10,656 matches
-
CAPului, numai că am dat peste o căldare cu supapă care m-a udat tot. Eram obișnuit să urc pe serpentine, încît acea cabană știută de mine "Pasul Oituz”, a apărut neașteptat de repede. Acolo, fascinat de priveliștea sălbatică a stâncilor golașe, îndulcită de căpițele de fân și țarcurile din leațuri lungi, împrăștiate, din cauza diferențelor de altitudine, când pe culmi când în jos, atât de departe că abia distingeai omul pe care-l bănuiai cosind, miam odihnit ochii și mintea
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
subdezvoltat, mă mențineam laolaltă grație nădragilor și curelei care-mi țineau scheletul pe verticală, asemenea unui hărăguț de vie. Dacă mama, întâmplător, m-ar fi adus pe lume în cetatea spartanilor, aș fi fost aruncat cu repulsie, fără întârziere, de pe stânca cea mai înaltă, în conformitate cu ritualurile stricte ale sacerdoților spartani! Dar așa, Doamne, ce bine că nu m-am născut acolo și că am văzut lumina zilei într-o țară cât de cât emancipată, unde creaturile asemănătoare Ție sunt lăsate să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și lipicioasă. În aceeași secundă și-a retras, zvâcnind, mâna din horn, căci un jet puternic de flăcări îi pârlise urechea și părul. Așa cum era acolo, sus, luptându-se cu elementele dezlănțuite ale naturii, părea un nou Prometeu, înlănțuit pe stânca din muntele Caucazului, drept pedeapsă că dăruise oamenilor focul. Adică, o biată femeie vădană, cu șase copii, se putea bucura în continuare de căldura neprețuită a focului, în plină iarnă din Câmpia Bărăganului, ca urmare a intervenției acestui Prometeu macedonean
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
urmă nu mai era. Am fost pur și simplu trântit în nisip pe plajă de la Biarritz de răsufletul de dragoste titanic al valurilor oceanului Atlantic; același flux uriaș al "Marii lui Atlas" m-a absorbit și depus fără voie pe stânci în Golful Biscaya, la Bermeo, în Țară Bascilor. Este foarte posibil că aceste miraje să mă scrie și să trăiască în poezia mea, de unde "răsufletul oceanic" identificat acolo de minunatul Barbu Cioculescu, el însuși un poet de excepționale fervori, degustător
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
din mintea unui pasionat sculptor. De aici, pe un drum Îngust, după ce traversăm o pădure de conifere, intrăm pe un vârf de munte, pe celebrul drum al acelor Needle Way. Dincolo sculptorul, aici mama natură, a dăltuit cu timpul În stânca calcaroasă, realizând o pădure de ace, dând impresia că te afli printre vârfurile Domului din Milano. Drumul e Îngust și oarecum periculos, neavând niciun parapet. De aci, În zare, se Întinde o câmpie, rezervația indienilor. Nu departe de aici e
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
păsări și o culoare ce izvorăște dintr-o lume de basme mă atrage. Străbat cu piciorul crângul din față și văd o tăbliță ce-mi Îndreaptă pașii spre „Inspiration point”. O priveliște grandioasă Îmi apare. În fund o cascadă cu stânci multicolore de jur Împrejur, din toată gama de culori creată de natură. E un modest Început al regiunii colorate - Colorado - ce atinge sublimul În statul Colorado și În regiunea deșertului pictat din Arizona. Pornim de aici În sus. La un
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
ceața oceanului, să-i explorăm fundul. Mai la nord de Waldport, la Newport, unde fundul e stâncos, mergem și strângem melci de ocean și În special stele de mare. Yii, produc un efect dezagreabil. Cu greu le putem dezlipi de stâncă. Mișcă brațele lor pline pe partea inferioară cu o materie gelatinoasă. Aplicate pe spinarea cuiva, ar fi nevoie de intervenție chirurgicală pentru a le dezlipi. Le așezăm cu partea inferioară În sus, le prăfuim cu sare și așa trăiesc câteva
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
al jucătorilor din tripouri. Soția și Sănduța, copleșite de căldură, au adormit. Merg mai departe și la 4 dimineața ajung la stăvilarul Bulder Dam la frontiera Arizonei. Fac un scurt popas. E Încă Întuneric. Mă așez cu capul pe o stâncă. În vale clocotește Colorado. O lumină stranie Începe să apară. Mă aflu Într-un pustiu din care Încep să țâșnească culori din cele mai variate. E regiunea colorată a Americii. Nu departe de acest loc se vede stăvilarul cu cascada
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
monumente ale naturii. Marele Canyon cuprinde circa 350 kilometri din valea râului Colorado, cu lățimi variabile Între 6-29 km, cu urme de faună și floră din erele cele mai vechi, cu versanți abrupți, cu nuanțe din cele mai variate, cu stânci fărâmate de vreme, cu forme fantastice. Marele Canyon e un uriaș laborator și muzeu natural care a oferit cercetătorilor un material vast. La dispoziția vizitatorilor, un grup de indieni ce se oferă ca ghizi, cu caii lor, coborâți În fundul bazinului
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
greu. Seara fac cerc, roată, femeile și copiii În jurul focului la mijloc, vitele așijiderea la mijloc, carele unele lângă altele fac centură de apărare, iar bărbații fac cu schimbul de pază. Pornesc din nou la drum. Deodată, din dosul unei stânci apar penele unui indian. La un semn, apare gloata și Începe o luptă Înfricosătoare. Oamenii Își spală rănile, Își Îngroapă morții și pornesc mai departe cu Încredere că vor Învinge. La urmă se aude un cântec. E o melodie din
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
și mândrie: „În mâinile tale generațiune bravă dau sufletul meu!” Iar codrii și șesurile Daciei Traiane vor răsuna de un singur glas de biruință, glas ce va ieși triumfal din mormântul Marelui de la Putna, răsfrângânduse în mii de ecouri de stâncile Ardealului, iar mândrul Olt va duce spumegând bătrânei Dunăre vestea reînvierii gloriei străbune...” Spumegând bătrânei Dunăre... până la Balcic, am adăuga noi. Cum au reușit să stea la postul conștiinței naționale presa și slujitorii ei, pas cu pas, numai paginile de
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
din foarte multe puncturi de vedere. Într-însele găsim, pentru prima oară, o lungă și amănunțită descripțiune a mărețelor ruine din Persepolis, cunoscute în partea locului sub numirea de Cehel-minar sau patruzeci de stâlpi, precum și a sculpturelor parthice de pre stâncile numite Nakși-Rustem”, povestește Odobescu 1 în una dintre lecțiile sale de istorie a arheologiei, cu prospețimea rostirii multor nume noi. Dar nu i s-ar putea reproșa tocmai unui fondator de altă disciplină ca Odobescu dezinteresul pentru situațiile „contimporane”, a
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
dacă l-am cunoscut. Da, îi răspund, timp de vreo șase luni mi-a fost un fel de guru, la Svargashram, în Rishikesh. Coliba mea se afla la vreo sută de metri de a lui. Coboram împreună, în zori, printre stânci, să ne scăldăm în Gange...- A mai scris altceva?, mă întreabă Stig. - E o poveste lungă, îi răspund” - cf. JurnalI, München, 2 septembrie 1957. 3. K. Anders Olerud (n. 1916). Celebru pentru lucrarea sa L’idée de macrocosmos et de
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
de răspuns?! Cum erau sau cum era chestiunea pe care o pune acel dragon la intrarea În vestitul oraș al Tebei și care dragon, profund uimit și stupefiat că acel călător, pe nume Oedip, Îi dă răspunsul, se aruncă de pe stânci la vale! Da, da, s-ar părea că pe lumea aceasta există și astfel de Întrebări și una dintre ele este și aceasta care dă titlul tetralogiei memorialistice pe care o supun lectorilor mei și Românilor - Sensul vieții! Ce spuneți
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
contingent care va fi mereu Împins la marginile socialului și ale existenței și nu mă mirau, atunci, unele cutume vechi ale japonezilor care Îi izgoneau pe bătrînii lor În munți, lăsându-i singuri cu caprele și norii sau zeii, printre stânci și coaste aride, ba se pare că În unele cazuri Îi și „ajutau” să „treacă dincolo”, sugrumîndu-i cu un laț subțire. Dacă sunt adevărate; practici oricum În dezacord flagrant cu tratamentul de care se bucurau bătrânii societății la Greci, ce
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mai Îndreptățit de a „ataca” acest concept care face și a făcut groază atâtora...; ne amintim, nu-i așa, de Sfinxul, de fiara ce aținea calea trecătorilor care voiau să intre În cetatea Tebei și care Îi prăvălea de pe Înaltele stânci dacă nu puteau răspunde unei șarade! Deoarece romancierul, așa cum Îl Înțeleg eu, după ce am asimilat „lecția” marilor modele romanești engleze, franceze, rusești și germane, este un demiurg, un făurar - ca și Hefaistos, cel care bătea la roșu armura lui Marte
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
un gest superficial cu mâna. Tot ce voiam să fac era să mă joc cu piese lego. M-am zgâit la planetele imobile din mijlocul tavanului - universal suspendat de tavanul înstelat. Sateliții pe orbite, rachetele și astronauții, naveta spațială și stâncile lunare și Marte și meteoritul în flăcări lansat spre Pământ și grijile generate de OZN-uri și necesitatea înființării unor colonii în întregul sistem solar. Toate astea îmi apăreau ca inutile pentru că cerul era în continuu întunecat în spațiu și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
acasă. Eu mă aventurez pe faleza abruptă până jos, pe un limb ce pare de proveniență vulcanică: are o scoarță „încrețită”, precum un sâmbure de prună, năpădită de scoici și zdrențe de mușchi. Valuri calde și înspumate se sparg de stâncă, umplu toate defileurile și văgăunile pietrei - sunt împroșcat cu miriade de stropi sărați. „Oceanul de smarald” e numele poetic cel mai potrivit pentru această ființă vie și neliniștită, care smulge colegilor mei exclamații de admirație și extaz. O frumusețe și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
extaz. O frumusețe și o prospețime ce contrazic flagrant renumele sinistru al locului sau justificându-l doar prin ruptura violentă dintre cele două elemente primordiale: pământul și apa, a căror încleștare pe timp de furtună trebuie să fie teribilă aici. Stâncile au o înălțime de 15-20 de metri. Orice margine de țărm înseamnă la Cascais ultima frontieră a Europei. Nu departe, de altfel, se află și punctul cel mai de vest al continentului, promontoriul Cabo da Roca. VASILE GÂRNEȚ: „Cascais-Estoril - un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
visului de altădată în continentul latino-american. România - surata lor orientală - nu a avut, din păcate, șansa unei emergențe imperiale. De aceea, este pregătită să piardă și ceea ce nu a luat de la alții. VASILE GÂRNEȚ: După Atlanticul admirat de noi de pe stâncile lustruite de valuri, la „Gura Infernului” - loc de pelerinaj obligatoriu pentru toți vizitatorii sosiți la Cascais (am văzut scrijelit - se putea altfel?! - un „autograf” în rusă: Mașa y Vova, Tula -1999) -, gazdele ne-au invitat la o masă împărătească, într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
aceia?... De sus, de pe colină, răsună niște voci puternice, care se suprapun, aparent fără legătură între ele. Atras de ciudatele zgomote, urc pe versantul alunecos să văd despre ce este vorba. Descopăr câteva televizoare așezate în niște firide săpate în stâncă, branșate la o sursă de curent nevăzută (un generator de energie autonom, presupun), unde se derulează niște casete video. Sunt secvențe dezordonate, cu ziduri și spații închise, însoțite de o bandă sonoră dată la maximum. Pe unul dintre ecrane, imaginea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
un clasament condus de Tokyo, iar Moscova, unde vom ajunge peste câteva zile, este pe locul cinci. Vai de capul rusului (dar și al turistului) nevoiaș... Statuia ecvestră a lui Petru I („călărețul de bronz”). Mai „interesantă” mi se pare stânca - crestată și ondulată sub formă de val marin - pe care e urcat „călărețul”. Vizităm Catedrala Isaakievski, proiectată de A. Monfferrand: uriașă, care poate găzdui aproape 10.000 de oameni. 112 coloane, cu o greutate de 114 tone fiecare... Nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cuiva ce purta, ca și mine, nevăzută, pe creștet, vina, vina genealogiei sale: nepot, după mamă, al unui cneaz rus și general alb-gardist fugit de revoluția și hoardele lui Lenin și Stalin... Dar, nesocotiți cum eram, în loc să ne „fofilăm printre stâncile abrupte ale stalinismului și apoi „să fugim”, cum au făcut-o pe bună dreptate nu puține progenituri ale micii și marii burghezii românești, noi am îndrăznit să pătrundem în sfânta-sfintelor ideologiei comuniste, izbindu-se la fiecare ceas și la fiecare
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
veșnic, asupra „neînțelegerii contemporanilor”, critici sau simpli lectori, a neînțelegerii instituțiilor sau a magnaților lumii moderne, cei care se închină puterii și banului. Zeități vechi, dominatoare, în fața cărora - a simbolului lor! - Moise, după un timp îndelung petrecut pe munte, printre stâncile de care se lovea vocea, clară pentru el, a Celui „unic și nevăzut”, a spart, iritat el însuși ca un zeu, tablele acelor legi care trebuiau, totuși, să ne susțină și îndrepte până azi, în ciuda atâtor legi noi și miraculoase
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Universitatea de pe muntele Scopus, al-Quods, centrul Salah el-Din, Al-Aqsa, Saint-Pierre-en-Gallicante, biserica romană Sfânta Ana, poarta Leilor, biserica lui Hristos (poarta Jaffa), biserica Mântuitorului (cartierul Muristan), Via Dolorosa, Sala Cenaclului (lângă mormântul lui David), Templul, esplanada Moscheilor, poarta Hulda, Domul de pe Stâncă, fântâna al-Qods, piața Kotel, muntele Moriah, tunelul Asmoneenilor, cartierul maghrebienilor, moscheea Marwani, muntele Templului, cartierul evreiesc din Orașul Vechi, Institutul Templului, strada Mirga Vlada, strada Profeților, Mea Shearim, poarta Damascului, suk-ul el-Wad, Har Homa, Institutul Ecumenic de la Tantour, Casa Sfântul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]