8,695 matches
-
-n mormânt. 5 (Un Stih a unuia, ce se călătorește, al căruia glas s'au alcătuit de oarecine. 1Vremea despărțirei Iată c-au sosit Și toată simțirea Ah m-au părăsit. bis 389 {EminescuOpVI 390} Vai! mă duc lumină, Însă rătăcit Și făr -de simțire Cu suflet uimit. Căci nu știu ce vreme, Ce ceas fericit Va mai fi vr-o dată Să fiu norocit. Nu știu dacă ceriul Îmi va ajuta Să mai țin vr-o dată La piept mâna ta. Dar ce zic
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Dar acum se isprăvește, 420 {EminescuOpVI 421} {EminescuOpVI 422} {EminescuOpVI 423} Trebui să mori negreșit, Să mai trăiești nu se poate Că ieu nădejdile toate Le-am pierdut desăvârșit. No. 12 Nădejdea mi s-au stins toată Și mă vântur rătăcind Căutând cumplita-mi soartă, Care m-au nenorocit, Să o-ntreb pe ea de poate Nădejdea a-mi străluci Și de poate întru toate Iarăși a mă ferici. Dar virtutea îmi slăbește Și-n zadar mă ostenesc. Nu mi-ajută
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-n dințișori Ai miros de mii de flori, ochii dulci îți strălucesc Piersecile-n sân îți cresc. Ce vor aste frumuseți 454 {EminescuOpVI 455} Vin la nen-tău să le-nveți. Pieptu-ncepe a-ți băte, Inimioara a-ți ofta, Ochii ți se rătăcesc Când pe gânduri te găsesc. Florico! astea ce sunt? Nu știi! Nen-tău îți dă cuvânt; Ai văzut pe rămurea Turturel cu turturea Bot în bot se sărutând Și din pene des bătând, Nici acest secret nu-l știi? Îl afli
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
lume Când obosit de toate Credeam că ș-aste chinuri Odată s-or sfârși, Dar mă-nșelam, eu însumi Și văz că ș-astă noapte Trecând mă amețește, Silindu-se a-mi zâmbi. În truda astor gânduri Când eu mă rătăceam, Îi adusei aminte 467 {EminescuOpVI 468} Că tot mai sunt iubit De-o singură ființă, De-al cărui braț doream - Și astfel al meu suflet Acum s-au liniștit. No. 79 În zădar apune, în zădar răsare Soarele și luna
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
trei colțuri, din acelea alimentate cu ulei, toate ferestrele deschise și revărsând în afară, în șuvoaie, un râu de lumină ca o inundație, o difuzie de cristale făcute din foc alb, însemnând drumul, marcând ruta fugii dezertorilor ca să nu se rătăcească, ca să nu se abată din drum prin scurtături. Prima reacție a responsabililor cu siguranța convoaielor a fost aceea de a lăsa deoparte toate măsurile de precauție, de a ordona călcarea accelerațiilor până la fund, de a dubla viteza, și chiar așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
lui, și apoi, Iată-mă, sunt la dispoziția dumneavoastră. Comisarul încuviință cu bunăvoință, apoi începu, Scrisoarea dumneavoastră sau mai bine zis, cele trei scrisori ale dumneavoastră, pentru că au fost trei, M-am gândit că așa era mai sigur, se putea rătăci vreuna, explică bărbatul, Nu mă întrerupeți, răspundeți la întrebări când vi le voi pune eu, Da, domnule comisar, Scrisorile dumneavoastră, repet, au fost citite cu mult interes de către destinatari, în special în punctul în care spuneți că o anumită femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
aici, ceru comisarul, o să merg pe jos cei câțiva metri care mai sunt până acolo, Vă doresc noroc, domnule comisar, Și eu ție, Să sperăm că problema asta o să se rezolve rapid, vă mărturisesc că mă simt ca și cum aș fi rătăcit în mijlocul unui câmp minat, Omule, fii liniștit, nu există nici un motiv de îngrijorare, uită-te la străzile astea, observă ce tihnit, ce liniștit e orașul, Păi, exact asta mă neliniștește, domnule comisar, un oraș ca ăsta, fără autorități, fără guvern
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
-și facă griji, ministerul plătea factura, apoi se săpuni lent și din nou curse apa pentru a-i îndepărta de pe corp restul de murdărie, atunci memoria îl transportă în cârcă cu patru ani în urmă, când toți erau orbi și rătăceau imunzi și flămânzi prin oraș, dispuși la orice pentru un rest de pâine uscată acoperită de mucegai, pentru orice ar fi putut fi ingerat, cel puțin mestecat, astfel încât să înșele foamea cu sucurile sale sărace, și-o imagină pe soția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cu femeia cu găleata înclinată, să se așeze pe marginea bazinului, să mângâie apa verde cu vârfurile degetelor și să le ducă la gură. Și apoi, ce fac după asta, întrebă el. Apoi, nimic, întoarcerea în labirintul străzilor, să se rătăcească, să se piardă și să se întoarcă înapoi, să meargă, să meargă, să mănânce fără poftă, doar ca să reușească să-și mențină trupul în picioare, să intre într-un cinema pentru două ore, să se distreze văzând aventurile unei expediții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ultimul lucru de care ai chef e să v-o trageți ca nebunii, așa cum se presupune că ar trebui să ai chef. —Bună, Lauren, se auzi o voce de fată În spatele nostru. Tinsley Bellangere, fosta soție a lui Jamie cel rătăcit din greșeală, Își făcu apariția sub arcada salonului. Era incredibil de frumoasă, ca o fată hrănită cu lapte de la fermă, dar cu clasă. Avea douăzeci și opt de ani, păr blond până la coate, niște pistrui uitați strategic de laser exact unde trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Flora! — Bine, Flora, a continuat Tom, cred că ai greșit adresa. Să știi că pot să pun să te aresteze. Cum te cheamă? — Tom, i-a spus Tom. — Sigur. Tom Wood. Știu totul despre tine. La mijlocul drumului vieții, m-am rătăcit într-o pădure întunecată. Dar tu ești prea ignorant ca să știi. Ești unul din omuleții ăia care nu văd pădurea din cauza copacilor. — Ascultă, a spus Tom cu un glas moale, împăciuitor, poate că știi cine sunt, dar nu pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
în imaginație locul ăsta numit hotelul Existența și l-am transformat imediat în refugiu pentru copiii pierduți. Vorbesc despre copiii europeni, desigur. Tații lor fuseseră împușcați în lupte, mamele zăceau sub ruinele bisericilor și clădirilor dărâmate și ei rămăseseră să rătăcească prin molozul orașelor bombardate, în frigul iernii, căutându-și hrana prin gunoaiele pădurilor, copii singuri, copii doi câte doi, copii în găști de câte patru, șase sau zece, cu picioarele înfășurate în zdrențe în loc de ghete, cu fețele trase stropite cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
de altruist și netemător, m-am autoproclamat salvatorul lor. Era misiunea mea, țelul meu în viață și în fiecare zi, până la sfârșitul războiului, m-am parașutat în câte un colț demolat al Europei pentru a salva băieței și fetițe care rătăceau sub amenințarea foamei. Coboram cu greu coaste de munte incendiate, traversam înot lacuri ce explodau, îmi făceam loc cu mitraliera prin pivnițe umede și, de fiecare dată, descopeream încă un orfan, luam un copil de mână și îl conduceam până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
tipografie din Boston, aprinzându-și pipele de coceni cu Litera stacojie. Oricare ar fi versiunea reală, întreaga afacere e suficient de incertă ca să ne putem închipui că manuscrisul nu s-a pierdut, de fapt. Doar, ca să zic așa, s-a rătăcit. Dar dacă editorul lui Hawthorne, James T. Fields, l-a luat cu el acasă și l-a băgat într-o ladă, laolaltă cu un teanc de alte hârtii? În cele din urmă, lada e mutată în pod. După ani, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
pământ printr-o remarcă excentrică, neconvențională. Simt gluma venind și strâng pumnii, rugându-mă să fie bună. Știi ce s-a întâmplat ultima oară când un neam a ascultat de un tufiș? întreabă Honey. Nimeni nu scoate un cuvânt. — A rătăcit prin deșert patruzeci de ani. Fără să vrea, Tom izbucnește în râs. Turnirul a ajuns la capăt brusc și decisiv, iar Honey e de departe câștigătoare. Nu vreau să mă las purtat de val, dar cred că Tom și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
avion, îndreptându-mă spre sud, spre inima țării tutunului. Zâmbăreața Pe Hawthorne Street 87 era o casă prăpădită, cu două niveluri, la capătul unui drum pe jumătate de țară, jumătate de oraș, la vreo cinci kilometri de centru. M-am rătăcit de mai multe ori până să găsesc adresa și, când am parcat Fordul Escort închiriat pe aleea de pământ, am observat că toate obloanele casei erau închise. Era o duminică mohorâtă, întunecată, din mijlocul lui decembrie. Concluzia logică era că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
mai gîndeam la asta. Voir si le fleuve est encore fleuve... Din fericire, în ziua aceea eram singur acasă, căci altfel ai mei s-ar fi îngrijorat de întîrziere. Așa, am putut să merg mai departe, dîndu-mi seama că mă rătăcesc tot mai mult, dar știind că dacă o țin tot așa, drept înainte pe firul văii, pînă la urmă voi ajunge acolo, sus. Am ajuns spre asfințit. Bătea un vînt de creastă care îmi făcea pielea de găină pe spina
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
altceva decît să ajungi aici, sus, în acest loc. Jos de tot se întrevedea drumul mare, cu așezările sale presărate la cîțiva kilometri una de alta. De partea cealaltă, pajiștile alpine străluceau în soarele asfințitului. De cînd n-am mai rătăcit pe pajiștile de pe culmile Parîngului... Voir si le port est encore port, m’y voir encore... Îmi dau seama că nu mai am timp să ajung jos în vale, acasă, pînă la căderea întunericului și știu că pe noapte risc
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de pe culmile Parîngului... Voir si le port est encore port, m’y voir encore... Îmi dau seama că nu mai am timp să ajung jos în vale, acasă, pînă la căderea întunericului și știu că pe noapte risc să mă rătăcesc cu adevărat. Încep așadar să-mi strîng lemne de foc și să-mi caut un loc adăpostit unde să petrec noaptea. Peste ceva timp, s-a făcut întuneric și un foc mic luminează poienița în care m-am cuibărit. De pe
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
față și luminează oblic masa. În timp ce beau primele înghițituri, îmi aduc aminte și ultimele cuvinte ale cîntecului lui Brel, ceva în felul următor, parcă : J’arrive, bien sûr j’arrive, mais j’ai jamais rien fait d’autre qu’arriver !... Rătăcit printre obiecte Ce arunci și ce păstrezi ? și, măcar din cînd în cînd, nu poți să nu te întrebi și de ce. De ce să arunc o parte din mine, de ce să păstrez ce nu mai are nici un sens pentru mine ? Dar
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
La fel și aici : fotografiile mele refuză genealogia strictă de familie pentru a înfățișa doar filiația generică a trecutului. Declarație de pioasă independență și mîndră apartenență... Rămîn însă pierdut, dezorientat... Va mai trece timp pînă să ajung din nou acasă ! Rătăcit printre obiecte, îmi aduc aminte de povestirea unui amic despre o bătrînică lovită de un început de Alzheimer. Speriată, a început să lege cîte un bilețel de fiecare obiect pentru a ține minte la ce folosește fiecare. Nu cum îl
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
întrebasem, unii îmi spuneau pe unde s-o iau, dar după primul cot pierdeam iar drumul. Tot felul de vehicule cu cai, fără lumini, cu răcnete și înjurături care mă speriau. Dintr-un punct a trebuit să constat că mă rătăcisem cu totul. Se făcuse tot mai beznă și tot mai frig. În mijlocul nopții am dat de un trecător care mergea repede pe stradă. Am încercat să-l ajung din urmă, l am ajuns, am vrut să-l opresc, l-am
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
despre el? Cum l-ați pierdut? — Nu știu, nu pot să-nțeleg cum a dispărut, rămăsese aici, pe masă. M-a întrebat dacă m-ar deranja să i-l țin câteva zile la mine, fiindcă se teme să nu-l rătăcească și e un obiect prețios. Mi-a mai spus că e vorba de o cheie de safe, dar nu mi-a spus ce conține acest safe, bani sau alte valori. N-aveam motiv să ntreb mai multe și nici să
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
la fereastră și încercă să străpungă cu privirea ceața, dar nu se vedea decât un val lăptos ca o mare în ale cărei ape s-a scufundat tot orașul. 3 N-aș avea curaj să ies acum în oraș, mă rătăcesc și când e vreme bună, darămite acum, cu ceața asta care parcă s-a revărsat din mine și a inundat strada. În schimb, nu-mi vine să cred că am dormit adânc, un somn fără vise, că azi-dimineață m-am
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
negura acoperea cu totul cadranul ceasului de pe fațada Prefecturii de Poliție. Vizitiul Petre își lăsase, ca întotdeauna, ceasornicul acasă, și se temea să nu fi întârziat, fusese chemat pentru ora 11. Dacă n-ar fi știut drumul, s-ar fi rătăcit, atât de străin părea orașul alb, nici sunetele nu mai veneau de unde le știa, iar calul se speria, când se pomenea în față cu altă trăsură. Avea la el cremă de șocolată și cremă de migdale, pe care le cumpărase
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]