10,318 matches
-
cu răbdare, Doar știți ce avea în ...spinare! Ce ciudățenie, Nenorocitul principiu De... curățenie! Era cred, un viciu Care timpu-i fura, Timp ce nu mai...era! Cu tristețe vă spun, în sfârșit, Că de muncă-n zădar s-a și-mbolnăvit.. Adormea târziu, ades ne-nvelită, Bolnavă, frustrată și răvășită Oricum se vedea de departe, Că de fapt...nu mai poate! Deși înzestrată și-o ființă ...aparte, Dură, viața a dat-o...deoparte! Și când prima brum-a venit, Delicat...a murit! Morala
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
un șoc dacă și iubirea induce plictiseală la un moment dat atunci ne putem face bagajele pentru a emigra dincolo de granițele sufletelor totuși am ajuns la o concluzie nu noi ne plictisim de iubire trăim doar această senzație iar orgoliul adoarme în puf în definitiv poate că iubirea se plictisește de noi nu ne dăm seama decât prea târziu abia după ce se închid granițele în urma ei 22 aprilie 2011 Fericirea este păstrată sub pleoapele închise strângem visele frumoase atunci când închidem ochii
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
căzând, Beții fără noimă, beții netrucate. Râdeai de trecut și de viața la țară, Dispar moromeții, monșer, sunt vânduți, Căzuți în răspântii, supuși și pierduți, Se nasc moromeți spre-a trăi într-o doară. Miroase a malț în tavernele goale, Adoarme tristețea la mesele mici, Se zbate uitarea în pocnet de bici, Iar lumea își vede de toate-ale sale. 20 iunie 2011 Botezul gândurilor mele fâșii de gânduri desprinse răbdător una câte una ca niște fâșii smulse din carne nu curge
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
cineva a strigat pământ acolo a fost blestemat un nepot îl chema canaan iar curcubeul s-a numit legământ din toate a rămas o arcă vânătorii de recompense o caută și azi dar alți oameni reconstruiesc turnul babel iar dumnezeu adoarme cu abel în gânduri 1 august 2011 Viață mă redescopăr departe de final iluzia temporală îmi alimentează temerile această hrană cotidiană înseamnă mai mult decât un surplus de vitamine orizontul se prăvălește într-o trăsură trasă de patru cai cunosc
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
așa se întâmplă de fiecare dată fiindcă ne e frică să nu intre ziua între noi ca o graniță noaptea fuge cu lacrimi în ochi (femeie alungată urmărită de cearcăne) te strâng în brațe ca să aud cum geme răsăritul apoi adormim din nou în timp ce orașul țipă isteric 4 septembrie 2011 Toate drumurile duc la tine Cu suflet năuc, Un dor îți aduc, Un dor din alt timp, Tăind anotimp... Eu mă întorc la tine din iluzii, Prin mari oglinzi ciobite m-
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
29 septembrie 2011 Proiect poemele acestea au ațipit în palma ta să nu strângi pumnul ai putea sufoca fiecare gând poemele visează frumos merg printre ele pe linia vieții uneori rămân la un colț de metaforă mă învelesc în versuri adormim împreună iubito am să ridic o casă din cuvinte în camera de la stradă va mirosi răscolitor a poezie 1 octombrie 2011 Pictată în mine cesaria cântă desculță despre dragoste legănată pe valuri de nisip deasupra noastră se prăvălește cerul toamnei
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
peste sufletul meu de la un rând la altul ca niște nori pufoși mânați de gânduri uneori mă revigorați prin lacrimi așa răsar alte poeme unul câte unul cuvânt lângă cuvânt iar eu devin dependent de voi 18 octombrie 2011 Când adormi... Atunci când ochii mari ți se închid se face liniște în toate cele, iar eu rămân tăcut, netulburat, și te-nvelesc cu gândurile mele. Așa te țin alături, noctambul, supus doar insomniilor abstracte, apoi cutreier noaptea, alergând printre iluzii, stări, idei
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
care-l cumpărasem de la Wertheim’s și am Început să mă simt din nou bine. În casă era un aer cam Închis, așa că am deschis câteva ferestre. Apoi am Încercat să citesc ceva. Mai mult ca sigur că oi fi adormit, căci trecuseră vreo două-trei ore când am auzit ciocănitul În ușă. — Cine e? am Întrebat ducându-mă pe hol. — Deschide! Poliția! zise o voce. — Ce doriți? — Să-ți punem niște Întrebări În legătură cu Ilse Rudel. A fost găsită moartă În apartamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
de pe ziduri era afară, muncind de zor pentru a face să dispară lozincile scrise de KPD În timpul nopții - „Frontul Roșu va Învinge“ și „Trăiască Thaelman și Torgler“ - Înainte ca orașul să se trezească la viață Într-o nouă zi. Nu adormisem de nici două ore, când zgomotul sirenelor și al fluierelor m-au smuls violent din somnul meu dulce. Era un exercițiu de apărare antiaeriană. Mi-am Îngropat capul sub pernă și am Încercat să-l ignor pe gardianul de sector
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
cu țeava scurtă ți-o poate da. — Rămâneți pe loc, zise cel mai Înalt dintre cei doi. Asta e o proprietate particulară. Cine sunteți și ce căutați aici? Nu Își ridică arma de pe antebraț, unde era culcușită precum un bebeluș adormit În leagăn, dar nici nu era nevoie să o ridice prea mult ca poată trage. Explicațiile le dădu Six: — E foarte important să Îl văd pe Roșcovan. Își dădu cu pumnul În palmă În timp ce vorbea, ceea ce-l făcu să pară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
proastă, Mendelssohn a fost un model de compasiune profesională. Dar mai târziu, după ce ea plecase, l-am auzit plângând Încetișor, doar pentru el Însuși. — Hei, acolo sus! Am tresărit când am auzit vocea de sub mine. Nu că aș fi fost adormit, doar că nu-l mai supravegheam pe Mutschmann la fel de atent cum ar fi trebuit. Habar nu aveam de cât timp neprețuit era conștient. M-am dat jos cu grijă și am Îngenuncheat lângă patul lui. Încă mă durea când stăteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
bucatele reci ori răcorindu-se, afară, pe pridvor, în bătaia acum dulce a viscolului. După un răstimp, femeile se cerură să meargă spre casele lor. Dar cu cine? Bărbații dormeau duși, care pe jos, care pe laița bătrânei. Și copiii adormiseră pe cuptor, visând la colindele cântate și la colacii primiți drept răsplată. Văzând că nu mai e chip să-i trezească, se culcară toate trei, frânte de oboseală, jurându-se că nu s-or mai încurca niciodată cu paharul și
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
De-afară se aude-un vâjâit. Încerc pe geam ca să privesc Și flori de gheață eu zăresc. Dar dispăreau când eu suflam Și mult de tot mă bucuram Căci anotimpul mult dorit În seara-aceea a sosit. M-am liniștit, am adormit, Visul frumos s-a împlinit. Afară totu-i ca-n povești La geam fluturi albi zărești. IARNA Toma Diana , S.A.M. Sirețel Ești geroasă, friguroasă, Fulgii cad, sclipind pe jos, Și se-așterne neaua albă, Îmbrăcând haina cea albă. Dimineața
DE LA COPII ADUNATE… by Gabriela Irimia () [Corola-publishinghouse/Imaginative/778_a_1738]
-
la Aquapark, cum merg copiii ăia de pe Youtube ? — Nu vreau, că e periculos. Vreau să stăm acasă. — Dudu, am treabă. — Ai înțeles, mama, că vreau să stăm acasă ? — Da, am înțeles, dar nu stăm acasă. A-Ahaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa ! Poate mai târziu, după ce adoarme, o să reușesc. Când am publicat prima carte de poeme, îndemnată de niște cunoștințe neatente, o aveam deja pe Alexa și îl așteptam pe Dudu. De fapt, lansarea a avut loc la ultimul etaj al unui spital, cu mine într-un
copii. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ana Dragu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1769]
-
apoi spre după-amiază m-am îngrijorat și l-am sunat pe soțul meu și l-am întrebat ce să fac, iar el mi-a spus „Las-o să doarmă, crește !“. A doua fetiță a fost foarte plângăcioasă, nu voia să adoarmă decât în brațe, doar dacă îi cântam și doar dacă își ținea mânuța în părul meu. Nu puteam să o păcălesc, chiar dacă o adormeam în brațe, ceea ce lua eforturi considerabile ; cum o puneam jos în pătuț, imediat simțea și începea
Să ai un Alif. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1768]
-
spus „Las-o să doarmă, crește !“. A doua fetiță a fost foarte plângăcioasă, nu voia să adoarmă decât în brațe, doar dacă îi cântam și doar dacă își ținea mânuța în părul meu. Nu puteam să o păcălesc, chiar dacă o adormeam în brațe, ceea ce lua eforturi considerabile ; cum o puneam jos în pătuț, imediat simțea și începea să plângă în gura mare. Îmi propusesem să termin romanul la care lucram atunci (Șamană înainte de nașterea ei, dar l-am terminat abia la
Să ai un Alif. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1768]
-
spălăm vasele, ca să fie curat. Spun ieșim imediat la plimbare. Spun mă sufocă pereții ăștia, vreau să văd ce se mai întâmplă în lume, cum o fi pe terase, ce mai fac fetele cu care mă întâlneam la o bere. Adoarme pe sunetul vocii mele. Încremenesc lângă fereastră. Deja e seară. Îmi place să mă uit, cu lumina stinsă, la viețile vecinilor din blocul de vizavi. Un bărbat a venit acasă. Stau de vorbă în bucătărie. Se ating. Mănâncă împreună. Oboseala
Zvera. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Domnica Drumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1770]
-
dreptate Gide, este un timp când râzi și este un timp când îți amintești că ai râs. Fac un calcul și constat că vom sta în Mexic treisprezece zile. Treisprezece zile care, în calendarul aztec, formau exact o săptămână. Am adormit și când m-am trezit din somn avionul se pregătea de aterizare. Ciudad de Mexico. Cerul incendiat al vechilor azteci se apropia de noi ca o febră în care urma să coborâm. fiesta Apoi, aeroportul. Un aeroport din care n-
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
câteva ore cu autobuzul până la Veracruz. O fată m-a invitat să mă apropii și să iau loc. " Nu, mulțumesc" i-am zis, speriat că mă aud vorbind în spaniolă. În camera alăturată, însoțitorii noștri au găsit o soluție, au adormit pe scaune, doborâți de oboseală și de căldura care se insinua amenințător în atmosferă, prevestind temperaturi de infern. Probabil, abia de-acum înainte vom afla ce înseamnă tropicele. La Ciudad de Mexico altitudinea tempera excesele... Am trecut printr-o încăpere
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
o ploaie tropicală. Ascult ploaia cum se lovește de ziduri și umple noaptea. Obișnuit cu ploile de-acasă, banale și temperate, nu știu ce să cred. Se va opri până dimineață? Sau mâine va ploua la fel? Cât trebuie să plouă ca să adoarmă în muzee toate statuile lui Tlaloc și țăranii mexicani să stea liniștiți? La Xalapa, într-o grădină interioară, plutea în aer o muzică de tonomat, iar norii atenuau lumina. Aici, ploaia a cucerit noaptea și n-a mai rămas decât
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
a cucerit noaptea și n-a mai rămas decât ea. O farsă a imaginației mă face să aud statuia lui Tlaloc lovind caldarâmul ud cu picioarele sale enorme de piatră, în vreme ce lacrimile zeului se varsă în puhoiul de-afară. Am adormit cu lumina aprinsă și m-am trezit la trei noaptea s-o sting. Tlaloc Tlaloc e destul de popular și azi în Mexic; și nu numai printre arheologi. La cincizeci de kilometri de capitală, în satul Coatlinchan, a fost găsită în
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
vanitate. Ea se supune de bunăvoie autorității indiscutabile a bărbatului și tradiției care o consideră valoare pasivă. Se povestește că, înainte de căsătorie, bărbații cântă iubitelor serenade până la răsăritul soarelui, când inspiratoarele acestor pasiuni muzicale și vecinii pot, în sfârșit, să adoarmă. După căsătorie, nu mai au nevoie de demonstrații muzicale. Dar un adevărat "macho" păstrează sub semeția de cocoș un temperament inflamabil. E destul de dificil să te lămurești ce înțelege mexicanul prin "macho" și prin "machism". Străinii și mai ales americanii
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
mea. ultima noapte în Yucatan Merida. Hotel Bojorquez Spaniolii, punând temeliile Veracruzului, au ridicat un zid și o spânzurătoare. Locuințele au apărut după aceea. Care va fi fost începutul Meridei? Stau treaz, mult după miezul nopții. Am încercat, întîi, să adorm, dar n-a fost chip. De afară pătrunde pe fereastră o lumină gălbuie, de incendiu tropical. Stăm și aici o singură noapte. Aceasta. Mâine seară ne vom întoarce cu avionul la Ciudad de Mexico. Ne vom despărți de autobuzul nostru
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
privesc mai detașat, în închipuire, camera aceea și am zărit într-un colț lucrul pe care mă așteptam să-l găsesc acolo: o păpușă urâtă de cârpă, cu trăsăturile feței desenate cu pixul, zăcând cu ochii orbi în tavan. Am adormit și am visat că eu și sora mea găsiserăm într-un sertar niște filme vechi, cu imagini în negativ, și ea le lungise ca pe niște bastoane lucioase, de vreo jumătate de metru, le pusese în degetele unei mâini și
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
al celui rămas în afara jocului, al celui stingher și stingheritor. Până la urmă fetele au plecat, colegii mei au mai vorbit un timp, dezbrăcîndu-se și culcușindu-se în paturi, apoi au stins lumina. Dar nici nu mi-a trecut prin minte să adorm, căci știam prea bine ce urmează. După vreun sfert de oră de liniște, o liniște groasă s-o tai cu cuțitul după vacarmul de până atunci, s-a aprins o lanternă. Erau, evident, Lulu și Bazil, care au început obișnuitele
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]