43,150 matches
-
o serie de teme care, la rândul lor, au cuprins o serie de afirmații. Afirmațiile corespunzătoare fiecărei teme au constituit operaționalizări ale aspectelor vieții cotidiene și strategiilor de adaptare adoptate. Ele au fost codate ca variabile dihotomice, semnalizând prezența sau absența acestor aspecte și strategii în rândul subiecților intervievați. Datele obținute pe baza acestei structuri au fost supuse ulterior unei analize statistice. Distribuțiile de frecvență au fost utilizate în vederea calculului frecvenței de apariție a anumitor aspecte ale vieții cotidiene și strategii
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
obiecte manufacturate în închisoare) etc. Cu totul diferite sunt mărturiile celor care au trecut prin procesul „reeducării” de la Pitești. Întrucât doar două persoane din cele intervievate au trecut prin această „reeducare”, nu avem pretenția unei imagini de ansamblu. Aceștia menționează absența încrederii în colegii de celulă, teama față de ei și raportează cel mai mare număr de evenimente traumatice pe timpul detenției. Spre deosebire de aceștia, cei care nu au trecut prin „reeducare” raportează un număr semnificativ mai mare de situații traumatizante pe durata anchetei
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
urma să fie distrusă. Alții erau compozitori: aceștia ungeau fundul gamelei cu praf de DDT, iar cu un pai sau cu un ac își făceau portativul și scriau notele. Aceasta constituie și o formă de utilizare a memoriei, în condițiile absenței oricărei forme de citit și a interzicerii exprimării scrise. „Reeducarea” a fost unul dintre fenomenele cu cel mai mare impact asupra celor încarcerați. Pornind de la cuvintele folosite pentru a-l descrie, cei care au trecut prin „reeducare” consideră acest fenomen
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
ale valorii” erau fascinante, nu numai pentru imaginația mea, dar și necesare creierului meu, care-și verifica ipotezele și fără de care ar fi luat-o „razna”. „Culoarea” experiențelor educaționale nu are în copilărie aceeași relevanță negativ-distructivă pentru sănătatea psihică, în comparație cu absența oricărei educații sau a oricărei forme de relaționare. Dacă educația nu e infracțională sau agresiv antiumană, atunci ea este, în linii mari, în regulă. Pentru individ, extrem de importante sunt „rezonanțele emoționale” pozitive în relația cu mediul sociofamilial, care asigură strategiile
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
numai două ființe „la prima vedere” sau o bandă criminală, ci și grupuri sociale mai largi. În cazul nostru, „complicitatea originară”, declanșată de participarea la eliminarea sau persecutarea reprezentanților unor structuri sociale, a fost urmată de altele în lanț, iar absența unei opoziții a fost transformată de propagandă în culpabilizarea implicită a masei. Masa îi oferă însă un subterfugiu ideal individului, astfel că nimeni nu a avut mustrări de conștiință. Lozinca „în numele și pentru binele poporului” a acoperit de-a lungul
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
o reversibilitate implacabilă a subiectivității spiritului uman, datorită căreia nu putem avea o garanție a efectelor, dar și aceea că, fără un feedback permanent, se grăbește îmbătrânirea „schemelor explicative” - ele devenind caricaturi absurde dacă nu țin „pasul cu dinamica vieții”. Absența unor răspunsuri noi la problemele apărute a alimentat conflictul „viață-explicație”, iar nerezolvarea lui a putut fi doar amânată prin întrebuințarea opresiunii sub toate formele. Entuziasmul maselor a scăzut treptat, „îndrăgostirea” inițială nu a devenit, din fericire, și o „iubire profundă
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
s-a eliberat de complexul colapsului existențial, corectându-și imaginea de sine confuză, prin identificarea cu proiectele paranoice ale „conducătorului”, atunci putem vorbi doar de un proces simbiotic, cu multiple fenomene de transfer, care însă nu exclude, în nici o fază, absența vinovăției. Dacă nu te identifici cu ceva, trebuie s-o afirmi, să te distanțezi, pasivitatea și tăcerea acuză, iar cel care nu este revoltat de un act de agresiune sexuală față de un copil poate fi considerat, psihologic vorbind, un pedofil
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
modul nedeontologic de a te folosi de ea. Din păcate, nu pot decât să enunț aceste probleme - ele ar trebui să constituie obiectul unor dezbateri serioase în cadrul organizației psihologilor de acasă. Esența conflictului de atunci este actuală, având în vedere absența controlului deontologic general, dar și pervertirea unor specialiști sociali la jocul puterii. Dacă psihologii din România și-au constituit un colegiu care le va controla activitatea din punct de vedere etic, nu același lucru se poate spune despre celelalte grupuri
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
singura hrană spirituală a intelectualilor, constituind și o formă de protest. și, nu la urma urmei, era valorizat curajul asumării riscului de a-ți pierde libertatea sau viața, o atitudine morală care obliga la solidarizare. L.A.: Este „frica” explicația pentru absența manifestării unei opoziții vizibile la noi? De ce ea a fost numai la noi resimțită așa de profund, că ne-a paralizat? D.G.: Se crede, de regulă, că banii conduc lumea - eu cred că frica este regina absolută. Dacă intri în
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
fi „așteptat” sau amânat: el trebuie dezvoltat zilnic și „fără un motiv” concret al dependențelor de a avea, a reuși, a primi, a găsi. Becket, el însuși dezamăgit, propune o soluție aparent absurdă, însă singura care mai poate salva „așteptarea” - absența ca dovadă a existenței, sugerând ipoteza „creației din nimic” (creatio ex nihilo), dar și incapacitatea noastră de a înțelege, accepta și suporta nihilismul sau nonsensul existențial: nu există sens, noi suntem sensul! Teama de a fi singuri în univers este
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
mai publicat, se pare că există o tendință de a folosi nedeontologic științele umane. Nu este aceasta o dovadă că puterea sau „importanța” schimbă caracterul oricui? Puterea umple cel mai bine sentimentul de gol, inutilitate, anonimat, neputință, compensează ineficiența și absența autenticității personale. A folosi psihologia împotriva omului înseamnă a abuza și denatura spiritul ei - cei care gândesc astfel încetează să mai aparțină științelor umane. Grav nu este faptul că unii încearcă să explice vizibilul prin construcții invizibile delirante, ci acela
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
greșelile noastre. Maturizarea socială are doar un singur indicator și acesta nu este inteligența, ci empatia, capacitatea de rezonanță emoțională la mediu. Apoi, și pentru faptul că renegarea realității duce la pierderea simțului realității, ceea ce destabilizează psihicul cel mai puternic. Absența empatizării și practica renegării sunt periculoase pentru sănătatea psihică individuală, dar și pentru mentalitatea unei națiuni. Problema cea mai delicată este fenomenul cronicizării, după atâtea decenii de mistificări ale realității, precum și a „dovezilor de carton” acumulate între timp: creierul are
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
și de Securitate, îndepărtat și din cele mai neînsemnate slujbe sau împiedicat să ocupe altele, și în privința cărților sale a traversat cele mai dure împrejurări. Așa s-a întâmplat în 1970 cu Omul fără voie, dar mai ales cu Sărbătorile absenței, care în urma „tezelor din iulie” 1971 a fost interzis și trimis la topit chiar înainte de a fi difuzat. Ceea ce atrage și în egală măsură surprinde în poemele lui V. este limbajul și imprevizibila capacitate asociativă. Discursul liric se prezintă frecvent
VLAD-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290601_a_291930]
-
la o narativitate ce dă textului un aspect dezordonat. Numeroase fraze sunt abandonate la mijloc, gândurile rămân suspendate. Unitatea unor asemenea versuri, adesea violentând noimele, este conferită de conținutul reflexiv, caracterizat preeminent de semne și expresii ale deznădejdii. În Sărbătorile absenței personajul este „omul decupat”, antisentimental, fără aspirații transcendentale, a cărui situare în lume este damnată. Ironia, prin care poetul încearcă să contracareze deznădejdea, se dovedește ineficace și are ca rezultat sporirea efectului acesteia. Relația tensionată om - univers domină în Îndreptările
VLAD-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290601_a_291930]
-
implică trudă, un travaliu conștient asupra lexicului și a sintaxei. Luciditatea artistică îi plasează poezia în modernitate și o apropie de cea a lui Petre Stoica, Marin Sorescu, Virgil Mazilescu. SCRIERI: Pedepsele, București, 1969; Omul fără voie, București, 1970; Sărbătorile absenței, București, 1971; Îndreptările doctorului Faustus sau Calea cea mai lungă, București, 1978; Omul fără voie, postfață Ion Caraion, București, 1980; Ardere lină, București, 1981; Omul fără voie, îngr. Mircea Ciobanu, București, 1993; Poeme, Iași, 2003. Ediții, antologii: Mihai Eminescu, Luceafărul
VLAD-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290601_a_291930]
-
mărunte, tr. Rodica Locusteanu, Mihaela Andreescu și Constantin Ioncică, pref. edit., București, 1992. Repere bibliografice: Dumitru Micu, „Pedepsele”, RL, 1969, 42; A. I. Brumaru, „Omul fără voie”, AST, 1971, 1; Dan Mutașcu, „Omul fără voie”, O, 1971, 3; Eugen Barbu, „Sărbătorile absenței”, „Magazin”, 1971, 738; Dorcescu, Embleme, 156-163; Simion, Scriitori, I (1978), 356-359; Vasile Petre Fati, Un Faust bufon, VR, 1979, 1; Eugen Simion, Calea tulburată a poeziei, LCF, 1979, 6; Lucian Raicu, O poezie a omenescului, RL, 1979, 28; Lucian Alexiu
VLAD-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290601_a_291930]
-
Mureșan, „Îndreptările doctorului Faustus”, VTRA, 1979, 9; Alboiu, Un poet, 149-150; Ion Caraion, Un limbaj de încercare în poezia lui Vasile Vlad, LCF, 1980, 13, 14; Dimitriu, Singurătatea, 148-152; Raicu, Contemporani, 156-160; Iorgulescu, Ceara, 166-169; Marin Mincu, Un discurs al „absenței”, LCF, 1985, 42; Negrici, Introducere, 115-120; Dan C. Mihăilescu, „Omul fără voie”, LAI, 1994, 24 octombrie; Ulici, Lit. rom., I, 165-167; Dicț. analitic, II, 220-223; Marin Mincu, Poeticitate românească postbelică, Constanța, 2000, 279-283; Popa, Ist. lit., II, 580-581; Dicț. scriit
VLAD-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290601_a_291930]
-
și golul e totul, / Doar lovituri de umbră și culoare, / Iluzii explodând amețitoare / În adâncimea fără de egal”. SCRIERI: Elementele, București, 1970; Hidrargir, București, 1971; Ultimele scrisori, București, 1976; Cogitatum, București, 1984; Transparențe, București, 1997. Repere bibliografice: Alex. Ștefănescu, Sensibilitate în absența expresiei, LCF, 1970, 49; Dan Cristea, „Hidrargir”, RL, 1971, 33; Constantin, A doua carte, 262-264; Barbu, O ist., 371-374; Popa, Dicț. lit. (1977), 117; Dimitriu, Singurătatea, 155-160; Ulici, Lit. rom., I, 322-323. A. St.
VOINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290626_a_291955]
-
semnificație și o sferă semantică mai redusă, cum ar fi: - deficitul - desemnează înțelesul cantitativ al deficienței, adică ceea ce lipsește pentru a completa o anumită cantitate sau întregul; - defectuozitatea - se referă la ceea ce determină un deficit; - infirmitatea - desemnează diminuarea notabilă sau absența uneia sau mai multor funcțiuni importante care necesită o protecție permanentă, fiind incurabilă, dar care poate fi reeducată, compensată sau supracompensată. După unele date UNESCO, infirmitatea s‑ar limita numai la deficiența locomotorie; - invaliditatea - implică pierderea ori diminuarea temporară sau
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
de resurse și venituri sau care au venituri mici; b) dificultăți de ordin profesional: - dificultăți legate de instruirea și pregătirea profesională a persoanelor cu diferite forme și grade de deficiență; - dificultăți de plasare în locuri de muncă adecvate profesiei sau absența unor locuri de muncă în condiții protejate (ateliere protejate, secții speciale de producție pentru persoane cu handicap etc.). c) dificultăți de ordin psihologic și social: - bariere psihologice care apar între persoanele cu și fără handicap ca urmare a dificultăților întâmpinate
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
referă la cerințele în plan educativ ale unor categorii de persoane 2, cerințe consecutive unor disfuncții sau deficiențe de natură intelectuală, senzorială, psihomotrice, fiziologică etc. sau ca urmare a unor condiții psihoafective, socioeconomice sau de altă natură (cum ar fi absența mediului familial, condițile de viață precare, anumite particularități ale personalității copilului etc.); aceste cerințe plasează persoana/elevul într‑o stare de dificultate în raport cu ceilalți din jur, stare care nu‑i permite o existență sau o valorificare în condiții normale a
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
cu impact major, uneori ireversibile, asupra dezvoltării ulterioare a copilului, constituind premisele apariției unei/unor dizabilități); - ceea ce ține de ereditate se poate exprima în diverse etape de vârstă sau poate rămâne în stare de latență pe tot parcursul vieții, în absența unui factor activator (spre exemplu, apariția unui focar epileptic, degenerarea prematură a unor structuri anatomice, apariția unor afecțiuni organice sau psihice, perturbarea unor funcții și procese fiziologice, metabolice sau endocrine, declanșarea unor reacții alergice etc., toate acestea rezultatul unor predispoziții
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
de viață precare, nu sunt stimulați suficient în perioadele optime de dezvoltare, ajungând să prezinte semne evidente de retard intelectual sau chiar social). Din perspectiva dezvoltării ontogenetice, este necesară evidențierea unui aspect extrem de important și anume: nu simpla prezență sau absență a factorilor de mediu este relevantă, ci măsura, maniera și rezonanța interacțiunii dintre acei factori și individul uman. Altfel spus, un factor de mediu prezent, dar neutru ca acțiune sau indiferent subiectului uman, este lipsit de relevanță din perspectiva dezvoltării
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
dispune de puteri nelimitate; altfel spus, nu poate reechilibra o ereditate profund afectată (spre exemplu, copiii cu dizabilități mintale de etiologie genetică sau organică) și nici nu poate compensa un mediu dizarmonic sau viciat (prezența unor factori ca: violența, abandonul, absența confortului afectiv în familie, boli și suferințe etc.). 2.2. Etapele dezvoltării ontogenetice și relevanța lor în cazul copiilor cu dizabilitățitc "2.2. Etapele dezvoltării ontogenetice și relevanța lor în cazul copiilor cu dizabilități" Definită din perspectiva genetică, dezvoltarea psihoindividuală
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
preiau și chiar amplifică particularitățile respective cu efecte directe asupra gândirii. Reprezentările exprimă rezultatul experienței și învățării senzorial‑perceptive, consecutiv unui proces de semnalizare în forma unor imagini unitare, schematice a însușirilor concrete și a caracteristicilor obiectelor și fenomenelor, în absența acțiunii directe a acestora asupra analizatorilor; pot fi definite și ca imagini secundare ale realității care reflectă un anumit grad de generalitate și selectivitate. Caracterul mai mult sau mai puțin cuprinzător al reprezentărilor depinde în mare măsură de calitatea activităților
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]