9,371 matches
-
mai ostenească să afle și ce altceva ar mai fi putut exista În seiful lui Herr Pfarr. Lui Dietz nu-i plăcu deloc asta: — Nu face pe deșteptul cu noi, gură-spartă, zise el. Nu ești În poziția de a lansa acuzații de incompetență la adresa noastră. Ai destule la activ cât să te trimitem Învârtindu-te În cel mai apropiat KZ. Jost Își Îndreptă pipa spre mine: — Cu asta, cel puțin, are și el dreptate, Întări el. Oricare ar fi defectele noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
a condamnat pe Joseph Campbell pentru un antisemitism probabil mai moderat decât cel profesat de Eliade). Sunt tulburat de faptul că nimeni dintre cei cărora m-am adresat nu a replicat ceva care măcar să semene cu răspunsul potrivit”. La această acuzație, actualul decan, Richard Rosengarten, răspunde: „Catedra a fost stabilită pentru a onora realizările sale ca istoric al religiilor, ceea ce mie mi se pare limpede. Nu cred că această catedră intenționează să confirme nimic mai mult sau mai puțin decât asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
derutant amestec Între datele care s-ar potrivi biografiei cărturarului român și altele care o contrazic flagrant nu pare să fi restrâns patosul incriminărilor cu care a fost Întâmpinat romanul În România și În exilul românesc. Nici chiar faptul că acuzațiile contra lui Grielescu nu vin, de obicei, din partea naratorului, fostul amic Chick, ci a soției sale Rosamunda și a lui Ravelstein și că naratorul Îl chiar... apără, uneori, fie și timid, pe Grielescu, apărându-se astfel și pe sine contra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
contra lui Grielescu nu vin, de obicei, din partea naratorului, fostul amic Chick, ci a soției sale Rosamunda și a lui Ravelstein și că naratorul Îl chiar... apără, uneori, fie și timid, pe Grielescu, apărându-se astfel și pe sine contra acuzațiilor de a-i fi fost amic. „Apărare” mai curând parțială, desigur, ambiguă, ironică, deviată de o confuză culpabilitate. „Grielescu era un urmaș al lui Nae Ionescu care a Întemeiat Garda de Fier”, anunță, emfatic, Ravelstein, de parcă ar fi familiar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
greu s-o considerăm idilică, cum ne-ar lăsa să Înțelegem cei jigniți de excesiva, libertina extrapolare a adevărului la ambiguitățile ficțiunii. Agresat de reproșurile celor apropiați și de propriile remușcări, Chick nu renunță, totuși, nici până la urmă, a opune acuzațiilor lui Ravelstein dreptul la nuanță. „Ravelstein a văzut că refuzam să Întreprind neplăcuta acțiune de a gândi la toate astea. Aveam de dus o viață evreiască În limba Americii și această limbă nu prea stimulează gânduri negre... Pe de altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
oglindă invizibilă. Se spune că pentru a-mi reflecta „defectele politice din naștere”. În oglindă ei zăresc un demon care a venit să fure esența lui Mao. Au început deja războiul cu mine încercând să-mi împiedice căsătoria. Zvonurile și acuzațiile false încep să se răspândească din ziua în care eu și Mao ne-am căsătorit. Eu am zdrobit multe inimi. În timpul și după ceremonie, un număr de tovaăși și oaspeții noștri de onoare, inclusiv fostul cumnat al soțului meu, Xia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
se lăsă până când Karin nu se așeză și-și fixă capetele firelor pe degete. Urmă un șuvoi de întrebări. Cine l-a scris? Cine l-a găsit? Ce înseamnă? Ce-ar trebui să fac eu cu el? Ea răspundea fiecărei acuzații în parte cu nerăbdare crescândă. — Nu se întâmplă nimic, strigă Mark. Asta înseamnă că spune adevărul? Însemna că pielea ei n-avea modificări de conductanță. — Nu înseamnă nimic, spuse Weber. Trebuie calibrat. În după-amiaza aceea, înainte de plecare, Weber îi expuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
dădu din cap, prea clinic. Suferința ei îl surprinse. Cu siguranță vedea zilnic lucruri mult mai urâte. —E o lovitură dură. Dar oamenii sunt remarcabil de flexibili. Creierul ne poate surprinde. Ea înălță dintr-o sprânceană. —Mă refeream la telefon. Acuzația îl irită. Ea nu știa nimic despre literatura de specialitate, despre diagnosticul diferențial, despre perspectivele emoționale și cognitive ale acestui om. O angajată plătită cu ora. Se calmă. Când vorbi, cuvintele îi erau la fel de liniare ca orizontul preriei. E ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
închise din nou ochii și încercă să-și liniștească pulsul, să-și limpezească mintea de închipuirile nebunești ale nopții. Se strădui să se localizeze și să se așeze în fluxul propriei respirații, dar se tot întorcea la o listă de acuzații nedeslușite. Abia la ora 4.30 a.m. reuși să dea un nume senzației sale: rușine. Întotdeauna dormise fără efort, la cerere. Sylvie se minuna când îl vedea. „Trebuie să ai o conștiință ca a unui băiat dintr-un cor bisericesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mirosul de slănină. Receptarea muncii lui era aproape nerelevantă. Singurul lucru care conta era actul observației sincere. Și la capitolul ăsta stătea bine. Anxietatea din acea dimineață fusese o aberație. Nu-și dădea seama ce anume o declanșase. Poate că acuzația mută a femeii ăleia, Gillespie. Își bău cafeaua, studiind fundul ceștii. La masa din celălalt capăt, fermierii făceau schimb de glume despre agenții agricoli guvernamentali. Weber asculta fără să înțeleagă. — Deci, zice primul gagiu, gândacul ăsta nu scuipă ce-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
primul semn de obiecție argumentată, voia să tragă obloanele. Se bucurase de respect public atâta vreme - doisprezece ani -, încât credea că i se cuvine; nu mai știa cum să se aștepte la altceva. Cartea putea sta în picioare în fața oricăror acuzații. Și totuși. Făcu socotelile. Din douăzeci de oameni care citeau cronica, unul, cu puțin noroc, avea să și citească lucrarea, dar ceilalți aveau s-o desființeze în fața prietenilor, fără să mai facă efortul să se uite pe ea. Își vârî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
răul fusese deja făcut. Cineva îl întrebă dacă se gândise că impulsul narativ ar fi putut, de fapt, să preceadă limbajul. Întrebarea n-avea nici o legătură cu prezentarea pe care tocmai o încheiase. Părea să se refere, cel mult, la acuzația din Harper’s că-și ratase adevărata vocație, că Gerald Weber era, în adâncul sufletului său, un fabulist. Supraviețui recepției fără alte umilințe. Calvarul îi făcuse o foame nebună, la doar câteva ore după cină, dar recepția oferea doar Shiraz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cu gândirea obișnuită. Creierele de toate categoriile produceau explicații rezonabile pentru percepțiile neobișnuite. Asta vă dă posibilitatea să intrați în stări mentale atât de diferite de ale dumneavoastră? Ca orice capcană fără ieșire, și asta păruse nevinovată. Cârmeau discuția spre acuzațiile aduse lucrărilor lui pe care le găsiseră pe internet. Chiar îți pasă de pacienții tăi sau îi folosești doar în scop științific? O controversă bună; televiziune și mai bună. Simți cum se pune la cale ambuscada. Începu să vorbească, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
acela. Atunci cum o să riposteze Adăpostul? Trebuie să pregătim o strategie, mai mult sau mai puțin pe ascuns. O măsură și, timp de o clipă oribilă, îl simți cum îi calculează buna credință. Cât de aproape putea ajunge de o acuzație, fără să acuze. —O să formăm și noi un fel de consorțiu al nostru - Fundația pentru protecția mediului, Adăpostul și Rezervația. Dacă adunăm niște fonduri comune, putem pune mâna pe bucăți strategice de teren și putem încerca să blocăm orice achiziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Multă vreme nu spuse nimic, se așeză pur și simplu la nici un metru de ea, asimilând situația, chibzuind. Îi pândea privirea, încercând să afle ce-i trebuia de la el. Ea nu-l putea privi în ochi. Când vorbi, în sfârșit, acuzațiile aproape că lipseau cu desăvârșire. Doar o îngrijorare concretă față de ea - exact ce nu putea suporta. — Dar unde te duci? Toate lucrurile tale sunt depozitate. Tocmai ți-ai vândut casa. Ea spuse ceea ce repetase săptămâni întregi în minte. —Daniel, cedez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
substrat neurobiologic cunoscut? Weber nu făcu nici o speculație despre noua convingere a lui Mark. Acum, datoria lui era doar să ajute această nouă stare mentală să se adapteze la ea însăși. Niciodată n-avea să mai accepte să devină ținta acuzațiilor de lipsă de compasiune. Avea să-l lase pe Mark să scrie cartea. Cum era să fii Mark Schluter? Să trăiești în orașul ăsta, să lucrezi la un abator și apoi să-ți vezi lumea sfărâmându-se într-o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și-și vârî botul în mâinile lui Mark. Mark îl mângâia și îl ignora, la nimereală. Câinele scheuna, incapabil să decodifice capriciile omului. Nici Weber nu putea face asta. Jurase să se lepede de orice i-ar fi putut atrage acuzația de exploatare. Și totuși, în mod sigur, empatia față de Mark nu excludea o preocupare mai largă. Poate că știința nu se sfârșise încă. Rămase tăcut cât putu de mult. Apoi întrebă: —Ai vrea să vii la New York o perioadă? Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
îi mulțumi pentru tot ceea ce făcuse și-și luă rămas-bun de la el pentru totdeauna. Aproape că i-o strigase în față: n-aveți nici cea mai vagă idee. De parcă și-ar fi pus în cap să confirme cele mai rele acuzații publice. Rece, oportunist funcționalist. Deloc interesat de oameni. Nu te interesează decât teoriile. Tupeul femeii îl descumpănea. Îi făcuse rost de un tratament când nu exista nimic altceva, o variantă care-l costase timp și efort. Zeci de mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
amintea, nu-și pierduse niciodată cumpătul într-un cadru profesional. Plecarea mea nu e ceea ce crezi, ar fi vrut el să-i explice. Dar atunci ar fi trebuit să-i spună ce era plecarea lui. Avusese dreptate cu o singură acuzație mută: nu era psiholog. Comportamentul uman, atât de opac atunci când își începuse el studiile, i se părea acum mai rău decât misterul religios. Nu înțelegea pe nimeni. Nici măcar pe ea nu o înțelegea câtuși de puțin. Sărise de la recunoștință la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
care locuia în capitală și era șef la un birou raional de percepție. Dar unchiul nici n-a vrut să audă de vreun ajutor, mi-a spus că erau vremuri grele și că el nu se putea compromite, riscând eventuale acuzații de nepotism. Nepotism, înțelegi? Nu? Nu face nimic. Încă n-ai tu nevoie să știi ce e asta, la vârsta ta. La biroul de percepție nr. 19 s-a găsit totuși un post de agent fiscal pentru mine, fiindcă unchiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
la pândă. O haită bătrână de lupi jigăriți. Mergând undeva departe. La furat. Uite, a Început urmărirea penală Împotriva lui Sebastian Mirciulescu din Șoseaua Pantelimon nr. 261, precum și a lui Floarea Bercică din comuna Pantelimon, foști gestionari la cofetăria Zmeura. Acuzația: prin diverse sustrageri, precum și datorită neglijenței față de administrarea bunurilor Încredințate, ei au adus avutului obștesc un prejudiciu de peste 30.000 de lei. Infractorii au fost reținuți În vederea trimiterii În judecată. Ceaușescu Îi salută tocmai din Îndepărtata Africă. Îi salută și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
lui de pluș ciung, pe care jură că-l păstrează doar ca investiție, asta după ce a văzut la emisiunea Vânătoare de chilipiruri cum un ursuleț de pluș nemțesc vechi a fost vândut cu 15.000 de lire. În loc de ranchiună și acuzații mercantile determinate de încălcări de proprietate vechi de zeci de ani, am făcut liste și ne-am împărțit posesiunile în mod egal. Fiecare cuvânt însă era ales cu grijă și trecut printr-un filtru al politeții, amândoi trebuind să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
semne că și-au recăpătat uzul rațiunii: „... nebună ...“, „... egoistă ...“, „... fără minte ...“, „... te-ai gândit numai la tine ...“ Nea, încă nu și l-au recăpătat. Harry mi s-a alăturat în tăcere. Bănuiesc că simțea că acel tip de speculații și acuzații dezlănțuite era teritoriul femeilor. Poate că avea dreptate. Mereu m-am priceput mai bine decât Mark la chestiile astea. Până s-a întors Mark cu cafeaua, Lisa și Lynn terminaseră rezerva de reproșuri. Dacă ar fi văzut tot atâtea filme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
miercuri am fost tot patru. Tally nu avea un ton prea prietenos în timp ce aducea farfuriile cu mâncarea caldă. Unduindu-se, unduindu-se. — Nu e vina noastră că totul e așa plicticos. Dacă era să citesc printre rânduri, aceasta era o acuzație directă cum că ar fi fost vina mea. Bun, dacă voia să trecem la capitolul acuzații... Subiectele de discuție s-au epuizat până am terminat de mâncat somonul afumat. Mă mâncau degetele. Dacă cineva nu avea de gând să spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
mâncarea caldă. Unduindu-se, unduindu-se. — Nu e vina noastră că totul e așa plicticos. Dacă era să citesc printre rânduri, aceasta era o acuzație directă cum că ar fi fost vina mea. Bun, dacă voia să trecem la capitolul acuzații... Subiectele de discuție s-au epuizat până am terminat de mâncat somonul afumat. Mă mâncau degetele. Dacă cineva nu avea de gând să spună ceva în curând, nu-mi rămânea decât să fac din șervețele stâncile albe din Dover. Tally
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]