8,805 matches
-
susțin unii - lansat anterior (1916) de Pierre-Albert Birot, redactorul efemerei reviste „Sic”. Declanșatorul curentului este, în orice caz, André Breton, medic psihiatru, format sub influența lui Sigmund Freud, și poet de orientare mallarméeană. Sub impactul cunoașterii unui pacient cu o stranie personalitate accentuată și a unui aventurier bizar, ale căror comportamente și păreri îi ofereau material pentru studierea inconștientului, influențat și de poeții Apollinaire și Pierre Reverdy, Breton își schimbă radical felul de a scrie. În 1919, împreună cu Louis Aragon și
SUPRAREALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290021_a_291350]
-
Tânărul frumos de la fereastră începe prin a descrie gândurile și trăirile unui paralitic pentru a sfârși prin punerea cazului în tiparul stranietății. În ultima secțiune, Alte formule, se îmbină modalități narative utilizate în „scenariile” precedente. Reportajele despre oameni și situații stranii și „fotografiile” gândurilor și sentimentelor sunt legate printr-un fir epic, cu lărgirea planului temporal al desfășurării evenimentelor. Autopsia, cea mai reușită nuvelă din volum, analizează, pe fundalul cenușiu al vieții de provincie, destinul banal-absurd al unui medic ratat, unele
TATULICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290098_a_291427]
-
Cuba. O jumătate de veac de poezie și singurătate (Poezie cubaneză contemporană), îngr. în colaborare cu Virgilio López Lémus, pref. trad., Cluj-Napoca, 1997; Nedim Gürsel, Cuceritorul, Cluj-Napoca, 2000; Kiril Topalov, Nervi, Cluj-Napoca, 2000 (în colaborare cu Adriana Cioti); Anton Doncev, Straniul cavaler al cărții de taină, Cluj-Napoca, 2000 (în colaborare cu Adriana Cioti); Dostena, Exist, deci visez, Cluj-Napoca, 2000; Predrag Matveievici, Breviar mediteranean, Cluj-Napoca, 2003. Repere bibliografice: Liviu Petrescu, G. Ibrăileanu, „Privind viața”, RL, 1972, 19; Virgil Mihaiu, Un critic „orgolios
TASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290093_a_291422]
-
1981), include piese noi, între care Cabana, Excelsior, Cina cea de taină. În 1980 i se acordă Premiul Academiei pentru piesa Ploaia și anchetatorul. În drame precum Flacăra de seară, T. se arată „nu amator de «istorioare», ci de climate stranii, de pustiuri artificiale, de margini de lume în care personajele sale par a fi singurii oameni din Univers” (Mircea Ghițulescu). Unii protagoniști par evadați din teatrul lui Anton Cehov - visători fără vreun țel, învinși înainte de a îndrăzni să acționeze. După
TEODORESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290141_a_291470]
-
între lirism și observație, mediul militar intrând în conflict cu pasiunile indivizilor. Emil Manu vede aici nu doar un roman social și de moravuri , ci și un autentic jurnal al „mirajului garnizoanei” care „petrece”. De reținut atracția către o casă „stranie”, amintind vag, ca și alte câteva elemente, de „misterele” din proza lui Mircea Eliade. Pe tipicul întoarcerii către o epocă vetustă, către o lume care se stinge, privite cumva balzacian, este proza din culegerea Corabia mistuită (1983), cu alte nuvele
TEODORU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290147_a_291476]
-
Curentul” și „Evenimentul” pentru Basarabia. Figurează între membrii fondatori ai Societății Scriitorilor din Basarabia (1939), împreună cu N. Dunăreanu, Pan Halippa ș.a. Semnează și Iorgu Manea, Măhăleanu. În romanul Al nimănui, apărut în 1937, T. relatează viața lui Victor Crăișor, personaj straniu, cu manifestări cel puțin ciudate, dacă nu anormale, pe care viața îl va zdrobi. Ambiția autorului este de a reedita, în alt spațiu geografic și în alt mediu social, tipologia și modelul narativ din Ion, romanul lui Liviu Rebreanu. Dar
TIMONU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290176_a_291505]
-
scorneală. În fond, T.-R. trăiește complexele unui narator cu o modestă înzestrare literară. El caută să suplinească o atare insuficiență printr-o aglomerare de peripeții, care de care mai ieșită din comun și dătătoare de fiori (contactul cu „antropofagii”, strania istorie a „omului-maimuță” ș.a.). O partidă de vânătoare devine, în această umflată viziune, o orgie cinegetică, un măcel, un masacru soldat cu „hecatombe” de jivine și de zburătoare doborâte. În peisajul „sălbatec”, „misterios”, în savana fierbinte, în pădurea tropicală plină
TICAN-RUMANO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290169_a_291498]
-
ale acestor doi gânditori celebri și-au pus definitiv amprenta asupra dezvoltării doctrinei mahayaniste. Această direcție buddhistă a suferit multe modificări prin confruntarea sa cu alte religii: confucianismul, taoismul, șintoismul și chiar creștinismul sub formă nestoriană. Pare a fi o stranie coincidență faptul că apariția buddhismului Mahăyăna a coincis cu începuturile creștinismului. Edward Conze identifică trei paralele importante între tradiția mahayanică și creștinism: accentul pus pe dragoste și ajutorarea aproapelui, concentrarea pe „ființa plină de compasiune” (bodhisattva, respectiv Hristos) și un
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
și a dorințelor, deasupra furtunilor și a luptelor acestei lumi, e atât de departe, încât pare îndepărtat și inaccesibil. Ajunge însă să-l privești mai atent ca să vezi că îndărătul acestor trăsături calme, nemișcate, se ascund pasiuni și emoții mai stranii și mai puternice decât pasiunile și emoțiile prin care am trecut noi. Ochii îi sunt închiși și totuși par a iradia forța spiritului, și toată fața lui e plină de energie vitală. Au trecut atâtea secole de la nașterea lui, însă
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
numărul său de la 19 februarie acest ziar scria: „Un mare act de justiție s-a săvârșit zilele acestea în România de către poporul plugar român, de către guvern, de către domnitor și de către Camera legislativă, toți împreună“. Cuvintele „de către domnitor“ ar putea părea stranii, căci ce amestec putea avea el în alegerea lui Cuza? Aceste cuvinte se referă la vorbele rostite de Carol de Hohenzollern când ministrul președinte i-a raportat că fostul domnitor a fost ales. Carol de Hohenzollern a declarat atunci că
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
a fost ținută în ebraică. Același preot a oficiat și în românește, rugînd pe Dumnezeu să-l așeze pe Mișu al nostru în rîndurile drepților, să i trimită îngerii spre a-l conduce spre tărîmuri mai liniștite. Deși cîntarea era stranie, cînd pronunța numele „Mișu Sachtera”, simțeam că se produce, involuntar, o ironie, că acele două cuvinte nu se potrivesc într-o astfel de rugăciune. Și totuși... L-aud, alături, pe Sp. rememorînd ce făcea Mișu în urmă cu un an
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
în mînă: nouăsprezece dintre bilete erau albe, iar unul conținea amenințarea: „Am să te rup!” Nici unul din cei douăzeci nu știa ce scrie pe biletul său. Aparatul a vibrat însă o singură dată: la trecerea celui cu biletul marcat! La fel de stranie mi s-a părut și povestea că - după ce, privind într-o zi pe geam în grădină, soțul ei a spus: „zarzărul ăsta de lîngă casă e bătrîn, am să-l tai” - zarzărul s-a uscat!... Deci nu scrisul, ci cuvîntul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
n-am putut vizita Fălticeniul (...). Ciuntu a fost la familie, dar tocmai s-a Îmbolnăvit acolo, (...) Încât n-a putut vizita nimic. M-a rugat să vă Smerdiakov, eroul dostoievskian. La Muzeul din Suceava, unde am fost Încadrat, o atmosferă stranie, un amestec de oameni harnici și mai puțin..., care-și cunoșteau bine interesele personale, țineau la ei Înșiși și nu pregetau să intimideze pe alții. Prin tăcere, muncă acerbă, mă străduiam să dau impresia că nu pricep slalomul practicat de
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
mai mult cu cât În filoanele memoriei mele dăinuiesc vorbe de mare apreciere la adresa dvs. Rădăcinile mele rămân În acel dens pământ moldav udat de Moldova și de șomuz, de o rară concentrare de valori românești. Am plecat din acel straniu și Îndepărtat târg cu veleități de municipiu (după câte am auzit), copleșit de impresii, imagini, oameni și atmosferă; atât de copleșit Încât struna răscolită și pusă În vibrație, Îmi determină dorința de a fi alături de acei activi și binevoitori intelectuali
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
de călcat dragostea" Criza pubertății se consumase, paradoxal, În afara Poeziei. Cărțile rămăseseră, totuși, prieteni statornici, lucrând asupra „dublului” meu și a limbii sale. După intrarea la facultate, bibliotecile bucureștene acceleraseră mișcarea freatică a cuvintelor: din când În când, se auzea straniul glas interior, știut și totuși altul. Dublul ieșea, ca un scafandru hipnotic, din străfundul limbii Îngânate, fără voce, și devenind, iată, Vocea, În care nu mai poți evita să te recunoști. Tras spre adâncul magmatic al lui Proust, Învățam că
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ei fundamentale sau datorită faptului că prin ce e demonic În ea se poate exprima ce e divin. Umanitatea blestemă războaiele pentru că a umplut pământul cu arme; luptă Împotriva ierarhiilor pentru că le-a construit etc. Filip vine În felul acesta straniu destul de aproape de atitudinea estetă a celui care a făcut filmul Elvira Madigan, atitudine pe care o condamnați echivalând-o prețului modic al biletului de intrare. Presupun că, În viziunea Dumneavoastră, Filip este, sau ar putea fi, o temporară variantă Întunecată
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
separându-se drastic de clișeele colectiviste, deci și de rutina facilităților retorice. Proprietăți private, intime, În care solitudinea dialoghează cu sine, devenind poezie. Universul terifiant al adevărului Îngăduie totuși buna ardere pe rugul rece al iubirii. Iubirea intonează monologuri suav stranii, senzual-spiritualizate. O revanșă singularizată asupra vidului, În care așteptările se văd decapitate, una câte una. Lamentoul gingășiei ultragiate Își află cadența urgentă și, deopotrivă, melodioasă, „iluminarea”, de o memorabilă expresie lirică, pare gravată În argint subțire și durabil, ca Într-
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
citești dumneata, aici?” Da, tocmai Îmi adusese cineva volumul de la București, eram curios, mă apucasem imediat să-l citesc, stimulat nu doar de numele celor care contribuiseră la el, ci și de elogiile care Întâmpinaseră această apariție editorială, atât de stranie pentru perioada de compactă beznă și bicisnicie prin care trecea România. Dar tot de la București Îmi venea, iată, acum, o cu totul altă percepție, formulată prompt și firesc. „O carte comică, domnule!” Stupefiantă formulare! Enormă, de fapt, totuși simplă, aparent
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
În sens „umanist” și fără pondere ideologică asemenea „defecte” pe care izbutise a le explica și chiar prețui Într-un limbaj pe Înțelesul lectorilor din ierarhia de partid. Abia după ce am citit acest text am făcut legătura cu multele detalii stranii din ultima mea perioadă bucureșteană. Fusesem la curent, Înainte de plecare, cu rumorile privind „Încurcătura” În care se afla Uniunea Scriitorilor, căreia Consiliul Culturii și Educației Socialiste nu Îi permitea să acorde premiile din cauza unor neclarități strict „tehnice”, așa mi se
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și de securitate, ca efect al isteriei cuplului de clovni prezidențiali. Nu se pomenise vreo vorbă despre premii, cu atât mai puțin cazul meu, despre care nu știam nimic, dar pe care, retrospectiv, Îl Înțelegeam drept adevărata motivare a acelei stranii promenade de rămas-bun. D.R. Popescu știa, probabil, deja că, În pofida oricăror referate de susținere, partida fusese pierdută. Era important ca turistul care devenisem și transfugul care aș fi putut fi să Înțeleagă „complexitatea” situației, faptul că nimeni, nici chiar cei
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
tot soiul de conjecturi despre neamul de care s-au despărțit?!”, se Întreba cel care avea, nu peste multă vreme, să se „despartă” el Însuși de neamul atins nu doar de premoniții catastrofice, ci de Catastrofa Însăși! Nu puține note stranii, aflasem, aveau să-și afle loc și În volumele următoare. În volumul patru, de pildă, Florin Mugur era contemplat În „rolul convenabil de jidov rătăcitor”. Cât de convenabil?, mă simțeam Îndreptățit să Întreb. În aceeași tonalitate, compozitorul Maiorovici apare „pe
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
brutal și puternic, spulberând, În ascensiunea sa, orice speranță? Mai nimic, s-ar zice. Cel mult, fidelitatea față de sine. Oșansă aparent fără șanse, dar unica șansă, și Încă una imensă. * În 1936, apare În literatura română o carte subțire și stranie, intitulată Întâmplări În irealitatea imediată. O carte ațintită doar spre omenescul din om, nu „supra-om”, nici omul ostaș sau furnică. Omul care este doar atât, și cât de mult totuși, om. Iluminările, catastrofele, iluziile ființei vulnerabile care vrea să Înțeleagă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
unicitate al artei adevărate. Da, recitind scrisoarea, am recitit romanele lui Ernesto Sábato. Faptele vizibile sunt aparent anodine În cruzimea banalității lor spectaculoase, de un aspru laconism. Adevărata „față” se relevă doar prin multiplicarea interiorității și a tranzitoriului, În fluide, stranii și negre oglinzi, Încrucișându-și, grotesc, carnavalul. „Întâmplarea” nu mai este doar efectul acțiunii celui care o declanșează, ci, mai curând, Împlinirea unei așteptări și presimțiri confuze, aparținând celui ce va trebui s-o suporte, ca pe un fel de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
nici nemurire nu pot aspira. În Tunelul, Maria (soția unui orb) este ucisă de amant (artist), pentru ca vocea sfâșiată a acestuia, neliniștitul pictor Juan Pablo, să-și afle traiectoria... Alejandra, ucigașă-martiră a ororii din Despre eroi și morminte, emite o stranie luminiscență, În jurul căreia vor gravita Întrebările tuturor celor ce au cunoscut-o, ca spre o nestinsă metaforă a visului și a focului. Fernando Vidal este un damnat care a forțat limitele omenescului, Marcelo Carranza este un tânăr rebel care refuză
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cuplului relevă șansele riscante ale „deschiderii” spre lume, acceptată nu fără ezitări, după un subtil proces de introspecție și de terapie (terapia eliberării de sine). Primejdioasa Încercare nu se vrea, Însă, negarea atașamentului esențial față de cel iubit, ci, oricât de straniu ar părea, se pretinde o validare și Îmbogățire a legământului. Este una dintre „subtilitățile” nu totdeauna convingătoare ale eroinei lui Musil. Atât de diferită de „romantizanta” gândire banală a eroinei lui Flaubert, această viziune pare să aibă, totuși, tocmai prin
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]