319_a_301648]
-
Țelini, Dos, Față, Deal, Curmatura, Calea Borșii, Calea Giulii, Calea Clujului; iar hotarele mai depărtate de sat sunt ungurești: Nyerges, Telek, Kecskevára, Meleg, Hideg, Selyem, Torna, Ambra-völgy. "Legenda spune că pe vremea Hulilor satul Feiurdeni era situat in partea dinspre răsărit unde astăzi este comuna Câmpenești. La vestea ca vin Hulii si prăpădesc tot in cale, poporul speriat se hotărăște să iși părăseascș locuințele din apropierea șoselei și să se refugieze in matca pârâului, in sus, inspre apus, unde erau pe atunci
Feiurdeni, Cluj () [Corola-website/Science/300327_a_301656]
-
bunicului acestuia, Morut. Prin apropierea Mănăstireniului trecea o străveche linie de hotar, păstrată în primele secole ale stăpânirii ungare. Ea a rămas, până in secolul al XVI-lea, linia de delimitare dintre Voievodatul Transilvaniei și Ungariei. Zona Călatei, situată la răsărit de izvorul Crișului Repede, aparținea, în Evul Mediu, comitatului Bihor. Întreaga zonă este abundentă în vestigii încă foarte puțin cunoscute: dealul Cetățel a fost considerat ca fiind propice pentru ridicarea unei fortificații, toponime de tipul „Cetate”, „Dealul Cetății”, „Măgura Cetății
Comuna Mănăstireni, Cluj () [Corola-website/Science/300338_a_301667]
-
soldații au săpat o fântână. La nord de satul Cornu se găsește satul Teiu. Acesta este format din locuitorii veniți din localitățile Călugărei, Cornu, Gubaucea și Orodel să muncească pe moșia boierului Gabroveanu. Numele satului vine de la apelativul tei. La răsărit de satul Călugărei, se găsește cătunul Bechet. În prezent, comuna Orodel din județul Dolj are o populație de cca 5000 de locuitori. Îndeletnicirea de bază o constituie agricultura (creșterea animalelor si cultivarea plantelor). Prima școală de pe teritoriul comunei Orodel a
Comuna Orodel, Dolj () [Corola-website/Science/300409_a_301738]
-
o respingea, apreciind că sutele de ani de cuceriri mongole nu au fost în mod necesar ceva negativ. În mod particular, fără a se sprijini pe surse primare de documentare, el afirma că radhaniții au fost instrumentele exploatării slavilor de răsărit și a extins în mod necuvenit această influență asupra peisajului economic ale Evului mediu timpuriu. Gumiliov a susținut că evreii au avut o cultură fundamental mercantilă originară din afară și în opoziție cu mediul în care au trăit aceștia.. Aceste
Lev Gumiliov () [Corola-website/Science/300423_a_301752]
-
sa Ecaterina-Sofia, care-i și moștenește moșia. Aceasta se căsătorește cu maiorul rus Ioan Cacaliceanu, comandant al unui Regiment de cavalerie, construcția bisericii terminându-se la 24 septembrie 1838. Maiorul Ioan Cacaliceanu își aduce soldații în punctul de la marginea de Răsărit a satului, căruia bătrânii încă îi mai zic “lagăr”. De la toba Regimentului, care se bătea zilnic auzindu-se până spre satele din jur și căreia localnicii îi ziceau “tambură”, a rămas până în zilele noastre denumirea satului Tâmburești. Recunoscut drept ctitor
Tâmburești, Dolj () [Corola-website/Science/300419_a_301748]
-
regiunea geografică Mică Valahie sau “actual” Oltenia Aflată în zona dealurilor subcarpatice din sud vestul României (Subcarpatii Getici), la poalele munților Parâng și cu priveliște către Retezat, la o depărtare de mai puțin de 10 km de Tg. Jiu, spre răsărit față de acesta, se află așezarea Budienilor. Coordonate: 45° Nord, 23° 24' Est . Dealuri subcarpatice: Budieniul locuit se află pe dealurile subcarpatice din zona sud, sud-estică din imediata apropiere a municipiului Tg. Jiu, capitala județului Gorj. Odinioară zona de deal a
Budieni, Gorj () [Corola-website/Science/300456_a_301785]
-
Vântul local este Parangeanul. Poartă numele munților de unde bate cu toate că direcția este și din cea a munților Retezat. El se datoreaza precipitațiilor și furtunilor din munte care se întind uneori până aici. Acesta bate în tot timpul anului. Crivatul dinspre răsărit răzbate până aici dar nu are o intensitate deosebită. Băltărețul este un vânt de miaza-zi. Este călduț și aduce întodeauna ploaie. Austrul botezat Sărăcilă vine dinspre apus și scăpat dinspre munți unde s-a golit de vaporii de apă sărăcește
Budieni, Gorj () [Corola-website/Science/300456_a_301785]
-
foc, de ceramică sau obiecte de bronz au fost scoase până nu de mult din aceste părți de răul Amaradia revenit la vechea matcă. Inundațiile repetate au făcut ca aceste așezări să se mute în timp mai spre sud sau răsărit, în zona de azi a Dragoienilor cu familiile lui Preda ziși Chelarii, strămoși ai Serbanoilor, în zona Vălenilor și Parvulestilor cu familiile Fugarilor, Teca și Duțu, spre zona Sestoarei cu așezările Popetilor, a unei părți a Dutilor și a Isacilor
Budieni, Gorj () [Corola-website/Science/300456_a_301785]
-
câmpie aluvionară care înconjoară satul circular pe o rază de aproximativ 4-5 km; este marcată și străjuită de „măguri” cu nume care de care mai uimitoare și fiecare cu legenda sa: Măgura Cerului (sau Cearângului) - spre miază-noapte; Măgura Lemnelor - spre răsărit; Măgura Lată - spre apus; Măgura Ovreiului - spre miază-zi; Măgura Săpată (sau Măgura Comorilor) - spre nord-vest; Măgura lui Ignat - spre nord; ș.a. Dobridorenii cred că satul lor a fost întemeiat în vremuri imemoriale de doi frați oieri care se numeau Ion
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
secetă, seca, rămânînd doar salba sa de lacuri.Acum nu mai seacă vara, dar este murdar. La nord de sat de află un brâu din dune de nisip alb, zburător, lat de câteva sute de metri, ce se întinde de la răsărit, dinspre Urzicuța, până dincolo de Băilești. Acest nisip a fost modulat de către vânturile predominante, ce au direcția est-vest iarna și invers vara, formând dune cu diferențe de nivel mari între creastă și vale. Acestea au fost fixate prin plantarea de salcâmi
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
Venind pe drumul ce leagă satele Boureni și Catane, prin Covei, pe direcția nord-sud, aproape de sat traversăm Canalul Magistral, în prezent secat și părăsit, cu toate stațiile de pompare devastate. În marginea satului, spre stânga, este cimitirul, dincolo de care, spre răsărit, se întinde pădurea Coveiului, de fapt o plantație de salcâmi, devastată în 1990-91 și refăcută natural.Intrând în sat, după câteva sute de metri, pe stânga, apare școala nouă, clădită în a doua parte a anilor 1960. Drumul cotește apoi
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
o plantație de salcâmi, devastată în 1990-91 și refăcută natural.Intrând în sat, după câteva sute de metri, pe stânga, apare școala nouă, clădită în a doua parte a anilor 1960. Drumul cotește apoi în unghi drept spre stânga,către răsărit. Dacă am merge tot înainte, pe drumul de țară, ieșim din sat, prin dosul curților și ajungem în locul numit Capul Dealului, unde a fost satul de bordeie în urmă cu peste 150 de ani.Pe marginea acestui drum este crucea
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
darează din secolele II-III, provenind, probabil, de la o "villa rustica" romană. Arheologii mai au de găsit fundațiile clădirilor, necropola și, eventual niște inscripții. De asemenea mai au de cercetat urmele așezării de la Sărăceaua, la vreo 1,5 kilometri mai spre răsărit, unde, pe un platou cu promontoriu, se văd multe cioburi ceramice, probabil feudale. Singura monedă feudală din Covei este un triplu gros polonez emis de Sigismund al III-lea în 1598, adică contemporan cu Mihai Viteazul. Tot din perioada feudală
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
numea praftoriță și era de obicei o împletitură de smicele pe dârjală, adică nuiele pe un băț, care se mai completa iarna cu o cergă sau blănuri de oaie. Vitele stăteau în ocoale sau în staul, după averea fiecăruia. La răsărit de sat, către nord față de sediul fostului CAP, au existat, până spre 1960 ,bordeiele țiganilor, ale căror urme se mai văd și acum. Între timp, foștii minoritari tind să devină majoritari. Popa Ion, fiul și urmașul popii Dinu, a fost
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
în ) este Basarabia istorică, o regiune de stepă a fostului voievodat al Moldovei, azi situată la sud de Republica Moldova, între hotarul acestui stat, Dunăre și Marea Neagră, în componența Ucrainei de azi. În 1812, când Imperiul Rus a anexat partea de răsărit a Principatului Moldovei, între Prut și Nistru, autoritățile imperiale au extins numele de "Basarabia" asupra întregului teritoriul anexat, folosind pentru „Basarabia istorică” denumirea turcească de "". Regatul României a menținut aceste denumiri între 1918 și 1940. În 1940, regiunea a fost
Bugeac () [Corola-website/Science/298551_a_299880]