13,876 matches
-
deoarece a rămas cu nostalgia lui Narcis, de care era îndrăgostită și care, nevrînd să se plece în fața iubirii, a respins-o. În mitul inuit, tînăra este cea care se arăta ostilă iubirii și căsătoriei ; de aceea, ai săi au abandonat-o. Refugiată pe o faleză, căindu-se, ea le făcea propuneri de căsătorie bărbaților pe care îi vedea în depărtare pescuind din caiace, însă aceștia nu o credeau sau n-o înțelegeau. Nostalgia, resort al mitului grecesc, se transformă așadar
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
întoarse la starea de sălbăticie. Nu se poate afirma așadar că expansiunea unei civilizații care se pretinde mondială va uniformiza planeta. Înghesuindu-se, cum vedem în prezent, în megalopolisuri de dimensiunile unor provincii, populația, nu demult mai bine repartizată, va abandona alte spații. Părăsite definitiv de locuitorii lor, aceste spații s-ar întoarce la niște condiții arhaice ; ici și colo și-ar face loc cele mai ciudate genuri de viață. În loc să se îndrepte către monotonie, evoluția umanității ar accentua contrastele, ba
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
clasele mai mici a venit cu acordeoanul, iar un băiat mai colorat, talentat a venit și el la orchestră. La început a venit și Wolf cu vioară lui, dar aici totul mergea după „ureche” și fără note... așa caWolfi a abandonat. Se știa acum cu ce începem, adică imnul FMTD și cu ce terminăm, Imnul Păcii, că trebuia, un tablou românesc cu becul și colectivă, care era la modă, dar aici aveam un avantaj, aveam dansurile populare pregătite din decembrie de la
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93340]
-
rusești, cum se trage cu “pușcă cu roată”, învățăcel fiindune câteodată chiar câte un “moscal” mustăcios, cine știe de prin ce stepa sau Siberie... și care poate a lăsat și el acasă niște neastâmpărați că noi.... În retragere trupele nemțești abandonaseră și ele multe arme și materiale de război, iar mulți copii, din curiozitate sau bravada au căzut victime unor accidente. Apoi am fost martorii evacuării forțate de către ruși a tuturor satelor din această zonă, până aproape de Suceava, de frica partizanilor
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93291]
-
1952, cănd modificările din conducerea comunistă, au intensificat în mod deosebit, lupta împotriva gospodarilor satelor și a fiilor acestora aflați în școli sau facultăți. În acea toamnă de tristă amintire, foarte mulți fii ai țărânilor de frunte, au trebuit să abandoneze facultățile sau cei care au continuat, au rămas fără burse și fără nici un ajutor. Atunci a fost decimata o generatie și chiar unii colegi de ai noștri au avut mult de suferit precum Iliese Trifan dat afară din facultate, Prelipcean
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93291]
-
milioane de cópii obținute dintr’o singură fecundare, cum ar fi icrele, pentru a oferi viitorul celor care realizau un unicat la fiecare fecundare, Însăși fecundarea fiind un factor de diversificare. E contraproductiv deci să copiem ceea ce Natura Însăși a abandonat. Natura nu iubește uniformitatea, În fond entropia și nici Înghețarea, În timp, a unei aceleiași, neschimbate, stări; de asta evoluează. Adică, pe măsură ce noi - În fond amărâte unelte ale ei - spargem câte un lacăt din multele ce-i ferecă tainele, ea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Îmi amintesc de o - câtă perfidie! - caricatură din veacul trecut Înfățișând caii de poștă constrânși, În urma introducerii tracțiunii mecanice, la a-și câștiga existența dând cele mai neverosimile reprezentații de bâlci... De-a lungul evoluției societății sale omul a putut abandona sclavia semenului, Înlocuindu-l cu animalul - necuvântător, deci neaspirând la libertate. Noii sclavi au fost Însă nu animale adevărate, ci unele pervertite. Și, pe măsură ce a găsit Înlocuitori - mașini - i-a abandonat. A se vedea, În paranteză, că evoluția, spiritualizarea stăpânului
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
De-a lungul evoluției societății sale omul a putut abandona sclavia semenului, Înlocuindu-l cu animalul - necuvântător, deci neaspirând la libertate. Noii sclavi au fost Însă nu animale adevărate, ci unele pervertite. Și, pe măsură ce a găsit Înlocuitori - mașini - i-a abandonat. A se vedea, În paranteză, că evoluția, spiritualizarea stăpânului Înseamnă despiritualizarea sclavului: din biologicul superior, al omului, În acela inferior al animalului și de acolo În mecanicul, fizicul și chimicul mașinii; e un soi de compensare, ansamblul stăpân-sclav rămânând la
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
și că soarta le e aceeași diferind doar momentul În care-și Încep drumul. O specie dată, după ce reprezentat potențialitatea evolutivă, apoi manifestarea evoluției, sfârșește prin a deveni o ghiulea legată de piciorul evoluției care, cu prima ocazie, o va abandona. Și dacă În istoria naturală cel puțin zece milioane e numărul speciilor care au umbrit pe rând Pământul, În fiece moment n’au fost mai multe decât cele două milioane de astăzi. Astăzi, când ne aflăm În vârful evoluției, a biodiversității
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
dragoste. Dar nu ca noi, odată pe an, de puteți să vă acordați astfel calendarul, ci oricând. Ce concluzie să trag, din succinta prezentare a portretului vostru „robot“? Doar un cuvânt: risipa. Folosirea esenței, ocolind restul, precum boabele de păpușoi, abandonând planta - În cazul cel mai bun - vacii, e o risipă. Folosirea chiar a acestei esențe, ca și a celor amintite deja, dar În mai mare măsură decât aveți nevoie pentru acoperirea nevoilor energetice, altminteri satisfăcute de Însăși producătorul ei, a
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
poate, căci vreau mai mult decât e dispusă ea a-mi oferi. Am ajuns În halul de artificialism, Încât trebuie să dau dreptate unui cântecel cu versuri cam lipsite de sens, acela cu „nu-mi lua dragostea“: oriunde aș fi abandonat, la un kilometru de Iași chiar, e sinonim cu moartea. Încerc să deslușesc cuvintele nerostite ale pisicuței. Poate ele sunt „caută În tine esența unei noi deveniri, un fel de puiuț“. Care va fi aceea? Renunț la a scruta. Nu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
la rândul lui de altul, Kersonesul, În strâmtoarea spre Azov, În fața necunoscutului nordic, născător de invazii. Rușii au știut să mascheze tendința lor „firească“ spre cuceriri; au renunțat pentru asta chiar la esență, la spiritualitate, adică la religie. L’au abandonat pe Perun În favoarea Hristosului bizantin și a unei mirese imperiale ce aducea În lada de zestre o coroană virtuală -, pentru cneazul Vladimir. Era anul 988. Nu Înainte de a Încerca, În 907 și nu numai, să pună mâna cu armele pe
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mare, păr scurt și cârlionțat, iar ochii, ochii erau cei care mă paralizau. Aveau un iris ușor mobil și-un cristalin bine conturat, iar când Gigi o agita ostentativ, eu nu mai vedeam decât doi ochi imenși. În clipa următoare abandonam orice formulă de joc și mă puteai găsi în curtea interioară a bunicii Floarea, în spatele casei, la magazia de lemne, unde gândeam eu că aș fi în siguranță. Cu Gigi totul era mai mult decât imprevizibil, niciodată ceva în reluare
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
pe care generalul Ion Antonescu le-a expus în scrisoarea sa, regele a ordonat arestarea generalului și închiderea lui la Mănăstirea Bistriței din Oltenia: „ Maiestate, Țara se prăbușește! În Basarabia și Bucovina se petrec scene sfâșietoare. Mari și mici unități, abandonate de șefi și surprinse fără ordine, se lasă dezarmate la prima amenințare. Funcționarii, familiile lor și ale ofițerilor au fost lăsate pradă celor mai groaznice urgii. Materiale imense și depozite militare, acumulate acolo și menținute până în ultimul moment din ordin
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
nu ne îngăduie nici timpul și nici evenimentele. Dar chiar dacă ne vor îngădui, nu am face-o. Am contribuit conștient la precipitarea catastrofei și pe plan intern. Acum trebuie să ne întrebăm: Ce facem? Și avem datoria să strângem rândurile. Abandonăm totul și ne răfuim între noi? Ori încercăm chiar și imposibilul? Aceasta trebuie să facem; opera va fi grea, dar nu imposibilă, trebuie să o încercăm. Încercarea însă nu o pot face tot aceia care sunt vinovați de a fi
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
în mâini toiagul pribegiei ca să se îndrepte spre acele mirifice meleaguri, primii care s-au arătat receptivi a lua parte la această mare aventură s-au aflat și ciobanii din Mărginime ca și cei din Țara Oltului, ce și-au abandonat familiile și turmele ca să se avânte în necunoscut». Existau două căi pe care bunii și moșii noștri se îndreptau spre mirajul aurului înșirat la vedere pentru oricine era dispus săl culeagă. Una cea a pașaportului legal obținut după îndelungi și
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
mai profund. De aici înainte, purtarea copilului va fi întocmai ca aceea a unei frunze duse de vânt, lipsită de intenția de a se împotrivi. Simțea în aceasta un soi de plăcere, ca atunci când propria-i conștiință părea să-l abandoneze și când sufletul i se scurgea în afara ființei, nerămânându-i decât contemplarea pură. Începe premoniția (ca-n vis, așa vii...), reveria pe semitrezie: Alături teiul vechi mi se deschise:/ Din el ieși o tânără crăiasă/ [...] Și ah, era atâta de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
precum unei ființe vii ( cum de altfel este ! ), Eminescu îi face pur și simplu o declarație de dragoste. Mai mult, codrul nu este un simplu labirint misterios, pe care copilul, după ce l-ar fi cunoscut ca atare l-ar fi abandonat, cum se întâmplă îndeobște, dar nu, el este perceput ca fiind un genuin poetic labirint. Pe acesta, poetul nu numai că nu-l va uita, ci îl va iubi la nesfârșit, atât pentru misterul dinlăuntrul său, dar mai ales pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
drept cercetător la un institut militar... deși nu mai era de mult în deplinătatea facultăților mintale (pare-se, ca urmare a cruntelor bătăi suferite la Poliția din Shanghai). Prima urmașă a fondatorului Republicii Populare Chineze ar fi fost o fetiță, abandonată într-o familie de țărani la începutul Marelui Marș și niciodată regăsită. Un frate al răposatului Anqing, Mao Anyng, a fost ucis în războiul din Coreea. O fată, Li Na, a fost concepută cu a treia soție, "sinistra" Jiang Qing
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
că erau mai multe!), într-un cuvânt, au lăsat urmă deloc de neglijat și-n istoria presei, și-n aceea a literaturii. Doar finalul se prezintă diferit: dacă "Tribuna" (potrivit lui Mareș) a fost părăsită de colaboratori, "Cronica", dimpotrivă: și-a abandonat ea colaboratorii, decedând în 2006... Opțiunile politice ale autorului (pare-se, fan al Pieței Universității) îl privesc direct și personal. Pentru noi, prezintă acut interes paginile dense ale memorialisticii de reală și elevată intelectualitate, doldora de informație complet necunoscută și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
răspundă unei obligații presante. N-avea cum (probabil) să "se rupă de mase" (urma să lucreze în continuare cu exigenții semnatari); dacă n-a putut ocoli corvoada, nici nu i-a dat curs decât formal și de-a dreptul șugubăț... Abandonez cu regret acest exercițiu speculativ de de-culpabilizare, fiindcă, de fapt, realitatea nudă e alta. Și Sava s-a alăturat corului denigratorilor, lovind scurt și cât se poate de dur în imaginea maestrului-idol care l-a adus în teatru, deschizându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
plecat în alte lumi de atâta vreme, moș Toader ne mai prilejuiește surprize culturale! Dac-aș crede în spiritism și aș mai lua și-n considerare faptul că, pe Internet, instituția muzeală Hrib continuă să funcționeze, deși-i închisă și abandonată de cine știe când (o menționează până și site-ul Poliției din Rădăuți!), aș afla în acest "azi o vedem și nu e" un temei pentru acceptarea para-existențelor misterioase dincolo de hotarele lumii noastre concrete și exacte! Moș Toader moștenise nemăsuratul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Basarabia. Acolo, româna este atacată din afară, de o limbă străină. La noi, este agresată din înăuntrul ariei propriilor vorbitori, nu numai de stricătorii de limbă, ci și de românii ce consideră că s-ar cuveni să uităm și să abandonăm limba strămoșilor, ori s-o folosim cel mult pentru înjurături. Instituirea unei astfel de sărbători s-ar cuveni să prilejuiască nu numai discursuri și chermeze cu mici și bere, ci în primul rând meditații responsabile privind starea limbii, spre a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
care erau gospodarii cartierului și-i antrena și pe alții să fie la fel, împreună cu ei se rezolvau toate problemele social-cultural- gospodărești, dar nu s-a preluat nimic din tot ceea ce a fost bun. Acum pensionarii, bătrânii în general sunt abandonați, lăsați în singurătate și plictiseala care nu și- o doresc. Noroc de parcuri și băncile de pe trotuare care le-au devenit buni prieteni. Calitatea de consilier sau împuternicit al primarului o au oameni bine plătiți și ne mai plângem că
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
cum va vrea. Fiindcă el o iubea. Și părea dispus s-o răsfețe cu tot ce dorea. Însă, din aceste două motive principale, lipsea alegerea pasională. Cea mai principală dintre motivații, pe care Corina, convinsă de Coana Zitta, și-o abandonase. Și-o lăsase pe plan secundar. Cum aveau să evolueze și să se armonizeze toate acestea? Oricum, Bițu simțea că odată ce-o avea pe Corina alături, sarcinile sale profesionale se completau. Se dublau cu cele familiale. Și zilele vieții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]