8,833 matches
-
cu grelele lanțuri ce înlocuiesc cu atâta distincțiune orice alt fel de împrejmuire, în piatră, în fier sau în lemn. În vastele-i saloane, palatul Roznovanu va mai reuni din când în când nobilimea cetăței și oaspeți iluștri, va mai străluci în splendoarea a câte unui bal de gală, cu ocazia vreunei vizite a regelui Carol și a reginei poete. Dar încetul cu încetul, liniștea îl va acoperi ca o apă adâncă, și noaptea, ca și în vechile palate din Cetatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
noi ținuturi din spațiul mirific care ne înconjura. A sosit și timpul să merg la școală. Prima zi de școală a fost impresionantă pentru mine. O zi de toamnă cu un soare care făcea ca tot ce mă înconjura să strălucească ireal, poate și din cauza emoțiilor ce le aveam, a fost și cea mai lungă toamnă de care îmi aduc aminte, care a urmat iernii descrise deja. De la sosirea la școală, la contactul cu colectivitatea, cu sala de clasă, totul
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
unu cu vedere spre faleza Dunării. După ce m-am instalat în cameră am și coborât să fac o plimbare pe faleza orașului, afară era prea frumos pentru a pierde timpul în cameră odihnindu-mă. Plimbarea a fost bine venită, soarele strălucea cu putere, iar traversând Dunărea cu o șalupă ce asigura trecerea de pe un mal pe celălalt, am avut ocazia să realizez niște fotografii inedite ale portului, imagini ce puteau fi admirate numai de pe celălalt mal. Foamea își spunea cuvântul, m-
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
zei, vorbesc de aceea despre sfinx; deoarece răspîntiile aduc singura rază de lumină din povestea mea. Dar există vreun loc unde voi fi, În sfîrșit, Împăcat cu toate, cu destinul, cu zeii, cu memoria mea și cu mîinile mele? Unde strălucesc țărmurile lui? Da, răspunsul pe care l-am pronunțat. Ceea ce nu-mi va dărui el, nu voi avea niciodată. De la zei nu aștept nimic. Repetînd cuvîntul acela spun și acum totul, țărmul este chiar inima mea, cea care n-a
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
În față și dragostea ta. Și tu știi că despre Minotaur se povestesc lucruri teribile...) Cine l-a urmat pe Tezeu a făcut-o, bineînțeles, dintr-o dorință de claritate. Și vrînd să vadă cum triumfă dragostea asupra dezordinii. El strălucește de Încredere În sine Însuși și, asemenea lui Heracles, are oroare de tot ce contrariază ordinea firească a lucrurilor. Într-o sculptură realizată În cea mai bună manieră neoclasică, Tezeu și centaurul, pe care am văzut-o la intrarea În
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
retractile, care se teme să piardă ceea ce venețienii numesc la terra ferma, pămîntul sigur. El e ca acest cer lăptos si lipsit de duioșie sub care se aude distinct zgomotul surd al valurilor. Ploaia a spălat aerul și șuncile ude strălucesc. Totul e acum de o izbitoare limpezime. Și, poate, Tezeu pleacă tocmai pentru a rămîne senin. Mă Întorc astfel la statuile grecești și la liniștea lor abstractă. Să cred Însă că e atît de mică distanța dintre calm și Înțelepciune
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Care poate fi rostul acestor Întîmplări, dacă singurul sens al labirintului e părăsit și el? Nu e neapărat un merit să iubești, ci mai curînd un noroc. Dar vine totdeauna un moment cînd orice labirint ne obosește și singura care strălucește Înaintea noastră e dragostea. Pe scurt, trebuie să alegem Între a iubi și a rătăci. Și cine ar Îndrăzni sa mizeze tot ce are pe lipsa de dragoste? Poate mîine voi avea mai mult curaj să spun acest lucru Într-
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
să fiu? Ceea ce-mi propui tu e o nemurire mai tristă decît moartea, o nemurire fără speranță și tu știi că eu rătăcesc pe mări căutînd un țărm pe care-l port În mine ca pe un destin. El strălucește dincolo de toate rătăcirile mele. Iar țărmul acesta sînt eu Însumi, Calypso, e tinerețea mea, ceea ce cred și ceea ce iubesc. SÎnt sătul să mai cutreier lumea. Și nu mai am decît o dorință, să ajung În Ithaca. Tu nu cunoști insula
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ne trebuie mai mult curaj să ne Întoarcem la un punct decît să-l părăsim, coborînd În Ithaca Ulise Își dezbracă haina de aventurier și iese din constrîngere. Din toată Odiseea e singurul lucru În care cred. El face să strălucească Încrederea În acea parte din mine Însumi În care n-a pătruns nimic ambiguu. Simt nevoia să ies și să mă bucur de aproape de primăvara ce invadează puținii arbori de pe coastă; și, cum prin iubirile mele a bîntuit totdeauna și
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
suferă și iubește. Heraclit și-a scris opera uitîndu-se, desigur, continuu spre cîmpie... Cum să stea la masă Icar și să se culce cu aripi? Dacă ar renunța să mai zboare, ar Încerca să scape de ele. Însă Înlăuntrul său strălucește Muntele. Și Într-o zi va zbura. Numai că nimeni nu poate rîvni să urce Muntele trădînd cîmpia. Această cîmpie care ne hrănește și pe care o simt În sîngele ațipit de căldura dimineții. Tot ce-aș putea Îmbrățișa, ca
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
știu că fericirea e altceva decît absența nefericirii. Coborîșul ne-a despuiat de nemurire Însă și de infinita ei ambiguitate. Și iată-mă plin de o bucurie avară pentru tot ceea ce Îmi dăruie și mie această primăvară expansivă. Întreaga coastă strălucește În fața valurilor care astăzi au mlădieri de felină... Prometeu În grecește, Prometeu Înseamnă „prevăzător”. Nu s-ar zice, din fericire, că și-a respectat numele. Ceea ce s-a Întîmplat pe munte, unde Zeus a trimis un vultur să-i devore
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Înfățișare văzîndu-și chipul Într-o fîntînă. S-ar putea scrie, cred, un studiu „Meteorologia și istoria”. Evenimente grave În istoria omenirii au depins uneori de un capriciu al naturii, dacă Într-o zi a fost ploaie sau pe cer a strălucit un semn favorabil... De ce să mă mir că starea mea de spirit urmează un traseu accidentat? Astăzi marea și cerul sînt la fel de limpezi. Și dacă e adevărat că dificultățile artei moderne provin din faptul că ochiul nostru s-a exersat
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
de fericire? Întrebarea sună retoric, dar mă tem de ceea ce Îi urmează. Dacă nu s-ar fi sinucis, Narcis ar fi sfîrșit prin a se uita cu ură la el Însuși. Așa, luînd hotărîrea să moară, În ochii săi triști strălucește din nou, obosit, un licăr de dragoste. A gustat din nefericirea de a descoperi neantul În propria-i ființă. Aplecat deasupra imaginii sale din apă, s-a trezit deodată aplecat deasupra unui abis care este el Însuși. După aceasta nici un
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
păstor pentru a le spune care dintre ele e cea mai frumoasă. Și din moment ce la frumusețea clasică și la zei se ajunge prin renunțare, total ar fi să eliminăm, să dăm la o parte ceea ce Împiedică În noi fericirea să strălucească. Cum aș spune că În stînca bizară ce străiuie capătul de sud al golfului doarme un zeu fericit. Dar, În acest caz, din orice zeu se poate face un om adăugîndu-i ceva. De pildă, rîsul. Căci rîsul aparține singurului animal
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
creator autentic o face doar pentru a clădi cu ele altceva decît a fost edificiul inițial. Ar trebui să mă refer iar la iluzia neoclasică de a recupera Elada. Și la faptul că singurii care au făcut, Într-adevăr, să strălucească din nou soarele elenic, au fost cei care au vorbit despre apusul său ineluctabil. Dar vreau să spun altceva; că riscul de a se Înșela neînțelegînd la timp o noutate le apare unora azi infinit mai grav decît acela de
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
a Înmuiat aripile. Dacă, așa cum s-a spus, În această perioada Afrodita n-a mai ieșit din mare, ci a intrat În cada de baie, Icar s-a uitat sceptic spre cer. Cerul va rămîne gol. Iar peste ruinele labirintului strălucește un soare negru și echivoc. Tiresias Erau taine pe care grecul antic nu vroia să le afle, să le distrugă prin curiozitate. Eschil a riscat o dată să fie linșat de mulțimea care-l suspecta că dezvăluiseîn opera sa un mister
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
au umplut lumea. Apoi, deoarece nu știm de ce au lăsat-o tocmai ultima În cutia Pandorei. CÎnd Epimeteu și-a dat seama ce se Întîmplă, a vrut să Închidă cutia, dar era prea tîrziu. Înlăuntru nu mai era decît speranța... (...Strălucea ca brazii uzi de ploaie În vreme ce ultimele raze ale soarelui Înroșesc crestele Olimpului. Dionysos Întoarce acum spre viață o privire plină de melancolie. Lumina țipă sub gheara umedă a unui nor, pădurea se umple de amintiri și de sînge ca
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Nu putem spera decît ceea ce putem atinge. Și dacă este așa, fericirea trebuie construită pe terenul unde ne-am gîndit la ea... Mă uit seara la lumina care se scurge ca o șuviță de sînge În noapte, la brazii care strălucesc roșii pe munte, e ora care mi-a răscolit totdeauna sufletul, și mă gîndesc că, fără să vreau, zeii mi-au trimis speranța cum i-au trimis fratelui meu, Prometeu, vulturul pentru a-i ține cugetul treaz. De ce-ar
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Îndîrjirea ei sumbră are aerul unui Savonarola antic; și totuși nu e ușor să gîndești și să vorbești astfel despre moarte... (...Creon știe că sînt mult mai primejdioasă murind decît trăind. Și vrea să mă convingă să trăiesc. Cunosc cum strălucește soarele În crengile măslinilor dincolo de zidurile reci ale palatului, cum tremură chiparoșii ca mușchii atleților Înainte de Întreceri, cît de caldă e iarba În nopțile de vară În marginea Thebei. Le-am văzut toate acestea cu multă atenție pentru că a trebuit
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
zi, să vadă în aer, aproape de el, ceva care îi aducea multă consolare, pentru că era de o mare frumusețe 1. El nu-șidădea seama ce putea fi, dar i se părea că avea oarecum înfățișarea unui șarpe, cu multe puncte care străluceau ca niște ochi, fără a fi ochi. Acest lucru îl desfăta nespus de mult și vederea lui îl consola. Cu cât îl vedea mai mult, cu atât era mai consolat, iar când acel lucru dispărea, rămânea trist. 20. Până atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
mai rămas douăsprezece coșuri.) 284. DESPRE SCHIMBAREA LA FAță A LUI CRISTOS, SCRIE SFÂNTUL MATEI ÎN 17,1-9. 1. Primul. Luându-i ca tovarăși pe iubiții Săi ucenici, Petru, Iacob și Ioan, s-a schimbat la față, iar chipul Său strălucea precum soarele și hainele precum zăpada. 2. Vorbea cu Moise și Ilie. 3. Pe când sfântul Petru spunea să facă trei colibe, a răsunat un glas din cer, care zicea: („Acesta este Fiul Meu cel iubit, ascultați-L!”); auzind ucenicii acest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
în comuna Olănești, județul Cetatea Albă, Republica Moldova. A urmat școala primară (1927-1931) în orașele Cahul și Chișinău, iar studiile secundare (1932-1940) la Liceul de băieți „Regele Carol al II-lea“ din Bolgrad. Examenul de bacalaureat l-a susținut în mod strălucit la Chișinău. Studiile superioare le-a urmat la Institutul de Medicină din Iași, Facultatea de Medicină Generală (1942-1948), obținând la absolvire titlul de Doctor în Medicină. După absolvirea facultății a lucrat, între 1948-1949, la Sanatoriul Balnear Vatra Dornei, ca medic
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
în neființă în ziua de 8 noiembrie 2008 și a fost înmormântat în Cimitirul „Eternitatea“ din Iași. Personalitate complexă, academică și științifică, prof. univ. dr. doc. Costache Lazăr a dus mai departe tradiția temeinic fundamentată a chirurgiei ieșene, făcând-o să strălucească în contextul școlii medicale românești. A fost formator a numeroase generații de medici și specialiști în nobila artă a mânuirii bisturiului, chirurg deosebit care a salvat mii de vieți omenești. LEPĂDATU, CONSTANTIN (1949-2011) ARHITECT și PROFESOR Arhitect recunoscut și respectat
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
Erau tăcuți amândoi, lăsând visele să hoinărească nebune pe cărările iubirii. Ore întregi au mers înlănțuiți unul cu altul. Nimeni nu putea fi mai fericit de atât. Păreau că au atins țărmuri ce erau neatinse de gândirea umană. Ochii le străluceau a primăvară timpurie cu salcâmi și castani în floare, în timp ce glasul lor se pierdea în frânturi de cuvinte de dragoste. - Dragostea e ca un fluture care se duce spre o lumânare și nu știe dacă se arde sau nu, zise
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
aproape de ureche: ,,Ești așa de frumoasă! Te iubesc mult...mult...ca pe o stea deosebit de strălucitoare.” Când își lăsase mâna jos, îi atinse sânii fără să vrea, iar ea avu o tresărire și se îmbujoră foarte tare, iar ochii îi străluceau ca o flacără albastră când un foc mistuie lacom ceva foarte uscat. Ea îl privi ca pe un vinovat, apoi zâmbi și zise : - Vrei să servești o prăjitură sau o cafea? Eu am dormit cam puțin și vreau să beau
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]