11,425 matches
-
celălalt implică progresia și relevă caracterul ascensional și dina- mic al evoluției personajului până la un moment apogetic. În calitate de erou, studentul urcă treptele gloriei în drum spre apoteoză. Deloc întâmplător, și prin același efect rizibil catalizat retoric, eroul convoacă adunările la statuia lui Mihai Viteazul. Revendicarea simbolică e transparentă, eroicul student în drept face corp comun, la propriu și la figurat, cu eroul de la Călugăreni. Sensul progresiei este conferit și de calitatea de orator a studentului în drept a cărui logoree belicos-patetică
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
până la monumental, îl scot din efe- meritatea clipei și-l fixează în eternitate. Este vocația monu- mentalului de a lega grandoarea de memorie, de durată, depășind ocazionalul momentului. Momentul apogetic care închide progresia îl reprezintă discursul ținut de Coriolan la statuia lui Mihai Viteazul. Tabloul pe care-l configurează naratorul ca lector in fabula este cel al unui câmp de luptă, unde liderul maxim afișează un comportament eroic în măsură să producă emulație. Dilatarea evenimențialului urmează o dublă cursă. Într-o
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
de luptă, unde liderul maxim afișează un comportament eroic în măsură să producă emulație. Dilatarea evenimențialului urmează o dublă cursă. Într-o primă instanță, eroul își fixează modelul exemplar, pe Mihai Viteazul, cu care emulează. Ulterior își „construiește” soclul propriei statui prin intermediul maselor studențești exal- tate de temeritatea liderului. Apogeul îl constituie discursul și aici eroicul este catapultat primejdios în retoric, un salt mortal de la act la discurs, într-un delir al grandorii. Deformarea se produce în spațiul discursului, accele- ratorul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
catapultat primejdios în retoric, un salt mortal de la act la discurs, într-un delir al grandorii. Deformarea se produce în spațiul discursului, accele- ratorul grandorii se află în operațiunile retorice, iar nara- torul convoacă printr-un trop uzat imaginea vivificării statuii sub semnul discursului febricitat, al orfismului revoluționar al lui Coriolan. Avem un erou al discursului ca erou al maselor, liderul care reușește să le mesmerizeze. În această situație se potrivește definiția pe care Paluel- Marmont o conferă eroismului : „l’héroïsme
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
există un eros deturnat și sublimat în discursul politic și că energiile sunt captate prin discurs atât la nivelul maselor studențești cât și a publicului gazetei. „Coriolan îi strângea rândurile, o organiza, o îmbărbăta, o înflăcăra și o ducea - la statuia lui Mihai Viteazul. Până aci, Coriolan era mare, era incomparabil ; dar aci, la statuia eroului de la Călugăreni, era prodigios. Cuvântarea lui era așa de zguduitoare, încât auzindu-l, te mirai de nepăsarea eroului de bronz : cum oare nu descăleca, precum
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
prin discurs atât la nivelul maselor studențești cât și a publicului gazetei. „Coriolan îi strângea rândurile, o organiza, o îmbărbăta, o înflăcăra și o ducea - la statuia lui Mihai Viteazul. Până aci, Coriolan era mare, era incomparabil ; dar aci, la statuia eroului de la Călugăreni, era prodigios. Cuvântarea lui era așa de zguduitoare, încât auzindu-l, te mirai de nepăsarea eroului de bronz : cum oare nu descăleca, precum odinioară comandorul lui Don Juan, spre a face și el o demonstrație ?” Ziarul devine
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
de „pompa” pe care excep- ționalismul personajului pare să o recomande creditând discursul jurnalistic ca o măsură, un etalon al obiectivității : „Mă voi mărgini a reproduce câteva pasaje din Amicul Poporulu“, de pe timpul când acest tânăr mergea foarte des la statuia lui Mihai... Să vedem”. Naratorul realizează un decupaj dintr-un discurs care stă sub semnul acestui exces retoric. Dispozitivul lui „simț enorm și văz monstruos” se află amplasat la nivelul acestei retorici. Indiferent dacă creditează sau discreditează, schimbarea de semn
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
am colindat prin marele magazin IL Corte Inglez doar pentru a fi răcoriți de aerul condiționat, coborârea, de data asta în linie dreaptă, am făcut-o pe Rambla, locul de plimbare al tuturor de peste tot, locul în care poți vedea statui vivante, sau flori colorate, papagali vorbitori, sau clovni care fac copiii să râdă, sau personaje din poveștile universale care în schimbul unei monede, aruncată în pălăria din fața lor, îți pupă mâna și se lasă fotografiate pentru o amintire inedită. Aici am
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
și stând nemișcat minute în șir, spre deliciul celor care-l priveau, s-a mâniat pe un câine vagabond care, disprețuind valoarea artistică și supliciul la care se supunea „artistul”, a vrut să facă ceea ce câinii fac de când au apărut statuile pe lume: să-și lase urme de recunoaștere, ridicând piciorul și însemnând locul. Deși câinele era nehotărât, fiindu-i necunoscut tipul de statuie cu miros de om, în cele din urmă s-a hotărât între a latra la ea și
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
și supliciul la care se supunea „artistul”, a vrut să facă ceea ce câinii fac de când au apărut statuile pe lume: să-și lase urme de recunoaștere, ridicând piciorul și însemnând locul. Deși câinele era nehotărât, fiindu-i necunoscut tipul de statuie cu miros de om, în cele din urmă s-a hotărât între a latra la ea și a urina, la cea din urmă, fiind presat de nevoi, probabil, moment în care statuia scoasă din sărite, în loc să uimească prin nemișcare, provoacă
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
câinele era nehotărât, fiindu-i necunoscut tipul de statuie cu miros de om, în cele din urmă s-a hotărât între a latra la ea și a urina, la cea din urmă, fiind presat de nevoi, probabil, moment în care statuia scoasă din sărite, în loc să uimească prin nemișcare, provoacă râsul spectatorilor, a făcut un salt, cât era de statuie și de nemișcată și cu sulița cea romană, a alergat cu furie la vale după câinele vagabond care, probabil, era scos pentru
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
a hotărât între a latra la ea și a urina, la cea din urmă, fiind presat de nevoi, probabil, moment în care statuia scoasă din sărite, în loc să uimească prin nemișcare, provoacă râsul spectatorilor, a făcut un salt, cât era de statuie și de nemișcată și cu sulița cea romană, a alergat cu furie la vale după câinele vagabond care, probabil, era scos pentru prima oară în lume de niște fete vagaboande cu cercei în nas, slinoase și cu bocancii rupți de
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
alergat cu furie la vale după câinele vagabond care, probabil, era scos pentru prima oară în lume de niște fete vagaboande cu cercei în nas, slinoase și cu bocancii rupți de mers pe jos. Lucrul acesta a înviorat atmosfera, iar statuia enervată și-a cerut scuze și un Time-out pentru a-și reveni din șocul provocat de patruped. Noi am continuat coborârea înspre monumentul lui Columb și după ce-am văzut unde a locuit Liviu în '95, timp de două luni
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
vizităm biserica, descoperind că avem posibilitatea, ba cu liftul contra a 100 pesetas de persoană, ba pe trepte în spirală și înguste, să urcăm până în turnul înalt și ascuțit pe care mai sus decât noi, deasupra Barcelonei, mai era Cristul (statuia) cu brațele larg desfăcute, simbolul orașului. Treptat ni s-au dezvăluit imagini unice, un oraș în miniatură, organizat perfect, o mare albastră pe care câte o pată albă, semnala prezența vreunei ambarcațiuni, un cer limpede și totul în bătaia unui
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
care seamănă cu valurile unei mări. Eram aproape singuri pe străzile localității. Am mers direct la Catedrală și fără să stăm la obișnuita coadă de sute de oameni, care se formează zilnic, am ajuns la renumita Madona Negra (La Moreneta), Statuia Fecioarei făcătoare de minuni. După ce-am trecut prin spatele altarelor sfinților catedralei, am urcat niște trepte, străjuite de o parte și de alta de pereții decorați, cu o măiestrie rară, cu mozaicuri fine reprezentând doisprezece sfinți pe o parte
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
primit monumentală, nu prin mărimea ei (căci este destul de redusă ca dimensiuni), ci prin atitudinea misterioasă și - aș putea spune - exotică, care o caracterizează. Simplă și totuși bogată. Frumoasă, dar curioasă. Aproape lipsită de expresie și totuși extrem de expresivă, această statuie spre care te înalți și cu care te întâlnești aflându-te datorită ei deasupra celor lumești, îți rămâne pe veci întipărită în suflet și minte. Am stat în fața ei cât am vrut, nefiind presați de nimeni, căci nimeni nu se
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
nu m-am supărat anticipat, pe gazda noastră pentru faptul ca ne va fugări prin târgul de oale și cred că nici nu te poți supară vreodată pe Mousen care, când e vioi ca un adolescent, când împietrit ca o statuie. lată un paradox! Același Mousen care ar fi în stare să parcurgă drumul până la Madrid, vizitarea Pradoului, întoarcerea de la Madrid într-o singura zi, deci, aceeași persoana pe care-o poți compara cu un avion cu reacție, este în
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
a fi butaforie, granitul gips s. a. m. d. De cum am intrat pe străzile impunătoare și luminate eu am spus: „Am senzația că este decorul unui film”. De exemplu, cazinoul Caesar, cu o quadrigă și împăratul roman ținând caii de hățuri. Statuia este uriașă, albă și vrea să pară din marmură. Când bați cu degetul în ea totul sună a gol și a carton. Dar ochii neformați ai americanului nu deosebesc materialul prețios de cel de rând, pentru el necontând dacă colonada
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
creator și restul spectacolului. Spectacolul controlează aici creatorul. La Orientali cuvântul induce starea („sunt mort = mor”). Fraza trebuie să ia o formă în spațiu. Nu există diferență între vis și realitate. Fiecare poveste va avea o altă culoare. Calmul corpului (statuie). Teatrul NO - deschis, vulnerabil, lipsă de manierism, simplu, ritual. În toate piesele există un gând pentru eternitate. Eternitatea nu se visează, se trăiește. Relația cu spectatorii? Cine sunt spectatorii? Sunt ostaticii prinși de autor și ținuți până în momentul sinuciderii. Decorul
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
aibă oleacă de burtică și neapărat o geantă mare". În anii care au venit, i-am urmat cu sfințenie sfatul, atât în ceea ce privește "bidonașul", cât și geanta! La 25 de ani eram june asistent universitar! Numai soclul îmi lipsea ca să fiu statuie, atât de mândru eram. Catedra al cărei nou membru devenisem era păstorită de profesorul P.J., un bărbat înalt, impozant, inteligent, pe atunci în vârstă de 50-55 de ani. Colegi îmi erau alți 5 asistenți, doi conferențiari și un lector. Ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
turiști, prin mulțimea de râuri, lacuri, munți și ghețari. A precizat că multe parcuri naționale au fost create cu scopul de a proteja pădurile cu specii autohtone. Ne-a însoțit apoi într-o vizită prin oraș Plaza Munoz Gamero, cu statuia lui Magellan, portul vechi, Centrul Cultural Braun-Menendez, fosta reședință a celor mai bogați crescători de oi din zonă, impunător prin luxul și opulența mobilierului și a decorațiunilor, Museo Regional Salesiano... Muzeul prezintă strădaniile călugărilor salesieni de a creștina, civiliza și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
conifer cu lemnul roșu, lângă care tronează o "locomobilă" superbă, cu roțile vopsite tot în roșu. Casa propriu-zisă, compusa din mai multe corpuri, este clădită chiar pe malul oceanului, cu ferestre uriașe și cu comori nemaipomenite, dintre care trei "mascarone" statui de lemn ce ornau prova corabiilor cu pânze "La Guillermina", "La Medusa" și "Maria Celeste". Aici a trăit o vreme cea de a doua soție a lui Pablo, actrița și pictorița argentiniană Delia de Carril, cu care s-a căsătorit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și monumentalei stații de cale ferată (azi Centru cultural) Estacio Mapocho , proiectată de doi arhitecți francezi în 1912, se află Parque Venezuela și Parque Forestal, modelat la sfârșitul secolului al XIX-lea de peisagistul francez Georges Dubois și înzestrat cu statui "pe gustul tuturor", de la Cristofor Columb la Bach și de la poetul Ruben Dario la zeul Pan! În peregrinările prin centru, un popas făceam întotdeauna la Cerro Santa Lucia (cerro semnifică înălțime, deal), locul unde la 13 decembrie 1541, ziua Sfântului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
o populație de 3800 locuitori. Primul european care a pășit pe insulă a fost olandezul Jacob Roggeveen, la 1722, chiar în duminica Paștelui, de aici și numele insulei. Jurnalul navei olandeze menționează că insula era împădurită și ca moaii, enigmaticele statui, erau în picioare și cu "pălăriile" puse. Primul contact cu "civilizația" nu a fost prea favorabil pentru băștinași, unul fiind împușcat la încercarea de a se sui pe corabie, iar alți 12 uciși cu focuri de armă pe țărm. La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
persoane! Au rămas și astăzi neelucidate multe mistere legate de Insula Paștelui de unde au venit localnicii, din Polinesia sau din Peru?; ce secrete ascund cele 10 tăblițe acoperite cu scrierea rongo-rongo?; ce i-a determinat pe băștinași să modeleze uriașele statui de până la 10 metri și cu o greutate de până la 50 de tone și cum le-au transportat până la locurile unde erau ridicate pe postament?... Menționam că insula a intrat în posesia statului chilian în 1888, fiind interesant de știut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]