8,256 matches
-
Europa. Nu-și putu aminti momentul când trecuse de ușă, dar În clipa următoare stătea față-n față cu domnul Eckman. Între ei se afla un teanc mare de hârtii, iar domnul Eckman Își mângâia mustața și bătea darabana cu stiloul pe birou, În timp ce un păianjen Își trăgea sforile plasei peste o călimară uscată. Lumina electrică era slabă și fereastra era murdară de funingine, iar Într-un colț, pe o sofa de inox, doamna Eckman ședea și croșeta hăinuțe de copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Datcu mi-a creat anumite îndoieli. Mai precis, pe unde trece Vasile ăsta, cel care căuta pe acolo după plecarea lui, aproape invariabil, nu mai găsea nimic. Ar fi fost oare posibil? Un om curățel ca Datcu, la costum, cu stiloul și pixul într-o cutie de firmă, cu inele pe aproape toate degetele, cu ochelari fumurii și cu geantă din piele, s-ar putea preta să fure cutia cu pixuri de pe birou? Eu cred că, probabil, femeia de serviciu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
merge și la acostamente, pe drumuri. Problema este să vă scap de ea. Da. Sîntem somați, presați, amenințați cu închiderea. Voi veni cu toate detaliile, cu contractul și vom negocia. După plecarea remarcabilului Datcu, directorul observă că a dispărut și stiloul său Mont Blanc. Caută să descopere și alte lipsuri, dar nu are succes. Deci, el este. Clar. Este cleptoman, dar și deștept al naibii. Dă-l încolo de stilou! După ceva timp, Datcu revine cu un valizoi plin de hîrtii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
negocia. După plecarea remarcabilului Datcu, directorul observă că a dispărut și stiloul său Mont Blanc. Caută să descopere și alte lipsuri, dar nu are succes. Deci, el este. Clar. Este cleptoman, dar și deștept al naibii. Dă-l încolo de stilou! După ceva timp, Datcu revine cu un valizoi plin de hîrtii. Jovial, demonstrează că-i mai cinstit decît heruvimii. O să faceți o licitație, evident. Nu vreau implicații nedorite. Sigur, domnule profesor, mă bucur că nu-mi forțați mîna. Dar cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
fie scriitori sau artiști. Dar aceștia din urmă prezintă aceleași trăsături intelectuale - de cele mai multe ori la fel de somatice - ca și membrii aceleiași familii antropologice care își satisfac instinctele rău intenționate ale unui asasin sau a unui terorist în loc să le satisfacă cu stiloul și pensonul. Unii dintre acești degenerați ai literaturii, ai muzicii și ai picturii au obținut, în ultimii ani o faimă extraordinară și numeroși admiratori le exaltează ca și cum ar fi creatorii unei arte noi, vestitorii secolelor următoare. În aserțiunea lui Nordau
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
vedere, cu un nas subțire și ascuțit; purta o pălărie de fetru cafenie, cu panglica soioasă și un costum gri, care avusese probabil o altă culoare cu ani În urmă. În buzunarul de la piept avea prinse un creion și un stilou. CÎnd Îl priveai mai atent, Îți dădeai seama că e un tip cu experiență: ochii mici, șireți și parcă speriați, buzele subțiri, cu o expresie prudentă, fruntea Încrețită de prea multă Încordare vădeau o mare experiență dobîndită pe nenumărate coridoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
un șobolan mort și de un polițist, apoi de o sală de tribunal ticsită de oameni, pe fețele cărora se zugrăvea mila. Capul judecătorului era plecat, dar Rowe deslușea aceeași milă Îngrozitoare pe degetele bătrînești ce se jucau cu un stilou Eversharp. Simțea nevoia să le strige: „N-am nevoie de mila voastră! Mila e crudă. Ea distruge totul. Dragostea Însăși e În pericol, cînd mila dă tîrcoale În juru-i...“ — Anna... mai auzi el glasul lui Hilfe, apoi parcă un alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pe canapeaua acoperită cu o mușama cafenie o aștepta. Nu părea din personalul închisorii. Întrebări : despre familie, anii de liceu, de institut, colegi, prieteni, frați, mătuși, bunică. Nota într-un carnețel mic, cu coperți din piele albă, așezat pe genunchi. Stiloul subțire și scurt, ca o bijuterie, alerga deasupra genunchiului alb, care zvâcnea. Apoi, apăru medicul. Femeia dirija operațiile care trebuiau făcute : cântărire, măsurare, reflexe, teste psihice. Medicul părea mai curând un psihiatru, interesat de starea nervoasă a pacientei, capacitatea ei
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
livra copilul Patriei, vor fi în curând trei în mica încăpere, iar colegul va trebui să se obișnuiască și cu nemulțumirile noului cetățean... Este marți, ora douăsprezece și șaisprezece minute. Umerii se curbează iar asupra foilor. Unul apucă rigla, celălalt stiloul. Cu o oră înainte de terminarea programului, cineva rupe în bucăți planșa pe care o terminase. Se anunță că salariații trebuie să-și ia concediul toamna și iarna, în sezonul friguros, date fiind condițiile grele, nu se poate asigura încălzitul. „Acasă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
talentul lui? Era cu siguranță un talent, dar În loc să-l folosească Îl transformase-n afacere. Niciodată nu era vorba de ce făcuse, ci de ce ar fi putut face. Alesese să-și câștige pâinea cu altceva decât cu un creion sau un stilou. Și nu era ciudat cum se Întâmpla că atunci când se-ndrăgostea de vreo femeie, aceasta avea mai mulți bani decât avusese precedenta? Dar abia când nu mai iubea, când mințea doar, cum o mințea pe femeia asta care avea cei mai mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și stătea lîngă noi În cameră). Da, doamnă? e voința dumneavoastră? - Încheiai, Întrebînd-o pe bolnavă. - Da, Îmi răspunse. Am mai Întrebat-o dacă are rude, copii, părinți, și, În timp ce se Înălță puțin, rezemată de pernă albă cu broderii marginale, luînd stiloul ce i-l Întinsesem și Își puse semnătura cu o ușoară tremurare a mîinii (nu era slăbiciune, ci emoție), fără ca aceasta să se transmită grafiei, răspunse: - Nu, domnule judecător, m-a Întrebat asta și domnul avocat. De cînd mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
ea acasă, când manualele și metodica școlii, ca și notele din cataloage pot servi astăzi drept curiozități arhi vistice, notele 1 - 10 erau desființate iar în locul lor făceau p edag ogie notele de la 1 la 5, când elevii scriau cu stiloul perfecț iona t de ei, iar despre pixuri, calculatoare, telefoane mobile, interfon, televizoare sau internet nici nu putea fi vorba. Însuși suflatul la teze și extemporale nu era de domeniul modernismelor de a stăzi dar se folosea întrebuințând fereastra liceului
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
picaresc. Pentru că nu mai sînt În stare nici de cea mai scurtă proză scurtă din istorie. Și fiindcă tot mă uit la filme, am Început un jurnal de cinefil În Art-Panorama lui Dan Silviu Boerescu, creîndu-mi senzația că mai am stilou. Și de patru ani nu-s În stare să termin nici măcar textul ăsta Început În ’98 fără să fi avut inițial intenția să-l transform În carte, intenția a venit singură ca moartea pe bandă de magnetofon cînd am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
domeniul sanitar. Ne-am așezat solemn pe niște scaune cu spătar Înalt, cred că din secolul de aur, În jurul unei mese imense, Într-adevăr rotunde, și toți mi-au ascultat expozeul Întristător, În liniște, nemișcați. Pe urmă s-au scos stilourile, tot În tăcere, și s-au completat cecuri. (După o lună a sosit Într-un Moroieni stupefiat aparatură medicală ultramodernă, cu care nimeni n-a știut ce să facă.) Și, odată Încheiată prima parte a ședinței, s-a trecut la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
tot ce descoperisem în acea zi. Mă spălai, căci se apropia masa (mîncam foarte târziu, pe la 10― 11, după obiceiul bengalez, iar după masă toți se duceau să se culce), și deschisei jurnalul ca să adaog ceva. Așteptai câteva secunde cu stiloul în aer, apoi închisei caietul, spunîndu-mi: "Prostii...". V Aș vrea să mărturisec de la început și răspicat că niciodată nu m-am gândit la dragoste în cele dintâi luni petrecute în tovărășia Maitreyiei. Mă ispitea mai mult faptul ei, ceea ce era
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
uitau la uneltele pentru pescuit așezate În primele vitrine de pe stînga. Știa și medicamentele din vitrina următoare și-i cunoștea și pe cei care le cumpărau. Servise În magazinul Ăla Într-o vară și știa să descifreze codurile scrise cu stiloul pe cutiile de carton În care erau pantofi, pîslari de iarnă, șosete de lînĂ, mănuși, șepci și pulovere. Știa cît fac coșurile alea aduse de indieni și era prea tîrziu să le mai poată da la un preț bun pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
acolo. Și ea nu-i de-acolo? — Acolo merge. — O, Doamne - vreți să-mi scrieți ceva-n album? — Cu plăcere, spuse Helena. Numai că nu joc În filme. — O să joci, dragă, răspunse chelnerița. Stai puțin, să-ți dau și un stilou. Îi Întinse Helenei albumul. Era destul de nou și era Îmbrăcat cu o imitație de piele gri. — De-abia mi l-am luat, spuse. Doar ce m-am angajat aici acu’ o săptămÎnă. Helena scrise „Helena Hancock“ pe prima pagină, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
al Tehnicii Populare din Dumbravă, întrebați de strămoșul turbinei Pelton și veți vedea invenția Inventatorului din Carpați. Tot el, fiul cel mare al lui Verde Împărat, care s-a născut cu cinci minute înaintea fratelui său geamăn, Învățătorul - a inventat stiloul. A inventat și un automobil. Și câte, Doamne, n-a mai inventat! Și-a schimbat mereu numele, pentru că a trăit mai multe vieți. A inventat avioane, a dezlegat marele mister al mașinilor zburătoare mai grele decât aerul. A inventat cândva
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
gulerul bine scrobit și cravata elegantă, cu dungi albastre. În geamantanul ieftin, cumpărat cu o zi înainte de la unul dintre negustorii de pe Lăpușneanu își adunase tot avutul: o cămașă, două batiste, briciul, câteva caiete din timpul școlii, multe cărți, un stilou, pălăria primită-n dar de ziua lui de la colegii de cameră și diploma. Fusese clasat, după absolvirea Școlii Normale Vasile Lupu, al treilea dintre cei 94 de absolvenți, cu media 8,37 la examenul de capacitate pentru învățători. Le povestise
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
cu scriere continuă” și vino pe la mine, să ieșim puțin la aer Înainte de „apocalipsă” - l-a sfătuit profesorul zâmbind. ― Ce e acela „Condei cu scriere continuă”? - a Întrebat Gruia. ― E opera unui românaș genial. În termeni uzuali, obiectul se cheamă stilou. Numele inventatorului este Petre Poenaru. ― Mulțumesc pentru informație, domnule profesor... În câteva clipe Gruia a ieșit din cămăruța lui purtând sub braț niște coli de hârtie și În mână stiloul. Ca școlarii. ― Hai să ieșim - l-a Îmbiat profesorul. Când
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
opera unui românaș genial. În termeni uzuali, obiectul se cheamă stilou. Numele inventatorului este Petre Poenaru. ― Mulțumesc pentru informație, domnule profesor... În câteva clipe Gruia a ieșit din cămăruța lui purtând sub braț niște coli de hârtie și În mână stiloul. Ca școlarii. ― Hai să ieșim - l-a Îmbiat profesorul. Când au ieșit În răcoarea dimineții de toamnă, Gruia a simțit un fior binefăcător... ― Știți cumva cine va fi În comisie, domnule profesor? ― Nu-i știu chiar pe toți, dar Îi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Totul va curge după Întrebările care se vor pune și răspunsurile care se vor da”... Profesorul i-a arătat locul unde să se așeze. El executa totul aproape mecanic. S-a așezat, a pus hârtiile pe masă și-a scos stiloul, l-a rânduit alături și cu un vid de nedescris În minte a intrat În așteptare... „Fii calm, prietene. Sunt aici. Orice Întrebare ți se va pune, să nu te repezi cu răspunsul. Imaginează-ți că Întrebarea a venit de la
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
te acuzau, dar drept să te aperi n-aveai. Te lucra un coleg, cam bănuiai cine și atîta tot. Erau destui cei dornici să intre în cercul dogmatic, turnîndu-i pe "sabotori". Te tocau, nu cu satîrul, ci cu tocul, cu stiloul", mi-a explicat tata, mai tîrziu. Cînd vorbea despre vremea aceea, ticul lui verbal atîta tot revenea mai des. Își pierdea tonul potolit. Personae non gratae au fost amîndoi. Dacă nu se integra sistemului, într-o primă etapă, insul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
suflet. Dar trăiesc, am trăit și voi trăi în așa fel, încât mama s-ar mândri cu mine. Am avut multe situații la școală, unde trebuia să vorbim despre mama, făceam teste psihologice și erau întrebări despre mama, eu puneam stiloul pe bancă, puneam capul în mâini și plângeam de durere! Cu cât mai mult creșteam, cu atât mai mult aveam nevoie de mamă. Aveam nevoie de sfaturi, de încurajări, aveam nevoie să mă certe, să existe. Am ajuns în clasa
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
Perla? Caută În Dulap. Sau poate un dres culoarea pielii, sau o haină Dior stil aviator? În Dulap. Rafturile cu accesorii ocupau cei doi pereți mai Îndepărtați și cantitatea În sine de mărfuri - nu vorbim de prețurile lor - era incredibilă. Stilouri. Bijuterii. Așternuturi. Mănuși, manșoane și glugi de schi. Pijamale. Cape. Șaluri. Birotică. Flori de mătase. Pălării, așa de multe pălării. Și genți. Gențile! Erau acolo sacoșe și genți de bowling, rucsacuri și poșetuțe cu bratelă scurtă, genți de umăr, unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]