9,763 matches
-
destul de greu să admit că și greviștii și ei sînt fii ai aceluiași popor! *Pliat total pe cerințele editorului, „Steagul roșu” se preocupă doar de suprarealitatea țesută din cifre false, escamotări ale problemelor grave, reluări de texte oficiale. Recent, a salutat ca pe un gest magnanim eliberarea unor pușcăriași. Între timp, mai multe întîmplări au arătat că aceasta a fost o eroare. Din cauză că străzile nu sînt luminate, odată cu căderea nopții oricine poate fi atacat. Ziarul nu abordează însă nici chestiunea iluminatului
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
familia lui Walter Scott, care „a vărsat șiroaie de lacrimi fierbinți” la mormîntul cîinelui Camp al romancierului; în fine, pe Wordsworth, care avea slăbiciune pentru măgăruși; unuia îi spune cu toată seriozitatea într-un vers „I hail thee Brother!” (Te salut, frate!). Mă întorc la tema acestei însemnări: cum de s-a năruit faima lui John Lubbock în doar două generații? Nu cumva chiar din cauza multilateralității sale? în fiecare din domeniile enumerate au venit alții și l-au acoperit. *Nevroza impune
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Zilelor Eminescu”, publicul local l-a ovaționat și l-a purtat pe brațe. Nici unui alt scriitor român, din cei prezenți acolo, nu i s-a făcut - mi-a precizat Sergiu Adam („fratele Sergiu”) - o asemenea manifestare de simpatie. Mulțimea a salutat, desigur, în Vieru pe „artistul cetățean”, pe „scriitorul angajat”, figură de contrast cu cei mai mulți dintre „ai noștri”, care „nu cred în nimic”. În simpatia arătată față de el prevalează, de asemenea, naționalismul, latent în fiecare, sufocat multă vreme și acum ridicat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ocaziile. Cu distinsă stimă, Maria Kalmicov 133 În 1944-1945, Evsei Kalmicov a fost Întrebat de reprezentanți ai armatei sovietice cum a ajuns În România. Era chiar În pericol. Când a scos Crucea Sf. Gheorghe, arătându-le-o, interlocutorii l-au salutat și s-au retras respectuoși, fără să-l mai deranjeze vreodată, până la moarte. 603 39 Brașov, 23 iulie 1978 Mult stimate Domnule Dimitriu, Scrisoarea Dvs. sosită ieri, m-a liniștit, deoarece așteptam! Ultima felicitare se termina cu: „Scrisoare urmează”. Cum
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
dă o stare de bucurie și pace. L-am auzit săptămâna trecută la Radio. Vorbeam cu Ovidiu Papadima de dânsul, acuma și Ovidiu este plecat. Mă bucur că veți participa la festivitățile de la Fălticeni. Sărut mâna doamnei Dv. și vă salut cu mult drag. Dacă-l vedeți pe dl. Severin, mulțumiți-i din partea mea. Ion Olteanu 4 București, 24 mai 2001 Dragă Domnule Eugen Dimitriu, Cu nespusă bucurie am primit ieri scrisoarea D-voastră și, la afirmațiile D-voastră că Dumnezeu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
altele spunându-se, citez din memorie,„nu sunt de acord, Între altele, cu părerile acelora care Încurajează tineretul să laicizeze religia, lipsindu-l prin aceasta de o importantă latură a spiritualității!”. și Într-o altă revistă la noi, un tânăr saluta ideea de a disprețui și a-și bate joc de operele literare, asta fiind cea mai nouă formulă estetico-literară... Aici Îmi este Îngrijorarea... O să vedem. Nu știu ce să zic și ce să fac cu materialul pentru interviul meu, În afară că
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
ca creație va merge acolo, așa cum am promis. Bine Înțeles dacă voi fi convins de D-stre. Aștept cu nerăbdare să ne vedem la Varatic. Când ajung acolo eu Îți scriu. Cu cele mai bune sentimente, soția mea și eu vă salutăm frățește, M.V. Pienescu 5 C.P. (Varatec), 11.VII.1973 Dragă D-le Dimitriu, Am ajuns aci și cu oarecare greutate am adus tabloul. Dacă poți să-l iei, eu aș Îndrăzni să te rog să o faci cât mai curând
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
de pricepuți și harnici cercetători: D-voastră și d. Moscaliuc 469, pe care n-am avut Încă plăcerea să-l cunosc, dar, după cum reiese din scrisul matale, e element demn de colaborarea Dv. și pe care vă rog să-l salutați și În numele meu - așa, pe necunoscute. Nu știu dacă, În preocupările D-voastre, v-ați gândit să-l cercetați și pe poetul N. Beldiceanu, care a locuit În Casele Gorovei și cu care a fost bun prieten. El a avut
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Ce mai este cu „Ulița Rădășenilor”? Cruță-te, dragă domnule Dimitriu, că orașul Flt. și Țara are nevoie de priceperea și zelul matale! Dacă-i vezi pe d-nii Moscaliuc - senior și junior (ambii par tineri, că nu-i pot deosebi) salutați-i din parte mi. Ai mei Vă trimit complimente. Omagiile mele doamnei și matale cele mai bune și sincere urări de sănătate. Cu toată prietenia și prețuirea, V. Tempeanu P.S. A Încetat polemica „șt. Gorovei și autorii „Monografiei”, care a
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
-i faci! Uitarea e calitate... colegială. Am contractate la diverse Edituri vreo 5 lucrări. Una „Nibelungii”, În proză ritmată, deși anunțată În planul pe 1971, n-a apărut Încă - În urma dispozițiilor noi, de a se prefera lucrări cu subiecte autohtone. Salută-i pe d. Prof. Popa, Tatos (...), ca și d-lor Moscaliuc. Cu cele mai bune gânduri pentru mata și celor de aproape ai matale, V. Tempeanu 27 Bft. 17 dec. 1971 Iubite domnule Dimitriu, Mulțumesc pentru veștile trimise. Cred și
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
auditorilor, atente, pare să fi plăcut. Erau În sală și reprezentanții legațiilor celor 2 Germanii. Cel al DDR-ului mereu Întreba pe interpreta sa și-și nota câte ceva (După câte mia spus aceasta și faptul că prof. univ. Chițimia, slavistul, salutându-mă, a destăinuit sălii, că am 87 ani și sala m-a aplaudat). Nu regreta (ci noi trebuie s-o facem), că ai părăsit Flt., căci sănătatea matale e mai presus de toate. Dacă mata găseai locuință la Flt. era
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
altul. De ce nu vă respectați propriile dvs. precepte? Așteptând vremuri mai bune, gânduri mai bune, o grijă față de oameni mai mare decât față de fabrici și de mașini, și mâncare, mâncare, domnule președinte, pentru oamenii muncii din România, închei și vă salut cu stimă. V. Ax., [august-septembrie] 1982, difuzată la 3 octombrie 1982 Domnule Vlad Georgescu, Personal consider că dvs. nici nu vă dați seama ce înseamnă postul dvs. de radio pentru noi, deoarece, într-o țară în care nicio altă opinie
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
ultima dintre țările blocului răsăritean care face acest pas. Dar, timpul trecând în dulci răsfățări și duioase minciuni, iată-l sosit pe Ceaușescu, urmat de dulcea sa soție. El face drumul știut, de la un capăt la celălalt al tribunei sale, salută ca un boxer experimentat pe toată lumea și bâlciul începe. În dreapta lui, Elena Ceaușescu. Imediat după ea, Ștefan Voitec, mobila social-democrată necesară decorului. În stânga lui Ceaușescu, surpriză! Ion Gheorghe Maurer, albit și posomorât. Nu este învrednicit nici măcar cu o privire de la
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
ele, stau zi și noapte în jurul imobilului nostru, iar când ieșim în oraș, fie și la pâine sau lapte, cel puțin șase agenți vin după noi, umăr la umăr, să nu schimbăm vreun cuvânt cu cineva. Persoanele neavizate care ne salută sunt legitimate, amenințate și li se interzice orice relație cu noi. Cel puțin 30-40 de agenți și milițieni, între care și câțiva colonei, sunt permanent pe urmele noastre, ne sustrag corespondența (chiar și pe cea trimisă de frați), ne înregistrează
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
actualitate și sunt foarte apreciați pentru asta dau (ați observat!) niște povești periferice, veștede, aflate prin contemplarea găurii cheii și care nu interesează nici măcar pe autorii lor. Dacă este să medităm, noi, poeții, despre soarta lumii așa cum o vedem, eu salut Interviul Dumneavoastră ca pe cea mai actuală, cu adevărat, dintre scrierile câte au apărut la noi din 1948 până acum, dat fiind că este prima dată când din tablou nu lipsește unul dintre elementele fundamentale ale realității, ale actualității așa cum
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cele din urmă fără nici o Îndurare. O știm prea bine și din experiența fraților lor inamici, a intelectualilor de stânga lichidați de cei pe care i-au slujit. Teroarea comunistă pe care o trăim ar trebui să fie o lecție salutară pentru toți gânditorii atrași din diferite motive - printre care cele doctrinare sunt cele din urmă - de un regim absolutist. Privind În urmă spre cei din generația care ne-a precedat, a celor ce au ajuns la maturitatea gândirii Între cele
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
scuipa În ochi. Brucan consideră probabil pe români un popor de idioți! I-am scris și lui Nemoianu, ieri, În acest sens. Cred că ar trebui, noi cei din exil ( Încă) să protestăm public Împotriva acestor minciuni și insulte. Te salut cu veche prietenie, I. Negoițescu ș4ț München, 28 ianuarie 1991 Dragă Norman Manea, mai Întâi te rog să mă numești Nego și să mă tutuiești, ca să simplificăm lucrurile. Apoi, Îți mulțumesc pentru textul trimis. L-am citit de Îndată cu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
n-ai avut la dispoziție manuscrisul românesc. Iartă-mă, dar nu merit să mă ocup de Dialog decât În măsura În care e o publicație originală, cu contribuții reale. Niciodată n-am acceptat să devină un buletin informativ. Îți mulțumesc anticipat și te salut cu toată prietenia. șI. Negoițescuț ș5ț München, 9 iulie 1991 Dragă Norman Manea, iartă-mă de marea Întârziere cu răspunsul, dar m-au năpădit nenorocirile corporale: am căzut pe stradă din cauza unei piedici și mi-am rupt o coastă, apoi
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
care a revelat printre primii ipocrizia și ororile stalinismului - povestește, În autobiografia sa, cred, o Întâmplare ciudată și grăitoare. În compartimentul trenului spre Londra intrase un aristocrat elegant și distins care, bucuros că nu se afla decât un alt călător, salutase, zâmbind, și Începuse să-și aranjeze bagajul, gata de o cordială conversație. Dintr-o dată, s-a rotit, și-a privit lung partenerul. „Nu sunteți cumva domnul Koestler? Arthur Koestler, scriitorul.” Da, a răspuns pasagerul flatat. Englezul și-a strâns imediat
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
tremurau ușor. Se clătina sub greutatea genții grele. A Început să scoată teancurile, le-a așezat pe calorifer. L-am lăsat să-și Împartă marfa, să-și termine treaba. Când se pregătea să plece, am ieșit din Întuneric. L-am salutat, i-am Întins mâna. L-am rugat să vină, pentru câteva clipe, În micul apartament de la etajul 3. Părea surprins, dar n-a Întrebat nimic. A clătinat doar din capul lui mic și ascuțit. În lift, aproape unul de celălalt
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
travestire. * Îl văd ieșind din nou din mașină, scoțând geanta, Îndreptându-se spre poartă. Cobor, grăbit să-l Întâmpin În holul de la parter. A și ajuns În fața ușii, În fața mea, În dreptul panoului În care repartizează, fiecăruia, cota de hazard. Mă salută, Îi răspund. Îi zâmbesc, Îmi zâmbește. Îi Întind cartonul roșu: avizul pentru pachet. - Când l-ați primit? - L-am găsit ieri seară, În cutia poștală. - Înseamnă că n-ați fost acasă, ați fost anunțat să ridicați pachetul de la poștă. - Am
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
dedica unui studiu asupra spiritului științific. În semestrul de iarnă 1904/1905 și În semestrul de vară 1906 a locuit Într-o cameră de student, În imobilul 106, de pe Kluckstraße. În martie 1905, Încheia prima sa carte: Rătăcirile elevului Törless, salutată cu elogii de presa literară și socotită de Alfred Kerr, În Tag, drept „o carte care va rămâne”. Curând după acest fericit debut, Berlinul prilejuiește alt eveniment care va marca viața și opera sa. În semestrul de iarnă 1906/1907
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
insultător asupra Premiului Nobel, adică asupra forțelor „obscure” care ar fi influențat decizia (aluzie antisemită ușor decodabilă), Bellow oferise, drept răspuns, un zâmbet sceptic și două istorioare despre consecințele Încoronării de la Stockholm. Prima era despre polițistul din Chicago care Îl saluta zilnic de douăzeci de ani la colțul străzii și care, neștiutor de Evenimentul Literar Universal, continuase, imperturbabil, să-l salute și ulterior la fel de simplu, prietenesc, convențional. Al doilea incident se referea la un fost coleg de liceu al scriitorului, pe
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
răspuns, un zâmbet sceptic și două istorioare despre consecințele Încoronării de la Stockholm. Prima era despre polițistul din Chicago care Îl saluta zilnic de douăzeci de ani la colțul străzii și care, neștiutor de Evenimentul Literar Universal, continuase, imperturbabil, să-l salute și ulterior la fel de simplu, prietenesc, convențional. Al doilea incident se referea la un fost coleg de liceu al scriitorului, pe care nu Îl văzuse de decenii. Ciocnindu-se de el, pe neașteptate, pe stradă - din nou, În Chicago, din nou
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
vârstnic căruia nimeni nu Îi mai dă atenție, și privea, din când În când, amuzat, la fiica sa de doi ani și jumătate, alergând neobosită dintr-un colț În altul al camerei. Când a apărut Philip Roth și l-a salutat prin versuri clasice englezești a tresărit, Însă, prompt. A răspuns, la rându-i, prin alte versuri. A urmat, timp de vreo zece minute, un uluitor concurs vesel de poezie știută pe de rost, În care nici unul dintre protagoniști nu putea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]