8,590 matches
-
20, pe care le-a instalat în casa de la grădină. Ele își făceau singure mâncare și munceau mult mai conștiincios decât tinerii sau tinerele din sat. Am aflat că era un grup de călugărițe fugite de prigoana din URSS, care rătăceau prin diferite localități din Bulgaria. Nu vorbeau decât între ele și cu Neculai Bulgarul. Îmbrobodite și cu haine lungi negre, lucrau din zori și până-n noapte. În nopțile cu lună lucrau și cântau. Atitudinea lor față de muncă, disciplina lor, dar
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Ioan al Crucii, încarnat într-un simplu muncitor, obosit de munca lui grea. Orașul Leningrad își va relua vechiul nume: Sfântul Petersburg, arca Rusiei, creată de țarul genial, sperând s-o ducă pe valurile istoriei direct către portul Europei. Arcă rătăcită în teribile furtuni, în care mulți și-au pierdut sufletul, calitatea spirituală. Teroare pe străzile Stockholmului: un tip obscur, înarmat cu ultimele descoperiri ale tehnicii, îi împușcă pe străini. Se poate muri la orice colț de stradă. Rasismul e în
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
pe „Amantul Ceresc”, amantul sufismului despre care scrie sublim Attar (în Conferința păsărilor), text de care nu mă mai satur. E vorba acolo parcă de setea mea de iubire, de erorile mele regretabile, de dorința mea de a nu mă rătăci, a găsi drumul către „Iubitul iubiților”. În marea tradiție a poeziei arabe sentimentele se exprimă atât de puternic și memorabil. Ce păcat că acest fel de a simți e necunoscut de marea masă a cititorilor occidentali, rămânând parcă numai privilegiul
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
cu dorința mea bună de a face ordine în dezordine, de a pune în practică impulsul de armonie, de geometrie poetică. Da, asta e! Geometria poetică a labirintului fiecărei clipe a vieții care mi s-a dat. Altfel m-aș rătăci complet, totul mi s-ar părea o capcană pusă la tot pasul pentru a cădea în ea iremediabil. Toamna care vine mă învață și ea, mai ales culorile ei, despre orientarea într-o altă zonă în care totul, deși pare
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
acest cuvânt încărcat cu tensiuni netrăite de mine. Acest frate bolnav a încercat să-l omoare pe celălalt frate, Mihai, care e regizor și trăiește la Paris, apoi a încercat să-și taie beregata de două ori. Odată s-a rătăcit prin pădure și a stat într-un copac toată noaptea. Toate bălțile i se par a fi mări amenințând să inunde... Aceste „terori” le-am trăit și eu în copilărie, când eram lăsată singură în casă, închisă, observând lumea de
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
simțeau excelent „acolo”, spunând că se gândeau foarte des la mine! Petrecere la Manila, cu scriitorii și criticii. Eva (Bonnier) mi-a spus că a fost foarte mulțumită de cartea mea, că i-a plăcut. Până să ajung acolo, am rătăcit plăcut cu Eva (Ström) prin ploaie. Colegii m-au felicitat pentru recenziile la carte. Deodată ploaia a stat și toți am ieșit în grădină, privind soarele la asfințit - lumina lui de aur vechi roșcat, misterul focului neîntinat de nimic din
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
lui detașată, aproape rece, că fratele lui a înnebunit. Acum este închis la casa de bolnavi de nervi, după ce a amenințat un șofer cu un cuțit, pentru că nu vroia să-i dea biletul pe care nu-l plătise. Numărul celor rătăciți cu mintea în moderna Suedie nu face decât să crească, precum și boala Alzheimer. Deși standardul de viață este foarte înalt (asta nu înseamnă că nu există oameni săraci), nemulțumirea oamenilor e de natură profundă. Viața nu oferă nici un fel de
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de cuvinte! Și ăla roșu? 2 000 de lei Știe 2 000 de cuvinte? Nu, domnule, nu știe nici un cuvânt, dar e șeful celorlalți! Cam asta era situația cu șeful meu de serviciu și cu directorul adjunct, "două jucării stricate", rătăcite într-un angrenaj care se dorea de înaltă performanță. Aveam să constat, cu timpul, până la încheierea carierei, că atât înainte de '89, cât și după, atare "specimene" populau diplomația românească, până la cel mai înalt nivel, atât în țară cât și în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
două etaje, o grădină în față, teren de tenis în spate și câteva rânduri de lămâi și portocali. Colaboratorii aranjaseră o masă de bun venit și n-am putut să n-o onorăm. Am avut noroc să nu ni se rătăcească bagajele și aveam pentru fiecare vești, corespondență și câte un pachețel de "acasă". În cadrul pregătirii de la Direcția Personal mă interesasem de fiecare în parte ce știa, ce studii avea, ce calificative obținuse în anii anteriori. Fiind ostenit de pe drum, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
cei doi au fost "întâlniți plimbându-se noaptea prin munți". Fiind convins că la acea oră și în acel loc nu puteau avea o întâlnire de afaceri, am explicat "Părții chiliene" că cei doi fuseseră într-o excursie și se "rătăciseră", gogoașă acceptată, "diplomații" fiind conduși la "reședință" de o patrulă a politicoasei poliții locale.) La despărțire, mi-au exprimat sincere mulțumiri și mi-au făcut un frumos cadou integrala simfoniilor lui Beethoven. Subțiri, băieții! Despre unele probleme ivite ulterior în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
și la Repedea. Am o sensibilitate mai mult geografică decât istorică, ceea ce face să mă simt tot atât de bine într-un peisaj lipsit de încărcătură istorică precum mă simt și la Florența. Asta nu înseamnă că nu trăiesc fiorul trecutului când rătăcesc prin Sighișoara, că nu simt, copleșitoare, istoria, la Vatican, că nu sunt impresionat de o cetate medievală. Înseamnă doar că, în ce mă privește, peisajul "neutru" este tot atât de magnific precum unul istoric. Sulina mă înfioară, mi se pare de o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
fie noaptea, și aud și povestea pietrei de sub cap. Dar am mai puțină sensibilitate față de detaliile "erudite" și recunosc o gravă infirmitate în acest anistorism al meu. (Dar aceasta este structura mea sufletească; dacă nu mi-aș fi ratat viața rătăcind pe căile încercării, condamnate la neînțelegere, ale întunecatelor mistere sufletești, aș fi fost probabil un peisagist. Chiar ratat, ca pictor, ar fi fost o ratare frumoasă. Dar e târziu pentru astfel de regrete.) Astfel că, mai puțin fermecat de istoria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ca varianta trei, cu mai multe surprize; are obiceiul de a se opri, încăpățânat ca un catâr, pe drum, de unde pleacă doar când și unde vrea el. Varianta cinci. Văzut-a cineva un turist sau un grup de turiști străini rătăcind prin București cu mijloacele de transport menționate? Oricâte eforturi depune harnicul ministru de resort pentru a aduce turiști străini, nu s-a găsit până în prezent nici un temerar care, neștiind românește, să întreprindă o acțiune atât de nebunească. Ce, suntem în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
moară. Satul, auzeam, a fost deportat. Cred că "deportat" este primul neologism pe care l-am învățat în viața mea. Știam că dincolo de Nistru era Răul. Seara, priveam fascinat la câmpia fără sfârșit. Vara, de dincolo, din adâncurile înfricoșătoare, se rătăceau adieri aromitoare de flori de câmp. Pe malul Nistrului, acolo, în lumina magică a lunii, se adunau flăcăi și fete, spălau caii și cântau în cor melodii atât de sfâșietoare și cu atâta patimă, chemându-se, pe patru voci, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
a aromelor. Acum pe Strada Fânului sunt tot blocuri, ca în cele mai multe părți, înșirate ordonat, egale, de nu mai știu cum ajung acasă unii, dacă li se mai întâmplă o beție de noapte. Nici măcar o căruță de fân nu mai rătăcește pe aici. Doar în poezii mai întâlnești așa ceva, cum scrie fostul meu prieten Adi Cusin într-o frumoasă poezie a lui, în care se răstoarnă un car cu fân în mijlocul unui oraș, într-o stradă cu multă lume, o minune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
infidelă reacționează de obicei prin mânie, transferând responsabilitatea pe seama amantului care devine, pe moment, respingător, oribil). Copleșit de scârbă, de o scârbă de sine însuși, Ion, "pierzându-și mințile", lăsând în urmă mirosul de grătar și mireasma de liliac, a rătăcit în neștire până spre dimineață. A ajuns acasă în zori. "Se uita parcă uimit la gardul vopsit în verde. Deschise portița care scârțâi, trist." Ajuns în casă, tânărul bău cu sete apă sălcie dintr-o cană de pe lavoar, se spălă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
a fost chiar o capodoperă. Admit și aceasta; oricum o fi, face parte din amintirile mele, chiar dacă un amănunt locativ contrazice ordinea logică stabilită între ficțiune și realitate. Și nu m-am gândit la valoarea artistică a acestei amintiri. Duminică, rătăcind prin Piața Crângași, am descoperit un cartier de altă dată, fermecător, cu case burgheze, cu copaci îmbătrâniți și tufe de dumitrițe, cu mușcate în ferestre și perdeluțe curate. Era cald încă și câteva familii se pregăteau să mănânce în grădină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
case burgheze, cu copaci îmbătrâniți și tufe de dumitrițe, cu mușcate în ferestre și perdeluțe curate. Era cald încă și câteva familii se pregăteau să mănânce în grădină, la mese sclipitor de albe. Ora de amiază blândă mă îndemna să rătăcesc, în voie, pe străzile liniștite. Nu prea știam cum voi găsi pe prietenii de care mă rătăcisem, furat de toamna aurie, și am încercat să mă descurc printre străduțele care mi se păreau un labirint în care, cu plăcere mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
cald încă și câteva familii se pregăteau să mănânce în grădină, la mese sclipitor de albe. Ora de amiază blândă mă îndemna să rătăcesc, în voie, pe străzile liniștite. Nu prea știam cum voi găsi pe prietenii de care mă rătăcisem, furat de toamna aurie, și am încercat să mă descurc printre străduțele care mi se păreau un labirint în care, cu plăcere mă pierdusem, dar de unde trebuia să găsesc drumul înapoi. Nu era cine știe ce problemă, întârziam cu plăcere explorarea într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
a scris Ivan Bunin; o simplă schiță, un exercițiu de proză scurtă. * Într-o zi de vară, în stepa înfiorată de zumzetul gângăniilor și de foșnetul grânelor, când vișinele coapte cad cu mici plesnituri la pământ, câțiva copii de la conac rătăcesc prin cimitirul satului. Sau oprit lângă cavoul familiei, privind printr-o fereastră întunecată în încăpere. "Uite-l pe nenea (ei spun "deadea") Vania acolo; a murit de băutură... Și mătușa Larisa-i tot acolo, dedesubt. Teotea Larisa era aceea grasă, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
toamnă, mirosind a lut amestecat cu frunze putrede. La Bucium, mai ales, sunt astfel de locuri ciudate, parcă nepământești, înecate în ceața de toamnă. Descopăr acolo, uneori, vestigiile anotimpului recent dispărut: un măr uscat, deshidratat, o nucă. Îmi place să rătăcesc, să aspir melancolia toamnei. Ascult ritmica picurare a ploii pe frunzele cafenii și îmi place să scormonesc frunzișul cu un băț, descoperind alune, un măr chircit, ghindă, într-o zi, o vulpe roșcată își ducea, vigilentă, puiul între dinți. Într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
trăit. Nu se dau...". Nu-l mai ascult pe domnul Cioacă.... Parcă nu mă mai interesează nimic, parcă aș intra într-o biserică, sau m-aș duce la o crâșmă, sau mi-aș lua lumea în cap. Ce idee să rătăcesc pe strada Speranței!... Patima lui Grivei De câteva zile, sub scara blocului, câțiva copii veghează, triști și curioși, agonia lui Grivei căruia cineva i-a dat o pârjoală plină cu ace de cusut. O pată de sânge, decolorată, cu câteva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de la Londra de o prietenă, o umbrelă mare, albă, impermeabilă la ploaie și la soare, care se plia foarte strâns în jurul unui baston negru de abanos, cu mâner de argint, cu capul unei păsări fantastice. Era foarte preocupată să nu rătăcească originalul obiect, mormăind întruna "mon sontic", într-un idiom din acelea pe care le folosea cum îi trecea prin cap. Parfumată totdeauna cu un parfum foarte rafinat, care mirosea a mere, pe care îl primea de la Paris, și despre care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ca, ivindu-se în sfârșit o voință care pare fermă, să fie rediscutat fondul doctrinar indispensabil, care este cu desăvârșire clar că nu poate fi decât reabilitarea hipocratismului. Altfel, minimalizând suprema lege a medicinei, care este menținerea vieții, ne vom rătăci în argumentații și contraargumentații sterile. Este potrivit ca, în preajma inițiativei care vrea să amelioreze starea medicinei, să ne amintim de îndemnul lui Iuliu Hațieganu: "Nu înapoi la Hipocrat, ci înainte cu Hipocrat". Inscripție pe o portocală Ninge cu fulgi mari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
simțit îndată reacția mea. Așa că am tăcut, un timp, amândoi. Priveam la marea liniștită, diafană, albăstrie, ca într-un peisaj japonez. ..."O corabie albă pe mare trecea, a recitat deodată omul meu... Aș vrea să vorbim despre o corabie care rătăcește, ca o nălucă, fără a ancora undeva"... L-am ajutat "tăcând", înțelegeam că are o poveste, că are ceva de mărturisit. Așa a început extraordinara lui istorie. Nu aveam alt rol decât să ascult. Dar și ascultatul poate fi un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]