8,287 matches
-
așezat la balcon, chiar în spatele juriului, în caz că s-ar fi cerut lămuriri. Deși scena era cam înghesuită, pentru o montare cu multe dansuri ample, totul a mers bine. S-a aplaudat. Iar Horea m-a întrebat cum o cheamă pe actrița din rolul principal. Doina Iarcuczewicz. Cum? Doina Iarcuczewicz. A tăcut derutat. Era clar: colega mea, care făcuse și un rol excelent, era vizată pentru un premiu. Dar premiul pentru rol feminin a fost obținut de o actriță cu nume ușor
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
o cheamă pe actrița din rolul principal. Doina Iarcuczewicz. Cum? Doina Iarcuczewicz. A tăcut derutat. Era clar: colega mea, care făcuse și un rol excelent, era vizată pentru un premiu. Dar premiul pentru rol feminin a fost obținut de o actriță cu nume ușor de memorat și pronunțat. Dacă pe Doina ar fi chemat-o Popescu... sau măcar Bitănescu... Ca să nu ne supărăm însă, ni s-a oferit Premiul special al juriului. * 1992. Înființîndu-se secția de actorie-păpuși, la Universitatea "George Enescu
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
pe Doina ar fi chemat-o Popescu... sau măcar Bitănescu... Ca să nu ne supărăm însă, ni s-a oferit Premiul special al juriului. * 1992. Înființîndu-se secția de actorie-păpuși, la Universitatea "George Enescu", a fost adusă să predea o doamnă, fostă actriță, de la București. A fost cazată, provizoriu, într-unul dintre birourile Teatrului "Luceafărul". Sigur, nu e plăcut, nici comod, să locuiești într-un birou, chiar dacă ai baia alături. Nu e normal nici să gătești în acel birou, mai ales cînd se
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
duceam (o să vă spun cu altă ocazie de ce!). Radu Popescu (tatăl scenaristului de la Hollywood, autorul romanului Prins) mai avea un obicei agasant: la premiere, venea în ultima secundă și se juca cu un pix, enervînd publicul. Îl vizita des o actriță simpăticuță: cineva din redacție mi-a spus că trăia cu ea. Se poate... Adjunctul lui, Florin Tornea, traducător din Brecht, fuma mereu și avea boala să rescrie articolele tuturor. Atunci mi-era simpatic: nu știam că fusese unul dintre derbedeii
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
să povestesc una dintre întîmplările cvasi-amuzante ale teatrului românesc. Actorul (care, nu de mult, pe vremea proiectului Dracula Park al lui Agathon, apărea des la tv., în reclame cu băutorul de sînge) era căsătorit, prin anii '70-'80, cu o actriță mică, blondă și băiețoasă, Doina (nepoata actorului Făgădaru). Avînd rude-n Germania, Doina pleacă și ca orice amnezică... uită să se-ntoarcă. Petrică e chemat de directorul lui, care păzea vajnic morala proletară și i se propune să-și dea
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
liceean la „Gheorghe Gheorghiu Dej”, profesor de istorie la Școala Dodești, rudă cu familia Ionescu. Cadre didactice din „garda veche”, Domnul și Doamna Ionescu mi-au relatat faptul că l-au cunoscut îndeaproape pe marele dramaturg și pe soția acestuia, actrița Maria Mohor. Albumul cu fotografii pe care mi le-au arătat sunt mărturii că Victor Ion Popa a trecut prin Dodești și la maturitate. M. A. În ce împrejurări ați cunoscut familia învățătorului Ionescu? Ați putea relata câteva activități culturale
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93471]
-
și pentru omul iubit. Fără a părăsi climatul dunărean, al doilea roman, Frumoșii nebuni ai marilor orașe, subintitulat Fals tratat despre iubire, își introduce lectorii într-un cu totul alt univers, cel metropolitan. Un cântăreț se îndrăgostește fulgerător de o actriță, cunoscută întâmplător într-un sat din Dobrogea, și se însoară cu ea. Actrița este iubită și de un scriitor, prieten nedespărțit al cântărețului. Amiciția începe să se clatine și se surpă de-a binelea când cântărețul află de o întâlnire
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
nebuni ai marilor orașe, subintitulat Fals tratat despre iubire, își introduce lectorii într-un cu totul alt univers, cel metropolitan. Un cântăreț se îndrăgostește fulgerător de o actriță, cunoscută întâmplător într-un sat din Dobrogea, și se însoară cu ea. Actrița este iubită și de un scriitor, prieten nedespărțit al cântărețului. Amiciția începe să se clatine și se surpă de-a binelea când cântărețul află de o întâlnire, în absența lui, a soției cu scriitorul. Se destramă și căsnicia. De fapt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
scriitor, prieten nedespărțit al cântărețului. Amiciția începe să se clatine și se surpă de-a binelea când cântărețul află de o întâlnire, în absența lui, a soției cu scriitorul. Se destramă și căsnicia. De fapt, nici nu era validă, întrucât actrița se măritase a doua oară fără să fi desfăcut în prealabil o primă căsătorie. Romanul aglutinează tablouri ce se succedă în ordine calendaristică pe cuprinsul a aproape doi ani, unele intră în planul întâi al narațiunii, pe altele le recompun
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
de D. Nanu (N. sau Stal), merită să fie semnalată pentru observațiile adecvate, pătrunzătoare și ponderate. Este discutată situația Teatrului Național (repertoriu, calitatea trupei, problemele bugetului etc.), sunt analizate spectacolele din stagiunile curente, dar și turneele trupelor străine (jocul celebrei actrițe franceze Réjane în La Douloureuse de Maurice Donnay) sau modul în care este interpretat pe scenele autohtone teatrul lui Shakespeare. În foileton se publică scrieri literare accesibile, în traduceri îngrijite, din operele lui Charles Dickens (Vălul negru), Samuel Smiles (Self-Help
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286865_a_288194]
-
că i-ar fi reproșat că Îl plictisește pe cititor În loc să se ocupe de Artă, Întrecându-se În măiestrie Într-o descriere pitorească a locului. El dispune, totuși, de o altă metodă, ce constă În citirea cărții de către prietena sa, actrița Florine, „cea mai mare cititoare de romane din lume”. Și ia În considerare cartea, cerându-i-o din nou librarului ca să Îi scrie un articol favorabil, numai atunci când este ea plictisită de supranumitele „fraze de scriitor”. După cum se vede, regăsim
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
atunci plus... ghitaristul. Vecin 3: Ei, și-acu, dacă nu vi se pare prea mult, dați-mi-o și mie pe tovarășa Maria. Vecin 4: Mă, da ce v-a intrat? Fraților, fie ce-o fi, chiar dacă mă ruinez, plus actrița. Vecin 2: (cu un ton special) Păi cu chestia asta chiar că ne încurci! Vezi că mai sînt debarale, balcoane, baia. Las-o pe actriță pentru alt joc... Au rămas dependințele și filosoful. Răul lovește în punctul cel mai vulnerabil
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Mă, da ce v-a intrat? Fraților, fie ce-o fi, chiar dacă mă ruinez, plus actrița. Vecin 2: (cu un ton special) Păi cu chestia asta chiar că ne încurci! Vezi că mai sînt debarale, balcoane, baia. Las-o pe actriță pentru alt joc... Au rămas dependințele și filosoful. Răul lovește în punctul cel mai vulnerabil. Cu o pasivitate care e un al nume al bicisniciei, descumpănite gazdele cedează neașteptat de ușor în fața cinicei intruziuni. Dispuse la concesii, ele consimt, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ultimul tablou, în care sînt prea multe explicații; bună lovitura cu manechinele... (!?); foarte buni vecinii, Bunica și Alex; tangoul ar trebui înlocuit; o comedie frumoasă și gravă; contrapunctări foarte bune; piesa există cu adevărat; e necesară o "pieptănătură". LIANA MĂRGINEANU, actriță:...există stilul Constantin Popa..., "Calul verde"... etc.; o piesă amplă, cu mult adevăr... AUREL STORIN, scriitor: Prima parte foarte bine scrisă, cu cîteav culmi dramaturgice (scena cu "la mulți ani", revolta în fața avertismentelor venite din pereți; în partea a doua
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
aparența și esența personajului fiind speculat cu inteligență de actor. Îl secondează, în aceeași manieră grotescă, Liviu Manoliu al doilea vecin. Un personaj foarte prezent în spectacol, susținîndu-i ritmul, mai ales în prima parte, este Mama, interpretată de Ada Gârțoman. Actrița urmărește atentă meandrele sufletești ale personajului, asigurîndu-i complexitate de stări într-o expresie scenică nuanțată. Avînd un rol care îi vine bine cel al tînărului furios, neconformist și gata să-și asume riscul evadării Adi Carauleanu a jucat cu aplomb
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Popa Personajele: Existența numai a numelor mici și a prescurtărilor este exact ceea ce merită personajele.) Mihai: venit de departe, și pe căi îndoielnice, spre rangurile universitare Maria: soția acestui om, de profesie susținătoare și admiratoare a omului Irina: fiica lor, actriță frumoasă, dezorientată și incertă ca orice ființă normală Val: soțul Irinei, profesor care primește și dă mai departe bunuri filosofice Alex: mezinul, deci nărăvaș, deci eretic, deci omul cu care îți vine să mergi Bunica: bunică și mai mult de
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
am oferit o viață omenească, mai mult decît omenească, din slăbiciune, nu? Din slăbiciune m-am zbătut să trăiți cum trăiți. Din slăbiciune am pus în mișcare o groază de lume ca să intri tu la facultate! Ca să fii tu azi actrița frumoasă, talentată... și demnă pe deasupra! Aud? Cum stai cu remușcările? Irina: Același repertoriu... "fără tine ne-ar fi mîncat mizeria și anonimatul..." (Mihai trece peste observație și se uită spre Alex) Alex: Acum e rîndul meu... Numai că eu, dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
plus... ghitaristul. Vecin 3: Ei, și-acu, dacă nu vi se pare prea mult, dați-mi-o și mie pe tovarășa Maria. Vecin 4: Mă, da' ce v-a intrat?! Fraților, fie-o ce-o fi, chiar dacă mă ruinez, plus actrița. Vecin 2: (cu un ton special) Păi cu chestia asta chiar că ne-ncurci! Vezi că mai sînt debarale, balcoane, baia! Las-o pe actriță pentru alt joc... Vecin 1: Hopa! Da' asta ce mai înseamnă?! Nu cumva te-ai
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
da' ce v-a intrat?! Fraților, fie-o ce-o fi, chiar dacă mă ruinez, plus actrița. Vecin 2: (cu un ton special) Păi cu chestia asta chiar că ne-ncurci! Vezi că mai sînt debarale, balcoane, baia! Las-o pe actriță pentru alt joc... Vecin 1: Hopa! Da' asta ce mai înseamnă?! Nu cumva te-ai îndrăgostit? Grav! Foarte grav! Vecin 2: Ce să fac? Am și eu două păcate: pictura și femeile. Vecin 1: Și filosofia... Vecin 2: Păi de la
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
și autoritară, la o primă vedere a textului. Fiece replică, trecută prin filtrul gîndirii actoricești, capătă un adevăr ce face din protagonista tristei întîmplări afective o femeie împărtășind un destin nenorocos, de care ea, soția, este și nu este vinovată. Actrița își adaugă în palmares o creație, într-un rol care părea atât de nepotrivit pentru d-sa. Iubirea cea mare și unica face din ființa Poetului (așa ne place să-l numim pe cel nenumit în piesă) prilejul și pretextul
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Iorga am surprins-o în spectacolul cu Mașina de vînt într-o formă actoricească foarte bună. Are firesc, știe să convingă, trăiește adevărul iubirii sale și ne convinge de adevărul ei. Mărturisim, cu orice risc, surpriza de a vedea o actriță stăpînă pe mijloacele ei actoricești, pe talent și bun exercițiu scenic. Ieșită la rampa cea mică a studioului "Teofil Vîlcu", reprezentația are gravitate, umor cu măsură și idei de bună așezare în spațiul teatrului de cameră. Aluziile politice, ca țși
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
nevastă-ta..., că-i șopteam pasionat să te lase pe tine și să mă ia pe mine?! Nu, ramolitul meu prieten, eu mă îndrăgostisem de ceea ce..., cum să-ți spun, de ce dăduse amestecul dintre o ființă civilă minunată și o actriță de mare talent... Adică, zevzecule, mă îndrăgostisem de Desdemona..., pricepi, nu? Hm! Gh. P. doi: Adică aduceai la fiecare spectacol cîte un trandafir Desdemonei..., nu nevesti-mi, da? Gh. P. unu: Hai s-o lăsăm moartă... Sînt sigur că textul lui
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Fapt ce va conduce, din rațiuni multiple, la o repliere a scenei asupra ei înseși, adică la transformarea ei într-un univers închis ermetic. De altfel, Diderot, înainte de Stanislavski și Antoine, a fost cel dintâi care și-a sfătuit prietena actriță, pe domnișoara Jodin, să joace „ca și cum publicul n-ar fi de față”. Este un prim pas în tipul de supraveghere scenă-sală care se profilează aici: dacă ignori prezența publicului, acesta se trezește, vrând-nevrând, în situația de supraveghetor și, ca întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
strânsă de oriunde, a putut asista la parastas și la serbarea ce a urmat. S-au rostit cuvântări, s-au spus poezii, s-a cântat. Echipe artistice din partea locului și de peste Prut și-au dat concursul, iar o prea distinsă actriță a știut să emoționeze adânc adunarea, legând gestul comemorativ cu datoria pe care o avem, neștearsă, față de tinerii noștri eroi din Decembrie: jertfe inocente, îndemnând cu irepresibilă forță ca și eroul necunoscut din baladă, la asumarea unei conduite vrednice de
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Doubs, explozia unei bombe la Bali, deschiderea unei clinici de psihiatrie pentru câini într-un spital din Florida, eșecul negocierilor israelo-palestiniene, rezultatul unui meci de fotbal între un club de fotbal italian și unul francez, noile înregistrări muzicale ale unei actrițe în vogă și progresul medicinii în tratamentul unei boli ereditare. Ce se poate spune despre privire? Că este periferică, aproape omniscientă. Televiziunea ne transportă într-un colț de lume oarecare și adună în doar câteva secunde informații pe care, într-
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]