9,251 matches
-
Întunecat al tuturor timpurilor, Voldemort este atât de puternic încât majoritatea vrăjitorilor și vrăjitoarelor se tem chiar să îi pronunțe numele, folosind eufemisme de genul "Cel-Al-Cărui-Nume-Nu-Trebuie-Pronunțat" sau "Știi-Tu-Cine" / "Știm-Noi-Cine". De asemenea este cunoscut faptul că este reptomit (adică vorbește limba șerpilor) și este expert în Legilimanție (citirea gândurilor) și în Occlumanție (ascunderea gândurilor). În tinerețe era un băiat înalt, drăguț, cu părul vâlvoi, dar după ce a ajuns la maturitate Voldemort și-a pierdut corpul când a eșuat să-l omoare pe
Cap-de-Mort () [Corola-website/Science/307846_a_309175]
-
trupul printr-un ritual complex ce presupunea multă Magie Neagră. Acest nou trup nu era însă cel original. În loc de corpul frumos și chipeș pe care îl avea când era Tom Riddle, Lordul Voldemort este acum înalt, subțire, cu înfățișare de șarpe, pielea extrem de albă, pupile înguste ca de pisică, iar în loc de nări are două tăieturi, dând impresia unui șarpe. Fiul unui tată încuiat și mamă vrăjitoare, Voldemort este ultimul descendent direct a lui Salazar Viperin. Tom Riddle Senior era un încuiat
Cap-de-Mort () [Corola-website/Science/307846_a_309175]
-
În loc de corpul frumos și chipeș pe care îl avea când era Tom Riddle, Lordul Voldemort este acum înalt, subțire, cu înfățișare de șarpe, pielea extrem de albă, pupile înguste ca de pisică, iar în loc de nări are două tăieturi, dând impresia unui șarpe. Fiul unui tată încuiat și mamă vrăjitoare, Voldemort este ultimul descendent direct a lui Salazar Viperin. Tom Riddle Senior era un încuiat bogat care deținea un conac în satul Little Hangleton. Mama sa, Merope Gaunt, a fost o vrăjitoare (abuzată
Cap-de-Mort () [Corola-website/Science/307846_a_309175]
-
Jadis, a intrat în Narnia, după crearea ei ea fost exilata timp de 900 ani de Aslan, în nord. Apoi a pus stăpânire pe regat cu ajutorul unei armate adunate în timpul exilului. Doamna în Verde este capabilă să se transforme în șarpe (deseori și în vierme) și o face de doua ori când o ucide pe mama lui Rillian și când încearcă să-l ucidă pe el și pe camarazii lui. Armele ei constă în seducție și supunere; ea l-a vrăjit
Cronicile din Narnia () [Corola-website/Science/307825_a_309154]
-
s-au mai întors.În această călătorie Caspian a reinstaurat controlul Narniei asupra Insulelor Lone,care se pierduse în timpul domniei Telmarinilor și a explorat insule necunoscute la marginea lumii.Exploratorii au avut multe aventuri ce au inclus lupta cu un șarpe de mare,întâlnirea cu un vrăjitor și supușii lui invizibili,iar în cazul lui Eustace,transformarea într-un dragon pentru o vreme înainte să fie transformat la loc de Aslan. Caspian s-a căsătorit cu o femeie frumoasă(fiică a
Cronicile din Narnia () [Corola-website/Science/307825_a_309154]
-
frumoasă(fiică a unei stele numite Ramandu) pe care a întâlnit-o în timpul călătoriei și a devenit o mare Regină a Narniei.Au avut un fiu pe nume Rilian, dar Regina a fost ucisă de o vrăjitoare în forma unui șarpe și Rilian pe atunci un tânăr, a dispărut în căutarea ei.Eustace a fost adus din nou în Narnia împreună cu un prieten Jill Pole,pentru a afla că trecerea timpului l-a îmbătrânit pe Caspian,care se pregătește acum de
Cronicile din Narnia () [Corola-website/Science/307825_a_309154]
-
este să stea în Australia. Ea moștenește de la Dumbledore copia personală a cărții Poveștile bardului Beedle, care o ajută să descifreze ceva din secretele Talismanelor Morții. Vraja lui Hermione o salvează pe ea și pe Harry de Lord Voldemort și șarpele său Nagini în Peștera lui Godric, deși ricoșează în bagheta lui Harry rupând-o în două. Când ea, Ron și Harry sunt capturați de Recuperatori, care îi vânează pe cei născuți din încuiați sub ordinele Ministerului, Hermione îl deghizează pe
Hermione Granger () [Corola-website/Science/307937_a_309266]
-
mielului mistic” , în timpul căruia sunt extrase miride (părticele) triunghiulare adresate intercesorilor, printre care și sfântului Ioan Botezătorul. Prezența lui Melhisedec, rege-preot din „Vechiul Testament”, este legată de prefigurarea jertfei euharistice. În naos, pe poalele bolții, sunt înfățișate scene din „Geneză” (Ispita șarpelui și Alungarea din rai, Cain îl ucide pe Abel), cărora li se adaugă Lapidarea sfântului Ștefan. Pe primele două registre ale pereților naosului sunt povestite detaliat episoadele Patimilor desfășurate de la nord la sud, iar în vest sunt reprezentate scenele Spălarea
Biserica de lemn din Bogdan Vodă () [Corola-website/Science/307970_a_309299]
-
("șarpele cu pene") este zeul suprem în mitologia aztecă. El este întâlnit însă și în celelalte mitologii din Mezoamerica și este înfățișat de cele mai multe ori ca un gigantic șarpe cu pene, după cum ne arată și numele. Semnificația adevărată și atributele lui
Quetzalcoatl () [Corola-website/Science/303041_a_304370]
-
("șarpele cu pene") este zeul suprem în mitologia aztecă. El este întâlnit însă și în celelalte mitologii din Mezoamerica și este înfățișat de cele mai multe ori ca un gigantic șarpe cu pene, după cum ne arată și numele. Semnificația adevărată și atributele lui variază de la o civilizație la alta. De obicei el este asociat cu "steaua dimineții", în timp ce fratele său geamăn, Xolotl, este personificarea "stelei amurgului". În realitate steaua dimineții este
Quetzalcoatl () [Corola-website/Science/303041_a_304370]
-
(cunoscut și sub numele de Uroboros sau Ouroboros) este un simbol antic asemănător unui șarpe sau dragon care își înghite propria coadă formând cu ajutorul corpului un cerc. A fost folosit de-a lungul istoriei pentru a înfățișa multe lucruri, dar de cele mai multe ori el simbolizează unitatea primordială, ciclul nesfârșit al timpului și al universului. a
Uroborus () [Corola-website/Science/303047_a_304376]
-
Carl Gustav Jung, ca având o anumită influență asupra psihicului uman. Este numit "οὐροβóρος" în limba greacă și "uroborus" în limba latină, numele lui însemnând "cel care își devorează coada". Deoarece câteva texte antice vorbesc despre el ca despre un șarpe de lumină ce locuiește în rai, în prezent se crede că imaginea lui este inspirată din forma circulară a galaxiei noastre. Filosoful Platon descria o ființă care se devora pe ea însăși, și care era prima viețuitoare a universului. Era
Uroborus () [Corola-website/Science/303047_a_304376]
-
În zona Mării Mediterane au apărut pentru prima dată în Egiptul Antic, în jurul anului 1600 î.Hr. Din Egipt, uroborus a parcurs un drum către Fenicia, iar de acolo la filosofii greci. În mitologia nordică, imaginea lui uroborus este preluată de șarpele gigantic Jormungand, fiul lui Loki și al Angrbodei. El este cel care înconjoară lumea oamenilor, Midgard, trăind în ocean, și devorându-și coada, din cauza dimensiunilor sale uriașe. Jormungand va fi unul din giganții care vor aduce sfârșitul lumii, Ragnarok. În
Uroborus () [Corola-website/Science/303047_a_304376]
-
lumii, Ragnarok. În religia hindusă, un dragon uroborus încolăcește cu trupul lui țestoasa gigantică, care îi susține pe cei patru elefanți, care la rândul lor suportă lumea. În mitologia aztecă, zeul suprem Quetzalcoatl este înfățișat uneori sub forma unui uroborus. Șerpii sunt animale sacre în religiile vest-africane, cum este Ashanti. Divinitatea Aidophedo are înfățișarea unui șarpe care își mușcă singur coada.
Uroborus () [Corola-website/Science/303047_a_304376]
-
îi susține pe cei patru elefanți, care la rândul lor suportă lumea. În mitologia aztecă, zeul suprem Quetzalcoatl este înfățișat uneori sub forma unui uroborus. Șerpii sunt animale sacre în religiile vest-africane, cum este Ashanti. Divinitatea Aidophedo are înfățișarea unui șarpe care își mușcă singur coada.
Uroborus () [Corola-website/Science/303047_a_304376]
-
cu ușurință, apare în arta plastică destul de târziu (prin secolul al XIII-lea); în arta paleocreștină, însă, Pavel este cel mai des reprezentat cu o carte sau un sul de papirus. Cu o frecvență mult mai mică este întâlnit și șarpele, amintind de vipera care l-a mușcat pe Pavel după naufragiul pe coastele insulei Malta (cf. Fap 28,1-6). În general, artiștii s-au oprit asupra particularităților vieții apostolului după convertirea sa și ușor de regăsit în scrisorile sale sau
Pavel (apostol) () [Corola-website/Science/303165_a_304494]
-
de uscat sunt reprezentate prin "Testudo graeca iber" din Dobrogea și T"estudo hermanni hermanni" din Banat și vestul Olteniei , iar "lacertinienii" prin șopârlele de stepă ("Lacerta taurica" și "Lacerta agilis chersonensis") și șopârla cu picioare scurte ("Ablepharus kitaibelli"). Dintre șerpi putem menționa șarpele dungat ("Elaphe quatorlineata sauromates"), întâlnit pe lângă casa omului și șarpele săritor ("Coluber jugularis caspius"), agresiv, iute și bun cățărător. Păsările de stepă cele mai cunoscute sunt dropia ("Otis tarda") și spârcaciul ("Otis tetrax"), declarate monumente ale naturii
Stepă () [Corola-website/Science/303177_a_304506]
-
reprezentate prin "Testudo graeca iber" din Dobrogea și T"estudo hermanni hermanni" din Banat și vestul Olteniei , iar "lacertinienii" prin șopârlele de stepă ("Lacerta taurica" și "Lacerta agilis chersonensis") și șopârla cu picioare scurte ("Ablepharus kitaibelli"). Dintre șerpi putem menționa șarpele dungat ("Elaphe quatorlineata sauromates"), întâlnit pe lângă casa omului și șarpele săritor ("Coluber jugularis caspius"), agresiv, iute și bun cățărător. Păsările de stepă cele mai cunoscute sunt dropia ("Otis tarda") și spârcaciul ("Otis tetrax"), declarate monumente ale naturii, prepelița ("Coturnix coturnix
Stepă () [Corola-website/Science/303177_a_304506]
-
hermanni hermanni" din Banat și vestul Olteniei , iar "lacertinienii" prin șopârlele de stepă ("Lacerta taurica" și "Lacerta agilis chersonensis") și șopârla cu picioare scurte ("Ablepharus kitaibelli"). Dintre șerpi putem menționa șarpele dungat ("Elaphe quatorlineata sauromates"), întâlnit pe lângă casa omului și șarpele săritor ("Coluber jugularis caspius"), agresiv, iute și bun cățărător. Păsările de stepă cele mai cunoscute sunt dropia ("Otis tarda") și spârcaciul ("Otis tetrax"), declarate monumente ale naturii, prepelița ("Coturnix coturnix"), graurul ("Sturnus vulgaris"), lăcustarul ("Sturnus roseus"), mare amatoare de lăcuste
Stepă () [Corola-website/Science/303177_a_304506]
-
Ophiuchus sau Ofiucus este una dintre cele 88 de constelații moderne și una dintre cele 48 de constelații amintite de Ptolemeu. Mai rar, este denumită constelația Omul cu șarpele, similar cu denumirea în latină: Serpentarius Grupul zodiacal, care, în opinia astrologilor, ne influențează în mare măsură viața, a fost stabilit încă din cele mai vechi timpuri ca fiind alcătuit din 12 zodii. Denumirea fiecăreia a fost dată după constelațiile
Ofiucus (constelație) () [Corola-website/Science/303209_a_304538]
-
de greci, mii de ani după moartea sa. Legenda spune că în onoarea sa, Zeus i-a găsit un loc pe cer, printre alte constelații și i-a dat denumirea grecească de Ophiucus, care s-ar traduce prin „Purtătorul de șerpi”. Șarpele era cunoscut la egipteni ca simbol al tămăduirii. Ptolemeu a fost acela care a menționat existența lui Ophiucus ca una dintre cele 48 de constelații. Se considera ca echivalentul lui Ofiucus este Asclepios. Cel mai important eveniment care s-
Ofiucus (constelație) () [Corola-website/Science/303209_a_304538]
-
greci, mii de ani după moartea sa. Legenda spune că în onoarea sa, Zeus i-a găsit un loc pe cer, printre alte constelații și i-a dat denumirea grecească de Ophiucus, care s-ar traduce prin „Purtătorul de șerpi”. Șarpele era cunoscut la egipteni ca simbol al tămăduirii. Ptolemeu a fost acela care a menționat existența lui Ophiucus ca una dintre cele 48 de constelații. Se considera ca echivalentul lui Ofiucus este Asclepios. Cel mai important eveniment care s-a
Ofiucus (constelație) () [Corola-website/Science/303209_a_304538]
-
situat pe aliniamentul dintre Antares (la marginea inferioară a figurii) și Vega (10° în afara figurii, mai la Nord). Acest arc de 60° trece aproape de Rasalhague, cam la mijlocul ei, la 30° de aceste două „faruri”. În alt sens, Ophiuchus și Capul Șarpelui conțin patru stele relativ mai strălucitoare în aliniamentul dintre Arcturus și „gâtul” Săgetătorului, Nunki (σ Sgr), aliniament care trece prin vârful arcului Săgetătorului și se prelungește mai la Sud spre Fomalhaut. Ras Alhague (α Ophiuchi) este steaua cea mai strălucitoare
Ofiucus (constelație) () [Corola-website/Science/303209_a_304538]
-
tărâmul celălalt. Șacalul a fost admirat în foarte multe mitologii, din Africa până în India, pentru înțelepciunea și viclenia sa. În mitologie, această reptilă era admirată pentru că își leapădă pielea, fiind un simbol al înnoirii, al întineririi și chiar al nemuririi. Șarpele era asociat deseori cu zeul sau cu zeița pământului. În multe culturi, șarpele este feminin, este un simbol al feminității. În mitologia greacă, zeul medicinei, Asclepios, poartă un șarpe sau doi șerpi,care au puteri asupra vieții Șarpele totodată poate
Animale (mitologie) () [Corola-website/Science/302338_a_303667]
-
India, pentru înțelepciunea și viclenia sa. În mitologie, această reptilă era admirată pentru că își leapădă pielea, fiind un simbol al înnoirii, al întineririi și chiar al nemuririi. Șarpele era asociat deseori cu zeul sau cu zeița pământului. În multe culturi, șarpele este feminin, este un simbol al feminității. În mitologia greacă, zeul medicinei, Asclepios, poartă un șarpe sau doi șerpi,care au puteri asupra vieții Șarpele totodată poate fi un simbol al răului, al pericolului sau al ispitei. În "Epopeea lui
Animale (mitologie) () [Corola-website/Science/302338_a_303667]