82,461 matches
-
Santa Anna a continuat să negocieze cu Houston, Rusk și apui cu Burnet. Santa Anna a propus două tratate, o versiune publică de promisiuni între cele două țări, și o versiune privată ce cuprindea garanțiile personale ale lui Santa Anna. Tratatele de la Velasco impuneau retragerea tuturor trupelor mexicane la sud de Rio Grande și respectarea și retrocedarea în întregime a proprietății private—cu referire la sclavi. Prizonierii de război aveau să fie eliberați nevătămați, iar Santa Anna avea să primească liberă
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
cu el. Când trupele texiane au sosit la începutul lui iunie, au mai găsit doar 20 de familii. Zona dintre San Patricio și Refugio suferise o „evidentă depopulare” ce a persistat în cadrul Republicii Texas timp de ani de zile. Deși tratatul specifica că Urrea și Filisola trebuie să returneze toți sclavii adăpostiți de armatele lor, Urrea a refuzat să se supună. Mulți foști sclavi au urmat armata în Mexic, unde puteau fi liberi. Până la sfârșitul lui mai, trupele mexicane traversaseră râul
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
și nu a luat nicio hotărâre; atacurile presei din Mexic și din Statele Unite au continuat. Santa Anna a căzut în dizgrație până în anul următor, când a devenit un erou al Războiului Plăcintelor. Primul legislativ al Texasului a refuzat să ratifice tratatul semnat de Houston cu triburile Cherokee, declarând că el nu avea nicio autoritate să facă vreo promisiune. Deși guvernele interimare texiane juraseră să despăgubească cetățenii pentru bunurile rechiziționate în timpul efortului de război, în mare parte caii și celelalte animale nu
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
se implice, exprimându-și oficial încrederea că Mexicul își poate rezolva singur problemele interne. În 1840, după mai mulți ani în care Republica Texas nu a fost nici anexată de SUA, nici reabsorbită de Mexic, Regatul Unit a semnat un tratat prin care a recunoscut țara și a acționat ca mediator în vederea recunoașterii ei de către Mexic. Statele Unite au votat în favoarea anexării Texasului ca al 28-lea stat în martie 1845. Două luni mai târziu, Mexicul a acceptat recunoașterea Republicii Texas cu
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
între distribuirea numerelor prime 2,3,5,7,11, ... și mecanica cuantică.. Din 1957 până în 1961 a lucrat la Proiectul Orion, care propunea posibilitatea de zbura în spațiu folosind propulsia nucleară. Un prototip a fost demonstrat folosind explozivi convenționali, dar Tratatul interzicerii testelor nucleare în care a fost implicat și pe care l-a sprijinit, a interzis testarea armelor nucleare, altele decât subterane, iar acest lucru a determinat ca proiectul să fie abandonat. În 1958 a condus echipa de design pentru
Freeman J. Dyson () [Corola-website/Science/322273_a_323602]
-
United States of America, for the Settlement of the Oregon Boundary" ("Tratat între Majestatea Sa și Statele Unite ale Americii, pentru stabilirea frontierei Oregon") și denumit în Statele Unite "Treaty with Great Britain, in Regard to Limits Westward of the Rocky Mountains" ("Tratatul cu Marea Britanie, în ce privește limitele de la vest de Munții Stâncoși"), denumit și tratatul Buchanan-Pakenham, sau tratatul Packenham, sau, ca și alte tratate fără legătură cu acesta, tratatul de la Washington — este un tratat între Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei și Statele Unite
Tratatul Oregonului () [Corola-website/Science/322280_a_323609]
-
între Majestatea Sa și Statele Unite ale Americii, pentru stabilirea frontierei Oregon") și denumit în Statele Unite "Treaty with Great Britain, in Regard to Limits Westward of the Rocky Mountains" ("Tratatul cu Marea Britanie, în ce privește limitele de la vest de Munții Stâncoși"), denumit și tratatul Buchanan-Pakenham, sau tratatul Packenham, sau, ca și alte tratate fără legătură cu acesta, tratatul de la Washington — este un tratat între Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei și Statele Unite ale Americii, semnat la 15 iunie 1846, la Washington, D.C. Tratatul a
Tratatul Oregonului () [Corola-website/Science/322280_a_323609]
-
și Statele Unite ale Americii, pentru stabilirea frontierei Oregon") și denumit în Statele Unite "Treaty with Great Britain, in Regard to Limits Westward of the Rocky Mountains" ("Tratatul cu Marea Britanie, în ce privește limitele de la vest de Munții Stâncoși"), denumit și tratatul Buchanan-Pakenham, sau tratatul Packenham, sau, ca și alte tratate fără legătură cu acesta, tratatul de la Washington — este un tratat între Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei și Statele Unite ale Americii, semnat la 15 iunie 1846, la Washington, D.C. Tratatul a pus capăt disputei
Tratatul Oregonului () [Corola-website/Science/322280_a_323609]
-
frontierei Oregon") și denumit în Statele Unite "Treaty with Great Britain, in Regard to Limits Westward of the Rocky Mountains" ("Tratatul cu Marea Britanie, în ce privește limitele de la vest de Munții Stâncoși"), denumit și tratatul Buchanan-Pakenham, sau tratatul Packenham, sau, ca și alte tratate fără legătură cu acesta, tratatul de la Washington — este un tratat între Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei și Statele Unite ale Americii, semnat la 15 iunie 1846, la Washington, D.C. Tratatul a pus capăt disputei de frontieră din Oregon, oficializând un
Tratatul Oregonului () [Corola-website/Science/322280_a_323609]
-
Statele Unite "Treaty with Great Britain, in Regard to Limits Westward of the Rocky Mountains" ("Tratatul cu Marea Britanie, în ce privește limitele de la vest de Munții Stâncoși"), denumit și tratatul Buchanan-Pakenham, sau tratatul Packenham, sau, ca și alte tratate fără legătură cu acesta, tratatul de la Washington — este un tratat între Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei și Statele Unite ale Americii, semnat la 15 iunie 1846, la Washington, D.C. Tratatul a pus capăt disputei de frontieră din Oregon, oficializând un compromis între revendicările americane și
Tratatul Oregonului () [Corola-website/Science/322280_a_323609]
-
in Regard to Limits Westward of the Rocky Mountains" ("Tratatul cu Marea Britanie, în ce privește limitele de la vest de Munții Stâncoși"), denumit și tratatul Buchanan-Pakenham, sau tratatul Packenham, sau, ca și alte tratate fără legătură cu acesta, tratatul de la Washington — este un tratat între Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei și Statele Unite ale Americii, semnat la 15 iunie 1846, la Washington, D.C. Tratatul a pus capăt disputei de frontieră din Oregon, oficializând un compromis între revendicările americane și britanice în Țara Oregon, ocupată
Tratatul Oregonului () [Corola-website/Science/322280_a_323609]
-
și tratatul Buchanan-Pakenham, sau tratatul Packenham, sau, ca și alte tratate fără legătură cu acesta, tratatul de la Washington — este un tratat între Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei și Statele Unite ale Americii, semnat la 15 iunie 1846, la Washington, D.C. Tratatul a pus capăt disputei de frontieră din Oregon, oficializând un compromis între revendicările americane și britanice în Țara Oregon, ocupată în comun de ambele state de la tratatul din 1818. Tratatul din 1818 a stabilit frontiera dintre Statele Unite și America de Nord Britanică
Tratatul Oregonului () [Corola-website/Science/322280_a_323609]
-
Irlandei și Statele Unite ale Americii, semnat la 15 iunie 1846, la Washington, D.C. Tratatul a pus capăt disputei de frontieră din Oregon, oficializând un compromis între revendicările americane și britanice în Țara Oregon, ocupată în comun de ambele state de la tratatul din 1818. Tratatul din 1818 a stabilit frontiera dintre Statele Unite și America de Nord Britanică de-a lungul paralelei de 49 de grade latitudine nordică din Minnesota până la Munții Stâncoși. Zona de la vest de acești munți era cunoscută americanilor sub numele de
Tratatul Oregonului () [Corola-website/Science/322280_a_323609]
-
ale Americii, semnat la 15 iunie 1846, la Washington, D.C. Tratatul a pus capăt disputei de frontieră din Oregon, oficializând un compromis între revendicările americane și britanice în Țara Oregon, ocupată în comun de ambele state de la tratatul din 1818. Tratatul din 1818 a stabilit frontiera dintre Statele Unite și America de Nord Britanică de-a lungul paralelei de 49 de grade latitudine nordică din Minnesota până la Munții Stâncoși. Zona de la vest de acești munți era cunoscută americanilor sub numele de Țara Oregon iar
Tratatul Oregonului () [Corola-website/Science/322280_a_323609]
-
de acești munți era cunoscută americanilor sub numele de Țara Oregon iar britanicilor sub numele de Departamentul Columbia sau Districtul Columbia al Companiei Golfului lui Hudson. În regiune era inclusă și porțiunea sudică a unui alt district de blănuri, Noua Caledonie.) Tratatul stabilea control comun asupra teritoriului timp de zece ani. Ambele țări puteau revendica pământ și ambele aveau drept de liberă navigație. Controlul comun a devenit treptat nepractic pentru ambele părți. După ce un ministru britanic a respins oferta președintelui american James
Tratatul Oregonului () [Corola-website/Science/322280_a_323609]
-
James K. Polk de a stabili frontiera pe paralela de 49 de grade latitudine nordică, expansioniștii democrați au început să militeze pentru anexarea întregii regiuni de până la paralela de 54°40′ latitudine nordică, limita sudică a Americii Rusești stabilită prin tratate bilaterale semnate de Imperiul Rus cu SUA (1824) și Regatul Unit (1825). După ce, însă, izbucnirea războiului americano-mexican în aprilie 1846 a distras atenția și resursele militare ale Statelor Unite, s-a ajuns la un compromis în negocierile de la Washington, D.C., iar
Tratatul Oregonului () [Corola-website/Science/322280_a_323609]
-
radicalilor din propriul său partid) pentru a evita să ducă două războaie simultan și pentru a evita să lupte pentru a treia oară în mai puțin de 70 de ani cu forța militară redutabilă pe care o reprezenta Imperiul Britanic. Tratatul a fost negociat de secretarul de stat american James Buchanan, devenit mai târziu președinte, și Richard Pakenham, emisarul britanic în Statele Unite, membru al Consiliul Privat al reginei Victoria. Tratatul s-a semnat la 15 iunie 1846. a stabilit frontiera dintre
Tratatul Oregonului () [Corola-website/Science/322280_a_323609]
-
ani cu forța militară redutabilă pe care o reprezenta Imperiul Britanic. Tratatul a fost negociat de secretarul de stat american James Buchanan, devenit mai târziu președinte, și Richard Pakenham, emisarul britanic în Statele Unite, membru al Consiliul Privat al reginei Victoria. Tratatul s-a semnat la 15 iunie 1846. a stabilit frontiera dintre SUA și America de Nord Britanică la paralela de 49 de grade latitudine nordică, cu excepția Insulei Vancouver, pe care Regatul Unit a păstrat-o în întregime. Insula Vancouver, împreună cu toate insulele
Tratatul Oregonului () [Corola-website/Science/322280_a_323609]
-
și de teama reapariției intențiilor expansioniste americane. Cele două colonii britanice au fost unite în 1866 formând Coloniile Unite ale Insulei Vancouver și Columbiei Britanice. Când această colonie a fost alipită Canadei în 1871, paralela 49 a devenit frontiera americano-canadiană. Tratatul a definit frontiera în strâmtoarea Juan de Fuca prin „canalul principal”, care nu a fost definit, dând naștere la alte dispute teritoriale în Insulele San Juan în 1859. Printre alte stipulări se numărau:
Tratatul Oregonului () [Corola-website/Science/322280_a_323609]
-
Otoman dorea ca prin acest război să-și recapete pământurile care fuseseră anexate la Imperiul Rus ca uramare a Războiului Ruso-Turc din 1768—1774, inclusiv Crimeea. Războiul s-a finalizat cu victoria rușilor și încheierea Păcii de la Iași. După încheierea Tratatului de pace de la Kuciuk-Kainargi la 24 iulie 1774, care acorda Hanatului Crimeii independența, Rusia a început să-și retragă trupele de pe peninsulă. Sankt Petersburgul spera să-și extindă influența sa asupra hanatului pe cale diplomatică datorită fidelității față de Rusia a hanului
Războiul Ruso-Austro-Turc (1787–1792) () [Corola-website/Science/322292_a_323621]
-
să-și retragă trupele de pe peninsulă. Sankt Petersburgul spera să-și extindă influența sa asupra hanatului pe cale diplomatică datorită fidelității față de Rusia a hanului Sahib II Ghirai și simpatiei proruse a fratelui său kalgá (moștenitor) Șahin Ghirai. Însă turcii, încălcând Tratatul din 1774, au încercat să intervină în interesele Hanatului. Tratatul era foarte dezavantajos pentru Turcia și, astfel, prin propriul lui conținut, nu îi asigura Rusiei o pace de durată cu Imperiul Otoman. Poarta încerca de a se sustrage de la îndeplinirea
Războiul Ruso-Austro-Turc (1787–1792) () [Corola-website/Science/322292_a_323621]
-
-și extindă influența sa asupra hanatului pe cale diplomatică datorită fidelității față de Rusia a hanului Sahib II Ghirai și simpatiei proruse a fratelui său kalgá (moștenitor) Șahin Ghirai. Însă turcii, încălcând Tratatul din 1774, au încercat să intervină în interesele Hanatului. Tratatul era foarte dezavantajos pentru Turcia și, astfel, prin propriul lui conținut, nu îi asigura Rusiei o pace de durată cu Imperiul Otoman. Poarta încerca de a se sustrage de la îndeplinirea deplină a Tratatului — nu plătea contribuțiile sau nu permitea trecerea
Războiul Ruso-Austro-Turc (1787–1792) () [Corola-website/Science/322292_a_323621]
-
au încercat să intervină în interesele Hanatului. Tratatul era foarte dezavantajos pentru Turcia și, astfel, prin propriul lui conținut, nu îi asigura Rusiei o pace de durată cu Imperiul Otoman. Poarta încerca de a se sustrage de la îndeplinirea deplină a Tratatului — nu plătea contribuțiile sau nu permitea trecerea corăbiilor ruse din Arhipelag în Marea Neagră sau făcea agitație în Crimeea, încercând astfel să-și mărească numărul de susținători. Imperiul Rus a fost de acord ca tătarii din Crimeea să recunoască autoritatea sultanului
Războiul Ruso-Austro-Turc (1787–1792) () [Corola-website/Science/322292_a_323621]
-
să conducă o parte din armată în Crimeea, să-l înlăture pe Devlet Ghirai și să-l declare Han pe Șahin Ghirai. În noiembrie 1776 cneazul Prozorovskiy a ajuns în Crimeea. Rușii au ocupat cetățile din Crimeea revenite Rusiei conform cu Tratatul de la Kuciuk-Kainargi, fără nicio opunere. Turcii au fost nevoiți să se retragă, Devlet Ghirai a fugit în Turcia, iar tronul Crimeii a fost obținut de fratele lui Sahib II Ghirai - Șahin Ghirai, în primăvara anului 1777, căruia Rusia i-a
Războiul Ruso-Austro-Turc (1787–1792) () [Corola-website/Science/322292_a_323621]
-
nou Prozorovskiy. La scurt timp a avut loc o schimbare de situație la Constantinopol. Ca Mare Vizir a fost desemnat un om pașnic, și la 10 martie 1779, cu Imperiul Otoman s-a semnat o convenție, prin care se confirma Tratatul de la Kuciuk-Kainargi, și prin care Șahin Ghirai era recunoscut drept han. După aceasta, armata rusă a plecat din Crimeea și aștepta evenimentele de mai departe de la hotare. Puterea lui Șahin Ghirai, care nu era iubit de popor, nu era vulnerabilă
Războiul Ruso-Austro-Turc (1787–1792) () [Corola-website/Science/322292_a_323621]