10,163 matches
-
a lui Eugen Coșeriu, după care o limbă istorică este „un ansamblu de tradiții, în parte analoage, în parte divergente“ <footnote „Forum“, 1993, nr. 11-12, p. 104. footnote> , limba literară și limba populară în diversele ei ipostaze aflîndu-se într-o veșnică interrelaționare; limba română literară s-a edificat prin contribuția largă a tuturor graiurilor dacoromâne, chiar dacă „e adevărat că vorbirea muntenilor e cea mai apropiată ca rostire de limba literară; e adevărat că graiurile provinciale ale moldovenilor și ardelenilor dovedesc deosebiri
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
inferior, demn de a fi folosit în relațiile cu slugile. Cît despre cărți în limba română, de orice fel ar fi fost, nici vorbă nu putea fi. Întreaga bibliotecă românească pe care Vania Răutu „o adunase și o păstrase sub veșnică amenințare, cu multă trudă și cu multe riscuri“ (5, 279), cuprindea: „Doine și lăcrămioare de Vasile Alecsandri (o ediție tipărită cu un alfabet amestecat latino-slav); Istoria românilor, pentru clasele primare, de A. D. Xenopol; și - Un număr, incomplet, al Convorbirilor literare
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
farmaceutice incerte, prezervative găurite, spitale sordide, medici dement-isterici, proceduri medicale barbare, moașe ce operau chiuretaje pe masa din bucătărie cu instrumente infecte, pierderi de sarcină "spontane" cauzate de sărituri de pe dulap, pumni aplicați în abdomen prin pernă, și, deasupra tuturor, veșnica poveste a colegei/ vecinei/ prietenei moarte în urma unui avort. Protagoniștii acestui documentar horror sunt torționari cinici, care își controlează pacientele de o posibilă sarcină direct cu chiureta, pentru că "nu strică niciodată un mic chiuretaj"(Doina Ruști), sunt "ginecologi obișnuiți să
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
rămâne, într-un fel în mijlocul lor. Norii negri din fundal, costumul de doliu, o salcie îndepărtată, un ceas de buzunar arătând ora nașterii sau a morții sale, niște flori tăiate, ținute în mână, sunt singurele indicii ale trecerii la cele veșnice. Așezat la loc de cinste pe un perete din inima casei, un astfel de tablou aduna în jurul său întreaga familie, având rolul unui liant ce întreține o necesară iluzie a ordinii, în același timp asigurând funcționarea firească a mecanismelor rememorării
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
care sunt în administrarea primăriilor, la data prezentei legi, trec în proprietatea comunelor, orașelor sau a municipiilor, urmând regimul juridic al terenurilor prevăzute la art. 26. ... (2) Terenurile proprietate de stat, situate în intravilanul localităților, atribuite, potrivit legii, în folosință veșnică sau în folosință pe durata existentei construcției, în vederea construirii de locuințe proprietate personală sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuințe, trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuințelor, în proprietatea acestora, integral sau, după caz, proporțional cu cota
LEGE nr. 18 din 19 februarie 1991 (**republicată**)(*actualizată*) fondului funciar. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/107511_a_108840]
-
care sunt în administrarea primăriilor, la data prezentei legi, trec în proprietatea comunelor, orașelor sau a municipiilor, urmând regimul juridic al terenurilor prevăzute la art. 26. ... (2) Terenurile proprietate de stat, situate în intravilanul localităților, atribuite, potrivit legii, în folosință veșnică sau în folosință pe durata existentei construcției, în vederea construirii de locuințe proprietate personală sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuințe, trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuințelor, în proprietatea acestora, integral sau, după caz, proporțional cu cota
LEGE nr. 18 din 19 februarie 1991 (**republicată**)(*actualizată*) fondului funciar. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/107513_a_108842]
-
face infinit mai complexă intuiția și imaginea noastră despre om - omul creator de cultură, omul reflexiv. Astfel, „dionisiacul”, care În linii mari până la el Însemna mai ales - și sub presiunea bisericii medievale - negativul calităților umane, cele care se află În veșnică luptă cu cele „pozitive”, „diavolescul”, dizarmonicul - optică din care s-a ivit și conceptul de „păcat”, noțiune fundamentală a multor secole de credință, dar și de mentalitate -, sub pana tânărului filozof și clasicist de la Basel, „dionisiacul” devine nici mai mult
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
cumva cu acel Gnothe seauton, „Cunoaște-te pe tine Însuți”, deviza templului lui Apollo de la Delphi, doar că filozoful neamț „introduce”, adaugă aici și sintagma „revine mereu” ce trimite, bineînțeles, la una dintre „cheile” Învățăturii sale, a sistemului său, acea „veșnică revenire a aceluiași”, die ewige Wiederkehrung des Gleichende. Și, așa cum o spune un romantic german de elită, că „orice amintire e o formă a profeției”, sarcina noastră de „profeți diletanți” este, deci, tocmai aceea de a „ne aminti bine”, așa cum
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
mai adăugat un zeu În panteonul atât de „exclusiv” al vostru, În establishment-ul - mai bine zis, În leadership-ul - vostru!... Dar, ce contează! Ce contează! Da, stimate, sunteți tineri, dar eu, În ce mă privește, eu nu invidiez această tinerețe (veșnică!Ă a voastră, eu sunt mulțumit cu tinerețea mea și a celor care Îmi seamănă. Ha, ha, nu toate tinerețile sunt invidiabile, pe cuvântul meu! Deși modernitatea a făcut din tinerețe aproape un scop În sine, schimbând, cum se spune
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
cea proprie, dar și asupra ei, În Întreaga ei generalitate și complexitate. Die ewige wiederkehrung des gleichende, exclamă același lucru, afirmând punctul nodal al sistemului său de idei, mai bine zis asupra viziunii sale, asupra „filozofiei viitorului”, cum Îi spune; „Veșnica Întoarcere a aceluiași”. Nu Înaintarea pe o „spirală ascendentă”, cum o aflăm În filozofia hegeliană și, de altfel, În reflexul comun al oricărei gândiri, științifice sau nu. Tentația multor gânditori, și nu numai În filozofie, de a contempla istoria umană
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
dată, dar la fel de vulnerabil la un anume exotic, atras de acele ținuturi și de acei oameni, mai ales, despre care a avut ștință din cărți, În primul rând; realitatea mea cea Mare era a Cărții, o pagină tipărită prevala În fața veșnicului „naiv” care eram - un fel de naiv ce se Învecina În ochii unor malițioși cu un fel de semi-cretin (...de aici, Paul din Animale... sau Castor Ionescu!Ă -, la fel ca un autentic act notarial. Și azi, de altfel - ca să
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
text, nu prea amplu, În jurul temei anunțate, ce sună ca un paradox: „vinovații fără vină” ai istoriei recente, studiu unde, pentru a mă face mai bine Înțeles, ca și pentru a Înțelege eu Însumi mai bine problema noastră, a Românilor - veșnica problemă a specificului național! -, voi trata În paralel „nedumerirea noastră de a fi Români!” cu aceeași veșnică problematizare a aceleiași chestiuni de partea germană cu care, noi, Românii, În ciuda atâtor lucruri „care ne separă”, avem totuși unele asemănări frapante În
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
recente, studiu unde, pentru a mă face mai bine Înțeles, ca și pentru a Înțelege eu Însumi mai bine problema noastră, a Românilor - veșnica problemă a specificului național! -, voi trata În paralel „nedumerirea noastră de a fi Români!” cu aceeași veșnică problematizare a aceleiași chestiuni de partea germană cu care, noi, Românii, În ciuda atâtor lucruri „care ne separă”, avem totuși unele asemănări frapante În istoria modernă și recentă - constituirea târzie, foarte târzie Într-un stat unitar și, mai recent, experiența teribilă
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
particular și a acestuia În Stat! Deoarece, de atâtea ori și În forme atât de brutale, viclene și discreționare, statul român, organizarea statală și administrativă, În orice formă am găsi-o În istorie, l-au spoliat, „păcălit” și umilit pe veșnicul păstor, țăran, meseriaș sau orășean, Încât vor trebui serioase eforturi din partea suprastructurilor prezente și viitoare ca să ajungă cât de cât la acel echlibru Între individ și administrație, singura cheie reală și posibilă a unei reale normalizări. Am luptat toată viața
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
superioare a unei fericiri erotice posibile revine mereu cu încăpățânată insistență în cugetul nostru picurând exasperare și speranța de a deveni conform imaginilor promise de chemarea absolutului. Ceea ce suntem însă ne exasperează la gândul de a rămâne în aceeași situație veșnic. E poate chiar izvorul evoluției noastre latente. Ne descoperim doar în clipele unor zguduitoare procese de conștiință. Probabil, singura modalitate concretă de a ne realiza sufletește. Chiar și în ce privește dragostea". Concret, dezbaterile personajelor lui Theodor Codreanu au drept tramă relația
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
posteritatea poetului. Cel care a omagiat, în sesiuni comemorative, personalitatea unică a celui dispărut a fost tocmai Theodor Codreanu, care s-a simțit chemat, în virtutea atâtor fapte luminoase săvârșite împreună, să întrețină cultul prietenului trecut vai! prea devreme la cele veșnice. Dacă tandemul s-a frânt, este de observat că Theodor Codreanu suplinește cu brio intempestiva dispariție, înnobilându-și destinul în "urbea dintre vii", tenace, serios, imperturbabil, surd la vocile de sirenă ale marilor orașe. În ultimii ani, ritmul de apariție
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de tristă și meschină este lista de nume, și opuscule dușmănoase modelului Eminescu) se văd grav desmințiți de admirabila carte a lui Codreanu care ar putea pune în exergă "capul de zeu tânăr" al poetului, cum numea Iorga capul celui "veșnic tânăr". Prefață la ediția a doua, revăzută și adăugită, Ed. Serafimus, 1999 Constantin CUBLEȘAN Disputele continuă Obsesia depășirii condiției noastre de națiune mică, de țară... balcanică, prizonieră a unei limbi închise în matca fruntariilor patriei, a fost de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
neutralității (neutralismului). Conexă cu poezia ca un posibil al treilea sistem de semnalizare, cu visul ca o a treia stare a creierului și cu a treia materie a lui Șt. Lupașcu, atitudinea neutrală nu poate fi o favorizare mascată a veșnicului crucificator, sistemul dominant. Dar cine știe? Seismografe sensibile au înregistrat până și aici oscilații periculoase, deși infinitezimale, între buna "angajare" și alunecarea către ceea ce tinde a distruge pe Archaeus. De cine se va "despărți" finalmente Th. Codreanu, de Eminescu sau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de libertate, căci aceasta nu-i decât reușita de a scăpa de propriile limite" (p. 310). "Limba română este Euridice a Basarabiei și pentru ea a coborât sau a rămas în Infern Grigore Vieru" (p. 313); "moartea este condamnată singurătății veșnice" (p. 331); "Grigore Vieru pare să fie cel mai important celebrator al dimineții din literatura română" (p. 343). Cheia personalității poetului este concentrată în enunțul care consfințește "puterea de a tăcea în limba neamului" (p. 371). Lectura cărții naște o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
albina, apa divină prin semnul rouăi, crângul, pământul, florile, femeia, copilul, stelele, luna toate cunosc sângele dragostei, care, potrivit poetului, este clorofilic. Descoperind această stare cosmică, unică în literatura contemporană, poetul basarabean va izbăvi până și moartea. E o glorie veșnică a iubirii, a suprapunerilor și îmbinării elementelor. Datorită unor elemente cromatice de natură romantică, s-a lansat opinia că poetul ar fi un romantic în toată regula. Criticul Th. Codreanu, chiar dacă proclamă existența verdelui de Vieru apreciază totuși că avem
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
statuia, disciplinându-și energiile. Nevoia de autoritate este devoratoare. Aspiră spre statutul de leader și, în consecință, se automodelează răbduriu, suportând privațiuni și afișând o mască socială care a fost acceptată de cei din juru-i, fără a i se bănui "veșnica disimulare" (cum va recunoaște în Jurnal). Așa stând lucrurile, Maiorescu este, deopotrivă, întemeietorul cultului Eminescu (oferind girul spiritului său critic) și regizor al evenimentelor din anii de recluziune ai poetului. Ziua de 28 iunie 1883, când s-a rostit sentința
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și dovedit. Polemicile neapărat incorecte politic ale lui Theodor Codreanu, în consens cu toată bibliografia sa de autor (fără vreo fisură sau abatere), constituie încă o tentativă a sa de întoarcere la valorile perene ale creștinismului remanent/ arheic, precum și canonului veșnic viu, atât de profitabil în plan spiritual, Eminescu. Plecând de la un asemenea model, Theodor Codreanu refuză să reziste minoritarilor prin cultură și atacă decis, foarte bine argumentat sistemul tiranic și aberant pe cale să se instaureze. "Pro Saeculum", nr. 7-8, ianuarie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Celor dragi, plecați în veșnicie recunoștință, regrete și veșnică reamintire... I.N.O. MULȚUMIRI Doamnei Mariana Mânăstireanu, licențiată în științele filologice, domiciliată cu copiii și nepoții dincolo de țară, pentru amabilitatea și înțelegerea glasului Tatălui său, și mi-a facilitat accesul la corespondența Familiei. În memoria inegalabilului meu prieten, profesorul Alexandru
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
prin redactarea și tipărirea celor patru volume, intitulate sugestiv, „Călător... prin vâltoarea vremii” Primul volum din seria celor patru l-a publicat în 2006 la Editura Sfera Bârlad și mi l-a oferit cu dedicație la 10 ianuarie 2007, spre veșnică aducere aminte, exact în ziua când se împlineau 532 de ani de la Lupta de la Vaslui a Sfântului nostru Ștefan cel Mare împotriva cotropitorului turc față de care oastea Lui se purtase vitejește. Cel de al patrulea volum al seriei venea în
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
astfel am cum să-mi întrebuințez mai bine timpul, discutând împreună. Uite, acum aceasta e singura noastră posibilitate de a sta de vorbă, noi între noi. Numai așa ne putem spune unul altuia gândurile noastre bune și șoaptele de iubire veșnică. În acest moment, ceasul de la mână îmi arată a fi trecut cu câteva minute peste 5.30. Îți scriu ca să pot răzbuna restanța. Știu că m ai iertat de întârziere, că acolo unde e iubire multă se iartă și mult
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]