8,469 matches
-
ale familiei lui Rudolf I locuiau acolo. Singura clădire mare cunoscută din această perioadă este "Freisingerhof". În secolele XIII-XIV strada "Graben" este « închisă » de construcțiile de case de la fiecare capăt. Astfel, în nord-vest apare "Paternostergässchen", o prelungire a Naglergasse, în sud-est apar "Grabengasse" și mica "Schlossergässchen" foarte îngustă, străduța lăcătușilor. Aici s-au stabilit și alți meșteșugari printre care și fierarii. "Schlossergässchen" este atât de îngustă încât este adesea criticată că este un obstacol în calea traficului rutier. Începând de la realizarea
Graben (Viena) () [Corola-website/Science/328635_a_329964]
-
i (în valonă "Walons", în franceză "Wallons") sunt un popor romanic din Belgia, care locuiește în sudul și sud-estul țării. Pe lângă teritoriul belgian, comunități valone importante mai există în Franța, Statele Unite, Argentina, Brazilia, etc. i reprezintă urmașii belgilor romanizați de-a lungul secolelor I î.Hr. - V d.Hr., care au resimțit o puternică influență francă după căderea Imperiului Roman
Valoni () [Corola-website/Science/328664_a_329993]
-
este situată tot în jurul centurii și poate fi observată cu ochiul liber în condiții foarte bune, fără nicio poluare luminoasă. Ea are o culoare roșie datorată cantității sale de hidrogen ionizat. Trasând o linie imaginara pornind de la Mintaka în direcția Sud-Est, ajungem la Sirius. Invers, continuând linia imaginara spre Nord-Vest, ajungem la Aldebaran. Unii egiptologi, precum Selim Hassan și arheoastronomi precum Robert Bauval abordează corelația Orion, sugerând că alinierea și talia celor trei piramide egiptene de la Gizeh (piramida lui Kheops, piramida
Centura lui Orion () [Corola-website/Science/328702_a_330031]
-
(în ) sunt o grupa muntoasă aflată în estul Șerbiei Centrale. Ea este o prelungire a Munților Carpați pe malul drept al Dunării, prin care acest lanț muntos se leagă de Munții Balcani din sud-est. Ei se întind pe direcția nord-sud în estul Șerbiei, mărginindu-se la vest cu valea Moravei Mari; la est cu valea Timokului Alb și la nord cu valea Nišavei. Altitudinile sunt în jur de 800-1500 m, fiind dominați de trăsături
Carpații Sârbești () [Corola-website/Science/328725_a_330054]
-
ale verandei. Nivelul curții pavate era la origine inferior celui aparținând monumentelor vecine: era deci înconjurată din trei părți, spre nord, est și vest. Luat în ansamblu, Peristilul se prezintă deci puțin ca un templu clasic. Mausoleul ocupă colțul de sud-est al palatului, o zonă dreptunghiulară de circa lățime și lungime, a cărei fațadă este arcada estică a Peristilului. Celelalte trei muchii ale incintei sunt ziduri simple, de aceeași înălțime ca și arcada, având în tencuiala interioară nișe cu forme alternative
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
păstrate monumente ale Antichității târzii. Unghiul sud-vestic al palatului era ocupat de un alt temenos, cu o lățime echivalentă cu a Mausoleului, dar mai lung (). Acesta cuprindea un mic templu clasic și două structuri circulare, în colțurile de nord-est și sud-est, corespunzând probabil unor altare. Din aceste ultime două edificii nu s-au păstrat decât fundațiile, iar funcția lor nu a fost identificată cu siguranță. Templul este un tetrastil prostil corintic, cu intrarea întoarsă către Peristil, și construit pe un podium
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
a unui spațiu de comunicare, o intersecție care conectează între ele diferite monumente (Templul, Mausoleul) și mai ales diferitele niveluri ale palatului: scara care coboară la subsolul Vestibulului și care leagă și Peristilul de galeria de pe fațadă și poarta de sud-est ca element arhitectural determinant. Continuitatea structurală între Peristil și apartamentele private există, dar ea trebuie interpretată în termeni de circulație și nu după modelul ceremonialului procesional imperial. Ea nu trebuie să facă uitată diferența de nivel: apartamentele private sunt mai
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
Antonio Proculiano, a descris palatul și principalele sale clădiri, între care se numărau probabil cele două edificii circulare ale temenosului templului lui Jupiter. Tomko Marnavić, episcop de Bosnia, a relatat și el povestea descoperirii sarcofagului lui Dioclețian în turnul de sud-est al palatului. Primele desene ale palatului datează din secolul al XVI-lea și aparțin unui italian neidentificat. Păstrate în colecțiile Institutului Regal britanic de la Londra, ele au aparținut la scurt timp după realizare arhitectului italian Andrea Palladio care le-a
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
(n. 1968, Toflea, Galați) este un om de afaceri, investitor și manager român. El este președintele Grampet Group, un holding din sectorul transportului feroviar de marfă și din sectorul industriei feroviare din România și din Europa Centrală și de Sud-Est. Din octombrie 2012, este președintele Consiliului de Afaceri România-Kazahstan ca o recunoaștere a viziunii sale și a activității susținute de dezvoltare economică strategică la nivel înalt. Gruia Stoica a absolvit Universitatea Politehnică din București, iar apoi a obținut o diplomă
Gruia Stoica () [Corola-website/Science/328865_a_330194]
-
În Evul Mediu timpuriu, a fost cea mai mare așezare (emporia) din nord-vestul Europei. A fost un oraș comercial înfloritor situat unde râurile Rin și Lek se abat spre sud-estul Utrechtului, în Țările de Jos, în apropiere de orașul modern Wijk bij Duurstede. În epoca romană, pe același loc a fost construită o cetate romană defensivă, aceasta fiind încă în uz în timpul existenței orașului . Între 600 și 719 Dorestadul a
Dorestad () [Corola-website/Science/329471_a_330800]
-
este un district al Cracoviei situat la sud-est de Cetatea Wawel. Până în cel de-al Doilea Război Mondial, Holocaust, era locuit de evrei, la sud funcționa fabrica "Press- und Emaillierwerk " a lui Oskar Schindler. Suburbia a fost înființată de Cazimir cel Mare în 1335 pe o insulă de pe
Kazimierz () [Corola-website/Science/329510_a_330839]
-
("Elephas maximus") este un mamifer erbivor de talie mare, din ordinul proboscidienilor, care trăiește în sudul și sud-estul Asiei și poate fi domesticit, are nasul modificat într-o trompă lungă, incisivi externi ai maxilarului superior transformați în fildeși (defense), membrele masive, pavilioanele urechilor mari și capul uriaș. Este mai mic decât elefantul african; pavilioanele urechilor sunt mai reduse
Elefantul asiatic () [Corola-website/Science/330909_a_332238]
-
a distribui banii alocați de Comisia Europeană în cadrul a trei programe: programul tripartit operațional "România-Ucraina-Moldova" (cu un buget de 126 milioane de euro), Programul țărilor din regiunea Mării Negre pe 2007-2013 (18 milioane de dolari) și Programul de cooperare transfrontaliera din sud-estul Europei (2 milioane de euro). Un mare accent se pune pe dezvoltarea relațiilor dintre APL și asociațiile obștești (AO) deoarece politica Europei se bazează pe colaborare eficientă pe sectorul civil, iar atragerea investițiilor prin intermediul AO.
Euroregiunea Nistru () [Corola-website/Science/331009_a_332338]
-
cenușiu. Marele areal de răspândire al stârcului roșu cuprinde Africa centrală, nord-vestică și de sud, Madagascar, sudul Europei, vestul Asiei până în vestul Pakistanului; Asia de sud-est și de est, din India și Sri Lanka și mai spre est până în Filipine și Rusia de sud-est. În Europa sunt doar populații regionale de cuibărit în Spania, Franța, Germania de sud, Austria, Italia și în Peninsula Balcanică: Grecia, Ungaria, România, Bulgaria și o răspândire mare în Polonia de sud până la Marea Neagră. Stârcul roșu clocește în colonii în
Stârcul roșu () [Corola-website/Science/334963_a_336292]
-
în luna august și se termină în octombrie. Sporadic se pot găsi exemplare și în decembrie. Zonele de iernat sunt regiunile de stepa din vestul, estul și sudul Africii. Se pot găsi indivizi însă și în Europa de sud și sud-est, precum și în Egipt. Întoarcerea spre Europa începe din martie, iar în mai, stârcii roșii au ajuns la arealul lor de cuibărit. Hrană de bază a stârcului roșu sunt peștii cu o lungime de 10-20 cm. Larvele și insectele joacă însă
Stârcul roșu () [Corola-website/Science/334963_a_336292]
-
Buhaiul de baltă cu burtă roșie (Bombina bombina), numit și izvoraș cu burtă roșie este o broască acvatică de șes fără coadă (anură) din familia bombinatoride ("Bombinatoridae") răspândită din sud-estul și centrul Europei până la Munții Urali. În România se întâlnește pretutindeni în regiunile de câmpie; în Transilvania apare insular în regiunile de șes ale podișului, limita superioară de altitudine fiind 400 m. Trăiește tot timpul, cu excepția perioadei de iernare, în
Buhai de baltă cu burtă roșie () [Corola-website/Science/335026_a_336355]
-
și Cristina Fernández de Kirchner, al zecelea din 1983, dacă se ține seama și de președinții interimari. Macri este fiul lui Francisco Macri, un magnat italian a sosit în Argentina, în 1949. s-a născut în 1959 la Tandil, în sud-estul provinciei Buenos Aires, într-una din cele mai înstărite familii din Argentina, fiind cel mai mare dintre cei șase copii ai omului de afaceri Francesco „Franco” Macri, imigrant cu rădăcini calabreze născut la Romă în Italia, și ai primei soții a
Mauricio Macri () [Corola-website/Science/335410_a_336739]
-
4. Chișinău, Moldova 1990 Nedelescu Vasile, "„Trăiesc sub obsesia albului...”", revista „Moldova. Nr. 4. Chișinău, Moldova 1991 Cotoman Ludmila, "„Laureați ai Saloanelor Moldovei”", ziarul „Literatura și Arta”. Nr. 31. Chișinău, Moldova 1993 "„Compoziție”, „Mersul pe Ape”": [reprod.] Andrei Mudrea, revista „Sud-Est”. Nr. 1. Chișinău, Moldova 1993 Capița Lora, "„Despărțirea Luminii de Întuneric”", revista „Viața satului”. 17 Aprilie. Chișinău, Moldova 1994 Zgureanu-Grigore V., "„Arta ca ritual”", ziarul „Literatura și Arta”. 6 Ianuarie. Chișinău, Moldova 1994 Dabija Nicolae, "„Un pictor rătăcind prin secolul
Andrei Mudrea () [Corola-website/Science/335399_a_336728]
-
Bătalia de la Overloon a fost o confruntare armată din timpul celei de-a doua conflagrații mondiale dintre forțele aliaților occidentali și cele germane care a avut loc în regiunea satului Overloon din sud-estul Olandei în perioada 30 septembrie - 18 octombrie 1944. Bătălia, care s-a încheiat cu victoria aliaților, a fost parte a „Operațiunii Aintree” - eliberarea localităților Overloon și Venray. În septembrie 1944, aliații au lansat Operațiunea Market Garden, o ofensivă de mare
Bătălia de la Overloon () [Corola-website/Science/335477_a_336806]
-
final spre Berlin. Forțele aeropurtate aliate au fost înfrânte la Arnhem, iar înaintarea aliată a fost oprită la sud de cursul inferior al Rinului, ceea ce a dus la formarea unei pungi înguste care se întindea de la nordul frontierei belgiene în sud-estul Olandei. Forțele germane au atacat această pungă din capul de pod de pe malul vestic al râului Meuse ("Maas" în limba olandeză) din regiunea orașului Venlo. Capul de pod fusese format de forțele germane care se retrăseseră, iar efectivele de aici
Bătălia de la Overloon () [Corola-website/Science/335477_a_336806]
-
cu Ținutul Tecuciului, la nord cu Ținutul Tutova, la nord și nord-est cu Ținutul Fălciu, la est cu Ținutul Ismailului (ulterior cu raiaua Reni, din 1818 cu Ținutul Ismail al Basarabiei și după 1856 cu ținuturile Ismail și Cahul), la sud-est cu Dobrogea (cu granița pe fluviul Dunărea) și la sud cu ținuturile Șlam Râmnic și Brăila (pentru o perioada raiaua Brăila) din Muntenia. a existat de la începutul secolului al XV-lea și până în anul 1864, cănd ținuturile au fost desființate
Ținutul Covurluiului () [Corola-website/Science/335503_a_336832]
-
Novorusia (în , în ) este o confederație autoproclamată ce se află în sud-estul Ucrainei. Despre crearea statului s-a anunțat la 24 mai 2014, ca rezultat a unirii autoproclamatelor republici populare Donețk și Luhansk. Denumirea statului provine de la regiunea istorică cu același nume a Imperiului Rus, în cadrul căreia se număra și Donbasul. Din
Novorusia (stat) () [Corola-website/Science/331966_a_333295]
-
de proteste pentru schimbarea puterii în Kiev și un referendum, ce a avut loc pe 11 mai, și-au declarat independeța față de Ucraina. Șeful Miliției Populare din Donbas, Pavel Gubarev, a declarat că în Novorusia vor intra 8 regiuni din sud-estul Ucrainei; potrivit spuselor lui regiunile se vor separa în urma unor referendumuri; adică că în confederație urmează să mai intre încă 6 regiuni din Ucraina: Dnipropetrovsk, Zaporijjea, Odesa, Mîkolaiiv, Harkiv și Herson, mărindu-și teritoriul până la 249.000 km². Pe lângă aceastea
Novorusia (stat) () [Corola-website/Science/331966_a_333295]
-
a stat aproape optsprezece ani la curtea sa, lucrând la comentarii și ilustrațiile hărților. Harta, cu legende scrise în limba arabă, arăta continentul euroasiatic în intregime, partea de nord a continentului African, lipsind însă Cornul Africii și regiunea Asiei de Sud-Est. Harta a fost inscripționată pe un disc de argint masiv, de doi metri în diametru. Elaborarea acestei hătți marchează o nouă eră în istoria științelor. Aceasta conține nu doar informații sale istorice interesante și valoroase, dar descrieri preluate de viitorii
Muhammad al-Idrisi () [Corola-website/Science/331921_a_333250]
-
În mai 2014, mai multe inundații, centrate în Șerbia și Bosnia și Herțegovina, au afectat o zonă mare din Europa Centrală și de Sud-est. O zonă de joasă presiune numită „Yvette” sau „Tamara” a produs cele mai puternice inundații pe 14-16 mai. Precipitațiile din Șerbia și Bosnia-Herțegovina au fost cele mai mari din ultimii 120 de ani de măsurători meteorologice înregistrate. Până pe 20 mai
Inundațiile din Europa de Sud-Est (2014) () [Corola-website/Science/331971_a_333300]