9,812 matches
-
săptămâni cu el, ci i-a trimis înapoi la prăvălie unele dintre obiectele împrumutate, ceea ce l-a băgat pur și simplu în boală pe Iosif și Fratele său. Și, după ce a scăpat al doilea serviciu chinezesc din mâinile care-i tremurau, s-a dus la Andor, i-a cerut partitura, a făcut câteva corecturi și, cu toate că, oficial, aceea într-adevăr nu putea fi considerată muzică, seara, când l-am ascultat, ne-au trecut fiorii pe toți. Dintre astea îmi povestea Engelhard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Păi așa, că trăiam cu Engelhard și cu Baár Andor. Trupul mi se dezvolta în ritmul firesc, la fel ca toate cele cu trup. Mă întorc acasă de la Baár Andor, Engelhard e prăbușit peste masa din antreu. E alb, mobila tremură de la corpul lui. Cana de apă o ia către marginea mesei. Nu mă bag. Am s-o strâng cu mătura. Imediat o ajunge din urmă paharul. Mă dezmeticesc, dau fuga în cameră. Mai întâi fiola. Îi pilesc gâtul. Umplu seringa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
-Da, mamă, pot să-ți spun, numai că, repet, nu vroiam să-ți umplu și eu capul cu ale mele. -Vrei să repet? Uite, eu te ascult. -Este vorba ... și n-a continuat, a izbucnit într-un plâns de-i tremura cămașa pe el. Mama si-a cântărit copilul din ochi în speranța că va găsi motivul din cauza căruia acesta plânge așa, dar nereușind s-a gândit că este bine să încerce altfel: -Norocel, dacă ai să plângi, dacă nu-mi
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
și pentru a-mi scoate Imunitatea la plimbare am tras pe gât un pahar cu oțet din mere, apă, o linguriță cu miere de albine și iată-mă dispus și bun de plimbare. Toxina, auzindu-mi explicația a început să tremure și pentru că s-a iritat rău, a început a-mi cânta o sonată: -De ce n-ai spus de la început că nu mă pot lipi de tine? De ce ai ținut neapărat să-mi fac atâtea planuri în zadar? Nenorocitule!.. -Nu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
de plantă, în zadar nu miroase de loc, de aceea se întreba de ce. Într-un târziu își aduce aminte că el nu mai are mustăți. Copilul acela l-a nenorocit pe viață, și a început sărăcuțul să plângă de-i tremura tot corpul. Și se tot întreba ce va face el de acum, pentru că neavând mustăți nu mai are cu ce se orienta. Și a plâns sărăcuțul de el până într-un târziu când au venit ai lui și l-au
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
îi era locul lângă peretele în care era încastrată fereastra și a ieșit în tindă. Acolo, ființa de pe umăr îi glăsui din nou: -Nu te speria, sunt atât de mică încât nu pot să-ți fac niciun rău. Văd că tremuri tot, hai să ieșim afară, unde, după ce îți vei arunca ochii cei albaștri și frumoși cu care te-a împodobit Dumnezeu, ai să te convingi de realitate. Căiță a pășit pragul din tindă și s-a pomenit afară tocmai în fața
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
este cazul să-mi fac probleme, îți promit că o să mă liniștesc. -Uite, acum te simți deja mai bine. Ritmul bătăilor inimii a revenit la normal, pielea corpului tău nu mai frige ca mai înainte, glasul nu-ți mai este tremurat și capul nu mai emite atâta căldură. Nu înțeleg de ce ești așa, hai să nu zic fricos, sensibil. Dacă trebuia să te lupți cu un balaur cu mai multe capete în spatele căruia se găsește sechestrată domnița ta? Ce te făceai
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
cu toții. Acum așteptăm tratamentul tău, a mi adăugat Zvârluga. Toată trupa lui Căiță, în afară de Stup, era întinsă la pământ, dormind profund. Când i-a văzut în această situație câinele s-a speriat și a început să mângâie fața lui Căiță, tremurând. La un moment dat au dispărut toți și a simțit o mână pe spinare auzind șoapte. -Stup, nu mai tremura atâta, pentru că suntem cu tine. Pregătește-te să ataci namila. -Cum să procedez? -Începi să latri și te îndrepți către
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
profund. Când i-a văzut în această situație câinele s-a speriat și a început să mângâie fața lui Căiță, tremurând. La un moment dat au dispărut toți și a simțit o mână pe spinare auzind șoapte. -Stup, nu mai tremura atâta, pentru că suntem cu tine. Pregătește-te să ataci namila. -Cum să procedez? -Începi să latri și te îndrepți către locul unde este el. Stup a ieșit de după tufarii în care se ascunsese și în mersul grăbit a început să
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
pentru capetele mele. După ce-i prind pe prietenii tăi care stau ascunși prin tufișuri mă joc cu ei. Care sunt buni de mâncat bag în depozitul meu, zise șarpele uitându-se către burtă. -Nu sunt cu nimeni, a răspuns Stup, tremurând de frică, deși Căiță îl încuraja de zor. -Ce crezi că nu am mirosit? Dacă nu ești cu nimeni, cum ai ajuns pe tărâmul meu? Eu sunt Regele șerpilor și cât vezi cu ochii tot este teritoriul meu. -A! Înseamnă
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
și a început să scurme pământul cu picioarele aruncând înspre Dardailă a amenințare. Căiță a început seria de lovituri cu buzduganul în capul șarpelui, iar Trotinel lovea cât putea de tare cu ale lui copite în corpul șarpelui de-i tremurau până și dinții, în care nu mai avea venin. Mulțimea de șerpi chemată de Dardailă, a rupt-o la fugă din locul cu pricina, simțind mirosul de usturoi aruncat pe jos de Căiță. Dardailă a rămas din nou singur să
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
-i întina sufletul. Fie-i calea luminoasă în viața de apoi! Locuia în Cristinești la șosea într-o căsuță extrem de modestă. Fereastra împărțită în patru ochiuri mici fixate în niște șipci care abia țineau sticla în niște cercevele subțiri care, tremura de ziceai că o să zboare, când vântul își plimba aripile transformate în pale vijelioase, fie o noapte, o zi sau poate mai mult. Perdelele de la fereastră, nu erau murdare ci închise la culoare din cauza timpului care a trecut nemilos și
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
mângâia sufletul, precum primăvara când razele soarelui trezesc la viață toate spiritele pământului, așa cum o simțim cu toții după frig și gheață. De aceea ochii i-au devenit deodată luminoși, scăldându-se într-o bucurie bogată de lacrimi, mâinile noduroase îi tremurau, mă primea și mă privea ca pe o solie a divinității. Copil fiind, nu știam ce să vorbesc, cum să vorbesc ca să nu-l supăr și să-l eliberez nevinovat din acea clipă aparte pentru el, am dat ochii în
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
arătare din fața sa nu poate fi decât o creație a cosmosului, iar singura cale, prin care ar fi putut să se unească el cu ea, ar fi fost doar să se spiritualizeze asemenea ei! Concomitent, cu stângăcia sfiiciunii, inima copilei tremura haotic și puternic, ca o fâlfâire de fluid în nemărginire și, arcuindu-și buzele într-un zâmbet cristalin, abia lăsă să i se întrevadă pe chip o licărire palidă de speranță umilă. Dintr-odată, pierzându-și ambii rațiunea - întrucât dragostea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
suferință, a face un gest de dărnicie, care vădește foarte bine compătimirea, înseamnă la fel de mult, ca a reda bastonul alb, care fusese furat orbului. Am scos o hârtie de zece lei și i-am așezat o în palmă - palma aceea tremura! I-am strâns apoi palma, făcându-i-o pumn și am sărutat-o pe obraz. Niciodată nu te va înălța mai mult în ochii tăi ceea ce te va coborî în ochii celorlalți! Apoi, m-am îndepărtat încet de ea, fără
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
și, totodată, mai vedea și că o cale potrivită și comodă de scăpare din această mare încurcătură deloc nu se întrezărea la orizont. Astfel că, în ultima vreme, el ajunsese să se plimbe des și foarte încordat prin odăița lui, tremurând aproape febril, în încercarea sa de a găsi o idee salvatoare, venită miraculos. Făcuse atât de multe drumuri dus întors dintr-un colț în celălalt al acelei încăperi, încât, dacă priveai covorul întins pe jos dintrun anumit unghi în bătaia
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
trebuie 1 Vrând nevrând (în limba latină). să se ferească cu succes. De regulă, în astfel de momente, furia Victoriei se învolbura și mai mult, tot sângele i se urca repede la cap, se aprindea la față și începea să tremure de nervi. Se tulbura foarte tare. Aproape că zvâcnea ficatul în ea. Devenea de-a dreptul incapabilă să mai răspundă de faptele ei. Iar astfel de accese de isterie erau foarte dese la dânsa, din păcate. Ea dintotdeauna îi reproșase
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
De departe, se vedea că duce o luptă aprigă cu aerul; de fapt, ea nu mai respira - horcăia. Fiecare vorbă, pe care încerca ea din răsputeri s-o pronunțe, îi era întretăiată numaidecât de un șir întreg de spasme violente. Tremura toată. Convulsiile n-o slăbeau deloc. Într-un cuvânt, părea că se dă, chiar atunci, de ceasul morții ei. Totul, în locul acela, era de groază; nimic asemănător nu cred că s-ar putea găsi, spre a se pune în balanță
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
trupească sau de apăsare sufletească, încât nu te mai lasă să te concentrezi decât la motivul pentru care a apărut ea, spaima! Exact în starea aceasta neplăcută se găsea acum și Șerban, fiindcă mintea și fiecare părticică din trupul său tremurau de fiori și de emoție față de orice fel de schimbare în rău, ce ar fi putut să apară cumva în starea de sănătate a Victoriei de la acel moment. În sufletul lui, trebuie spus, se formase un gol imens, care îl
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
și arătat-o. Uite-o acolo, pe jos. În ea, era vorba de niște datorii pe care leam făcut eu într-un mod cât se poate de regretabil și de nedemn. După ce ai citit scrisoarea aceea, clocotind de mânie și tremurând de indignare, ai dat buzna aici, în încăpere, mi-ai arătat-o și mi-ai dat-o s-o citesc, pentru ca, mai pe urmă, să iasă un mare scandal între noi doi. Ții minte toate astea? Zi. - Ce tot spui
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
mări și țări. Veșmintele sultanilor țesute cu aur și împodobite cu pietre scumpe. Arme. Manuscrise. Tronuri de abanos. Tronuri de fildeș. Sala de audiențe, mai degrabă modestă. Ceaușescu și apropiații lui aveau birouri; mai spațioase decât sultanii de teama cărora tremura toată Europa. Singurul indiciu de megalomanie e divanul pe care sultanul stătea culcat, ascultând ce-i spunea cel căruia îi acordase audiență. Aur. Enorm de mult aur. Peste tot, aur. Pietre scumpe pe toate săbiile, pe veșminte, pe obiecte, pe
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
moartea din mâna oamenilor uzurpatorului. Dar în loc să-l omoare. Îl duseră pe planeta natală a lui Enro, Gorgzid, și-l încredințară preotului Zeului Adormit. Aici, lucra la câmp, era înfometat. Era hrănit dimineața ca un animal. În fiecare noapte, dormea tremurând, cu gândul la singura lui masă, cea de dimineață. Nu uita că era Ashargin moștenitorul, dar se spunea că vechile familii dominatoare aveau tendința spre subțiere, slăbire, decadență. În astfel de perioade, cele mai mari imperii cădeau de obicei în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
dar nu avu posibilitatea. Corpul lui Ashargin păru să se topească într-o pastă fără formă. Vederea i se tulbură în orbirea groazei. Impactul avionului la aterizare îl scutură, aducându-l într-o stare cât de cât normală. Cu picioarele tremurând, ieși din avion și văzu că aterizase pe acoperișul unui edificiu. Privi curios în jur. Părea important să păstreze o imagine a cadrului. Își dădu seama că nu mai avea nici o șansă. Reticent. Îi lăsă pe cei trei preoți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
din umeri, și, morocănoasă, aprobă. - De atunci este în starea asta? Glasul sonor era acum insistent. De această dată, femeia nu răspunse direct. - Așadar, marele Discipol s-a lovit de cineva care nu este maleabil? zise ea. Substanța din umbră tremură, ca pentru a se scutura de aceste vorbe. Răspunsul întârzia. - Este un univers straniu, zise în sfârșit Discipolul. Ici și colo, pe miliarde de planete, se găsesc indivizi care, ca și mine, posedă o facultate unică, care-i ridică peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
număr ale lui Enro. Pericolul mortal consta în faptul că acest individ tocmai aruncase civilizația galactică într-un război a cărui amploare depășea deja orice imaginație. Dacă Enro putea fi asasinat. Inima i-o luă razna. Genunchii începură să-i tremure. Înghițind, Gosseyn făcvu pauza non-A și întrerupse reacția de teroare a lui Ashargin cu determinarea dură formată fulgerător în spiritul lui Gosseyn. Dar decizia persista. Își reprezenta aici o oportunitate prea importantă pentru ca să se opună cineva. Inima aceasta slabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]